PROIECTARE

CURRICULARĂ

1. Curriculum naţional
2. Proiectare didactică
3. Proiectarea curriculumului la decizia
şcolii
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Când vorbim astăzi de educaţia
diferenţiată aceasta include cu necesitate
abordarea individualizată a învăţării din
perspectiva diferenţelor dintre elevi.
Deci diferenţierea curriculară necesită
selecţionarea sarcinilor de învăţare după
criteriul maturităţii intelectuale, ritmul de
lucru şi nu după criteriul vârstei
cronologice.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
La nivelul programelor şcolare putem avea astfel:
 1. Curriculum nucleu aprofundat - se adresează elevilor cu interese
cognitive normale sau mai reduse (predarea se limitează la 70 % din
programă ); şcoala nu abordează deloc segmental de 30% ; este
recomandat in special elevilor cu ritm lent şi moderat de învăţare - forma
de diferenţiere aprofundare exclusivă a curriculumului nucleu.
 2. Curriculum extins - programe incluse în Curriculum Naţional pentru
segmentul de 30% ; este recomandat pentru elevii cu aptitudini şi interese
cognitive superioare - forma de diferenţiere curriculară este compactizarea,
accelerarea şi îmbogăţirea curriculumului.
 3. Curriculum elaborat în şcoală sau Curriculum la Decizia Şcolii -
activităţi adaptate specificului şcolii şi al comunităţii ; este recomandat
tuturor elevilor. Se poate propune şi pentru categorii speciale de elevi
pentru diversificarea activităţilor şi conţinuturilor pentru a veni în sprijinul
dezvoltării aptitudinilor şi intereselor.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Există numeroase forme şi aspecte ale
adaptării curriculumului la clasă, iar
adaptarea se manifestă divers, pentru subiecţi
diferiţi: de la elevii cu dizabilităţi până la elevii
supradotaţi. Aceste direcţii, realizate de cadrul
didactic la clasă sunt:
 A. adaptarea conţinuturilor
 B. adaptarea proceselor didactice
 C. adaptarea mediului de învăţare - fizic,
psihologic, social (climatul de la clasă);
 D. adaptarea procesului de evaluare: standarde
de performanţă şi evaluare (descriptori /
criteriile de evaluare).
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
A. adaptarea conţinuturilor
 - adaptarea conţinuturilor trebuie să aibă in vedere atât
aspectul cantitativ (volumul de cunoştinţe), cât şi
aspectul calitativ (procesele cognitive implicate dar şi
viteza şi stilul de învăţare al elevilor şi conexiunile
interdisciplinare);
 - adaptarea planurilor şi programelor şcolare la
potenţialul de învăţare al elevului, de exemplu:
 • plan de învăţământ adaptat prin alocarea unui
număr mai mic de ore la anumite discipline
 • adaptarea conţinuturilor din programa şcolară prin
aprofundare, extindere
 • selectarea obiectivelor şi derularea unor programe
de recuperare şi remediere şcolară suplimentare etc.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
B. adaptarea proceselor didactice
 Procesele didactice trebuie să vizeze specificul proceselor cognitive
implicate în învăţare (potenţialul de dezvoltare), dar şi învăţarea
independentă a elevului. În procesul de predare putem adapta:
 - mărimea şi gradul de dificultate al sarcinii (numărul de
sarcini de învăţare pe care să le realizeze elevii, tipul de probleme
de rezolvat, reguli de rezolvare a sarcinii, modul de realizare al
sarcinii, de exemplu, acceptarea răspunsului oral dacă elevul nu
reuşeşte in scris etc.);
 - metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare,
metode activ - participative, jocul didactic etc.);
 - materiale didactice (materiale didactice intuitive);
 - timpul de lucru alocat (creşterea sau scăderea timpului de lucru
alocat rezolvării unei sarcini);
 - nivelul de sprijin (asigurarea sprijinului suplimentar pentru unii
elevi, de către cadrul didactic de la clasă sau prin cadre didactice
de sprijin);
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
C. adaptarea mediului de învăţare - fizic, psihologic, social
 Atmosfera de lucru şi mediul de învăţare trebuie să fie
destinse, permisive, de susţinere şi securizare. Trebuie
încurajate exprimarea opiniilor, acceptarea şi respectarea
diferenţelor dintre indivizi, interstimularea şi comunicarea.
D. adaptarea procesului de evaluare
 Parcurgerea curriculumului are ca finalitate dezvoltarea unor
capacităţi individuale ce se pot exprima prin diverse
proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale, chinestezice -
proiecte, portofolii etc.). Elevul poate demonstra că a înţeles
sau că a rezolvat sarcina prin realizarea de diferite produse
iar modalitatea de evaluare poate fi adaptată în funcţie de
potenţialul individual - evaluarea prin probe scrise poate fi
înlocuită prin probe orale, demonstrarea cunoştinţelor
acumulate prin mijloace/activităţi practice.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Aspectele diferenţierii experienţei de învăţare
din perspectiva elevului:
 - extensiunea cunoştinţelor;
 - profunzimea înţelegerii;
 - ritmul de lucru / de învăţare;
 - stilul de învăţare (creativ, reproductiv,
investigativ etc.).
Evaluarea trebuie să vizeze identificarea
progresului realizat de elev luând ca punct de
plecare rezultatele evaluării iniţiale (evaluarea
individualizată ).
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Instrumente de planificare
Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată
 Planul Educaţional de Intervenţie Individualizată (personalizat) este un plan scris cu
obiective pe termen scurt şi lung, elaborat pentru a sprijini învăţarea copilului sau
nevoile comportamentale. Este un document de lucru pentru toate cadrele didactice.
Acesta ar trebui revizuit de cel puţin două ori pe an.
 Planul Educaţional de Intervenţie Individualizată sprijină educaţia copiilor/ elevilor cu
dizabilităţi / cerinţe educative speciale (CES) şi / sau a copiilor/ elevilor aflaţi in
dificultate, in funcţie de rezultatele evaluării complexe, de nevoile specifice identificate
(educaţionale, terapeutice, medicale, sociale), orientând intervenţia şi recuperarea.
 Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată este realizat de-
• cadre didactice ( învăţători, profesori );
• cadru didactic de sprijin/ itinerant in colaborare cu:
- părinţii copilului / elevului;
- specialişti colaboratori /echipa interdisciplinară (logopezi, consilieri şcolari,
personal medical, etc.);
- copilul /elevul.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Un Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată poate să conţină:
 Informaţii generale:
 • Informaţii generale despre copil şi familie;
 • Informaţii despre ruta şcolară ( grădiniţe, şcoli urmate), şcoala de provenienţă;
 • Informaţii medicale şi alte examinări/evaluări - ataşate sau descrise pe scurt
 • Decizia de orientarea şcolară şi argumentele care au determinat luarea deciziei;
 • Informaţii despre nevoile/dificultăţile copilului (în cooperare cu alţi factori asiguraţi-vă că aveţi informaţii despre toate
dificultăţi /nevoile copilului - educaţionale, medicale, terapeutice etc., iar intervenţia se va focaliza pe acestea);
 • Informaţii despre procesul de predare - învăţare - evaluare;
 • Nevoia de terapie sau de alte servicii;
 • Informaţii despre însoţitor, dacă este disponibil /dacă există;
 • Informaţii despre cadrul didactic de sprijin / dacă există;
 • Partenerii implicaţi (modalitatea de cooperare );
 • Responsabilităţi şi sarcini - intervenţia echipei interdisciplinare.
 Informaţii educaţionale:
 • Evaluare educaţională completă / detaliată (evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor);
 • Punctele tari şi punctele slabe ale elevilor (potenţial şi dificultăţi întâmpinate);
 • Obiective pe termen scurt şi lung (centrate pe anul in curs);
 • Strategii de învăţare - metode şi mijloace didactice (strategii adecvate pentru copil);
 • Interacţiunea socială (descriere, cum să fie sprijinit pentru a-şi dezvolta relaţiile
 sociale - conduita şi atitudinile de colaborare, cooperare cu ceilalţi elevi - ex. Implicarea în activităţi de grup şi este responsabil cu
timpul/ cu prezentarea produsului/distribuirea materialelor etc.);
 • Curriculum (conţinuturi de bază, conţinuturi adaptate - ex. Citeşte corect, cursiv şi expresiv un text scurt / Citeşte corect un
text scurt cunoscut;
 • Parteneriate în predare - învăţare (cum să asigurăm predarea - învăţarea pentru acest copil - echipa implicată : cadrul
didactic de la clasă, cadru didactic de sprijin şi după caz consilier, logoped);
 • Evaluarea (ce evaluăm şi cât de des);
 • Monitorizarea (cine şi când).
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Structura unui Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată:
 1. Domeniul de intervenţie limbaj şi comunicare,
cognitiv, emoţional, comportamental, psihomotor
 2. Stabilirea obiectivelor - SMART
 3. Stabilirea metodelor şi a mijloacelor de
realizare (Cum realizez?)
 4. Perioada în care are loc intervenţia (Când?)
 5. Criterii minimale pentru evaluarea progresului
(Ce evaluez?)
 6. Metode şi instrumente de evaluare (Cum
evaluez?)
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
Principii de bază ale evaluării educaţionale

Evaluarea educaţională diferă de examinarea şi diagnoza medicală şi psihologică tradiţională

prin faptul că utilizează informaţii din domenii diverse pentru a preveni problemele şi a sprijini
învăţarea fiecărui copil in şcolile de masă. În plus, evaluarea educaţională aşează cadrul didactic in
centrul activităţii de colectare a datelor, de planificare şi implementare a intervenţiei. Cadrele
didactice sunt specialiştii in evaluarea educaţională şi planificarea şi implementarea intervenţiilor
aferente. In continuare sunt prezentate câteva caracteristici şi principii esenţiale ale evaluării
educaţionale:
a. Preventivă
 Cea mai bună metodă de a depăşi problemele/ dificultăţile educaţionale este intervenţia timpurie.
Evaluarea şi intervenţia timpurie adecvată vor ameliora şansele copiilor cu probleme sociale şi
cerinţe educative speciale şi vor reduce numărul intervenţiilor complicate şi costisitoare de mai
târziu. În cazul unor copii, identificarea din timp a semnelor unor dificultăţi incipiente poate preveni
acumularea unor probleme mult mai dificile în viitor.
 Copiii cu cele mai grave probleme sociale şi dizabilităţi trebuie identificaţi încă dinainte de
cuprinderea şcolară. În plus, multe probleme de învăţare vor apărea şi vor deveni vizibile imediat ce
copiii încep să înveţe la şcoală. Acestea devin evidente doar în momentul în care copilul merge la
şcoală datorită cerinţelor activităţilor la clasă cărora trebuie să le facă faţă copilul. De aceea, apariţia
problemelor îi ia prin surprindere in multe cazuri atât pe profesori, cât şi pe părinţi. Pentru a preveni
din timp astfel de probleme latente, este nevoie de o procedură solidă de monitorizare educaţională a
capacităţii şi dezvoltării copilului.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
b. Activă
 Intervenţiile educaţionale bazate pe simptome sunt corective. În această abordare -
abordarea prin care ne propunem să corectăm - problemele de dezvoltare, cognitive sau
-_ sociale sunt lăsate să se dezvolte, fiind luate în considerare doar când devin destul de
vizibile, grave sau deranjante. În această abordare, de exemplu doar problemele serioase,
anunţate în scris, vor determina o intervenţie.
 Evaluarea educaţională încearcă să identifice pre-simptomele şi să prevină problemele.
Prin această abordare activă se acţionează înainte ca problemele să devină vizibile §îi
atât de grave încât să afecteze procesul de învăţare. Pre-simptomele sunt identificate prin
cunoaşterea structurii ierarhice a dezvoltării psihologice. De exemplu, aceste cunoştinţe
ne indică faptul că disfuncţiile motorii timpurii pot duce la dificultăţi de învăţare.
c. Continuă
 Evaluarea educaţională este un proces continuu, care începe de când copilul intră la
grădiniţă sau şcoală şi se sfârşeşte când primeşte certificatul de absolvire. Utilizarea
eficientă a informaţiilor, colectate în toate etapele de şcolarizare, este o condiţie
 Procesul presupune colectarea, analiza şi utilizarea tuturor informaţiilor disponibile, in
vederea îmbunătăţirii rezultatelor la învăţătură.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
d. Utilizează informaţii zilnice
 Evaluarea educaţională utilizează toate informaţiile disponibile pe parcursul
activităţilor de predare şi altele activităţi - desfăşurate in cadrul şcolii sau în
afara ei. De exemplu, eseurile scrise la lecţiile de limba română/ maternă (aveţi
un exemplu in caietul de lucru
 2, la paginile 18, 19, 20) vizează colectarea de informaţii despre dezvoltarea şi
cunoştinţele lingvistice ale elevului (gramatică, ortografie, calitatea exprimării
etc.). În plus, acestea furnizează informaţii despre sentimentele, emoţiile,
ţelurile, atitudinile etc. ale elevului.
 Comportamentele elevilor sunt observate de obicei pentru a afla gradul de
autocontrol al elevului asupra propriilor acţiuni. În acelaşi timp, prin acest tip
de observare a comportamentului se obţin informaţii utile despre situaţia
emoţională, cognitivă şi socială a elevului. Mai mult, observarea relaţiilor
sociale, a gradului de cooperare, a relaţiilor de putere şi a altor relaţii dintre
elevi scoate la lumină aspecte importante legate de statutul social, problemele
sociale şi sentimentele elevilor in clasă.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
e. Structurează informaţia
 Evaluarea educaţională pune laolaltă diverse informaţii cheie, care formează o imagine
de ansamblu despre copil/elev. Aceasta cuprinde istoricul etapelor de dezvoltare ale
copilului/elevului (de exemplu când a învăţat să meargă, vorbească, scrie; tipul de
temperament şi contactele sociale etc.).
 Evaluarea foloseşte informaţiile despre stadiul actual al deprinderilor/ capacităţilor
copilului/elevului. La ce nivel sunt dezvoltate deprinderile cognitive ale copilului de
exemplu deprinderile de scris şi ce fel de greşeli face? Ce relaţii sociale are (câţi
prieteni) şi care îi este viaţa emoţională (de exemplu este un copil retras)?
 Evaluarea educaţională îmbină informaţii formale şi informale. Informaţiile formale
sunt, de exemplu, notele obţinute (din catalog), iar cele informale pot proveni din
observaţii, discuţii cu părinţii, interpretarea lucrărilor scrise şi răspunsurilor/
prezentărilor orale ale copilului/elevului. Pe de altă parte, monitorizarea sistematică a
copiilor/elevilor (de ex. prin liste de verificare şi instrumente de monitorizare) şi
diagnozele şi testele standardizate pot fi integrate în evaluarea educaţională.
 Cadrul didactic este persoana care are pregătirea necesară şi care are zilnic posibilitatea
de a colecta toate informaţiile importante pentru construirea unei imagini coerente a
 istoricului şi a situaţiei actuale de dezvoltare ale copilului/elevului. Această imagine
constituie o baza solidă, necesară planificării unei intervenţii individuale adecvate,
centrată pe elev/ copil.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
f. Furnizează date pentru cadrele didactice, in beneficiul elevilor
 Datele colectate şi informaţiile obţinute în urma
evaluării educaţionale sunt utilizate pentru a ajuta
cadrele didactice să înţeleagă caracteristicile unice şi
nevoile de învăţare ale fiecărui copil şi elev. Aceste
informaţii mai oferă cadrelor didactice şi comunităţii
şcolare excelente oportunităţi de a sprijini copiii şi elevii
în vederea atingerii potenţialului de învăţare. În acest
scop, informaţiile vor reprezenta atât o sursă de date,
cât şi o provocare pentru cadrele didactice. Prin
intermediul cadrelor didactice, aceste informaţii vor
reprezenta o provocare şi pentru părinţi şi colegi. Datele
şi informaţiile obţinute în urma evaluării educaţionale
nu trebuie să fie utilizate ca instrumente de clasificare,
etichetare sau ierarhizare a copiilor şi elevilor.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
g. Presupune cooperare
 Evaluarea educaţională necesită o bună cooperare in orice etapă: 1) colectarea datelor şi formularea
concluziilor pedagogice ce rezultă din datele colectate, 2) definirea situaţiei (problemei) 3)
planificarea şi implementarea intervenţiei.
 Educatorii, învăţătorii şi profesorii lucrează cu aceiaşi elevi. Totuşi, copilul de grădiniţă se află într-
o cu totul altă etapă de dezvoltare decât atunci când merge la şcoala primară. De aceea, informaţiile
despre dezvoltarea, trăsăturile cognitive, sociale şi emoţionale şi temperamentul copilului trebuie
transmise într-o manieră pozitivă celor care lucrează cu acelaşi copil mai târziu, în învăţământul
primar. Cooperarea dintre formele de învăţământ, in cadrul sistemului, poate fi denumită cooperare
pe verticală.
 Profesorii trebuie să împărtăşească colegilor datele colectate despre fiecare elev, deoarece acestea
pot aduce colegilor informaţii extrem de importante şi greu de aflat, câteodată chiar sensibile.
Adăugând aceste informaţii la imaginea generală a situaţiei elevului, situaţia poate fi mult mai bine
înţeleasă decât dacă informaţiile provin doar din datele colectate de un profesor. Cooperarea
multidisciplinară din sistemul de învăţământ poate fi numită cooperare pe orizontală.
 Pentru ca modalităţile de oferire a sprijinului individual să fie diversificate, trebuie încurajate şi
parteneriatele inovatoare dintre autorităţi şi agenţiile de voluntariat. De exemplu, cooperarea cu
specialişti din domeniile sănătăţii şi social se va materializa prin identificarea mai multor factori
care determină apariţia dezavantajelor din educaţie. De la bun început, este nevoie de o abordare
integrată, bazată pe contribuţia medicilor (specialiştilor în sănătatea copilului), a asistenţilor sociali
şi a cadrelor didactice, pentru a oferi elevului/ copilului serviciile educaţionale de care are nevoie în
cadrul şcolii.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
h. Structurează intervenţia şi reciproc
 Cadrele didactice dispun de o multitudine de căi, opţiuni şi oportunităţi prin care pot
obţine şi îmbina informaţii. În acest sens, cadrele didactice sunt experţi care pot afla
informaţii individuale în fiecare zi. În plus, cadrele didactice au zilnic posibilitatea de a
lucra şi interacţiona cu copiii/elevii. Informaţiile furnizate de acest mediu excelent,
rezervat doar cadrului didactic, trebuie valorificate în interesul copilului/elevului.
 Cadrele didactice mai au la dispoziţie o varietate de metode de proiectare a
intervenţiilor individuale în timpul activităţilor de predare-învăţare obişnuite.
Intervenţiile care se pot proiecta şi implementa sunt variate combinaţii ale următoarelor
activităţi: joc de rol, învăţare prin cooperare, citire, scriere, vorbire, cântat, sport, desen,
arte şi posibilităţile oferite de natură şi mediul social. Toate acestea oferă o multitudine
de posibilităţi de planificare şi implementare a unor soluţii personalizate şi adaptate
pentru a încuraja implicarea activă şi învăţarea tuturor copiilor/elevilor.
 În plus dintre toţi actorii din educaţie, cadrele didactice au cele mai bune şanse de a
stabili relaţii zilnice şi fireşti cu părinţii copiilor/elevilor. Este o ocazie extraordinară,
din moment ce rolul părinţilor este extrem de important în învăţare şi depăşirea
dificultăţilor de învăţare.
 Cadrul didactic este o persoană ce deţine oportunitatea unică de a colecta informaţii
individuale şi, în acelaşi timp, de a le folosi in activitatea didactică cu scopul de a
promova învăţarea.
 PROIECTARE
CURRICULARĂ
 Evaluarea educaţională devine o componentă metodologică esenţială, prin
faptul că asigură planificarea învăţării individualizate şi includerea tuturor
copiilor in clasă. Evaluarea educaţională este şi va fi un element vital în
activitatea cadrului didactic.
 Evaluarea in contextul şcolar presupune utilizarea tuturor tipurilor de
informaţii disponibile: activităţile zilnice şi interesele elevului, activităţile şi
rezultatele şcolare, relaţiile sociale, motivaţiile, pasiunile etc. Cadrul didactic
are posibilitatea de a afla informaţii informale în fiecare zi şi de-a lungul
anilor. Provocarea principală a evaluării constă în găsirea modalităţilor
eficiente de utilizare a informaţiilor în interesul copilului şi elevului.
 În plus, evaluarea educaţională beneficiază de surse formale de informare:
teste de atingere a standardelor curriculare, rezultatele la teste, monitorizare,
liste de verificare etc. Există o multitudine de instrumente adecvate ce pot fi
utilizare în scopuri educaţionale, dar acestea trebuie adaptate la condiţiile
naţionale şi locale, necesitând cooperare intre cadrele didactice, alţi experţi şi
universităţi.