CELULA VEGETALA

Fig. 2.1. – Structura celulei vegetale (www.eukarya.ro/celula)

 Dictiozomii sau aparatul Golgi
 în celulele animale - anul 1898
 în celulele vegetal - anul 1935

Structură lamelară - 2-10 saculi cu membrană

dublă şi aspect de discuri
suprapuse, concrescute la
centru şi libere la
periferie

 Funcţia fiziologică
- rezervoare de deşeuri metabolice
- activitate membrano-formativă
APARATUL GOLGI (Dictiozomii)
Lizozomii - formaţiuni sferice care prezintă:

 la exterior - membrană fosfolipo-proteică

simplă

 în interior - stroma - conţine 12 tipuri de

enzime hidrolizante

lysis = topire
 Funcţii
- descompunerea substanţelor organice
macromoleculare - prin eliberarea enzimelor
hidrolizante în hialoplasmă

- germinaţia seminţelor - prin hidroliza

substanţelor de rezervă

- inaniţia şi moartea celulelor - constituind

adevărate tunuri de sinucidere a celulei
 Nucleul - corpuscul dens şi refringent

nucleus = sâmbure

Brown – 1831 - în celulele epidermice de

orhidee

Forma nucleului – sferică, ovală, bastonaş,

filiformă, etc.
Fig. 2.1. – Structura celulei vegetale (www.eukarya.ro/celula)
NUCLEUL

Membrana nucleol
nucleară

pori

cromatina cromozomi
 Structura submicroscopică

La exterior - membrană dublă fosfolipo-proteică

cu pori ce permit schimbul de
substanţe cu citoplasma

La interior - plasmă nucleară - nucleoplasmă,

carioplasmă sau cariolimfă

În interfază cromatina

În timpul diviziunii celulare – profază – din

cromatină cromozomii
Ultrastructura nucleului
Ultrastructura nucleului
 Funcţii fiziologice
Depozitarea informaţiei genetice în AND

Formarea membranelor plasmatice

Diferenţierea celulelor

Cicatrizarea rănilor
Vacuolele (vacuomul)
În celulele tinere - foarte mici, globuloase, ca
nişte vezicule pline cu un gel
coloidal, numite microvacuole

În celule mature - confluează într-o singură

vacuolă plină cu apă, dispusă
central, iar citoplasma şi
nucleul sunt dispuse la
periferia celulei
 Evoluţia vacuomului:
1 – celulă tânără lipsită de vacuole; 2 – vacuole mici;
3,4 – vacuole contopite; 5 – o singură vacuolă centrală;
6 – celulă făra conţinut viu.
Sucul vacuolar conţine:
substanţe minerale: ioni minerali (azotaţi, fosfaţi, sulfaţi )

substanţe organice: acizi organici (malic, citric, tartric)

glucide solubile (glucoză, fructoză,
zaharoză)
- gume
- mucilagii
- uleiuri eterice (terpene, alcooli, esteri)
- balsamuri
- răşini
- fenoli
- alcaloizi
- glicosizi
- taninuri
- latex
Funcţii fiziologice

- menţinerea hidratării optime a protoplasmei

- menţinerea turgescenţei celulelor

- absorbţia apei prin fenomenul de osmoză

- acumularea unor substanţe de rezervă

- acumularea unor substanţe toxice :

alcaloizi,, glicosizi,, taninuri, uleiuri eterice,
latex,, oxalat şi sulfat de Ca.
 Membrana celulară

oEste proprie numai celulei vegetale

oEste denumită şi perete celular sau matrix

extracelular fiind relativ rigidă

oExistă două tipuri de pereţi celulari:

- pereţi primari
- pereţi secundari
Peretele celular primar - alcătuit din celuloză
În peretele celular - moleculele de celuloză sunt
grupate în microfibrile

Celuloza microfibrilelor - inclusă într-un matrix

de hemiceluloze şi substanţe pectice

Substanţele pectice sunt principalul constituient

al lamelei mediane, constituind cimentul celular
Peretele celular secundar conţine:
- celuloză
- hemiceluloză
- substanţe pectice
- diferite substanţe ce produc modificările
secundare ale peretelui celular

Cei mai mulţi pereţi secundari conţin

lignină
Un model de aranjare a microfibrilelor de
celuloză, a hemicelulozei şi substanţelor
pectice în peretele celular primar
Diferite moduri de orientare a microfibrilelor de
celuloză în pereţii primari şi secundari
Creşterea membranei se face în :
- suprafaţă
- grosime

Creşterea în suprafaţă - intussuscepţiune

intercalarea de noi fibre de celuloză produse de
citoplasmă printre cele vechi

Creşterea în grosime - apoziţie - depunerea unor

straturi de celuloză sau alte
substanţe
Modificările secundare ale membranei sunt:

Cerificarea
Cutinizarea
Lignificarea
Suberificarea
Mineralizarea
Gelificarea
Lichefierea
 Modificările secundare ale membranei celulare

A – suberificarea la tuberculul de cartof (Solanum tuberosum):

s – suber;
B – cerificarea la trestia de zahăr (Saccharum officinarum): c –
ceara sub formă de fire perpendiculare pe epidermă;
C – cutinizarea la celulele epidermice de la Dianthus
plumarius: cu – cuticula;
D – gelificarea membranei celulelor din tegumentul seminţei
de in (Linum usitatissimum): a - în balsam de Canada; b - în apă.
Funcţii fiziologice

asigură protecţia şi menţinerea scheletului

rigid al celulei

asigură permeabilitatea pentru apă şi soluţii

asigură legătura dintre celule

favorizează schimbul de gaze

de depozitare a diferitelor substanţe

 SCHIMBUL DE APĂ DINTRE CELULA
VEGETALĂ ŞI MEDIUL EXTERN

Difuziunea - fenomenul de întrepătrundere

omogenă a două substanţe miscibile,
de concentraţii diferite, puse în
contact direct
Sensul difuziunii - de la mediul cu o concentraţie mai
mare spre mediul cu concentraţie
mai mică, până la egalizarea
concentraţiei
Viteza de difuziune - invers proporţională cu
mărimea particulelor care
difuzează
 Difuziunea
Un cub de zahăr întrodus într-un pahar cu apă (A)
se dizolvă şi difuzează (B, C). În final are loc o
distribuţie a moleculelor de zahăr în apă (D)
Imbibiţia - fenomenul de întrepătrundere a
moleculelor de apă printre
moleculele unei alte substanţe

Imbibiţia se datoreşte:

- energiei cinetice a moleculelor de apă

- proprietăţii diferiţilor radicali chimici -

radicali hidrofili de a lega apa în mod
reversibil
 Osmoza - fenomenul de amestecare a două
soluţii de concentraţii diferite,
separate printr-o membrană
semipermeabilă

Sensul osmozei - de la soluţia mai diluată spre

soluţia mai concentrată
Osmoza se datoreşte unei forţe - presiune osmotică

Acvaporinele - proteine ale membranei, care

formează canale selective de apă
prin membrană
 A – Osmoza

B – Osmoza într-o celulă vegetală

Fig. 2.16 – Acvaporinele
(Taiz şi Zeiger, 2002)
 PLASMOLIZA, DEPLASMOLIZA ŞI
TURGESCENŢA

Schimburile osmotice dintre celula vegetală şi

mediul extern sunt puse în evidenţă prin
fenomenele de:

plasmoliză

deplasmoliză

turgescenţă
Plasmoliza - fenomenul de ieşire a apei din
celulă atunci când ţesutul este pus
într-o soluţie hipertonică
Are loc în trei faze:

plasmoliza incipientă - desprinderea

citoplasmei de membrană
numai la colţurile acesteia
plasmoliza concavă - desprinderea parţială a
citoplasmei de membrană
plasmoliză convexă - desprinderea totală a
citoplasmei de membrană
Turgescenţa şi plasmoliza
 Turgescenţa

Plasmoliza convexă

Plasmoliza concavă
Deplasmoliza – fenomenul de intrare a apei în
celulele plasmolizate, în cazul
în care ţesutul este pus într-o
soluţie hipotonică
În deplasmoliză:
- citoplasma se alipeşte de membrana
celulară
- vacuola îşi măreşte volumul
- concentraţia sucului vacuolar scade
Importanţa practică a plasmolizei constă în faptul
că face posibilă determinarea viabilităţii celulelor,
datorită faptului că numai celulele vii plasmolizează
Turgescenţa - starea fiziologică normală, de
hidratare optimă a celulei
Importanţa turgescenţei pentru plante ierboase
asigură poziţia erectă tulpinilor
asigură poziţia normală a limbului
foliar la toate speciile
are rol în creşterea celulelor în
dimensiuni
asigură activitatea fiziologică intensă a
plantelor
Forţele care participă la absorbţia apei de
către celule sunt:

Presiunea osmotică

Presiunea membranei

Forţa de sucţiune a celulei

Presiunea osmotică - potenţial osmotic celular-
dată de concentraţia
sucului vacuolar
Se datoreşte substanţelor osmotic active din
vacuolă
Favorizează pătrunderea apei în celule
Este dependentă de:
concentraţia soluţiei
numărul de particole de substanţă
dizolvată într-o unitate de volum
temperatură
Presiunea de turgescenţă – presiunea
membranei
Reprezintă presiunea cu care membrana apasă
asupra citoplasmei
Se află în relaţie inversă cu presiunea osmotică a
celulei
La celulele turgescente - presiunea de turgescenţă
este maximă, fiind:
- egală ca mărime
- de sens contrar cu presiunea osmotică
Forţa de sucţiune celulară
Forţa activă a celulei, care determină
pătrunderea apei
Se modifică în celule f:de gradul de aprovizionare
cu apă
Este o rezultantă a acţiunii presiunii osmotice şi a
presiunii de turgescenţă
La celulele mature - FS = PO - PT
La celulele plasmolizate- PT = 0, FS = PO
În timpul deplasmolizei- FS = PO - PT
La celulele turgescente - PO = PT, FS = 0
 Schema K. Hoffler care prezintă valoarea
forţei de sucţiune celulară funcţie de creşterea
volumului celulei de la starea de plasmoliză
la turgescenţă maximă