Ziua Sanatatii

07aprilie2012
‘’O sanatate buna adauga viata
anilor!’’
 William Osler 1898-1919
• Spunea despre medicina in general :
• ‘’Este invatata doar prin experienta, nu
este o mostenire, nu poate fii dezvaluita
(intr-o secunda).
• Invata sa vezi, invata sa auzi, invata sa
simti, invata sa mirosi si da-ti seama ca
numai si numai prin practica poti deveni
expert.’’
 cadrul pregatirii si declansarii
tulburarilor psihopatologice din
psihozele endogene
• Ciclurile de viata (cronologic, familial de origine si propriu, locativ
gospodaresc, instructiv, profesional si social) reprezinta cadrul larg
in care poate fi analizata si interpretata pluriconditionarea pregatirii
si declansarii tulburarilor psihopatologice din psihozele endogene.
• In acest context persoana isi manifesta competentele sociale, nivelul
sau maxim de functionare sociala pe baza capacitatilor si abilitatilor
de rezolvare ale problemelor.
• Tot in acest cadru se plaseaza persoanele ce constituie reteaua de
suport social.
• De asemenea, acelasi context este sursa stresurilor, solicitarilor
excesive, schimbarilor de viata, evenimentelor cu semnificatie
existentiala negativa, precum si satisfactiilor de viata compensatorii.
 Tulburari de somn
• Tulburarile de somn sunt frecvente pe parcursul vietii. In Statele
Unite aproximativ o treime din populatia adulta sufera de tulburari de
somn. Mai mult de jumatate dintre acestia nu solicita tratament
pentru problemele cu somnul. Insomnia este cea mai frecventa
dintre numeroasele tipuri de tulburari ale somnului.
• In populatia generala, la un anumit moment, aproximativ10%
sufera de insomnie si 3% de hipersomnie.
• Perturbarea somnului este una dintre cele mai frecvente
probleme in cazul pacientilor medicali si mai ales al celor varstnici.
• Perturbarea somnului poate fi o componenta a altor tulburari
medicale sau psihiatrice sau poate fi un diagnostic primar, de sine
statator. Diagnosticul atent si tratamentul specific sunt esentiale.
• Solicitarea de catre pacienti a medicatiei hipnotice constituie
una dintre problemele obisnuite cu care se confrunta medicul.
 Rezultatele de la Fundatia
Nationala a Somnului in corelatie
cu sondajul Gallup din 1991
• insomnia a fost definita ca ''ocazionala’’ (la anumite ore),
''cronica’’ (frecvente), sau nici una (lipsa insomniei).
• Somnolenta si oboseala datorita lipsei de somn au
tendinta sa fie neplacerile primare in timpul zilei.
Comparatiile au fost facute pe baza celor care au
considerat insomnia lor cronica vs. cu cei care au
clasificat-o ocazional.
• Interesant este ca doar 1/3 din insomniacii cronici au
vazut dificultatile de somn ca o problema, si majoritatea
insomniacilor ocazionali nu au vazut insomnia lor ca o
problema serioasa.
 sondajul Gallup din 1991.
• Cronicizarea insomniei lor a fost asociata cu
frecventa simptomelor din timpul zilei. Astfel
insomniacii cronici au raportat un numar mai
mare de consecinte in timpul zilei decat
persoanele cu mai putine probleme in timpul
somnului.
• Zammit si asociatii s-au concentrat mai ales pe
diferenţele de calitate a vieţii între persoane cu
insomnie si cele care nu au raportat probleme
cu somnul si au evaluat simptomele fizice printre
insomniaci.
 MODELE DE ABORDARE A
PROMOVARII SANATATII SI
PREVENIRII BOLILOR
• Exista trei modele posibile de abordare a
promovarii sanatatii si prevenirii bolilor:
• Modelul bazat pe intelegerea etiologiei
bolilor.
• Modelul epidemiologic.
• Modelul etapelor vietii.
 Controlul bolilor bazat pe
intelegerea etiologiei bolilor.
• Trebuie precizat ca acest demers al
controlului bolilor include in factorii
etiologici
• si factorii de risc.
McKeown a grupat bolile in 4 grupe
mari:

• Bolile prenatale care sunt determinate la

fecundare.
• Bolile determinate prenatal, dar dupa
fecundare,
• Bolile determinate postnatal ca urmare a
unor carente sau agresiuni a factorilor de
risc din mediu.
• Boli postnatale determinate de defecte de
adaptare a organismului
 Modelul epidemiologic
• Modelul valabil pentru cea mai mare parte a
bolilor care domina tabloul morbiditatii actuale
este modelul epidemiologic multifactorial.
• Aceasta abordarea are in vedere frecventa
bolilor si factorii care conditioneaza fiecare clasa
de boli (factori biologici, de mediu, stil de viata,
servicii de sanatate).
• Masurile de interventie vor fi luate in functie de
acesti factori. Se poate admite ipoteza unor
actiuni orientate asupra mai multor factori de risc
comuni mai multor boli.
 Modelul etapelor vietii
• Este modelul la care se face tot mai mult apel,
fiind adaptat problematicii actuale a starii de
sanatate si nu celei traditionale.
• Ideea de la care s-a pornit a fost urmatoarea:
elementele nefavorabile apar aleator, dar cu o
probabilitate diferita in diferitele momente ale
vietii, in functie de conditiile biologice,
ocupationale, medicale etc.
• Acesta abordare permite elaborarea unor
pachete de servicii preventive specifice
diferitelor grupe de varsta .
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 1. stadiul oral-primul an de viata
• Relatie bipolara de caracteristici
INCREDERE/ NEINCREDERE
• =Dependenta copilului de calitatea ingrijirii
parentale
• Ingrijire calma, calda, echilibrata/ ingrijire
dezordonata, capricioasa.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 2.stadiul anal-1-3 ani
• Autonomia si emanciparea copilului de
tutela parentala/ rusine si indoiala ca
expresie a incapacitatii de a dobandi
autonomia.
• Excesul critic duce la excesul rusinii.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 3.stadiul al treilea-4-5 ani=stadiul genital
• Binom INITIATIVA/ VINOVATIE
• Initiativa motorie si intelectuala,
imaginativa, joc, comunicare prin
vocabular= caracteristica psihica-
stabilizare in structura personalitatii/
• /ingradirea imaginatiei, evaluarea ei ca
inoportuna= vinovatie.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 4. stadiul al patrulea=faza de latenta=6-11 ani
• Binom SARGUINTA/ INFERIORITATE
• Scoala absoarbe cea mai mare parte a
disponibilitatilor copilului, impune reguli si
tendinte spre sarguinta;
• Dar determina si trairea inferioritatii in cazul in
care copilul nu poate raspunde cerintelor
sarguintei impuse.
• Erickson largeste determinarea sociala a
dezvoltarii psihice.
• Inferioritatea se manifesta ca reactie de esec.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 5. stadiul al cincilea-intre 12-18 ani
• Constientizarea IDENTITATII EU-LUI/ CONFUZIA
ROLURILOR
• Identitatea eu-lui traita amplu= se intaresc increderea,
autonomia, initiativa.
• Confuzia de roluri sau identificarea cu roluri negative
apare frecvent la copii delincventi,implica intarirea
neincrederii,indoielii, rusinii, inferioritatii.
• Comportamentul sexual este si el implicat in identitate.
• Esecul de roluri nu este de nerecuperat in fazele
urmatoare.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 6.stadiul al saselea=varsta mijlocie-
tinerete si inceputul varstei adulte
• Binomul INTIMITATE/ IZOLARE
• Intimitatea se constituie si intareste prin
intemeierea unei noi familii; prietenie,
angajare; sexualitate.
 Erick H. Ericson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 7.stadiul al saptelea=varsta adulta mijlocie
• Binom ALTRUISM/ EGOCENTRISM
• Preocupari si fata de altii, nu numai fata de
cei din familie, inclusiv preocupari fata de
generatiile viitoare, pentru progresul tarii,
al umanitatii.
• Ratarea atitudini altruiste=egocentrism.
 Erick H. Erickson-ciclurile de
dezvoltare umana
• 8. ultimul ciclu=anii batranetii
• Binomul REALIZARE/ DISPERARE
• Nuclearizarea activitatii psihice in jurul
trairilor de realizare/ disperare
• Sensul realizarii-posibilitatea de a privi
viata ca pe o realizare.
• Cotrariul-etrospective ce vad esecurile,
ratarea sa cai precare alese in viata.
 Erick H. Erickson-ciclurile de
dezvoltare umana
• Fiecare stadiu prezinta crize ce implica
contradictii
• Exista o oarecare deosebire intre
structurarea identitatii fetelor si baietilor in
ciclul adolescent-al cincilea.
• La tinerele fete organizarea identitatii se
prelungeste pana dupa casatorie cand se
structureaza partial prin identitatea sotului
(Donnal si Adelson)
 MEMORIA
• Memoria este o funcţie extrem de importantă şi durabilă
a creierului. Fără ea este greu să ne imaginăm viaţa şi
ca atare recurgem la ea, fără să ne dăm seama: amintiri,
deprinderi, experienţe emoţii etc. Fără memorie, omul ar
trăii numai în prezent, nu şi-ar putea regla
comportamentul în funcţie de experienţa lui anterioară şi
nu ar putea prevedea viitorul. Altfel spus, memoria ne
asigură continuitatea în timp şi spaţiu, identificându-se
cu un veritabil liant, cu semnificaţia unei punţi de
legătură între „prezentul” şi „trecutul” nostru fără (care),
trecutul şi proiectarea în viitor dispar .
 Memoria
• Memoria este un proces psihic al orientării
retrospective prin fixare, păstrare şi evocare,
oglindind experienţa anterioară şi constituind
totodată rezervorul gândirii şi imaginaţiei,
suportul de bază al funcţiilor cognitive. Prin
participarea ei la reţinerea şi reactualizarea
imaginilor senzoriale şi a conţinuturilor ideative,
memoria asigură şi exprimă unitatea celor două
modalităţi de cunoaştere:
• Senzorială (directă prin intermediul senzaţiilor şi
percepţiilor); şi
• Ideativă (mijlocită prin intermediul limbajului)
 Memoria
• După BARBIZET, memoria este definită
prin capacitatea ei de a memora, de a
conserva şi de a rememora informaţii, iar
pentru SUTTER, „faptul de a memora este
de fiecare dată când comportamentul
intelectual al unui individ se ordonează în
funcţie de o experienţă anterior trăită”:
 memorie
• Aceste definiţii complementare specifică că
procesul de memorie presupune înscrierea unei
achiziţii, a unei învăţări, a unei emoţii prealabile
aranjărilor succesive de comportament în funcţie
de experienţa trecută. A memora înseamnă în
primul rând fixarea informaţiei (procesul de
integrare, de engramare), mai apoi conservarea
ei (procesul de stocaj) şi în sfârşit restituirea ei
(procesul de rememorare sau evocare).
 Memoria
• Sunt forme diferite de memorie (verbală,
auditivă, vizuală etc, ), şi chiar la acelaşi
subiect există, de obicei, o predilecţie
pentru un anume mod de învăţare mai
mult decât altul.
 DELLAY distinge trei nivele ale
memoriei:

• 1. Nivelul elementar „senzorio-motor”, comun

oamenilor şi animalelor, privind în mod exclusiv
senzaţiile şi mişcările;
• 2. Nivelul cel mai înalt „memoria socială”,
propriu omului care trăieşte în societate şi se
caracterizează printr-o logică relaţională, şi ca
atare, memoria socială se instalează odată cu
dezvoltarea şi însuşirea categoriilor logice,
 DELLAY
• 3. Între aceste două nivele se situează
„memoria autistică”, memorie care îşi
extrage materialele din senzaţii, şi situaţii
trăite, dar care nu ascultă decât de legile
inconştientului, furnizând elementele
visului şi alimentând stările delirante,
trecutul nemaifiind recunoscut ca atare,
fiind trăit ca prezent, ceea ce duce la o
nediferenţiere a trecutului de prezent, a
realului de imaginar.
 Memoria
• Procesele de fixare, stocare şi evocare
depind de: integritatea şi calitatea morfo-
funcţională a sistemului nervos central,
starea somato-psihică generală: starea de
conştiinţă şi de motivaţie, atenţie, voinţă,
logica gândirii, numărul de repetiţii, vârstă,
emoţii etc.
 factori ce facilitează integrarea
mnezică
• anumiţi factori facilitează integrarea mnezică ca
de exemplu:
• vârsta (capacitatea de achiziţii noi este maximă
înspre vârsta de 20 de ani),
• repetiţia învăţării,
• atenţia şi vigilenţa ridicate,
• motivaţia şi coloratura emoţională pozitivă ale
informaţiilor (sunt mai bine integrate informaţiile
şi amintirile cu o tonalitate afectivă agreabilă)
• şi organizarea materialului de informat într-un
ansamblu logic şi semnificativ.
 Memoria
• În funcţie de modul şi ponderea în care participă
unii analizatori sau funcţii psihice în procesul de
memorare, păstrare şi evocare vorbim de:
• Memorie logică (elemente esenţiale de gândire
logică) şi
• Memorie mecanică (fără participarea gândirii:
debili mintali);
• Memorie voluntară (cu participarea voinţei), şi
• Memorie involuntară (fără participarea voinţei).
 Tipuri de memorie
• Memorie vizuală (participarea psihosenzorială a ochilor),
• Memoria auditivă (participarea psiho-senzorială a
urechilor),
şi
• Memoria motorie (participarea neuro-motorie şi
vestibulara),
• Memoria autistică (este lumea visurilor şi delirelor,
dirijată de dinamisme inconştiente, fiind lipsită de
organizare cronologică dar cu rezonanţe afective
diferite),
• Memoria socială (implică ordine raţională şi socială cu
ordonare cronologică).
 Timpii memoriei
• Fixarea şi depozitarea amintirilor este legată atât de
calităţile mai sus menţionate cât şi de calitatea
materialului de memorat, iar integrarea elementelor în
depozitul de amintiri existent favorizează reţinerea.
Reactualizarea memoriei, care niciodată nu este perfect
ideală, se poate realiza în următoarele două forme:
• Recunoaşterea, adică în prezenţa obiectului memorat
anterior, în care precizia depinde de stabilitatea urmelor
engramate. Dacă recunoaşterea se bazează pe însuşiri
neesenţiale privind suprapunerea cu engramele vechi a
percepţiilor actuale se poate ajunge la falsificare;
 Timpii memoriei
• Evocarea, adică reactualizarea urmelor
unui element sau fenomen în absenţa lui.
De obicei, amintirea evocată este
falsificată, deoarece ea corespunde unei
reconstrucţii a inteligenţei, pentru că
memoria nu este un automatism cerebral,
ci un act al psihismului, expresia
persoanei în întregul ei.
 Memoria Uitarea
• Uitarea este un fenomen particular
complex: răspunde mai întâi stării
normale, necesităţii de a opera o alegere
selectivă a ceea ce trebuie reţinut.
• Nonstocajul sau ştergerea amintirilor sunt
favorizate de dispoziţii personale negative
şi de asemenea de vârsta înaintată,
oboseală, dezinteres, absenţa învăţării şi
repetării.
 Uitarea
• În psihopatologie valoarea economică a
uitării e diferită şi dobândeşte un interes
fundamental.
• Uitarea trebuie considerată aici ca „fixarea
unei amintiri în inconştient cu titlu de
virtualitate” şi înfăţişată ca un proces
dinamic de inhibiţie a memoriei.
 a uita
• FREUD a introdus o concepţie psihogenetică a uitării,
care apare determinată de afectivitate şi subordonată
unui proces activ de refulare, a unei dorinţe având un
raport cu nişte pulsiuni interzise.
• Întoarcerea dorinţei refulate datorită regulilor educative,
morale şi sociale, se manifestă mai mult sau mai puţin
explicit în vise şi în sarea vigilă, în lapsusuri şi în acte
ratate. Se pot realiza anumite compromisuri şi se
manifestă într-o manieră deghizată în simptome
nevrotice.
• Funcţia de a uita conservă deci o intenţionalitate
particulară
 legea lui RIBOT
• Putem spune că la polul opus memorării,
păstrării şi reactualizării se află polul uitării
care se produce, în general, după (după
care amintirile cele mai recente şi
complete, fără semnificaţie afectivă se
şterg mai uşor din memorie decât
amintirile vechi, simple, dar încărcate
emoţional), caracterizându-se prin
imposibilitatea reactualizării unor amintiri
trăite (stingere amnestică)
 uitarea
• Uitarea poate să fie neuropsihofiziologică
(uitarea lucrurilor sau a unor aspecte
neesenţiale),
• sau patologică în care (datorită unor
leziuni cerebrale), uitarea şterge amintirile
recente urmând în mod progresiv cele din
trecutul subiectului.
Tulburările memoriei se pot delimita
în:

• 1. Dismnezii cantitative (hipermnezii,

hipomneziile, amneziile);
• 2. Dismnezii calitative sau
paramnezii(tulburări ale sintezei amnezice
imediate, false recunoaşteri);
• 3. Tulburări ale memoriei trecutului
(comfabulaţii, ecmnezii, anecforii) etc).
 B. Hipomnezia
• este tocmai starea opusă hipermneziei, adică
diminuarea capacităţii de memorare,
caracterizată prin: evocări lente, incomplete şi
penibile în ciuda eforturilor considerabile pe care
le face subiectul pentru a-şi aminti în mod fidel o
anumită situaţie sau informaţie.
• Hipoprosexia este legată şi de un deficit al
atenţiei ceea ce o diferenţiază de amnezie, în
care este implicată deteriorarea, în primul rând a
funcţiei mnezice.
• Ca forme particulare ale hipomneziei avem:
“Lapsusul”, “Anecforia”.
 “Lapsusul”,
• “Lapsusul”, exteriorizat prin imposibilitate
temporară de a evoca unele cuvinte,
având ca efect un aspect lacunar al frazei;
şi
 Anecforia
• “Anecforia”, caracterizată prin posibilitatea
subiectului de a evoca cu ajutorul
anturajului care îi dau unele elemente
legate de eveniment), situaţii sau amintiri
pe care le considera uitate.
 Hipomnezia
• Hipomnezia nu are în mod neapărat un
caracter patologic, ea fiind frecvent
întâlnită atât în viaţa cotidiană în stări de
oboseală, surmenaj, (ca deficit prosexic),
cât şi în psihopatologia psihiatrică, ca stări
de nedezvoltare suficientă a funcţiilor
cognitive (oligofrenii) sau de diminuare ale
acestor funcţii (demenţe) etc.
 C. Amneziile
• ca fenomene patologice sunt caracterizate
prin (slăbirea) pierderea memoriei, nu
trebuie confundate cu uitarea, care este
un fenomen normal.
 amneziile
• Schematic, amneziile sunt delimitate în
două forme de alterare a capacităţii
mnezice:
• „amnezia de fixare” (sau „amnezie
anterogradă”), = dificultăţile şi chiar
imposibilitatea de reţinere a amintirilor,
• „amnezia de evocare” (sau „amnezia
retrogradă”) = imposibilitatea a-şi
rememora amintirile.
 Amnezia anterogradă (de fixare
sau memorare)
• se manifestă prin imposibilitatea de a-şi
converti situaţiile trăite în amintiri. Este o
tulburare a înregistrării mnezice, legată în
mod cvasiconstant de o tulburare generală
a conştiinţei şi chiar a vigilităţii, perturbând
prezentul şi organizarea (transformarea)
lui în trecut memorat.
 KORSAKOV
• De altfel, primul autor care a relevat
contrastul frapant între imposibilitatea de
fixare a evenimentelor prezentului şi
conservarea celor din trecut a fost
KORSAKOV, descriind un caz care îşi
evoca foarte logic şi cu vivacitate
călătoriile sale anterioare îmbolnăvirii, dar
uită complet că repetă aceeaşi povestire
pentru a zecea oară pe parcursul unei
singure ore.
 Amnezia de fixare
• Amnezia de fixare o putem întâlni în
• sindromul KORSAKOV, (preponderent de
etiologie alcoolică, infecţioasă sau
traumatică),
• confuzii mintale,
• presbiofrenie
• şi în unele reacţii psihogene induse de
evenimente de viaţă stresante.
 Amnezia retrogradă (de evocare),
• se caracterizează prin imposibilitatea din
ce în ce mai pronunţată de a evoca total
sau parţial un trecut corect în sens
retrograd, organizat şi ca atare, de obicei,
având un mers regresiv pe timp
îndelungat.
• În sens retrograd, dinaintea debutului bolii
până în copilărie ceea ce îi conferă
aspectul unei amnezii retrograde
progresive.
• În aceste situaţii destructurarea funcţiilor
psihice nu este atât de accentuată încât să
împiedice orice posibilitate de fixare sau
memorie.
 Amnezia retro-anterogradă
• se manifestă prin dezorientare din ce în ce
mai profundă, false recunoaşteri, erori de
dată, reminiscenţe, amintiri exacte dar
nesituate în datele lor în trecut,
acompaniate de un deficit în sfera
funcţiilor cognitive.
 Amnezia retro-anterogradă
• Observarea că bolnavul nu-şi aminteşte numele
şi numărul nepoţilor în timp ce spune cu uşurinţă
numele colegilor din liceu sau din armată, de
acum 40-50 de ani este întotdeauna frapantă.
• amnezia anteroretrogradă, formă mixă sau
formă globală este cel mai des întâlnită şi se
manifestă prin imposibilitatea de a achiziţiona
amintiri noi, se asociază cu o ştergere parţială
sau globală a amintirilor vechi. Esenţialmente ea
este caracteristică sindroamelor demenţiale
 Ictusul amnezic
• Ictusul amnezic (sindrom cu: eclipsă amnezică, amnezie
globală tranzitorie sau suspensie mnezică tranzitorie),
este o tulburare de memorie, caracterizată prin
instalarea bruscă a unei stări particulare, în care
subiectul nu mai memorează nimic, uită rapid ceea ce a
făcut sau a afirmat, întâlnită de obicei la bărbaţi între 50
– 70 de ani cu o predispoziţie spre emotivitate,
meticulozitate, şi hiperactivitate.
• De asemenea se poate extinde şi asupra unei perioade
premergătoare instalării episodului amnestic acut
(amnezie retrogradă) în care individul acţionează şi se
comportă aparent normal.
 Ictusul amnezic
• Totuşi ictusul amnezic, ca stare de
sideraţie bruscă a funcţiilor mnezice se
observă mai frecvent în -vasculopatiile
cerebrale, incipiente,- tumori cerebrale,
sau temporale,- insuficienţă circulatorie
carotido-bazilară,- ocluzie tranzitorie în
teritoriul cerebralei posterioare, -
hipoglicemie, -leziuni ale structurilor
limbice şi hipocampice.
 D. Paramnezii sau iluziile
memoriei
• sunt tulburări de memorie constând din evocarea şi
recunoaşterea eronată a unor evenimente care au avut
loc în realitate sau reproducerea unor întâmplări sau
evenimente false sau imaginare neconcordante cu
realitatea prezentă sau trecută, trăită de bolnav şi
totodată nerespectând ordinea cronologică firească a
desfăşurării evenimentelor evocate. Ele pot să vizeze
obiecte, situaţii, persoane, (false recunoaşteri) sau să
substituie amintiri reale cu altele inventate. De altfel
paramneziile alimentează în general fabulaţiile şi
confabulaţiile (relatării imaginare prezentate ca fiind
reale) korsakovienilor şi demenţilor presbiofreni,
atenuând carenţele mnezice prin amintiri fictive care
atunci când sunt bogate şi luxuriante creează adevărate
„deliruri imaginare „.
 În categoria paramneziilor intră:

• Paramneziile prin tulburări ale evocării

evenimentelor din trecutul mai mult sau
mai puţin îndepărtat al subiectului:
confabulaţia, ecmnezia, deja vu;
• Paramneziile prin tulburări ale sintezei
mnezice imediate: criptomnezia şi falsele
recunoaşteri.
 Ecmnezia
• este o tulburare de memorie caracterizată
printr-o reviviscenţă excesivă a unor
evenimente din trecut, mai mult sau mai
puţin îndepărtat, asociată frecvent cu un
deficit al memoriei de fixare. Prin erupţia
trecutului în prezent, subiectul se întoarce
în trecut, pentru a-şi retrăi evenimentele
propriei existenţe, convertite, „ca
experienţe ale trăirii actuale” manifestată
şi sub aspect comportamental.
 Ecmnezia
• Ecmnezia, intensă şi prelungită rău criticată de bolnav
care admite transpunerea în trecut şi îşi adaptează
activitatea şi conduita comportamentală, limbajul şi chiar
vestimentaţia la condiţiile acestui trecut (în care se crede
că a redevenit copil sau adolescent), se observă odată
cu instalarea demenţelor, schizofreniei tardive,
personalităţi histrionic - structurate, crize de epilepsie
temporală cu manifestări dismnezice dar şi în consumul
de droguri halucinogene, adică în stările în care
vigilitatea este modificată cum este visul şi confuzia
mintală.
 ecmnezia
• Ecmnezia trebuie diferenţiată de
echivalenţele comiţiale şi de scenele de
puerilism isteric.
• ecmnezia (sau halucinaţia trecutului)
constă în faptul că amintirile vechi sunt
convertite în experienţe trăite actual, adică
retrăirea activă în prezent a unor
evenimente din trecut.
 personalitatea
• Personalitatea are o compozitie complexa
angajata social.
• Psihicul uman- sistem deschis, complex,
de tip cibernetic.
• C.I.Parhon- ilikibiologie= studiul biologic
diferentiat al varstelor
 Inteligenta emotionala
• Empatia
• Imagine de sine
• Inteligenta emotionala= prezenta abilitatilor
personale ce caracterizeaza o personalitate
bogata si echilibrata.
• Cum spunea Aristotel, inteligenta emotionala
include abilitatea rara de a fi suparat cu
persoana potrivita, la gradul potrivit , la timpul
potrivit, pentru cauza potrivita si in modalitatea
potrivita.
 Inteligenta emotionala
• Componentele inteligentei emotionale, dupa definitia din
1990 descrisa de Peter Salovey si John Mayer includ
abilitati in cinci arii importante:
• 1.Constientizarea de sine= recunoasterea propriilor
sentimente
• 2.managementul emotiilor= sa ai reactii emotionale
adecvate este o capacitate ce se construieste pe
constientizarea de sine.
• 3.automotivarea= capacitatea de a se focaliza asupra
unui scop este esential pentru un domeniu de realizari.
Autocontrolul emotional- cum este capacitatea de a-ti
amana gratificatia sau controlul impulsivitatii- este
crucial in lucrul in sensul obtinerii scopurilor in viata.
 Inteligenta emotionala
• 4.recunoasterea emotiilor celorlalti, empatia, este o alta
abilitate ce se bazeaza pe autoconstientizarea
emotionala. Este fundamentala in eficienta
interpersonala. Acei ce sunt capabili sa recunoasca
indicatorii sociali subtili, care indica ce simt ceilalti au
mai mult succes in relatiile personale si profesionale.
• 5.manipularea relatiilor, arta in relationare necesita
abilitati in managerierea emotiilor celorlalti. Competenta
sociala se afla in spatele popularitatii, abilitatii de
conducere si eficienta interpersonala.
• Fiecare individ are un profil de abilitati diferite in fiecare
din aceste arii.
• Caracteristicile neurologice determina...
 .
• Existenta normala se desfasoara prin
rezolvarea de situatii problematice.
 .
• Cautarea psihismului nuclear, situational.
• Edificarea structurilor cu specific
antropopsihic.
 .
‘’Viata intelectuala este fata de realitate ceea
ce este geometria fata de arhitectura.
Dovedeste o nebunie stupida cel care aplica
vietii sale metoda sa de a gandi, la fel cum
ar fii antistiintific sa crezi ca exista linii
drepte.’’
Abordarea in functie de perspectiva
• Solicita o considerare sistematica a
conditiei pacientului psihiatric din 4
perspective:
• 1.a bolii
• 2.a dimensiunii
• 3. a comportamentului
• 4. a istoriei vietii pacientului
 Perspectiva BOALA
• prezinta triada:
Patologie- Etiologie- Sindrom

• si semnifica:
ceea ce pacientul ARE.
 Perspectiva DIMENSIONALA
• prezinta triada:
Provocare- Potential- Raspuns
• si semnifica:
ceea ce pacientul ESTE, REPREZINTA.
Perspectiva COMPORTAMENTALA
• prezinta triada:
Invatare-Pulsiune psihologice- Alegere
• si semnifica:
ceea ce pacientul FACE.
 Perspectiva ISTORIEI VIETII
• prezinta triada:
Secventa- Locatie- Rezultat
• si semnifica:
ceea ce pacientul intalneste (in decursul
vietii, situational).
 Din perspectiva BOLII
• etiologia problemelor unui pacient este
inteleasa ca aparand ca o consecinta ,
urmare a patologiei structurale sau
functionale dintr-un organ specific sau
sistem de organe, in acest caz creierul,
ceea ce conduce la aparitia prezentului
sindrom.
 .
• De exemplu dementa determinata de
boala Alzheimer poate sa fie cel mai bine
inteleasa ca dezvoltandu-se ca urmare a
modificarilor fizice din creier care sunt
descrise din ce in ce mai clar, definite din
ce in ce mai bine..
 .
• Intrebarile pe care le pune cineva cand se
abordeaza pacientul din perspectiva bolii
includ :
“Care este leziunea sau zona defecta?”
• Si:
“Ce boala are, daca are, pacientul?”
 Perspectiva dimensionala
• presupune ca, in cadrul populatiei exista o
distributie naturala atat a atributelor fizice cat si
psihologice.
• Inzestrarea, dotarea dimensionala individuala
poate creste potentialul sau de a reactiona la
anumite provocari cu un set particular de
raspunsuri patologice.
• Indivizii aflati la extremele acestor dimensiuni
sunt clasificati ca avand tulburari de
personalitate.
 Perspectiva dimensionala
• Care este cea mai buna cale de a-l ghida
pe pacientul meu catre succesul terapeutic
bazandu-ma pe ce fel de persoana este
acesta?
 Perspectiva comportamentala
• se bazeaza pe conceptul ca pulsiunile
psihologice ale unei persoane, care sunt
modelate partial de invatarea conditionata,
influenteaza alegerea de a se angaja sau
nu intr-un anumit comportament.
 Perspectiva comportamentala
• Recunoasterea comportamentului maladaptativ
la pacienti si luarea in calcul a factorilor care au
putut initia si mentine astfel de comportamente
sunt elemente critice in tratarea multor tulburari
psihiatrice incluzand adictiile, parafilia si
anorexia nervoasa. Perspectiva
comportamentala solicita ca terapeutii sa se
intrebe despre acesti pacienti: Cum poate fii
explicat disconfortul pacientului meu de ceea ce
face acesta si cum pot sa-l ajut eu schimband
ceea ce face acesta?
 Perspectiva istoriei vietii
• unele persoane ce cauta tratament pentru
conditii psihiatrice au probleme nu datorita bolii
pe care o au , nu datorita felului lor de a fii sau
felului lor de a se purta ci datorita a ceea ce
intalnesc in decursul vietii lor. Perspectiva istoriei
de viata utilizeaza logica naratiunii, a
secventialitatii evenimentelor in cadrul unei
localizari particulare ce conduce la un rezultat
specific, pentru a intelege prezentarea
psihiatrica a pacientului.
 Perspectiva istoriei vietii
• In cadrul perspectivei istoriei de viata
clinicianul trebuie sa se intrebe: Cum pot
sa inteleg mai bine simptomele pacientului
meu bazindu-ma pe ce a intalnit acesta,
pe ce i s-a intamplat in decursul vietii?
Diferite versiuni ale istoriei de viata –
Freud, Jung,..-pot fii spuse; oricum tipul
istoriei relatate poate fii mai putin
important decat relatia terapeutica si alti
factori.
Interactive patient education model
(Grueninger, Duffy, Goldstein)
• Levels of Patient Education/ doctor-patient interaction
• 1.cognitive level assess awareness, knowledge,
information concepts. Explain facts, clarify,
provide information.
-2.attitudinal Level assess attitudes, beliefs,
beliefs,intentions readiness for change.
Readiness for Change Acknowledge feelings, build
commitment.
 .
-3. instrumental Level Assess instrumental skills
Instrumental skills instruct and practice necessary
s skills
-4.behavioral level Assess behavioral cues,
coping behavior consequences and conditions;
Coping skills assess coping skills
Find incentives, reinforcements
and rewards; teach behavioral skills
-5.Social level Assess social support, resources
Social support mobilize support, resources
 Cand este momentul sa vorbesti
despre posibilitatea incetarii din
•
viata?
Decizia privind sfârşitul vieţii
• -principiul autonomiei bolnavului
• -medicul trebuie să respecte decizia pacientului cu privire la
tratamentul de asistare a vieţii
• -tratamentul pe care-l furnizează serveşte la prelungirea vieţii
• -ventilare mecanică
• -dializă renală
• -transfer de sânge
• -chimioterapie
• -antibiotice
• -nutriţie, hidratare artificială
• -pacienţii terminali nu trebuie să fie forţaţi să suporte suferinţe
intolerabile, prelungite în efortul de a le prelungi viaţa
Durerea datorită pierderii, doliul,
travaliul de doliu
• -Sindromul de pierdere a unei persoane iubite
• -pierderea prin despărţire/separare, divorţ,
detenţie
• -pierderea unui obiect, circumstanţe cu
încărcătură emoţională
• -pierderea unui obiect fantazat al iubirii (sarcină)
• -pierderea ce rezultă dintr-o lezare narcisică
(accident)
 Stadii ale doliului

• 1.Amorţire sau protest:

• 2.Dorul şi căutarea după figura pierdută:
• 3.Stare de dezorganizare şi disperare
• 4.Reorganizare:
 Pierderea unui părinte
• 1.Faza de protest:
• -copilul vrea părintele pierdut
• 2.Faza de disperare:
• -retragere
• -apatie
• 3.Faza de detaşare:
• -poate să-şi transfere nevoia de părinte
asupra unui alt adult
 Reacţiile pacienţilor terminali când
sunt anunţaţi în fapt
• Starea I: -de şoc şi negare că ceva nu este în regulă
• -merg la alţi doctori
• Starea II: -mânie
• -frustraţi, mânioşi că sunt bolnavi
• -mânia este îndreptată spre medici, familie, rude, asupra lui însuşi
• Starea III:-negociere: -cu medici, prieteni, familie, Dumnezeu în schimbul
vindecării
• Starea IV:-depresie
• -semne clare de depresie, retragere, inactivitate psihică, tulburări de
somn, lipsă de speranţă, ideaţie suicidară
• -este o reacţie la modificarea vieţii sale determinată de boală
(pierderea serviciului, izolare de prieteni, familie)
• -poate fi o anticipare a evenimentelor
• Starea V: -acceptare
• -persoana realizează că moartea este inevitabilă şi acceptă
universalitatea ei