VIAŢA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ

A LUI MIHAI EMINESCU

 MIHAI EMINESCU A FOST CEL MAI MARE POET ROMÂN ŞI UNUL DIN MARII
LIRICI AI LUMII. S-A NĂSCUT ÎN 1850 LA BOTOŞANI, COPILĂRIA ȘI-A PETRECUT-O LA
IPOTEȘTI. NATURA BUCOVINEI E DE LA ÎNCEPUT PREZENTĂ ÎN OPERA LUI. COPIL
FIIND, ,,PĂDURII CUTREIERAM",VA SPUNE POETUL, IMPRESIONAT DE FARMECUL
LOCURILOR NATALE.
ÎNCĂ DIN ANII DE ŞCOALĂ, EMINESCU SE ARATĂ INTERESAT DE TEATRU,
POEZIE, CULTURĂ. AVEA 16 ANI CÂND TRIMITE LA REVISTA DE LIMBĂ ROMÂNĂ
FAMILIA PRIMELE POEZII, PUBLICATE DE IOSIV VULCAN, CARE-I SCHIMBĂ ŞI
NUMELE DIN EMINOVICI, CUM SE CHEMA DE FAPT TATĂL SĂU, ÎN EMINESCU.
EMINESCU COLINDĂ ŢARA, TRECE PRIN TRANSILVANIA, IAR ÎNTRE 1869 ŞI 1874 SE
AFLĂ LA BERLIN ŞI VIENA, URMÂND CURSURI LA UNIVERSITĂŢILE DE ACOLO, ÎN SCOPUL
OBŢINERII UNUI DOCTORAT ÎN FILOZOFIE. DOCTOR ÎN FILOZOFIE NU VA DEVENI, DEŞI
PRIETENII LUI DE LA JUNIMEA L-AR FI DORIT, CA SĂ POATĂ FI APOI NUMIT PROFESOR
UNIVERSITAR ÎN ŢARĂ.
 DIN 1870 ÎNCEPUSE COLABORAREA LA CONVORBIRI LITERARE, SE APROPIASE DE
TITU MAIORESCU ŞI DE COSTACHE NEGRUZZI ŞI VA FI SOCOTIT EL ÎNSUŞI UN JUNIMIST
IMPORTANT. ÎNTORS DE LA STUDII, VA ŢINE ,,PRELECŢIUNI POPULARE", CA TOŢI
JUNIMIŞTII.
EL ESTE INTERESAT DE ISTORIE (ÎN 1871, ÎMPREUNA CU IOAN SLAVICI, VIITORUL
PROZATOR, LUASE PARTE LA ORGANIZAREA SĂRBĂTORILOR LUI ŞTEFAN CEL MARE DE
LA PUTNA, PRILEJ PENTRU ROMÂNI DE A-ŞI AFIRMA ISTORIA PROPRIE ÎNTR-O
BUCOVINĂ AFLATĂ SUB OCUPAŢIE AUSTRIACĂ)ŞI DE FILOZOFIE(ÎNCEARCĂ SĂ
TRADUCĂ DIN MARII FILOZOFI).
E UN TIMP REDACTOR LA ZIARUL CURIERUL DIN IAŞI, APOI REDACTOR LA
TIMPUL, REVIZOR ŞCOLAR ŞI BIBLIOTECAR LA IAŞI. ÎN TOATE ACESTE FUNCŢII PUNE
SUFLET ŞI CONSUMĂ MULTĂ ENERGIE. RAPOARTELE ŞCOLARE ALE REVIZORULUI SUNT
PRECISE ŞI BOGATE. CA REDACTOR ŞI COLABORATOR, EL SCRIE ARTICOLE POLITICE
FIIND UNUL DIN CEI MAI DE SEAMĂ ZIARIŞTI ROMÂNI. CA ŞI CARAGIALE SAU SLAVICI,
CONTEMPORANI ŞI PRIETENI CU EL, EMINESCU RIDICĂ GAZETĂRIA LA NIVELUL UNEI
VERITABILE ARTE.
 DE ALTFEL, ANII CEI MAI RODNICI AI GAZETARULUI SUNT CEI DE LA ZIARUL TIMPUL
(1877-1883), COINCID CU ANII CEI MAI BUNI AI POETULUI, CARE-ŞI SCRIE ŞI PUBLICĂ ÎN ACEST
INTERVAL APROAPE TOATE MARILE CREAŢII LIRICE. IN 1883 POETUL SE ÎMBOLNĂVEŞTE GRAV. ÎN
TIMP CE SE AFLA LA VIENA, ÎNTR-UN SANATORIU, UNDE ÎL TRIMISERĂ JUNIMIŞTII, ÎN ŢARĂ,
MAIORESCU ÎI PUBLICĂ UN VOLUM DE POEZII, SINGURUL APĂRUT ÎN TIMPUL VIEŢII POETULUI,
DEŞI NU EL L-A ALCĂTUIT.
CEI ŞASE ANI CARE DESPART BOALA DE MOARTEA LUI EMINESCU SUNT ANI DE
SUFERINŢĂ PENTRU POET, A CĂRUI MINTE E TOT MAI DES ÎNTUNECATĂ. EL MOARE LA 15 IUNIE
1889, URMAT LA CÂTEVA LUNI DE ION CREANGĂ, PE CARE L-A CUNOSCUT LA IAŞI ŞI CARE A FOST
TOATĂ VIAŢA MARELE LUI PRIETEN. G. CĂLINESCU, AUTORUL UNEI EXTRAORDINARE SCRIERI
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU (1932),VA EVOCA ACEASTĂ MARE PRIETENIE DINTRE DOI DIN
SCRIITORI NOŞTRI CEI MAI MARI ŞI VA SCRIE ACESTE EMOŢIONALE CUVINTE DESPRE MOARTEA
POETULUI: ,,ASTFEL SE STINSE ÎN AL OPTULEA LUSTRU DE VIAŢĂ CEL MAI MARE POET, PE CARE L-
A IVIT ŞI-L VA IVI VREODATĂ, POATE, PĂMÂNTUL ROMÂNESC. APE VOR SECA ÎN ALBIE ŞI PESTE
LOCUL ÎNGROPĂRII SALE VA RĂSĂRI PĂDURE SAU CETATE, ŞI CÂTE O STEA VA VESTEJI PE CER ÎN
DEPĂRTĂRI, PÂNĂ CÂND ACEST PĂMÂNT SĂ-ŞI STRÂNGĂ TOATE SEVELE ŞI SĂ LE RIDICE ÎN ŢEAVA
SUBŢIRE A UNUI CRIN DE TĂRIA PARFUMURILOR SALE".
 TREI ANI ATRAG ÎN MOD DEOSEBIT ATENŢIA ÎN BIBLIOGRAFIA POETICĂ A
LUI MIHAI EMINESCU: 1866, ANUL DEBUTULUI ÎN REVISTA FAMILIA LUI IOSIF
VULCAN; 1870, ANUL CÂND ÎNCEPE COLABORAREA LA REVISTA CONVORBIRI
LITERARE PLINĂ DE MARI CONSECINŢE PENTRU TÂNĂRUL DE 20 DE ANI, ŞI
1883,ANUL ULTIMELOR CAPODOPERE ,,ODA(ÎN METRUL ANTIC)", ,,GLOSSA"
,,LUCEAFĂRUL” ,,MAI AM UN SINGUR DOR”ETC. ŞI TOTODATĂ ANUL MORŢII
SPIRITUALE A POETULUI .
PRIMA POEZIE, CARE L-A FĂCUT CUNOSCUT UNUI PUBLIC RESTRÂNS, ESTE
O ELEGIE FĂRĂ TITLU, SEMNATĂ M. EMINOVICI ŞI TIPĂRITĂ ALĂTURI DE ALTE
ŞASE POEZII ÎNTR-O BROŞURA INTITULATĂ ,,LĂCRIMIOARELE ÎNVĂŢĂCEILOR DE-N
CERNĂUŢI LA MORMÂNTUL PREA IUBITULUI PROFESOR ARON PUMNUL…".
ADEVĂRATUL SĂU DEBUT LITERAR SE FACE ÎNSĂ LA REVISTA ,,FAMILIA", ÎN
ACELAŞI AN(1866), CU POEZIA ,,DE-AŞ AVEA…".
 PATRU ANI DE LA DEBUT, DUPĂ CE PUBLICASE 14 POEZII, TÂNĂRUL POET SE
HOTĂRĂŞTE SĂ SE ADRESEZE ,,CONVORBIRILOR LITERARE", REVISTA CEA MAI
IMPORTANTĂ A EPOCII, UNDE ŞTIA CĂ VA FI CITITĂ DE TITU MAIORESCU. AFLAT LA
STUDII ÎN VIENA, EL TRIMITE REVISTEI IEŞENE POEZIA ,,VENERE ŞI MADONA",
CARE CONŢINE CÂTEVA DIN METAFORELE ŞI COMPARAŢIILE CELE MAI PUTERNICE
DIN ÎNTREAGA POEZIE ROMÂNEASCĂ, SCRISĂ PÂNĂ LA ACEA DATĂ. DUPĂ
ACCEPTAREA ACESTEI POEZII LA ,,CONVORBIRI LITERARE", EMINESCU
ÎNCREDINŢEAZĂ REVISTEI POEMUL ,,EPIGONII", ÎNSOŢIT DE O SCRISOARE CĂTRE
IACOB NEGRUZZI ÎN CARE ÎŞI EXPLICĂ IDEILE, MULT DEOSEBITE DE ALE
JUNIMIŞTILOR.
 TEME ŞI MOTIVE ALE LIRICII EMINESCIENE
MIHAI EMINESCU(1850-1889) ESTE CEL MAI MARE REPREZENTANT AL
ROMANTISMULUI ROMÂNESC ŞI CEL DIN URMĂ MARE POET ROMANTIC EUROPEAN
(ÎN ORDINE CRONOLOGICĂ). EMINESCU A FĂCUT PARTE DIN SERIA DE SCRIITORI
CARE AU DAT STRĂLUCIRE ACESTUI CURENT: V. HUGO, BYRON, SHELLEY,
LAMARTINE ŞI ALŢII. OPERA SA CUPRINDE TEME, MOTIVE ŞI ATITUDINI CE ŢIN DE
MAREA LITERATURĂ A LUMII.
POEZIILE LUI EMINESCU AU LA BAZA MAI MULTE TEME ŞI MOTIVE DE
LARGĂ INSPIRAŢIE ISTORICĂ, FILOSOFICĂ ŞI SOCIALĂ.
 I. MARILE GENEZE ȘI PRĂBUŞIRI COSMICE
MOTIVUL COSMOGONIC APARE FRECVENT IN LIRICA EMINESCIANĂ, ÎN
POEZII CA RUGĂCIUNEA UNUI DAC, SCRISOAREA I, LUCEAFĂRUL, AVÂND CA
PUNCT DE PLECARE MITOLOGIA INDIANĂ SAU CREŞTINĂ.
SCRISOAREA I (1 FEBRUARIE 1881) – POEM FILOZOFIC ÎN CARE SE
DEZVOLTĂ MAI MULTE TEME: DESTINUL GENIULUI ÎN RAPORT CU LUMEA
(“BĂTRÂNUL DASCĂL”); FINITUDINEA (LIMITAREA) UMANĂ CA DAT EXISTENŢIAL;
RELAŢIA DINTRE MACROCOSMOS ȘI MICROCOSMOS; NAŞTEREA ŞI MOARTEA
UNIVERSULUI.
LUCEAFĂRUL – ZBORUL INVERS CĂTRE DEMIURG, PERPETUA NAŞTERE A
LUMILOR DIN HAOS.
TEMA ESTE DEZVOLTATĂ ÎN LEGĂTURĂ CU MOTIVELE: MUZICA CELESTĂ;
LUMEA SIDERALĂ (ASTRALĂ) (LUCEAFĂRUL); “FORTUNA LABILIS” (SCRISOAREA I)
 II. MĂRIREA ŞI CĂDEREA MARILOR IMPERII
EVOCATĂ ÎN VASTUL POEM MEMENTO MORI (SUBTITLUL ACESTUIA,
PANORAMA DEŞERTĂCIUNILOR AMINTEŞTE DE CUVINTELE ECLESIASTULUI
(SOLOMON): “DEŞERTĂCIUNEA DEŞERTĂCIUNILOR, TOATE SUNT DEŞERTĂCIUNE”);
SUNT REÎNVIATE IMAGINILE PLINE DE STRĂLUCIRE ALE UNOR STATE CA
BABILONUL, EGIPTUL, GRECIA, ROMA. DIN TOATE IMPERIILE, NU A MAI RĂMAS
DECÂT AMINTIREA ŞI RUINELE LOR; SALVAREA DE LA UITARE AR PUTEA FI
CONSTITUITĂ DE ÎNTOARCEREA LA MIT (EPISODUL CONSACRAT DACIEI CONFERĂ
ACESTEI ŢĂRI AUREOLA UNUI SPAŢIU ETERN, PE CARE ZEII ÎL SACRALIZEAZĂ,
COBORÂND PRIN “POARTA SOLARĂ”;
- MOTIVE: ZĂDĂRNICIA; “FORTUNA LABILIS”
 III. TIMPUL

E VĂZUT CA TIMP ISTORIC ÎN PROIECTELE DRAMATICE (MUŞATIN ŞI CODRUL,

BOGDAN DRAGOŞ); SCRISOAREA III (PRIMA ŞI ULTIMA PARTE); TIMP EROIC (MIRCEA
CEL BĂTRÂN – PERSONAJ ARHETIPAL)
- TIMP ETERN, REVERSIBIL –SCRISOAREA I (COSMOGONIA)
 IV. CONCEPŢIA DESPRE POEZIE ŞI ROLUL POETULUI
EXPRIMATĂ ÎN EPIGONII, SCRISOAREA II, GLOSSĂ, EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA,
CRITICILOR MEI.
EPIGONII (1. SCRIITORI DE VALOARE MINORĂ; 2. URMAȘ LIPSIT DE VALOARE ) -
DEFINIŢIA POEZIEI: “ÎNGER PALID CU PRIVIRI CURATE”; “STRAI DE PURPURĂ ŞI AUR
PESTE ŢĂRÂNA CEA GREA” (CATHARSIS - TRANSFIGURAREA ARTISTICĂ A REALULUI);
“VOLUPTOS JOC CU ICOANE”. SCEPTICISMUL ROMANTIC AL CREATORULUI: “TOATE-S
PRAF….LUMEA-I CUM ESTE…ŞI CA DÂNSA SUNTEM NOI”
SCRISOAREA II – MEDITAŢIE AMARĂ PE TEMA CREATORULUI ONEST, SILIT SĂ
TRĂIASCĂ ÎNTR-O LUME A MIZERIEI MORALE: “DACA TU ŞTIAI PROBLEMA ACESTEI
VIEŢI CU CARE LUPT / AI VEDEA CĂ AM CUVINTE PÂNĂ CHIAR SĂ O FI RUPT”
EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA – DECLARAŢIE DIRECTĂ DE APARTENENŢĂ LA
ROMANTISM;
CRITICILOR MEI– DETALIEREA ACTULUI DE CREAŢIE;
 V. POEZIA FILOZOFICĂ
ODĂ (ÎN METRU ANTIC), GLOSSĂ, LUCEAFĂRUL
TEMA PRINCIPALĂ: DESTINUL GENIULUI, SINTEZA A CONTRARIILOR (NEFERICIREA
ŞI ETERNITATEA); OPUS DESTINULUI OMULUI COMUN, ILUSTRÂND SINGURĂTATEA
EXISTENŢIALĂ A CELUI CARE A ÎNVĂŢAT “A MURI”, SUFERINŢA CONVERTITĂ ÎN
RĂCEALĂ (LUCEAFĂRUL), STOICISMUL ( CURENT FILOSOFIC ÎN GRECIA ȘI ROMA
ANTICĂ, CARE ÎN DOMENIUL ETICII SUSȚINEA CĂ ÎNȚELEPȚII TREBUIE SĂ SE
CONDUCĂ NUMAI DUPĂ RAȚIUNE, RENUNȚÂND LA PLĂCERI ) (GLOSSĂ)
IDEI DIN SCHOPENHAUER, FILOZOFIA GREACĂ (PLATON)
 VI. MITOLOGIA ŞI FOLCLORUL
STRIGOII, POVESTEA DOCHIEI ŞI A URSITOARELOR, CE TE LEGENI, REVEDERE,
CĂLIN ( FILE DIN POVESTE ), LUCEAFĂRUL
- MOTIVE:DEMONUL; TITANUL; ORFEU ŞI LUCIFER; EROS (ZEUL AMOR) ŞI
THANATOS (ZEUL MORȚII)
• - MITURI ROMÂNEŞTI VALORIFICATE : ZBURĂTORUL (CU FINALITATE DIFERITĂ
ÎN CĂLIN ŞILUCEAFĂRUL); ETNOGENEZA (POVESTEA DOCHIEI ŞI A
URSITOARELOR)
 VII. SATIRA LA ADRESA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE

PARTEA A DOUA A FIECĂREIA DINTRE CELE CINCI SCRISORI, AI NOŞTRI

TINERI…, CRITICILOR MEI: LUME MĂRUNTĂ ŞI RIDICOLĂ; SPECTACOLUL
POLITIC = CARNAVAL AL MĂŞTILOR; IUBIREA = INSTINCT DE PERPETUARE A
SPECIEI; SOARTA ESTE OARBĂ;
CARACTERISTICILE SATIREI EMINESCIENE: SE REALIZEAZĂ PRIN ANTITEZA
CU UN TIMP AL IDEALULUI; ESTE : VEHEMENTĂ (LA ADRESA POLITICIENILOR);
MELANCOLICĂ (LA ADRESA DESTINULUI UMAN); ACUZATOARE (LA ADRESA
FEMEII INCAPABILE SĂ ÎNŢELEAGĂ IUBIREA)
MOTIVE SPECIFICE: VÂRSTA DE AUR, ÎNGERUL CĂZUT.
 VIII. POEZIA IUBIRII ŞI A NATURII

SENTIMENTUL EROTIC ESTE ILUSTRAT ÎN MAI MULTE IPOSTAZE: LEGAT DE DORUL

FOLCLORIC (TUDOR VIANU); ÎN LEGĂTURĂ CU NATURA “ÎN DEVENIRE” ŞI CU ÎNTRUPĂRI
FEMININE (EDGAR PAPU); PEISAJUL MICRO ŞI MACRO COSMIC OCROTEŞTE IUBIREA (GEORGE
CĂLINESCU).
SUNT EXPRIMATE SENTIMENTE LEGATE DE SUFERINŢA IUBIRII PIERDUTE (ŞI DACĂ,
LACUL, FLOARE ALBASTRĂ), DE DRAGOSTE FĂRĂ SPERANŢĂ (DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ SĂ SPERI,
DE CÂTE ORI IUBITO). RAREORI, DRAGOSTEA ADUCE ÎMPLINIREA (DE CE TE TEMI).
FEMEIA ESTE SERAFICĂ (PURĂ, CANDIDĂ) (IDEALUL FIIND BEATRICE A LUI DANTE
ALIGHERI ŞI LAURA A LUI PETRARCA), “FEMEIA-ÎNGER”, ADUCÂND ÎMPLINIREA, FERICIREA
AŞTEPTATĂ SAU DEMONICĂ, TITANICĂ, PROVOCATOARE DE SUFERINŢĂ (SCRISOAREA V).
• IUBITUL ÎŞI CHEAMĂ IUBITA (SAU IUBIREA) ÎNTR-UN PEISAJ OCROTITOR, INTIM (LACUL,
DORINŢA) SAU IUBITA ÎŞI AŞTEAPTĂ IUBITUL (SARA PE DEAL); VISUL DE FERICIRE COPLEŞEŞTE
REALITATEA, ASIGURÂND ETERNITATEA SENTIMENTULUI (DEPARTE SUNT DE TINE…, ATÂT DE
FRAGEDĂ).
 IUBITA ESTE CALDĂ, LUMINOASĂ, ŞĂGALNICĂ (DE-AŞ AVEA, O CĂLĂRIRE
ÎN ZORI, POVESTEA TEIULUI), ÎN LIRICA DE TINEREŢE ŞI STATUARĂ, RECE
(AMORUL UNEI MARMURE), ÎN LIRICA DE MATURITATE.
POEZIA EMINESCIANĂ DEZVOLTĂ UN EROS REFLEXIV (SENTIMENTUL ESTE
DUBLAT DE UN SUBSTRAT FILOZOFIC), INSPIRAT DE MITURI (FLOARE ALBASTRĂ,
LACUL, SONETE, ŞI DACĂ…).
NATURA APARE CA UN SUFLU AL LUMII INTERIOARE A POETULUI SAU CA
SUPRAREALITATE, UNIVERS INFINIT ÎN MIŞCAREA LUI, IAR GEORGE CĂLINESCU
SITUEAZĂ PEISAJELE ÎN MOLDOVA, ENUMERÂND FLORA ŞI FAUNA, MACRO ŞI
MICROCOSMOSUL.