Studiu de caz 3:Formarea

constiintei istorice
GRIGORE URECHE (1590-1647) Prezentare
generala, plan despre Grigore URECHE

-fiu al lui Nestor Ureche - mare vornic, cu ascendenti in boierimea cu ranguri, pana in vremea lui
Stefan cel Mare;
-a studiat in Polonia discipline umaniste - cum ar fi latina, istoria, ceea ce a marcat propria sa
opera erudita; o vasta cultura latina;
-intrat in viata sociala si politica, va avea el insusi ranguri importante: logofat al treilea, mare
spatar - ca si tatal sau;
-izvoare ale operei sale: cronicile moldovenesti vechi, in slavona, Letopisetul lui Eustratie
Logofatul (pierduT), cronici poloneze - mai cu seama cea semnata de Ioachim Bielski unde
gaseste evocarea luptelor eroice ale romanilor cu Imperiul Otoman s.a.;
Epoca evocata: de la descalecatul Iui Dragos-Voda pana la domnia lui Aron Voda (din pricina
caruia marele vornic al Tarii de Jos, Nestor Ureche, s-a exilat cu familia in PoloniA);

inceputul Letopisetului aminteste - pe scurt - de cucerirea Daciei de catre romani, prilej de a

face cateva analogii intre lexicul romanesc si cel latin ("de la Ram ne tragem");
Valori literare - portretul literar - porterul lui
Stefan cel Mare
Un model care a ramas celebru si care a inspirat numeroase pagini din literatura romana in
care este evocata personalitatea voievodului din dubla perspectiva: istorica si legendara
("Dumbrava Rosie" de Vasile Alecsandri, "Apus de soare" de Barbu Stefanescu-Delavrancea,
"Fratii Jderi" de Mihail SadoveanU). Este vorba de fragmentul care incepe cu "De moartea lui
Stefan Voda cel Bun, va leato 7012", si urmat de o relatare concisa cu privire la imbolnavirea
si moartea marelui Domnitor" la scaunul sau la Suceava" ("fiind bolnav si slab de ani""cu
mare lauda au murit"). Portretul fizic si moral incepe cu "Fost-au acest Stefan Voda om nu
mare la stat" si continua cu aprecieri - ce pot fi si strict subiective - privitoare la
temperamentul uneori impulsiv al domnitoruluI), arata o personalitate echilibrata
("aminterea era om intreg la fire"), harnic, dibaci, ingenios ("nelenesu", "lucrul sau stia a-1
acoperi"), dinamic, oricand acolo unde se simtea nevoia prezentei sale ("unde nu gandeai
acolo il aflai"); un mare strateg si un luptator erou ("la lucruri de razboaie mester; unde era
nevoie insusi se varaia"), stiind ca el insusi este cel mai bun model de vitejie, biruind cel mai
adesea. Atunci cand izbanda nu era a sa, pastra speranta ("ca vazandu-1 ai sai sa nu
indarapteze si pentru aceia rar razboi de nu biruia. Si unde-l biruiau altii nu pierdea
nadejdea, ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze" "si stiindu-se cazut gios sa radica
deasupra biruitorilor"). Vitejia Voievodului este inca o data subliniata prin referirea la fiul sau
Bogdan Voda "urma lui luase, de lucruri vitejasti, cum sa tampla den pom bun roada buna
op sa iase". in continuare, este evocata "multa jale si plangere" - atmosfera apasatoare si
disperarea ce a cuprins poporul la moartea lui Stefan cel Mare "un parinte al sau". Evoca
raspandirea acelei credinte - care peste veacuri avea sa triumfe - ca am avut un Domnitor
sfant: "Ce dupa moartea lui pana astazi ii zicu sveti Stefan Voda".
 O alta ipostaza
Stefan cel Mare ca persoana legendara, prin participarea fortelor naturii (grandioasa
personificare) la teribilul eveniment care a fost, pentru romani, moartea Domnitorului. Natura
anunta tragicul eveniment, mai apoi participa la acea deznadejde ("ca s-au scapat de mult
bine si de multa aparatura"): "iarna grea", "ploi grele", "inecare de ape". in final, este
reamintita durata domniei, numarul ctitoriilor si, la fel de sobru, se elogia forta de a asigura
independenta tarii: "Au domnit Stefan Voda 47 de ani si 2 luni si 3 saptamani si au facut 44 de
manastiri si singur tiitoriu peste toata tara". in ceea ce priveste stilul se observa aspecte
arhaice: acordul, inversiunile topice, fonetismele, vocabulele; foloseste proverbul, expresiile
populare, dar nu mai putin perifraza, epitetul.

Grigore Ureche a lasat un excelent model de portret clasicist si in acest stil nu a putut fi
intrecut de scriitorii de dupa el.
 Portretul lui Miron Costin
Cea mai proeminenet i poate cea mai expresiv figur a culturii din Moldova, din secolul
al XVII-lea, a fost Miron Costin. Crturar distins, ieit din coala umanist a Poloniei,
dimplomat iscusit in mediul viciat de intrigi i de frmntri politice ale secolului al 17-lea,
scriitor i patriot contient i luminat i sfetnic chibzuit i echilibrat al domnitorilor Miron Costin
intruchipeaz toate trsturile vieii politice i culturale ale Moldovei din acea epoc..
Miron Costin era un desvrit crturar, care credea c numai prin carte omul poate ajunge la
cunoaterea adevrului.
El ne-a lsat dou lucrri istorice in limba romn: Letopiseul rii Moldovei de la Aaron
Vod i pin la 1661 i o lucrare scurt, intitulat De neamul moldovenilor, cu privirea la
originea romnilor.
Dup cum mrturisete cronicarul, el ii scrie letopiseul ca s nu se uite lucrurile i cursul
rii.
Prin toate scrierile sale, Miron Costin se dovedete cea mai luminat minte a epocii din ara
Moldovei.
Miron Costin era un om plin de inelepciune btrineasc. Stilul didactic al cronicilor lui, cu
diferite exemple din istorie i din via, precum i bogia de idei, arat c Miron Costin nu
era un om de rind, era un cugettor cu o concepie bine definit. Un pesimism uor i o
credin in fatalitate invluie opera lui.
 Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace
de Miron Costin

Miron Costin este continuatorul cronicii lui Grigore Ureche. In letopisetul sau el prezinta elemente
din istoria Moldovei cuprinse intre 1594-1661, adica de la a doua domnie a lui Aron Voda pana la
urcarea pe tron a lui Dabija Voda. Descendent al unei importane familii boieresti din Moldova,
Costin isi face studiile in Polonia la Liovfiind cunoscator al limbilor de circulatie internationala din
acea perioada (filozofie etc.). Letopisetul lui Miron Costin e precedat de o lucrare intitulata "O
sama de cuvinte din ce tara au iesit stramosii lor de neamul Moldovenilor." Aceasta lucrare ar fi
trebuit sa fie o introducere facuta cronicii dar materialul fiind prea valoros autorul a facut din
aceasta o creatie de sine statatoare.
Se afirma in paginile acestei lucrari ideea responsabilitatii scrisului "eu voi da sama de ale mele
toate cate scriu". Sunt reluate teoriile din letopisetul lui Ureche, contunuitatea, unitatea si latinitate
limbii romane. "De neamul moldovenilor" este scrisa ca o reactie impotriva cronicarilor care au
interpolat letopisetul lui Ureche. Mania lui costin se indreapta impotriva lui Simion dascalul si a lui
Misail calugarul.. Acest eveniment poarta numele in istoriografie de "cearta cronicarilor".
 Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace
de Miron Costin
Geneza letopisetului are la baza izvoare straine dar si izvoare interne. Pentru ultima perioada
oglindita in cronica sa Miron Costin foloseste amintirile boierilor batrani, povestirile tatalui sau,
fost sfetnic al domnului Miron Barnovski si chiar propriile fapte de viata. Letopisetul cuprine
prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei timp in care se succed la tron 22 de domnitori.
Este o vreme a marilor infruntari sociale si politice. Cea mai mare importanta in cronica sa i-o
acorda domnitorului Dimitrie Cantemir care domnise doar noua ani. Miron costin fusese
sfetnic al acestuia si din acest punct de vedere dezvaluie personalitatea complexa a
domnitorului. Alti domnitori surprinsi in letopisetul lui Costin sunt: Aron voda, Dabija voda,
Dumitrascun voda, Duca voda, Dimitrie si Constantin Cantemir etc. La polul opus domniei lui
Dimitrie Cantemir se afla domnia lui Dumitrascu voda, un batran decazut care face mare
paguba tarii.
 Arta narativa a letopisetului
Trasaturile artei naretive prezente in letopisetul lui Contin sunt tehnica detaliului,
portretului si descrierea. Reputatia cronicarului de om cu o personalitate si o cultura
complexa e relevata si prin scrierea poemului filozfic "Viata lumii". Tema acestui amplu
poem este fugit irreparabile tempus (trecerea implacabila a timpului). Aceasta tema cu
origine in literatura latina este asociata motivelor fortuna labiris si vanitas vanitatum.
Fortuna labiris inseamna soarta schimbatoare si vanitas vanitatum inseamna
desertaciune desertaciunilor."Cronica polona" si "Poema polona" prezinta istoria privita
in paralel a Moldovei so a Munteniei.
 Invazia lacustelor
In cronica sa, Miron Costin gaseste prilej si pentru a descrie catastrofe naturale, evenimente
iesite din comun, fapte care l-au impresionat, trecand pe nesimtite in ipostaza de narator-
martor, caracteristica prin excelenta prozei beletristice. Invazia lacustelor este un astfel de
moment, surprinzator prin caracterul neobisnuit al imprejurarii. Norul de lacuste este o urgie
ingrozitoare si devastatoare, tabloul descris de Miron Costin fiind dominat de spectrul mortii
si de incapacitatea oamenilor de a se impotrivi catastrofei ecologice. c2p1915cp25vpk
Momentul invaziei lacustelor este strict precizat, ca orice fapt memorabil, cuprinzand atat
repere istorice, cat si detalii personale, ale naratorului:

"Cu unu anu mainte de ce s-au radicat Hmil, hatmanul cazacescu, asupra lesilor, aproape
de secere, eram pre atuncea la scoala la Baru, in Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre
oras."

Privirii surprinse ("numai ce vadzum") i se arata "unu nuor", care seamana cu o negura, o
furtuna, identificata in cele din urma cu un nor de lacuste, care venea ca "o oaste stol", de o
putere extraordinara. Unele zburau mai jos, "de un stat de om si mai gios zbura de la
pamantii", altele "mai sus, ca de trei sau patru sulite", astfel ca "ni s-au luat soarele de
desimea mustelor".
 Invazia lacustelor

Urdia se comporta dezlantuit, cu un urlet fara seaman. Dimensiunile stolului sunt impresionante:
"Sa radica in sus de la om o bucata mare de ceia poiada, si asea mergea pe deasupra
pamantului, ca de doi coti, pana in trei sulite de sus, tot intr-o desime si intr-un chip."
Invazia se realizeaza in stoluri, iar "un stol tinea un ceas bun si, daca trecea acela stol, la un
ceas si giumatate sosiia altul..." Stolul cade pe pamant, formand adevarate covoare vii,
precum albinele:
"Cadea si la popasuri, insa unde manea, ramanea pamantul negru, imputit."
in urma acestei forte distrugatoare nu ramane nimic:
"Nice frundze, nice pai, ori de iarba, ori de samanatura, nu ramanea."
Tabloul invaziei lacustelor este hiperbolic, el vizand o anumita putere a fortei biologice
dezlantuite, a naturii periculoase.
Un tablou asemanator cu invazia lacustelor infatiseaza domnia lui Patru-Voda, relatata de
Grigore Ureche in cronica sa, cand se intampla o serie de nenorociri:
"mare secita s-au tamplatu in tara, de au secat toate izvoarale, vaile, baltile si unde mai nainte
prindea peste, acolo ara si piatra prin multe locuri au cazut."
Seceta si saracia tarii par a fi in concordanta cu firea cea rea a domnitorului, pentru ca vitele
"n-au fostu avandu ce paste vara, ci le-a fost daramand frunza."
Singura metafora a acestor domnii sarace este praful, care se asterne peste tot, "cat s-au fostu
strangandu troieni la garduri si la gropi de pulbere ca de omet."
 Ion Neculce
Ioan Neculce (n. 1672 d.cca 1745) a fost un cronicar moldovean, mare boier, care a
ocupat diferite funcii importante n perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Acesta intra
de timpuriu in viata publica si se inalta treptat pe scara dregtorilor. Este nevoit sa se
refugieze, din cauza instabilitatii vremurilor, in Rusia si Polonia. Se reintoarce in Moldova in
1720. Spre sfarsitul vietii (incepand din 1733) scrie Letopiseul rii Moldovei, opera de
interes istoriografic, dar mai ales literar. Aceasta cuprinde evenimente petrecute intre anii
1661 si 1743, o etapa dramatic a istoriei moldovenesti, marcata de razboaie, intrigi,
decadere si de inceputurile domniilor fanariote. Neculce apeleaza , I primul rand, la
traditia orala, utilizand informatii din auzitele celor batrani boieri. La multe dintre aceste
intamplari fie a fost martor, fie a participat direct, de aceea ele au fost scrise dintru a sa
stiinta, fara sa mai recurga la un alt izvor, caci istoria aceasta a fost scrisa in inima sa.
Letopiseul este structurat n 25 de capitole, ilustrnd cele douzeci i cinci de domnii, dar
numai paisprezece domnitori, deoarece unii au ocupat tronul de cte dou-trei ori, ceea
ce demonstreaz o instabilitate politic n epoc.
n Predoslovie (Prefa), Ion Neculce demonstreaz c este nzestrat cu simul unui
adevrat istoric, ntruct face o succint trecere n revist a scrierilor anterioare,
referindu-se totodat i la izvoarele avute n vedere de acestea. De pild, despre
ntemeierea Moldovei nu exist letopisee scrise de pmnteni vechi, Grigore Ureche
trziu s-au apucat s consemneze acest eveniment, de aceea a trebuit s se inspire
din documentele a doi istorici leeti. Dup el, au scris un Simion dasclul, un Misail
clugrul i un Eustratie logoftul, dar acetia au fost oameni nenvai, de n-au citit
bine la istorii c au defimat pre moldoveni, scriind c snt tlhari.
 Ion Neculce
Referindu-se apoi la letopiseul lui Miron Costin, Neculce menioneaz c, neputnd fi terminat
de acesta, l-au istovit fiiu-su, Nicolai Costin, ducnd evenimentele pn la domnia lui
Dabija-vod. Ion Neculce continu cronica lui Costin, folosind izvoade ce au aflat de la unii i
alii i din audzitele celor btrni boieri pentru perioada de pn la Duca-vod, iar pentru
perioada urmtoare au scris singur, dintru a sa tiin, ct s-au tmplat de au fost n viiaa sa.
Nu i-au mai trebuit istoric strein s citeasc i s scrie, c au fost scris n inima sa.
n ncheierea Predosloviei, Neculce ndeamn cititorii s foloseasc acest letopise pentru a
v feri de primejdii i pentru a fi mai nvai n a da rspunsuri la sfaturi ori de tain, ori de
otire, ori de voroave, la domni i la noroade de cinste. Impresionant n cronic este
relatarea artistic a unor evenimente istorice, cum ar fi: vizita arului Petru cel Mare la Iai,
banchetul dat de domnitorul Dimitrie Cantemir n cinstea lui, precum i btlia de la Stnileti
cu turcii. Personalitile istorice devin adevrate personaje literare, fiind surprinse n micare, cu
mimic i gesturi ce au for caracterizatoare.
Ion Neculce
Dimitrie Cantemir este prezentat cu numele de domnitor, adic Dumitraco-vod, despre
care Neculce povestete c atunci cnd a urcat pe scaunul Moldovei, toi boierii erau speriai
i ngrijorai, deoarece l tiau de pe vremea cnd era beizade la domnia frne-su, lui
Antiohie-vod i cnd, tnr fiind, era atunce nerbdtoriu i mnios, zlobiv (ru, rutcios)
la beie, i-i ieis numele de omu ru. ns, n timpul domniei, boierii vd c avea mil i
nemririe, ncepus toi a s lipi i a-I luda, mai ales c era omu nvat i lcomie nu ave
mare.
 Portretul lui Petru cel Mare

Portretul lui Petru cel Mare este conturat cu talent artistic, arul avnd trsturile unui
personaj literar autentic: mpratul era om mare, mai nalt dect toi oamenii, iar nu
gros, rtund la fa i cam smad, oache i cam arunca cteodat din cap, fluturnd.
Alte detalii ilustreaz firea arului Rusiei, care umbla pre gios, fr alaiu, ca un om
prost i care atta dragoste arta [...] ctr Dumitraco-vod, c l cuprinse cu
minile i-l srut pe fa, pe cap i pe ochi, ca un printe pre un fiu al su.
Petru cel Mare a vizitat mnstirile din Moldova, fiind impresionat de arhitectura
acestora, precum i de chipul i toate obiciele moldovenilor. Ospul dat de Dimitrie
Cantemir n cinstea naltului oaspete este descris cu umorul fin al scriitorului, mesenii s
ospta i s veselia pre frumos cu vin de Cotnar i luda vinul foarte.
Stilul Letopiseului este presrat cu proverbe i zictori populare, asemnndu-se cu
stilul lui Creang, pe care Neculce l preced n privina umorului i a oralitii.
Cronicarii munteni
Temele abordate de cronicarii munteni sunt mprumutate de la moldoveni i
se regsesc n scrierile cu caracter istoric din ara Romneasc. Sub denumirea
generic de cronicari munteni, a rmas n ara Romneasc un grup alctuit
din crturari ce au scris despre istoria familiilor boiereti din ara Romneasc n
a doua jumtate a segolului XVII.
Cronicile munteneti difer de cele moldoveneti, fiind mai puin documentate i
mai puin obiective. Caracterul polemic le d, ns, valoare literar, rezultatul
muncii cronicarilor munteni nefiind o scriere istoric ampl despre ara
Romneasc, ci lucrri diferite pline de ranchiun i de verv pamfletar.
Stoica Ludescu scrie Letopiseul cantacuzinesc n care relateaz
evenimentele istorice ce implic familia Contacuzino. Pe lng informaiile
obinute din surse din interiorul familiei, cronicarul i exprim i opinia despre
implicarea istoric a acestora.
 Cronicarii munteni

O alt cronic ce apare n ara Romneasc este Cronica Blenilor, lucrare anonim ce
apare ca o replic la scrierea despre familia Contacuzino.
Ambele cronici debuteaz cu ntemeierea rii Romneti n anul 1290 i se ncheie n anul
1688, atunci cnd rivalitatea celor dou familii a luat sfrit. Suirea pe tron n 1688 a lui
Constantin Brncoveanu aduce o nou cronic anonim despre domnia sa pn n anul
1717.
Cel mai important cronicar al rii Romneti a fost stolnicul Constantin Cantacuzino (1639-
1716) recunoscut drept un reprezentat de seam al umanismului n spaiul cultural romn, cu
aplecare spre domenii precum istoria i geografia. A fcut studii la Universitatea din Padova,
iar un izvor important pentru istoria romnilor este harta Valahiei, realizat de el mpreun cu
Ion Comnen. Cantacuzino este i autorul unei istorii a rii Romneti, n care a ncercat s
umple lacuna de cunotine despre istoria timpurie a romnilor. A avut de asemenea mult
influen n politic, fiind mentorul nepotului su de sor Constantin Brncoveanu, n timpul
domniei cruia a condus mult vreme din umbr politica extern.
Istoria literaturii romne de la origini
pn n prezent George Clinescu
Orice ntrebare ai despre literatura romn i despre oamenii de litere, de la nceputuri i pn pe
la 1940, George Clinescu te lmurete.
George Clinescu a fost ajutat de faptul c la noi literatura s-a nscut trziu n comparaie cu alte
literaturi, dar oricum munca pe care o presupune aa o carte este impresionant. Istoria literaturii
romne de la origini pn n prezent studiaz evoluia fenomenului literar romnesc n contextul
literaturii universale, totul ncadrat n peisajul socio-politico-cultural al timpului. I
Povestind despre lucrul la aceast carte, G. Clinescu mrturisea c tot ce a scris se bazeaz pe
lecturi proaspete, c a citit integral operele celor pe care i-a nscris n Istoria sa i pe a multor pe
care nu i-a nscris. ,,Autori, trecui de noi repede, ca nefiind importani au fost totui citii sau recitii
n ntregime (Dragoslav de pild). Tocmai n aceste cazuri contiina ne-a dictat o mai atent
informaie. E de la sine neles c am fost osndii s citim i mormane de inepii de care nu s-a mai
adus vorba n istorie.
Cteva cuvinte despre G. Clinescu. O personalitate enciclopedic, un scriitor total, un om cu
preocupri multiple i o via de roman, G. Clinescu a trit ntre 19 iunie 1899 i 12 martie 1965. A
scris poezie, teatru, romane, istorie i critic literar, publicistic, eseuri, cri de cltorie, studii de
estetic i literatur universal. Alturi de Titu Maiorescu i de Eugen Lovinescu, el este unul dintre
cei mai importani critici literari ai Romniei. Cititorul obinuit l cunoate mai mult pe G. Clinescu
romancierul. A scris romanele: Cartea nunii (1933), Enigma Otiliei (1938), Trei nuvele (1949), Bietul
Ioanide (1953), Scrinul negru (1965).
Sfarsit