Ce este clonarea?

Clonarea reprezinta procesul de a creea o copie identica genetic a unui original. Clona in sensul biologic reprezinta un organism multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un alt organism viu. In natura acest lucru este posibil doar accidental la gemenii monozigoti care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui singur ovul de catre un singur spermatozoid si din motive inca necunoscute zigotul format (oul fertilizat) s-a divizat in doi zigoti. In biologie clonarea este procesul de producere a populatiilor formate din indivizi identici genetic similara cu inmultirea asexuata a bacteriilor, insectelor sau plantelor. In biotehnologie clonarea se refera la procesele folosite pentru a creea copii ale fragmentelor de ADN (clonarea moleculara), ale celulelor (clonarea celulara) sau organismelor. Tipuri de clonare Exista trei tipuri diferite de clonare: Clonarea embrionara- reprezinta o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici) sau tripleti. Aceasta duplica procesul pe care natura il foloseste pentru a produce gemeni sau tripleti.

Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductiva)- aceasta tehnica intentioneaza sa produca duplicate ale unui animal existent. A fost folosita pentru a clona oi si alte mamifere. ADN-ul dintr-un ovul este inlaturat si inlocuit cu ADN-ul matur dintr-o celula adulta. Apoi ovulul fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat in uter si permite dezvoltarea unui nou animal. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica)- este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi la persoana care a donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces. Recent, o echipa de cercetatori scotieni a reusit transplantul de nuclee la oaie din celule diferentiate din glanda mamara, in ovule nefecundate la care s-a eliminat nucleul cu o micropipeta. Ovulul enucleat a fost plasat in mediu de cultura alaturi de nucleul respectiv si cu ajutorul unor impulsuri electrice usoare ovulul a fost obligat sa accepte nucleul exigen. Dupa sase zile, pe un mediu de cultura special in care s-a produs dediferentierea, adica necapatarea totipotentei, embrionul respectiv a fost implantat in uterul unei mame adoptive. La terminarea perioadei de gestatie s-a obtinut un miel genetic identic cu oaia donor a nucleului. Este vorba de o copie perfecta obtinuta prin clonare. Experienta a fost foarte dificila deoarece din 277 de transferuri de nuclee s-au obtinut numai 29 de embrioni din care unul a supravietuit si a devenit oaia Dolly. La exact doi ani dupa Dolly, la Tokyo, pe 6 iulie, o vaca naste doua vitele despre care cercetatorii spun ca sunt primele clone de vaci. A doua zi aceasta moare. Vacile gemene sunt sanatoase: Toyokazu Morita, un oficial al centrului de cercetari Livestock, precizeaza ca uneia dintre vaci i se da lapte, iar celeilalte, medicamente cu proteine. Morita mai spune ca vita in varsta de 6 ani a nascut cu 38 de zile mai devreme. Alte patru vaci, injectate cu embrioni din acelasi proces de clonare se afla in conditii foarte bune si se asteapta sa nasca. Vaca care a murit nu a vrut sa manance in acea zi si un veterinar i-a facut o injectie cu nutrimente. Dupa 40 de minute, lucratorii au vazut animalul intins pe jos. Veterinarul s-a intors si a constatat moartea vacii. Experimentul japonez a folosit aceeasi tehnica. Cercetatorii au preluat celule de la o vaca si le-au pus intr-o celula ou nefertilizata al carei nucleu a fost indepartat. Apoi doi embrioni insamantati artificial au fost plasati in uterul a cinci vaci in noiembrie.Aceasta noua tehnologie poate fi

folosita pentru a crea specii de vite cu o calitate superioara cu o capacitate ridicata de a da lapte Pana acum s-au intreprins experiente cu cinci specii de animale, iar rata foarte mare de esecuri a dat nastere multor semne de intrebare privind succesul clonarii umane. Doar 1% din clonarile animale efectuate pana in prezent au avut un rezultat pozitiv, dar si dintre acestea covarsitoarea majoritate a suferit serioase disfunctii: ficatul nu functiona bine, sangele nu avea o tensiune normala, plamanii erau nedezvoltati, apareau grave deficiente ale sistemului imunitar. Concluzia specialistilor este ca, pentru nivelul actual al tehnicii, clonarea umana este foarte periculoasa. Antinori si Zavos sustin insa ca pot depasi aceste handicapuri, afland din timp care sunt embrionii bolnavi, pentru ca astfel sa le fie stopata cresterea, dar lumea stiintifica a negat posibilitatea concreta a acestui control: noi nu dispunem actualmente de nici un mijloc sigur de a sti daca imprimarea genelor a decurs normal. Este vorba de un proces inca nu indeajuns descifrat. Acceptand totusi reusita clonarii, nu stim cat si cum va evolua clona. Viata adulta a acesteia s-ar putea sa nu fie decat un sir de probleme medicale, mai cu seama datorita faptului ca, cel mai probabil, sistemul imunitar va fi foarte slabit.

Ce este clonarea umana?

Clonarea umana reprezinta creearea unei copii genetice a unui om care exista deja. Termenul este folosit pentru clonarea umana artificiala, facuta in laborator si nu cea naturala gemenii, tripletii monozigoti. Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la conceptie. Clona poate apartine genetic unui barbat sau unei femei in viata. Contactul sexual dintre cele doua sexe nu mai este necesar. Fertilizarea nu mai este facuta de catre un spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosita orice celula adulta din corpul uman. Este necesar un ovul de la care s-a inlaturat nucleul si in care se introduce nucleul unei celule adulte din corpul uman, alta decit un ovul. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat acesta va incepe sa se divida precum intr-o conceptie normala cu un spermatozoid. Zigotul nou format va fi implantat in uterul unei mame purtatoare. Clona sau copia genetica care se va naste va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice si biochimice) precum si genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adulta si nu a donatoarei ovului sau a mamei purtatoare. Avind in vedere ca toate celulele corpului uman, indiferent de localizare anatomica si functie indeplinita poseda acelasi ADN, poate fi folosita orice celula pentru clonare. Totusi functia distincta a celulei prelevate va fi inhibata de catre ovul care va reprograma

ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot (ou fecundat) . Toate aceste procese au loc fara prezenta unui spermatozoid, in laborator pe o placa de sticla, sub microscop si nu in uterul mamei. Aceasta este clonarea umana reproductiva din care vor rezulta nou-nascuti identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur parinte geneticdonatorul de celula. Acesta poate fi considerat fratele geaman identic al donatorului, dar mai tinar. Chinezii, la randul lor, au afirmat ca au clonat embrioni umani, la Colegiul Medical Xiangya, dar nu exista documente care sa ateste aceste afirmatii. Lu Guangxiu, cunoscuta anterior pentru unele studii de fertilizare in vitro, sustine ca a reusit sa cloneze embrioni umani pana la stadiul in care a obtinut o cultura de celule stem. Cercetatoarea chineza crede ca a depasit dificultatea principala care apare in situatiile obisnuite, si anume respingerea de catre trupul bolnavului a tesuturilor transplantate. Clonand chiar celulele pacientului, sansele de respingere scad simtitor. Pana acum celulele stem erau produse din embrionii de care clinicile de fertilizare in vitro se dispensau, acesti embrioni urmand a fi distrusi. Cu toate acestea, nici in cazul chinezilor nu se poate vorbi de clonarea unor embrioni umani dezvoltati. Sa retinem insa ca metoda aplicata de Ian Wilmut si echipa sa de la Institutul Roslin, dupa cum arata Lu Guangxiu, poate fi imbunatatita, evitand esecurile de pana acum in care majoritatea embrionilor mureau repede, fara a avea timp sa se dezvolte pana la stadiul de blastocite, termen care presupune un grup de cateva sute de celule. Noua tehnica poate fi prezentata astfel: nu se indeparteaza nucleul ovulului, ci se injecteaza nucleul unei celule apartinand celui pe care dorim sa-l clonam, se asteapta un timp si cele doua nuclee sunt lasate impreuna pentru a se produce un fel de acomodare, de toleranta. Numai dupa aceea se aplica denuclearizarea si, ulterior, stimulul necesar pentru ca acest complex sa-si inceapa divizarea. Punctul slab este ca nici asa nu pot fi evitate pierderile, estimandu-se ca numai 5% din embrioni au atins nivelul de blastocite. Celulele stem, prin urmare, nu si-au continuat inmultirea, timpul lor de viata fiind prea scazut. Pe ansamblu, se pare ca legalizarea clonarii umane nu se va produce. De cativa ani, acest subiect se afla in centrul dezbaterii mondiale, la ea participand nu numai oamenii de stiinta, dar si politicienii, filozofii, teologii, psihologii, fiind vorba, in fond, de un subiect care priveste intreaga societate. De pilda, American Association of Pro-Life Obstretricians and Gynecologists (AAPLOG) s-a pronuntat impotriva clonarii, atragand atentia ca unii oameni de afaceri s-ar putea gandi la o comercializare a vietii umane. Ceea ce este mai grav este ca s-ar putea ajunge la reproducerea unor oameni vii, fara ca acestia sa stie, sa fie implicati in acest proces sau sa-si dea
4

acordul. Au aparut si intrebari privind statutul social al eventualelor clone. Care va fi locul acestora in societate? In SUA, Camera Reprezentantilor a dat o hotarare prin care clonarea umana este considerata ilegala, dar Senatul inca nu s-a pronuntat in aceasta privinta. Parerile inclina totusi spre acceptarea doar a clonarii terapeutice. S-a propus legalizarea clonarii terapeutice ca unica modalitate de a cerceta, cu sanse de reusita, sfere pana acum inaccesibile medicinei obisnuite, criteriul fundamental pentru finantarea unor astfel de programe fiind ca obiectivul principal sa fie gasirea unor tratamente pentru bolile incurabile. In 5 martie 2002, Christopher Reeve, celebrul actor american, acum paralizat in urma unui accident, a comparut in fata Comisiei Senatului SUA pentru Sanatate, Educatie, Munca si Pensii, sprijinind continuarea cercetarilor privind clonarea. Din punctul de vedere american, apare un motiv de ingrijorare suplimentar legat de progresul pe care alte tari l-ar putea face, Reeve aratand ca stoparea acestor cercetari ar putea determina ca America sa-si piarda intaietatea in stiinta si medicina.

Boros Gabriela XII- E

Bibliografie:
5

 http://www.romedic.ro/clonarea-umana http://www.ereferate.ro/referate/Clonarea_de_la_a_la_z200503-18.html http://www.preferate.ro/referat-Biologie-Clonarea-45672.html