Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o tehnică modernă, neinvazivă, utilă pentru investigarea și tratamentul unor boli neurologice. Tehnica de stimulare magnetică are la bază principiul inducţiei electromagnetice, descoperit încă din secolul al XIX-lea, de către M. Faraday. Acest principiu postulează că un curent electric induce, în mediile conductoare din jur, un câmp magnetic şi, respectiv, orice câmp magnetic va induce, în mediile conductoare electrice din jur, un curent electric. TMS are la bază stimularea electrică a neuronilor cerebrali din anumite regiuni ale cortexului. Cu ajutorul unui dispozitiv (coil- bobină de inducţie) care se plasează lângă capul pacientului se creează un câmp magnetic care induce pulsuri scurte de electricitate ce vor stimula neuronii cerebrali. Câmpul magnetic creat este similar cu cel al unui aparat de IRM (imagistică prin rezonanţă manetică). Bobina electromagnetică pe scalp creează descărcări foarte rapide de energie magnetică pe suprafaţa creierului,care penetrează 2-3 cm adâncime. Odată ajunși în creier,natura dinamică (schimbare rapidă),de impulsuri magnetice induce sarcini electrice pentru a induce depolarizarea,care activează sau inhibă activitatea neurală. Cantitatea de energie electrică creată în creier este foarte mică și nu poate fi resimţită de pacient. Când este orientată corect în raport cu neuronii creierului, aceste sarcini electrice foarte mici pot provoca de polarizarea neuronală ce induc activarea neuronilor. TMS este folosită atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Astfel, TMS poate fi utilă în evaluarea activităţii și funcţiei anumitor circuite neurale – ex. la pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării sau scleroză multiplă. TMS este utilizat în tratamentul următoarelor afecţiuni neurologice și psihiatrice : Depresie Schizofrenie Renunţare la fumat Migrene Sechele după accident vascular cerebral (deficit motor, afazie) Boala Parkinson Scleroza multiplă Distonie Există mai multe tipuri de stimulare magnetică: a) Stimularea prin puls unic se folosește în special pentru investigarea bolnavului sau pentru aprecierea rolului funcţional al unei anumite arii corticale în realizarea unui proces cognitiv. b) Stimularea prin puls pereche foloseşte, pentru stimulare, două aparate de stimulare magnetică, cuplate la un singur coil, reuşind, astfel, să descarce perechi de pulsuri, la un interval de ordinul milisecundelor. c) Stimularea magnetică transcraniană repetitivă reprezintă administrarea de trenuri repetate de pulsuri care, în funcţie de parametri (intensitate, frecvenţă, durată), induc o modificare a nivelului de excitabilitate corticală, ce persistă de ordinul minutelor sau zecilor de minute. Stimularea cu frecvenţă scăzută are un efect inhibitor, în timp ce frecvenţele înalte induc o creştere a excitabilităţii corticale. TMS funcţionează pe principiul inducţiei electromagnetice TMS este relativ ușor de operat și de aplicat TMS poate crea o "leziune virtuală" într-o zonă a creierului stimulat prin interferarea cu o activitate neuronală în acea zonă Terapia prin TMS are și câteva dezavantaje. În primul rand apar complicaţii datorită faptului că circuitele creierului fiecărei persoane sunt dispuse diferit, astfel încât sediul compartimentelor diferă. Dacă aria motorie a unui individ este apropiată de craniu, TMS ar putea avea un efect mare. La altcineva, unde aria motorie este situată mai profund ar putea avea un efect minim sau nici un efect asupra mișcării. De asemenea aria stimulării magnetice transcraniene se întinde pe numai caţpva centimetri la suprafata cortexului. Despre TMS “Dezactivarea” regiunii cerebrale responsabilă de vorbire Bibliografie: 1. http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeD octorat/Teze%20Doctorat/REZUMAT%20Livint %20(Popa)%20Livia.pdf 2. http://www.mymed.ro/stimularea-magnetica- transcraniana.html 3. https://ro.earthpulse.net/TMS/