CONSTANTIN NOICA

VIATA SI ACTIVITATEA LITERARA

 Constantin Noica a fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român.
 Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
 Primul care recunoaște valoarea dramaturgiei lui Blaga este Constantin Noica.Tot el este cel
care din cheltuială proprie, în anii târzii, la Păltiniș, a tradus din opera lui Blaga în franceză,
germană și spaniolă și a depus eforturi în vederea publicării ei la prestigioase edituri
occidentale. Noica este acela care a mărturisit despre Eminescu, numindu-l omul deplin al
culturii românești. Dar nu a fost singurul pe care marele filozof l-a transpus în propria sa
creație. A mărturisit despre Brâncuși, Enescu, Grigore Moisil, Petru Comărnescu, Dimitrie
Cantemir, Athanase Joja sau Stefan Lupașcu. Scopul pentru care a întreprins o astfel de
acțiune vastă a fost acela de a impune nume românești în circuitul cultural European și
românescul prin acest fapt. Cu greu a acceptat, după ani de refuz, premiul Herder, tocmai în
vederea obținerii de fonduri pentru a face posibilă editarea unor opere esențiale ale culturii
române.
VIATA

 La 12 iulie 1909, în comuna Vitănești din Județul Teleorman se năștea Constantin Noica într-o familie de boieri
de rangul doi. Era al treilea copil al lui Grigore și al Clemenței, părinți minunați, care și-au crescut copii
exemplar dar și în afara oricăror griji materiale.
 Începe gimnaziul în București, iar în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”. Îl are ca profesor de
matematică pe poetul Ion Barbu. Tot în această perioadă își începe activitatea publicistică în revista școlii
„Vlăstarul”, debutul fiind o proză filozofică intitulată „O poveste”. În paginile acestei reviste Noica a
colaborat și cu versuri. Se spune că Ion Barbu (Dan Barbilian) – profesor de matematică la clasa lui Noica l-ar fi
sfătuit pe tânărul elev să se lase de poezie și să se apuce de filozofie.
 Se înscrie la Facultatea de Filozofie și Litere București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență
„Problema lucrului în sine la Kant”. Timp de 3 ani îl are ca profesor pe filozoful Nae Ionescu, acesta având o
influență pozitivă asupra evoluției sale viitoare. Noica îl caracteriza mai târziu ca fiind unul dintre cel mai mare
formator de valori pe care România i-a avut vreodată. Această afirmație este pe deplin întemeiată, deoarece
din „ mâna” lui Nae Ionescu au ieșit valori precum Noica, Mircea Vulcănescu, Eliade sau Cioran.
ACTIVITATEA LITERARA

 În profunzimea sa, opera lui Noica este o pledoarie pentru pietate, iubire, și puterea rațională a
omului. Iată ce spunea Noica în acest sens: „ Ești contemporan ( ai simultaneitate în timp, spun
teologii) cu cel pe care îl iubești. Asta e tot – și înseamnă înfrângerea umană a timpului. (Toți
teologii spuseseră: ființa nu e Dumnezeu, ci este iubirea lui)”. (Constantin Noica – Carte de
înțelepciune). Desigur Noica nu este un teolog, dar întreaga operă demonstrează afinitatea
gândirii sale pentru ideile, concepțiile și mai presus de orice adevărurile de credință creștin
ortodoxe. Adept al raționalismului, la fel ca și Hegel a crezut că gândirea religioasă premerge
metafizica. știința nu duce neapărat la filozofie pentru cu simpla acumulare de cunoștințe nu
conferă „sensuri și înțelesuri „proprii gândirii filozofice Noica admitea totuși că singurul loc
exterior filosofiei din care se poate ajunge la gândirea metafizică este religia.
OPERE

 În această perioadă Noica este prezent din plin în cultura filozofică a vremii. În anul 1934 debutează cu volumul de
eseuri „Mathesis sau bucuriile simple”, lucrare care va primi premiul de debut alături de „ Pe culmile disperării” a lui
Emil Cioran și volumul „NU” al lui Eugen Ionescu. Mathesis reprezintă primul gest de manifestare culturală în care
Noica îți exprimă temele filozofice pe care le va cultiva toată viața. Bucuriile simple sunt cele abstracte și generale,
logico-matematice și lingvistice.
În intervalul de timp 1935-1937 publică din Descartes Kant și Leibniz. În anul 1936 publică lucrarea „Concepte
deschise în istoria filozofiei la Descartes, Laibniz și Kant”, lucrare pentru care primește Premiul Academiei Române.
În anul 1937 apare volumul „De Caelo”, o pledoarie excepțională despre om înțeles întru rațiune și libertate.
În mai 1940 își susține la București doctoratul în filozofie cu teza „Schiță pentru istoria lui Cum e cu putință
ceva nou”. Pleacă în Germania și va rămâne la Berlin până în 1944. Va participa de mai multe ori la seminarul de
filozofie al profesorului Martin Heidegger împreună cu un alt filozof român Alexandru Dragomir. Remarcăm în
perioada de referință alte lucrări importante pe care Noica le public㨠„Pagini despre sufletul românesc” și „Jurnalul
filozofic, ambele apărute în anul 1944”.
 Opere antume
 1934 - Mathesis sau bucuriile simple
 1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
 1937 - De caelo
 1940 - Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
 1943 - Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei
introduceri kantiene a Criticei Judecarii
 1944 - Pagini despre sufletul românesc
 1944 - Jurnal filosofic
 1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin
Noica
 1969 - Douăzeci si sapte de trepte ale realului
 1969 - Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni 
si lucruri)
 1970 - Rostirea filozofică românească
 1973 - Creație și frumos in rostirea românească
 1975 - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii romanesti
 1975 – Despărțirea de Goethe
 1978 - Sentimentul românesc al ființei
 1978 - Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
 1980 - Povestiri despre om, dupa o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
 1981 - Devenirea întru ființă, vol. I: Incercarea asupra filozofiei traditionale; vol. II: Tratat de
ontologie
 1984 - Trei introduceri la devenirea întru ființă
 1986 - Scrisori despre logica lui Hermes
 Opere postume
 1988 - De Dignitate Europae
 1990 - Jurnal de idei
 1990 - Rugați-vă pentru fratele Alexandru
1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
 1992 - Eseuri de duminică
 1992 - Introducere la miracolul eminescian
 1997 - Manuscrisele de la Cîmpulung
 1998 - Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947))
• LOTUL NOICA:„UNELTIRE CONTRA ORÂNDUIRII SOCIALE”.
În anul 1947 Noica alături de Eliade și Cioran sunt trecuți în evidențele comuniste ca autori interziși. Este
momentul în care, la înțelegere cu soția sa divorțează în ideea de a-și feri familia de necazurile care inevitabil
se vor abate asupra sa. Noica spera ca prin divorț soția își va câștiga cetățenia britanică și va reuși să iasă din
spațiul comunist pentru a nu suporta ororile unui regim dictatorial. Acest scop s-a realizat mai târziu după
multe suferințe și eforturi.
În perioada 1949-1958, Noica are domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel.Aici o cunoaște pe viitoarea
a doua soție Mariana Nicolaide, ajunsă la Câmpulung cu părinții exilați ai primului ei soț, decedat, și cu fetița ei.
Se întreținea din lecții de matematică și engleză, ca și alte limbi clasice, ori modern, pentru lapte și pâine sau
ceva bani. Gabriel Liiceanu consemnează în Jurnalul de la Păltiniș: „Trăiam din meditații cu 5 lei ora. Am predat
de toate, până și săritura în lungime unei candidate la ICF.”

Primul arestat din ceea ce ulterior va fi numit „lotul Noica-Pillat”, a fost Constantin Noica, pe 11 decembrie
1958, după ce trăise aproape un deceniu în domiciliu obligatoriu la Câmpulung, fiind supus timp de doi ani
anchetelor comuniste.
DESFASURAREA PROCESULUI: LOTUL NOICA-PILLAT

 În noaptea de 25 spre 26 este arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii hotărăsc să constituie „lotul Noica-Pillat”,
din care mai fac parte Păstorel Teodoreanu, , Vladimir Streinu, Arşavir Acterian, Marietta Sadova, Sergiu Al.
George, Alexandru Paleologu, Simina Caracaş-Mezincescu, Barbu Slătineanu, Nicu Steinhardt etc., ultimul
menţionat fiind şi ultimul arestat, pe 4 ianuarie 1960

 Procesul penal debutează pe 24 februarie 1960 reunind în boxa acuzaţilor persoane care se vedeau pentru
prima dată. În ciuda acuzaţiilor procurorului, inculpaţii aveau foarte puţine elemente în comun, unele dintre
acestea fiind chiar contradictorii. Unii fuseseră antilegionari, alţii dimpotrivă, membri marcanţi ai Legiunii sau
doar membri activi.

 Acuzaţiile aduse erau de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea de manuscrise cu caracter duşmănos
(cărţile lui Noica despre Goethe şi Hegel şi Răspunsul dat scrisorii lui Cioran) şi a cărţilor „legionarilor fugiţi din
ţară” Cioran şi Eliade, precum şi ascultarea de posturi de radio străine cu comentarii duşmănoase la adresa
regimului.
SENTINTA
 Un proces-verbal întocmit la 11 februarie 1960, după încheierea anchetei, atestă distrugerea prin ardere a
unui număr important de manuscrise, scrisori şi cărţi ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor efectuate
la domiciliile acestora.

 Deşi erau inculpaţi 25 de oameni, justiţia comunistă are nevoie doar de trei zile pentru a pronunţa sentinţa
penală. Acuzaţiile La 1 martie 1960 cei doi intelectuali desemnaţi şefi de lot, Constantin Noica şi Dinu Pillat
sunt condamnaţi la 25 de ani de muncă silnică. Alexandru Paleologu va fi condamnat la 14 ani de muncă
silnică, Nicu Steinhardt va primi 12 ani muncă silnică. Cele mai mici pedepse vor fi de 6 ani închisoare
corecţională pentru Anca Ionescu, Sanda Mezincescu şi Păstorel Teodoreanu. De asemenea, fiecărui inculpat
i se va confisca total averea şi va fi supus degradării civice.

 După şase ani de închisoare la Jilava, Noica va fi eliberat în august 1964, stabilindu-se la Bucureşti, iar
ulterior la Păltiniş, până la moartea sa, în 1987, dar fiind atent supravegheat de securitatea comunistă.
CITATE:

 Până la proba contrarie, orice om are o sămânţă de geniu. Toată problema e să fie amabil cu societatea şi să se
supună la încercare, să aibă o formă de pietate, să vadă dacă nu cumva are să ne spună o noutate.
 Constantin Noica în Carte de înţelepciune
 Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodată. Nu există maturitate; doar tinereţe.
Pentru societate e un dezastru: de aici conflicte, catastrofe şi inadecvări de tot soiul: ideologii şi ştiinţe perfecte
pentru oamenii necopţi. Pentru ins e o binecuvântare: ramâne ingenuu toată viaţa.
 Constantin Noica în Carte de înţelepciune
 Toţi gânditorii au fugit de dogme, autorul nostru le cultivă. Cei mai mulţi nu îşi explică lumea şi lucrurile decât în
planul raţionalităţii; d-l Blaga îl depăşeşte. Nimeni nu se mulţumeşte cu misterul metatizic ca mister; d-l Blaga îşi
propune să-l cerceteze ca atare.
 Constantin Noica în Revista Fundaţiei Regale
BIBLIOGRAFIE:

 www.historia.ro
 http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/663/constantin-noica-un-filozof-cre%C8%99tin
 Wikipedia
 www.citate-celebre.ro