Sie sind auf Seite 1von 93

DIAGNOSTICUL DE

LABORATOR IN BOLILE
INFECTIOASE
DR. MARIA NICA
UMF “Carol Davila”
DIAGNOSTIC PARACLINIC
INVESTIGATII DE LABORATOR
• Anamneza, examen clinic, context epidemiologic,
• Suspiciune diagnostic/ Diagnostic prezumptiv,
• Solicitare de investigatii de laborator in mod tintit- minimal, bazata pe argumente
medicale, logice si pe eficienta,
• Rezultatele de laborator sa sustina diagnosticul de boala infectioasa, un diagnostic
diferential (proces infectios/ non- infectios; infectie bacteriana/ virala; infectie/
colonizare),
• Alegerea investigatiilor cu rezultate rapide, in functie de gravitatea bolii (teste
rapide de screening, diagnostic bacteriologic clasic, in sistem automat, biologie
moleculara/ RT PCR),
• Solicitarea de investigatii sa fie gradata, in functie de rezultatele obtinute anterior
(completarea listei de analize solicitate- in ore, zile, din prelevatul ramas, stocat in
conditii corespunzatoare),
• cantarirea corecta a tipului de analize solicitate: calitate, timp, urgenta, pret,
eficienta, valoare diagnostica etc
• comunicare permanenta cu laboratorul: mod de recolta, transport, calitate
prelevat biologic, rezultate fals pozitive, fals negative, cross- reactivitate, repetarea
recoltei etc.
LABORATORUL DE ANALIZE
MEDICALE
• Compatimentul de Microbiologie
(bacteriologie, virusologie, micologie,
parazitologie)
• Compartimentul de Imunologie- Serologie,
• Compartimentul de Hematologie,
• Compartimentul de Biochimie
INFLAMATIA

• Inflamatia = reactie de aparare a tesuturilor vascularizate


fata de o agresiune locala. Ea implica o reactie inflamatorie
locala, insotita de modificari sistemice si metabolice =
raspuns de faza acuta
Inflamatia – rol important in mecanismele de aparare ale
gazdei si protejeaza organismul prin:
- distrugerea microorganismelor si substantelor straine,
- Izolarea microorganismelor (incapabile sa- si exercite
efectele biologice).
*Stimulii care determina raspuns de faza acuta: activitate
fizica intensa, sarcina, infectii bacteriene si virale,
interventii chirurgicale, alte traumatisme, arsuri, cancer etc.
INFLAMATIA
*Modificari de faza acuta:
- modificari ale concentratiilor unor proteine plasmatice
(proteine de faza acuta):
* Cresterea concentratiei – proteine de faza acuta - pozitive:
• C3, C4, ceruloplasmina (2 X > N)
• Alfa1- antitripsina, fibrinogen (2-3 X > N)
• Proteina C reactiva (10- 100 X > N),
* Scaderea concentratiei – proteine de faza acuta - negative:
• albumina, transferina, alfa- fetoproteina,
- modificari neuroendocrine,
- modificari hematologice,
- modificari metabolice,
- modificari hepatice.
INFLAMATIA

• Reactia inflamatorie acuta: cresterea concentratiei


proteinelor de faza acuta este corelata cu activitatea
raspunsului inflamator:
- in disfunctia de organ fara inflamatie, nu creste concentratia
proteinelor de faza acuta.
- determinarea proteinelor de faza acuta este un criteriu
important pentru diferentierea dintre afectarea inflamatorie
si functionala a unui organ.
• Reactia inflamatorie cronica: cresterea concentratiei
proteinelor de faza acuta este mai mica decat se asteapta
pentru severitatea afectiunii.
Proteine de faza acuta
1. Proteina C reactiva (CRP): crestere pronuntata , precoce, la 6-10 ore
dupa actiunea stimulului inflamator; scade rapid concentratia dupa
indepartarea stimulului.
2. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)- test de screening in
suspiciunea de reactie inflamatorie si monitorizarea acesteia.
- Creste, cel mai devreme, la 24 ore dupa initierea raspunsului
inflamator.
* In afectiunile inflamatorii cronice:
- CRP normal sau usor crescut,
- VSH crescut- indicator mai bun al procesului inflamator si foarte util
in monitorizarea evolutiei afectiunii.
3. Electroforeza proteinelor serice: creste precoce concentratia alfa1-
globulinelor, urmata de cresterea alfa 2- globulinelor.
- Modificarile datorate cresterii concentratiei alfa – globulinelor apar
dupa 24- 48 ore de la initierea raspunsului inflamator.
PROTEINA C REACTIVA (CRP)
= reactant de faza acuta, care creste rapid, dar nespecific, ca raspuns la
leziuni tisulare si inflamatie, fiind un indicator mai sensibil si mai
prompt decat VSH.
• Roluri fiziologice ale CRP:
- clearance- ul detritusurilor celulare,
- factor major de opsonizare- se leaga de fagocite si accelereaza
fagocitarea microorganismelor,
- determina activarea Complementului pe cale clasica,
- se leaga de lipoproteinele LDL si are rol in indepartarea acestora de
la nivelul placii aterosclerotice,
- este un trigger proinflamator: stimuleaza productia monocitara de
IL-1, IL-6, TNF- alfa,
! CRP poate inregistra valori f mari (de 100 x sau mai mult) dupa
traumatisme severe, infectii bacteriene, inflamatii, interventii
chirurgicale sau proliferari neoplazice.
PROTEINA C REACTIVA (CRP)
• Recomandari pentru determinarea CRP:
- evaluarea gradului de activitate a afectiunilor inflamatorii,
- monitorizarea tratamentului antibiotic in infectii bacteriene,
- monitorizarea terapiei antiinflamatorii in boli reumatice,
- diagnostic diferential boala Crohn/ colita ulceroasa, poliartrita
reumatoida/ boala lupica necomplicata,
- detectarea rejetului grefelor,
- evaluarea extinderii sau reinfarctizarii dupa IMA
• Conditii preanalitice:
- recolatarea sangelui a jeun, in vacutainer fara anticoagulant,
- cauze de respingere a probei: specimen intens lipemic sau intens hemolizat,
- stabilitatea probei: 3 zile la temp camerei, 8 zile la 4- 8 grdC, 6 luni la -20
grdC,
* Valori de referinta: < 0,5 mg/dl
VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR/ VSH
VSH: reprezinta rata la care sedimenteaza hematiile dintr-o proba de
sange (pe anticoagulant), intr- o ora.
- cu cat hematiile sedimenteaza mai repede, cu atat VSH- ul este mai mare,
fiind un indicator de raspuns de faza acuta,
- o crestere a VSH- ului apare la cel putin 24 ore dupa initierea raspunsului
inflamator,.
- in comparatie cu CRP, VSH- ul este crescut si in situatiile in care se
produce cresterea concentratiei Imunoglobulinelor, complexelor imune si
altor proteine.
• Indicatii:
- test screening in suspiciunea de reactii inflamatorii, infectii, boli
autoimune,
- monitorizarea evolutiei si tratamentului in: reumatism articular acut,
tuberculoza, endocardita bacteriana, artrita reumatoida, lupus eritematos
sistemic, boala Hodgkin etc.
VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR/ VSH
• Conditii preanalitice:
- recoltare a jeun sau postprandial,
- in vacutainer cu citrat de sodiu (anticoagulant),
- cauze de respingere a probei: cantitate insuficienta, specimen
coagulat, specimen hemolizat,
- stabilitatea probei: 2 ore la temperatura camerei, 12 ore la 2- 8
grdC,
• Valori de referinta:
Barbati: Femei:
<50 ani: < 15mm/h < 50 ani: < 20 mm/h
50- 85 ani: < 20 mm/h 50- 85 ani: < 30 mm/h
> 85 ani: < 30 mm/h > 85 ani: < 42 mm/h
VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR/ VSH
• Semnificatie clinica:
a) VSH crescut:
- boli de colagen,
- infectii: pneumonii, sifilis, tuberculoza, endocardita bacteriana
subacuta,
- boli inflamatorii
- boli neoplazice,
- distructii tisulare, IMA, postoperator,
- toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism
- anemie acuta,
- boli cronice.
VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR/ VSH
b) VSH normal:
- infectii virale necomplicate, mononucleoza infectioasa/ MNI,
- anemie feripriva,
- insuficienta cardiaca congestiva,
- boala renala activa cu insuficienta cardiaca,
- alergie acuta,
! Un VSH normal nu exclude o boala organica non- inflamatorie,
disfunctie de organ, neoplazie.
• Valori critice: cresteri extreme ale VSH apar in limfoame,
carcinom de colon/ san, mielom multiplu, artrita reumatoida.
• VSH > 100 mm/h: metastaze, boli renale, infectii severe
(osteomielita, endocardita bacteriana subacuta) etc.
VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR/ VSH
• Variatii fiziologice:
- menstruatia,
- sarcina,
- nou- nascuti,
- femei varstnice (70-89 ani) aparent sanatoase.
• Factori care determina VSH crescut:
- anemia,
- macrocitoza,
- medicamente: contraceptive orale, anticonvulsivante, aspirina, cefalotin,
lomefloxacin, ofloxacin, sulfamethoxazol, quinina etc.
• Factori care scad VSH:
- temperatura ambianta > 20- 24 grdC,
- hiperglicemia,
- hiperleucocitoza,
- eritrocite anormale,
- medicamente: glucocorticoizi, ciclofosfamida, hidroxiclorochina, metotrexat etc.
FIBRINOGEN
= factorul I al coagularii, prezent in plasma si in alfa- granulele
plachetare.
* constituie substratul de actiune atat pentru trombina (ultima enzima
in cascada coagularii) cat si pentru plasmina (enzima a sistemului
fibrinolitic),
• apartine proteinelor de faza acuta: valorile cresc dupa 24- 48
ore de la declansarea procesului inflamator
• Recomandari pentru determinarea fibrinogenului:
- monitorizarea terapiei trombolitice,
- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice
cardiovasculare,
- procese inflamatorii acute,
- detectarea deficitului congenital sau dobandit de fibrinogen,
FIBRINOGEN
• Valori de referinta:
0- 1 an: 160- 390 mg/dl
2- 10 ani: 140- 360 mg/dl
11- 18 ani: 160- 390 mg/dl
> 18 ani: 200- 400 mg/dl
Valori critice:
< 100 mg/dl: evenimente hemoragice post traumatice, postoperator,
> 700 mg/dl: indica risc crescut pentru boli coronariene si cerebrovasculare
• Valori > 400 mg/dl:
- raspuns de faza acuta: infectii, inflamatii, tumori, traumatisme, arsuri,
distructii celulare intinse (IMA, interventii chirurgicale),
- sindrom nefrotic, mielom multiplu,
- ciroza hepatica, coagulare intravasculara compensata,
- HTA, diabet, obezitate.
PROCALCITONINA (PCT)
* PCT- se gaseste in concentratii crescute in infectii severe de
cauza bacteriana, fungica si parazitara, precum si in sepsis,
- afectiunile virale (hepatita B, infectia HIV, CMV, meningita
virala), alergice si autoimune nu determina o crestere a nivelului de
procalcitonina.
- nivelul de PCT reflecta gradul raspunsului inflamator sistemic,
! endotoxinele bacteriene induc cresterea nivelului PCT,
* Factori care influenteaza nivelul de PCT:
- tipul si marimea organului afectat, specia bacteriana, gradul de
inflamatie, starea de reactivitate imuna a organismului,
! niveluri crescute de PCT se intalnesc in socul sever, sindromul
raspunsului inflamator sistemic (SIRS), sindromul disfunctiei
multiple de organ (MODS),
* PCT devine detectabila in 2- 4 ore de la declansarea procesului
infectios- si atinge nivel maxim in 12- 24 ore,
Valori PCT Interpretare

< 0,5 ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este


foarte redusa
Riscul de progresie catre un sepsis sever
este foarte mic
Infectiile localizate nu pot fi excluse
deoarece acestea se pot insoti de valori
scazute ale PCT
Daca determinarea a fost efectuata la < 6
ore de la evenimentul declansant testul
va trebui repetat dupa 6- 24 ore
>0,5 si <2 ng/mL Infectie sistemica (sepsis)este posibila,
dar exista si alte conditii associate cu
aceste valori ale PCT
Riscul de progresie catre un sepsis sever
este moderat
Pacientul va fi atent monitorizat, iar
testul repetat dupa 6- 24 ore

>= 2 si < 10 ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este


mare in absenta altor cauze cunoscute
Riscul de progresie catre un sepsis sever
este mare
>= 10 ng/mL Raspunsul inflamator sistemic este
important, datorat aproape in
exclusivitate unui sepsis bacterian sever
sau soc septic
HEMOGRAMA
Hemograma: test screening de baza (in diagnosticul bolilor
hematologice si nehematologice)
- Numar de leucocite,
- Numar de eritrocite,
- Concentratia de hemoglobina,
- Hematocrit,
- Indici eritrocitari: (VEM, HEM, CHEM, RDW),
- Numar de trombocite si indici trombocitari (VTM, PDV)
- Formula leucocitara
HEMOGRAMA

• Pregatirea pacientului:
- Se poate recolta a jeun sau postprandial (evitarea
alimentelor bogate in lipide, care pot interfera cu anumiti
parametri ai hemogramei)
- Se comunica laboratorului: sex, varsta, anumite conditii
(varsaturi incoercibile, administrare masiva de lichide iv,
pacient deshidratat/ hiperhidratat, stare de soc, anumite
medicamente recent administrate etc.)
- evitarea stresului in momentul recoltarii,
- Monitorizare regulata (zilnic sau la 2 zile): se recomanda
recoltarea in acelas moment al zilei (fluctuatii circadiene).
HEMOGRAMA
• Specimen recoltat, recipient, cantitate recoltata:
- Sange venos recoltat pe anticoagulant EDTA (vacutainer capac mov/ roz),
- La copii se recolteaza sange capilar din deget/ calcai , pe anticoagulant heparina.
• Cauze de respingere a probei:
- tub incorect,
- specimen coagulat, hemolizat,
- cantitate insuficienta.
* ! Proba trebuie trimisa imediat la laborator!
- Stabilitatea probei: 36- 48 ore la temperatura camerei (18- 26 grd C) sau frigider (2-
8 grd C)- pentru determ hemoglobinei si numaratoare elemente,
! Se recomanda ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la
recolta,
* Metoda de determinare: analizor automat pe principiul citometriei in flux, cu
fluorescenta.
NUMARUL DE ERITROCITE
• Caracterizarea calitativa a populatiei eritrocitare (Seria rosie):
- Nr. eritrocite,
- concentratia de hemoglobina (CHEM)
- hematocrit (Ht),
- indici eritrocitari (VEM, HEM, CHEM, RDW)
• In combinatie cu Ht si CHEM, Nr. de eritrocite este util in
detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/
policitemiei. 6
• Valori de referinta: 18- 44 ani: F= 3.8- 5.1 x 10 / μl
B= 4.3- 5.7 x 10 / μl
• Scaderea nr de eritrocite = anemie,
• Cresterea nr de eritrocite = eritrocitoza/ policitemie
NUMARUL DE ERITROCITE
• INTERFERENTE:
- Recoltarea sangelui cu pacientul in pozitie culcata determina
scaderea Nr. de eritrocite si a Ht cu 5- 10%,
- Stresul creste Nr. de eritrocite,
- Staza venoasa prelungita > 2 min si recoltarea dupa efort fizic
intens, determina cresterea Nr. de hematii (si Ht) cu 10%,
- Deshidratarea cu hemoconcentratie (mascheaza anemia),
hiperhidratarea (fals nivel scazut al Nr. de eritrocite),
- Prezenta aglutininelor la rece (fals scazut Nr. de eritrocite, fals
crescut VEM),
- Macrotrombocite (trombocitemia esentiala)- pot fi numarate ca
eritrocite,
- Scad Nr de eritrocite: toate clasele de medicamente,
- Cresc Nr de eritrocite: glucocorticoizii, antitiroidienele,
pilocarpina, corticotropina,
NUMARUL DE TROMBOCITE
• Trombocitele sunt implicate in hemostaza, in initierea
proceselor de reparare tisulara si vasoconstrictie (dupa injuria
vasculara), in timpul proceselor inflamatorii,
• Indicatii:
- investigarea unei sangerari, unei boli hemoragice, unei boli
trombotice,
- evaluarea unui profil de coagulare,
- monitorizarea bolilor asociate cu insuficienta medulara,
- monitorizarea secundar tratamentelor (chimioterapie, iradiere)
care induc supresie medulara. 3
• Valori de referinta: 150- 450 x 10 / μL.
• Semnificatie clinica: trombocitoza tranzitorie, trombocitoza
primara, secundara/ reactiva, trombocitopenie etc.
TROMBOCITOPENIA
1. Distructie accelerata a trombocitelor:
- procese imunologice: autoimune, aloimune,
- procese non- imunologice: CIDD, suprafete vasculare anormale,
SHU, purpura trombotica trombocitopenica, infectii etc.
• Infectii virale: rubeola, oreion, CMV, parvovirus B19,
vaccinuri,
• Infectii bacteriene: septicemie, meningococemie, boala Lyme,
Mycoplasma pneumoniae,
• Infectii parazitare: Plasmodium falciparum, malariae (malaria)
2. Productie scazuta de trombocite: medicamente mielosupresive,
radiatii ionizante, medicamente care produc hipoplazie medulara
(cloramfenicol), substante care supreseaza megakariocitele (etanol),
3. Distributie anormala a trombocitelor: boli ale splinei (inclusiv in
context infectios), hipotermia, medicamente etc.
INTERFERENTE
• Nr. trombocite creste la altitudine, in timpul iernii, dupa efort fizic
intens, traume,
• Trombocitele scad inaintea menstruatiei si in sarcina,
• Medicamente asociate cu trombocitopenia imuna: rifampicina,
trimethoprim/ sulfamethoxazol, interferon- alfa,
• Antibiotice care cresc Nr. trombocite: cefazolin, ceftriaxon,
imipenem, meropenem, moxalactam, ofloxacin, clindamicina,
netilmicina, miconazol etc
• Antibiotice care scad Nr. trombocite: amoxicilina, ampicilina,
azitromicina, cefaclor, cloramfenicol, isoniazida, itraconazol, acid
nalidixic, norfloxacin, metronidazol etc.
NUMARUL DE LEUCOCITE SI
FORMULA LEUCOCITARA
• INDICATII:
- infectii, inflamatii, necroze tisulare, intoxicatii, alergii,
boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si
cronice, tumori maligne, depresie medulara (iradiere,
medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene
etc),
• Valori de referinta:
- adult: 4000- 10000/ μL,
- copii: valori mai mari, diferite in functie de varsta
LEUCOCITE – Semnificatie clinica
1. Variatii fiziologice ale Nr. de leucocite:
- cresterea si dezvoltarea (la nn si copii- nr leucocitelor e crescut),
- variatii rasiale (la negrii din Africa: nr neutrofile si monocite este mic,
numarul de eozinofile mare),
- fluctuatii diurne si de la o zi la alta (influentate de lumina, valori mari
dupa- amiaza),
- variatii climatice si sezoniere (caldura si radiatiile solare intense
determina leucocitoza, lumina artificiala si UV determina limfocitoza),
- exercitiile fizice intense (leucocitoza cu neutrofilie),
- crizele convulsive (leucocitoza),
- atacurile de tahicardie paroxistica (leucocitoza),
- durerea, greata, varsaturile, anxietatea (leucocitoza in absenta infectiei),
- ovulatie, sarcina, travaliu (leucocitoza usoara cu neutrofilie).
LEUCOCITE – Semnificatie clinica
2. LEUCOCITOZA (L >10000 / μL):
- Pe seama cresterii nr de neutrofile sau limfocite; crestere uniforma a
tuturor componentelor doar in hemoconcentratie,
a) INFECTII: cauza majora de leucocitoza!
* O infectie acuta tipica:
- faza de atac neutrofilica,
- faza reactiva monocitara,
- faza de recuperare limfocitara- eozinofilica
* In infectiile cronice poate persista oricare din aceste 3 faze.
* Infectiile virale si unele infectii bacteriene (febra tifoida) nu urmeaza in
mod normal acest curs.
• Gradul leucocitozei depinde de severitatea infectiei, varsta si imunitatea
pacientului, precum si de rezerva medulara.
b) Alte cauze de leucocitoza: hemopatii maligne, tumori maligne/ cancer
bronsic, traumatisme, interventii chirurgicale, medicamente (cloroform,
chinina, factori de crestere).
LEUCOCITE – Semnificatie clinica
3. LEUCOPENIE: < 4000/ μl (2500 – 4000/ μl= BORDERLINE)
• Cauze:
- infectii virale, unele infectii bacteriene, infectii bacteriene severe,
- hipersplenism,
- depresie medulara produsa de intoxicatie cu metale grele, radiatii
ionizante, medicamente (chimioterapice, antibiotice, analgezice,
antiinflamatorii, antihistaminice),
- boli medulare primitive (leucemie, anemie megaloblastica, sindrom
mielo- displazic, anemie aplastica etc.),
- boli medulare secundare (granuloame, metastaze).
• Valori critice: < 500/ / μl
> 30000 / μl
Granulocite polimorfonucleare
neutrofile/ Neutrofilele
= cel mai numeros tip de leucocite,
- rol major in apararea antiinfectioasa primara,
- in momentul aparitiei infectiei, sunt produsi agenti chemotactici
care determina migrarea neutrofilelor la locul infectiei si activarea
functiilor acestora: fagocitarea agentului, eliberarea granulelor in
fagolizozom, distrugerea microorganismului.
* Valori de referinta: 2000- 8000 / μl (45- 80% din leucocite)
Neutrofilie: >8000 / μl
Neutropenie:
- usoara: 1000- 1500 / μl
- moderata: 500 - 1000 / μl
- severa: < 500 / μl
Agranulocitoza = absenta totala a neutrofilelor circulante
Granulocite polimorfonucleare
neutrofile/ Neutrofilele
• Semnificatie clinica:
a) Neutrofilie:
- efort fizic intens, stres, plans, travaliu, menstruatie,
- Infectii bacteriene acute localizate si generalizate (in cazuri f
grave: cresterea formelor imature fara leucocitoza sau reactie
leucemoida >25000/ μL),
- Infectii virale, fungice si parazitare
- Sepsis neonatal,
- Boli inflamatorii cronice, metabolice, necroza tisulara, toxice si
medicamente, tumori maligne, boli mieloproliferative etc.
Granulocite polimorfonucleare
neutrofile/ Neutrofilele
b) Neutropenia:
- pseudoneutropenia: efectuarea hemogramei dupa un timp
indelungat de la recoltarea sangelui,
- Infectii bacteriene severe, septicemia, cu bacterii Gram negative,
- Infectii virale (virus hepatitic B, Epstein Barr, HIV),
- Infectii cu protozoare (malaria),
- Substante chimice, toxice, medicamente (analgezice si
antiinflamatorii, antidepresive, anticonvulsivante, antitiroidiene,
cardiovasculare, antihistaminice, diuretice etc.)
- Antibiotice (peniciline, cefalosporine, vancomicina, gentamicina,
clindamicina, doxiciclina, nitrofurantoin, rifampicina, etambutol,
ciprofloxacin, imipenem etc)
- Antivirale, antimalarice.
LIMFOCITE
= populatie celulara heterogena, care difera in functie
de origine, durata de viata, localizare, functie.
- 65- 80%: celule T
- 8- 15%: celule B
- 10%: celule natural killer (NK)
- 2% din limfocite sunt prezente in sange
• Celulele B – controleaza raspunsul imun umoral,
mediat de anticorpi,
• Celulele T- implicate in raspunsul imun mediat
celular (includ celulele T helper CD4, celulele T
supresor CD8, celulele T citotoxice).
LIMFOCITE
• Valori de referinta: 1000 – 4000/ μL (20- 55% din leucocite)
• Semnificatie clinica:
a) Limfocitoza: > 4000/ μL:
* cauze benigne:
- infectii virale (CMV, rujeola, oreion, varicela, hepatita acuta
virala, inf HIV),
- Mononucleoza infectioasa (Ebstein- Barr/ EBV): limfo-
monocitoza, cu limfocite atipice, activate/ celule Downey,
- Infectii cronice (tuberculoza, sifilis), tuse convulsiva,
toxoxplasmoza, febra tifoida, brucelloza,
- Limfocite > 15000/ μL (limfocitoza infectioasa, mononucleoza,
tuse convulsiva)
* Cauze maligne: LLC, leucemia prolimfocitara cu celule B,
leucemia cu celule paroase, leucemia prolimfocitara cu celule T,
limfom cu celule T etc.
LIMFOCITE
b) Limfopenie: < 1000/μL
- imunodeficiente congenitale,
- infectia HIV (scaderea selectiva a CD4),
- chimioterapia (scad CD4), radioterapia, medicatia
imunosupresoare,
- tuberculoza avansata (miliara): scadere marcata a celulelor CD4,
- gripa (limfopenia apare tipic, dupa rezolvarea infectiei),
- boala Hodgkin,
- anemia aplastica,
- administrare de corticosteroizi,
- tumori, diverse malignitati etc.
MONOCITELE
= sunt cele mai mari celule din sange,
- Fac parte din sistemul fagocitic mononuclear/ reticuloendotelial,
compus din monocite, macrofage si precursorii medulari,
- Monocitele sunt eliberate in sange, migreaza in tesuturi, unde sunt
activate (macrofage tisulare).
- Celulele sistemului fagocitic mononuclear indeplinesc functii
importante in organism:
• indeparteaza celule moarte, alterate,
• proceseaza si prezinta antigene in reactii imune,
• distrug bacterii si celule tumorale,
• produc factori bioactivi: enzime, complement, factori de coagulare,
proteine de legare, lipide bioactive, factori chemotactici, citokine,
factori de crestere (IFN – alfa, IL, TNF etc)
MONOCITELE
• Valori de referinta: 0- 1000/ μL (0- 15% din leucocite)
• Semnificatie clinica:
a) Monocitoza: > 1000/ μL
- infectii bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta,
sifilisul, bruceloza,
- boli parazitare (malarie, tripanosomiaza, Kala- azar),
- leucemia mielomonocitara cr, leucemia monoblastica acuta,
- carcinoame (stomac, san, ovar),
- boli de colagen, sarcoidoza,
- reactii medicamentoase.
b) Monocitopenie: < 100/ μL
- tratament cu prednison,
- leucemia cu celule paroase,
- infectii severe care determina si neutropenie,
- infectia cu virusul HIV etc.
BAZOFILE, MASTOCITE
• Bazofilele (granulocite bazofile) si mastocitele sunt doua populatii
de leucocite, care prezinta la suprafata celulei un receptor cu
afinitate mare pentru IgE.
• Cand receptorul leaga alergenul sensibilizant sau Ac anti IgE, atat
bazofilele cat si mastocitele sunt activate, fiind indusa sinteza de
mediatori chimici.
• Bazofilele si mastocitele sunt factori importanti in inflamatiile
alergice, fenomene imune si inflamatorii.
• Ambele tipuri de celule contin: histamina, PAF, metaboliti ai
acidului arahidonic (importante in patogeneza bolilor inflamatorii),
citokine (IL, TNF)
• Valori de referinta:
* Bazofile= 0- 200/ μL (0- 2%)
BAZOFILE
• Semnificatie clinica:
a) Bazofilie: > 200/μL
- boli alergice: rinita alergica, sinuzita cronica, astm, dermatita atopica,
- leucemia megakarioblastica, leucemia mieloida cronica, sindroame
mieloproliferative cronice, leucemie bazofilica,
- infectii: tuberculoza, varicela, gripa,
- hipotiroidism.
b) Bazopenie: < 20/ μL
- infectii in faza acuta,
- reactii de stress (sarcina, infarct miocardic),
- dupa tratament prelungit cu steroizi,
- febra reumatica acuta la copii,
- hipertiroidism.
EOZINOFILELE
• La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin
predominante in sange si tesuturi in asociere cu diferite boli alergice,
parazitare sau maligne.
• Valori de referinta: 0- 700/ μL (0 7% din leucocite)
• Semnificatie clinica:
a) Eozinofilie: > 700/ μL:
- Boli alergice (astm bronsic, dermatita atopica, urticaria, edem
angioneurotic, alergii medicamentoase),
- Asocierea dintre infiltrate pulmonare si eozinofilie: sindrom Loeffler,
aspergilloza pulmonara, eozinofilia tropicala- filariaza cu infestare
pulmonara,
- Boli neoplazice: leucemia eozinofilica, boli mieloproliferative cr.,
carcinom bronsic, limfoame maligne,
- Boala Crohn, colita ulcerativa,
- Infesatri helmintice: chist hidatic, trichineloza, toxocaroza, scabia,
! Cele mai mari valori ale nr de eozinofile (>1500/ μL): in sindromul
hipereozinofilic idiopatic, leucemia cu eozinofile, trichineloza si
dermatita herpetiforma.
EOZINOFILELE
b) Eozinopenia: se datoreaza unei productii crescute de steroizi,
care acompaniaza starea de stres:
- Sindrom Cushing,
- Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrina, tiroxina,
prostaglandine,
- Infectii acute.
* Interferente medicamentoase:
• Cresc eozinofilele: amoxicilina, ampicilina, aztreonam,
cefoperazona, ceftriaxon, ceftazidim, cloramfenicol, ciprofloxacin,
clindamicina, doxiciclina, gentamicina, imipenem, rifampicina
etc.,
• Scad eozinofilele: aspirina, captopril, corticotropin, indometacin,
nortriptilina, procainamida, sulfametoxazol, triazolam etc.
Modificari ale parametrilor biochimici in
infectia de tract urinar/ ITU
• ITU sunt determinate de prezenta si multiplicarea bacteriilor la
nivelul tractului urinar, care se traduce prin bacteriurie
(> 100 000 UFC/ ml)
• Date de laborator:
* Cistita acuta:
In sumarul de urina sunt prezente:
- celule epiteliale vezicale si uretrale,
- leucociturie fara cilindri leucocitari,
- hematurie cu hematii nealterate,
- Bacteriurie.
Modificari ale parametrilor biochimici in
infectia de tract urinar/ ITU
* Pielonefrita acuta:
- proteinurie usoara (< 1,5 2 g/L),
- leucociturie (> 4000/ min- proba Addis),
- +/- piurie,
- prezenti cilindrii leucocitari,
- bacteriurie semnificativa,
- rar urina hemoragica,
- creatinina serica nu depaseste 1,5 mg%,
- leucocitoza cu neutrofilie, VSH crescut, CRP crescut.
Modificari ale parametrilor biochimici in
infectia de tract urinar/ ITU
* Pielonefrita cronica:
- urina tulbure continuu sau intermitent,
- leucociturie > 10 000 elem/ min/ mL
- bacteriurie,
- prezenti cilindrii leucocitari care certifica originea renala a
leucocitelor,
- proteinurie mica (< 1g/ 24 ore),
- scaderea osmolaritatii si a densitatii urinare (hipostenurie),
- cresterea reversibila a ureei sanguine – instalarea insuficientei
renale cronice/ IRC compensate.
BIOCHIMIA LCR in Infectii ale SNC
1. Examen direct:
* Transparenta
- opalescenta la Nr. elemente > 200 PMN,
> 400 limfocite
> 700- 800 eritrocite
*Culoarea: clar, xantocrom, rosie/ sanguinolenta (eritrocite 1000- 1200/
mmc),
* Fluiditate
2. Examen biochimic:
2.1. Proteinorahia:
- Reactie calitativa (Reactia Pandy) reactie de precipitare a proteinelor
totale din LCR (orientativa, confirmata prin tehnici cantitative),
- Reactie de determinare cantitativa a albuminorahiei,
- Cresterea albuminorahiei: meningita, meningoencefalita, neurolues,
abcese cerebrale, hemoragii cerebrale, tumori intracraniene, traumatism
craniocerebral, scleroza multipla.
BIOCHIMIA LCR in Infectii ale SNC
2.2. Glicorahia:
- hiperglicorahia: tumori cerebrale, afectiuni hipotalamice
- hipoglicorahia: apare cand in LCR este prezent un consumator de glucoza, o
celula vie: limfocitele prezinta un consum mult redus; virusurile nu consuma.
- constant intalnita in meningite purulente, meningite bacteriene, fungice,
leucemice si carcinomatoase
2.3. Dozarea clorurilor:
- concentratia clorului in LCR este superioara cu 15% celei plasmatice,
- clorurorahia este dependenta de valoarea cloremiei, precum si de cea a
proteinorahiei.
* meningite, meningoencefalite acute:
* meningita tuberculoasa (LCR clar):
- hipocloremie, hipoclorurorahie si hiperproteinorahie,
* meningite virale (LCR clar):
- usoara hiperproteinorahiei, cu nivel normal al clorurilor,
!!! Diagnostic diferential al meningitelor infectioase cu LCR clar:
hipoclorurorahie- meningita tuberculoasa/ nivel normal al clorurilor in
meningita virala
Meningita bacteriana Meningita Meningita virala
tuberculoasa
(Mycobacterium
tuberculosis)
LCR tulbure, purulent LCR clar LCR clar
Nr. elemente nucleate/ mmc: Nr. Elemente nucleate/ mmc: Nr. Elemente nucleate/ mmc:
mii- zeci mii 100- 400/ mmc 1000- 2000 / mmc
(medie: 5000- 20000/ mmc)
PMN > 80% Limfocite> 80- 90% La debut: domina PMN
Tabloul citologic se schimba
pana la 100% cellule
mononucleate (limfocite,
monocite)
HiperProteinorahie Hiperproteinorahie hiperProteinorahie usoara
R. Pandy +++/ ++++ R.Pandy++/+++
(150- 250 mg%)
hipoGlicorahie hipoGlicorahie Glicorahie = Normala
(30%)
hipoClorurorahie hipoClorurorahie Clorurorahia= Normala
Periferic: leucocitoza cu Leucocitoza cu limfocitoza Leucocitoza cu limfocitoza
neutrofilie
LICHIDE DE PUNCTIE
(Lichid pleural, Lichid peritoneal, Lichid pericardic)
1. Lichid pleural:
* Exsudat pleural: proces patologic inflamator, infectios, neoplazic,
obstructiv,
- Raport proteine pleurale/ proteine serice >= 0,5
- LDH >= 200 U/L
- Raport LDH pleural/ LDH seric >= 0,6
Date de laborator: Biochimie:
- Proteinele > 6g/ 100 mL (cauza tuberculoasa sau
parapneumonica)
- Glucoza scazuta: < 60 mg/ 100 mL sau
raportul glucoza pleurala/ serica < 0,5
(Pleurezia parapneumonica, pleurezia tbc, neoplazica, poliartrita
reumatoida)
LICHIDE DE PUNCTIE
2. Lichid de ascita:
Date de laborator – Biochimie:
* Dupa gradientul albuminic ser- ascita, se impart in:
Lichide de ascita cu gradient mic: gradient albuminic ser- ascita < 1,1
(peritonita, neoplasm, pancreatita)
Lichide de ascita cu gradient mare: gradient albuminic ser- ascita > 1,1
(ciroza)
• LDH> 200 U/L
• glucoza scazuta < 60 mg% (peritonita tuberculoasa si
carcinomatoasa)
• amilaza crescuta > valoarea din ser (ascita pancreatica)
• trigliceridele crescute (ascita chiloasa).
LICHIDE DE PUNCTIE
3. Lichidul pericardic:
• Cauze infectioase: virale, microbiene, tuberculoase, micotice,
parazitare
• Cauze neinfectioase: neoplasm, IMA, boli de colagen etc
• Aspect macroscopic in functie de etiologie:
- sanguinolent: virala, tuberculoasa, boli de colagen
- seros (exsudat): tuberculoasa, neoplasm,
- purulent: bacteriana, fungica,
• Pericardita tbc: aspect sero- citrin sau hemoragic, cu limfocitoza,
BAAR/ culturi pentru M. tuberculosis- pozitive.
• Pericardita bacteriana: lichid purulent, in septicemii cu
diseminare pericardica.
ETAPELE DIAGNOSTICULUI DE LABORATOR
A. DIAGNOSTIC BACTERIOLOGIC
DIRECT

1. PRELEVAREA SI TRANSPORTUL PROBELOR DE


LABORATOR
2. EXAMEN MACROSCOPIC
3. EXAMEN MICROSCOPIC DIRECT (FROTIU/
PREPARAT PROASPAT) DIN PRODUS
BIOLOGIC
4. INSAMANTARE PE MEDII DE CULTURA
5. IZOLAREA SI IDENTIFICAREA AGENTULUI
PATOGEN
5. ANTIBIOGRAMA
ETAPELE DIAGNOSTICULUI DE
LABORATOR
B. DIAGNOSTIC IMUNOLOGIC (INDIRECT)

1. EVIDENTIEREA RASPUNSULUI IMUN UMORAL:


- IN VITRO – DIAGNOSTIC SEROLOGIC,
- IN VIVO – DIAGNOSTIC IMUNOBIOLOGIC
(IDR Schick)
2. EVIDENTIEREA RASPUNSULUI IMUN CELULAR:
- IN VITRO
- IN VIVO – DIAGNOSTIC IMUNOBIOLOGIC
(IDR tuberculina)
A. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC -
DIRECT
RECOLTARE/ PRELEVARE DE PRODUS PATOLOGIC (tipuri de
prelevate)
CONSERVARE SI TRANSPORT
EXAMINARE MACROSCOPICA
EXAMEN MICROSCOPIC DIRECT
Preparat proaspat (produs):
- Sediment urinar,
- Sediment LCR/ tus China,
- Secretie vaginala/ Trichomonas vaginalis,
- ex. materii fecale,
- Ex. micologic KOH 20%
A. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC -
DIRECT
Frotiuri colorate (produs):
- Coloratia Gram,
- Coloratia albastru metilen/ Giemsa,
- Coloratia Ziehl- Neelsen
- INSAMANTARE (tipuri de medii de cultura):
- lichide,
- solide,
A. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC -
DIRECT
• Conditii de incubare:
- temperatura,
- atmosfera,
- umiditate,
- timp de incubare,
A. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC -
DIRECT

• IZOLARE AGENT ETIOLOGIC (in cultura pura)


• IDENTIFICARE AGENT PATOGEN (BACTERII,
LEVURI)
- Caractere:
- morfologice,
- culturale,
- biochimice,
- antigenice,
- de patogenitate (in vivo/ in vitro)
- lizotipie (sensibilitate la bacteriofag),
- genetice
A. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC -
DIRECT

• ANTIBIOGRAMA:
• - metoda difuzimetrica/ CLSI,
• - metode cantitative:
- CMI,
- CMB,
- NEI,
- NEB
REGULI DE RECOLTARE, TRANSPORT SI
PRELUCRARE A PRELEVATELOR PATOLOGICE

• REGULI GENERALE:
- Recoltarea de catre medic sau asistent, sub
supravegherea medicului,
- In conditii de asepsie,
- Prelevatul obtinut direct din leziune,
- Inaintea inceperii tratamentului cu
antibiotic,
REGULI DE RECOLTARE, TRANSPORT SI
PRELUCRARE A PRELEVATELOR PATOLOGICE

• Cantitate suficienta de produs,


• Recipiente sterile, unica utilizare sau
sticlarie fara urme de dezinfectant,
• Un recipient contine un singur produs, de la
un singur pacient,
• Recipientul corect etichetat,
• Buletin de trimitere
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• HEMOCULTURA:
- recoltare sange venos din plica cotului,
- antiseptizarea tegumentului cu alcool 70%, apoi tinctura
de iod,
- cu aprox 1 ora inainte de frison, instalarea febrei,
- volum sange: 10 – 15 mL la adult,
1 - 5 mL la copil < 5 ani,
- sisteme automate de incubare.
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA
• LCR:
- la patul bolnavului, prin punctie lombara,
subcervicala, fontanela,
- de catre medic,
- conditii de absoluta sterilitate,
- Volum:
* 5 - 8 ml / adult,
* 2-5 ml / copil, functie de varsta
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA
• EXUDATE, TRANSUDATE ALE
SEROASELOR:
- punctie cu seringa, in conditii riguroase de asepsie,
- volum: 5- 10 mL,
- precautii de recolta pentru flora anaeroba (lipsa
contactului cu aerul),
- transport rapid, imediat la laborator.
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

 SECRETII PURULENTE DIN COLECTII INCHISE:


- antiseptizarea tegumentului de deasupra colectiei,
- punctionare cu seringa, trocar,
- precautii de recolta pentru flora anaeroba,
- cat mai profund, la baza colectiei,
- in recipiente sterile (seringa, fara contact cu aerul),
- transport rapid < 1 ora,
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• SECRETII PURULENTE DIN PLAGI


SUPERFICIALE:
- Cel putin 2 tampoane sterile:
- 1 pentru efectuare frotiuri,
- 1 pentru insamantare,
- +/- 1 tampon pentru mediu de imbogatire
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• SECRETIA OCULARA:
- recolta cu tampon steril, din fund de sac
conjunctival sau unghi interior al ochiului,
- un tampon pentru fiecare ochi,
- in caz de orjelet (colectie inchisa) se
punctioneaza,
- tampon umectat cu ser fiziologic steril,
- transport rapid (mediu de conservare si
transport- Stuart)
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• SECRETIA OTICA:
- se trage varful pavilionului extern in sus si
posterior,
- vizualizarea leziunii cu ochiul liber sau cu
instrumentar,
- tamponul orientat tintit spre leziune,
colectie,
- cel putin 2 tampoane
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• EXUDAT NAZO- FARIGIAN


- dimineata, pe nemancate sau
- cel putin la 4 ore dupa ultima masa,
- In pozitie sezanda, cu capul aplecat pe spate,
gura larg deschisa, limba afara, spre o sursa de
lumina naturala,
- Se apasa limba,
- Se recolteaza de pe amigdale, pilieri, faringele
posterior.
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• SPUTA SI ASPIRATUL BRONSIC;


- dimineata, la “toaleta bronsiilor’
- secretii profunde, nu saliva,
- dupa gargara cu ser fiziologic steril,
- pentru diagnostic TBC: mai multe spute, in
zile consecutive,
- Bronhoscopie pentru aspirat bronho-
alveolar,
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• COPROCULTURA:
- scaun emis spontan,
- recipiente speciale, cu sau fara mediu de
conservare si transport,
- pentru portaj cronic Shigella disenteriae - sonde
Nelaton,
- recolta din portiuni mucoase, purulente,
sanghinolente,
- purtatorii de Salmonella typhi: recolta in 3 zile
consecutiv, dupa pugativ
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• UROCULTURA:
- Prima urina de dimineata,
- Toaleta riguroasa locala (organe genito-urinare
externe) cu apa calda si sapun,
- Jet mijlociu,
- Recipient steril,
- Transport rapid la laborator,
- TBC renal: urini din 3 zile consecutive
REGULI PARTICULARE DE RECOLTA

• SECRETIA VAGINALA, URETRALA:


- dimineata, inainte de mictiune,
- Se recolteaza in conditii de asepsie, cu
valve, pe masa ginecologica,
- Secretia uretrala se etaleaza cu tamponul
direct pe lama,
- Cel putin 2 tampoane: frotiuri, culturi,
REGULI DE TRANSPORT

• Recipiente sterile, specifice,


• In cel mai scurt timp (max 1 ora),
• LCR, alte lichide de punctie, sange: TRANSPORT
IMEDIAT, la temperatura corpului: URGENTE
MAJORE,
• Evitarea contactului cu aerul pentru izolare flora
anaeroba,
• Persoane instruite: medic, asistent,
• Medii speciale DE CONSERVARE SI TRANSPORT:
Stuart, Amies, Cary - Blair
DIAGNOSTIC MICROBIOLOGIC
INDIRECT- SEROLOGIC
• Reactii de aglutinare
• Reactii de precipitare
• Reactii de seroneutralizare/ ASLO
• Reactii Ag/ Ac cu componente marcate:
- RFC,
- ELISA,
- RIA,
- IF
REACTIA DE FIXARE A COMPLEMENTULUI (RFC):
• Principiu: RFC este un test de diagnostic serologic care permite
evidentierea “in vitro” a reactiei antigen – anticorp (Ag / Ac) si are
la baza proprietatea complementului (C´ = alexina) de a se fixa
numai pe anticorpul sensibilizat din complexele Ag / Ac (C ´ nu se
poate combina numai cu unul dintre cele 2 elemente Ag sau Ac,
care s- ar gasi singur in tubul de reactie).
• Reactia se bazeaza pe proprietatea complexelor imune de a fixa
ireversibil C`; odata fixat pe complexul imun, C` nu se mai poate
combina cu alte complexe Ag / Ac,
• In cazul in care fixarea C` pe primul complex Ag / Ac nu se
manifesta printr-un fenomen direct observabil, autorii au evidentiat
reactia indirect, prin adaugarea unui al 2- lea sistem – indicator Ag
/ Ac, format din:
• Ag: globule rosii (hematii de berbec),
• Ac: ser antihematii corespunzator, obtinut prin inocularea
hematiilor de berbec la iepure. Fixarea C` pe cel de- al doilea sistem
antreneaza liza hematiilor, vizibila cu ochiul liber.
RFC- APLICATII

• Reactia Bordet- Wasserman (RBW): serodiagnosticul luesului,


• RFC in diagnosticul rickettsiozelor: tifos exantematic,
• RFC in diagnosticul serologic al leptospirozelor (leptospira biflexa Patoc),
• RFC in diagnosticul febrei recurente, brucelozei, toxoplasmozei, febrei
tifoide, bacterioze,
• RFC in serodiagnosticul gonoreei cronice

• Avantajele reactiei: sensibilitate, specificitate inalte, grad inalt de


reproductibilitate.

• RFC cantitativa: diagnosticul serologic al infectiilor produse de


Mycoplasma pneumoniae, Chamydia spp, Rickettsia spp, Treponema
pallidum, Leptospira spp, Borrelia spp, Brucella spp, etc.
REACTIA DE SERONEUTRALIZARE

• DEFINITIE:
• Reactia de seroneutralizare face parte din categoria reactiilor
serologice de inhibare specifica a unor caracteristici biologice ale
antigenului microbian.
• Seroneutralizarea releva combinarea antigenului specific,
biologic activ, cu anticorpul corespunzator, conducand la blocarea
proprietatilor biologice ale acestuia.
• Reactia antigen specific – anticorp neutralizant omolog este
evidentiata “in vivo” sau “in vitro”.
• Pentru vizualizarea reactiei sunt necesare diferite substrate
biologice indicatoare, pe care sa se observe prezenta sau absenta
efectului biologic.
REACTIA DE SERONEUTRALIZARE
• REACTANTII
In reactiile de seroneutralizare sunt necesari imunoreactantii si substratul-
indicator.
• * Antigenele implicate in reactie pot fi:
- exotoxine bacteriene,
- enzime bacteriene,
- virusuri,
- bacteriofagi.
• Exotoxine bacteriene: produse de bacterii Gram pozitive, la nivelul portii de
intrare in organism, la diferite nivele. Toxinele trec in sange si se fixeaza
ireversibil pe diverse celule din organism, care au receptori de fixare pentru
acestea. Apar leziuni specifice, ireversibile. Ex: toxina difterica are tropism pe
multe tipuri de tesuturi, in special cele care prezinta metabolism energetic
intens: miocard, capsulele suprarenale, nefroni, seroase.
• Enzime bacteriene: antigene puternice, care prin detoxifiere/ inactivare, devin
anatoxine, care pierd puterea toxigena, dar pastreaza o inalta putere imunogena.
Anatoxinele inoculate in organism, in cursul unor imunizari, induc sinteza
anticorpilor antitoxici neutralizanti, imuno- protectori.
• Virusurile: sunt antigene agresive, se fixeaza specific pe celulele receptoare,
cauzand efecte lezionale citotoxice. In sistemele celulare indicatoare, in vitro,
induc efecte ce pot fi abolite de anticorpii neutralizanti corespunzatori
REACTIA ASLO:

• Reactia ASLO se practica pentru:


• diagnosticul serologic al infectiilor streptococice si post- streptococice,
• diagnosticul complicatiilor tardive post- streptococice,
• urmarirea evolutiei unei infectii streptococice,
• urmarirea eficientei tratamentului.
• * O reactie ASLO (-) nu infirma diagnosticul de infectie streptococica.
• * In 80% din cazurile de infectii streptococice reactia ASLO este pozitiva,
• * In 20% dintre infectiile streptococice reactia ASLO este negativa - cauze:
• infectii cu tulpini de Streptococcus pyogenes slab productive sau neproductive
de streptolizina O,
• infectii in organisme imunodeprimate,
• in cazul in care tratamentul antibiotic este instituit foarte precoce,
• in sangele bolnavului exista mucine care blocheaza anticorpii antistreptolizina
O, determinand reactii ASLO fals negative.
* Reactii ASLO fals pozitive – cauze:
• - prezenta in serul bolnavilor a unor inhibitori nespecifici ai streptolizinei O, α –
si β- lipoproteine, in boli asociate ca: hepatite, nefroze, boli autoimune (lupus
eritematos diseminat, poliartrita reumatoida), tuberculoza etc.
Reactii antigen- anticorp care utilizeaza componente
marcate
Principiu: RIF, ELISA, RIA.

* Reactii Antigen – Anticorp in care este necesara marcarea


reactantilor pentru o mai buna vizualizare si interpretare a
rezultatelor reactiei.
• Marcarea reactantilor, se poate face cu:
- izotopi radioactivi (radio immuno asay, RIA),
- enzymatic (enzyme linked immuno asay, ELISA),
- substante fluorescente (fluorescent immuno asay,
imunofluorescenta/ IF),
- substante chemoluniscente
2. TESTE IMUNOENZIMATICE –
ENZYME IMMUNOASSAY – EIA/ ELISA:

• Principiu: prezenta complexelor Ag- Ac poate fi vizualizata si


cuantificata, prin adaugarea in mediul de reactie:
• a conjugatului reprezentat fie de un Ag, fie de un Ac cunoscut,
cuplat cu o enzima,
• a substratului cromogen specific enzimei de marcare.
• Indicatii:
• ELISA poate fi folosita pentru identificarea de antigene sau
anticorpi. In functie de modificarea activitatii markerului enzimatic,
reactiile ELISA pot fi clasificate in:
• reactii “in faza omogena”,
• reactii “in faza heterogena”.
TEHNICI ELISA

– La tehnicile “in faza heterogena” comportamentul


markerului enzimatic este amplificat de catre reactia Ag/
Ac.
• este necesara o etapa de separare intre complexul Ag/ Ac
marcat si Ag sau Ac marcat, ramas liber,
• aceasta varianta ELISA este larg utilizata in microbiologia
clinica.
TEHNICI ELISA

Dozarea de Ag: tehnicile utilizate pot fi de tip competitiv sau


necompetitiv: direct si indirect.
* Tehnici competitive: competitia se realizeaza direct fata de Ac
anti- Ag imobilizati prin absorbtie pe un suport solid,
• reactivii sunt adaugati in reactie, in urmatoarea ordine: in prima
etapa- Ag de dozat si, dupa incubare, in a doua etapa, Ag
marcat.
• concentratia de Ag din proba este invers proportionala cu
activitatea enzimei citita spectrofotometric dupa adaugarea
substratului.
TEHNICI ELISA
* Tehnici necompetitive directe:
• Ac anti- Ag sunt adsorbiti pe suportul solid,
• in prima etapa a reactiei, se adauga in sistem proba cu Ag de
dozat,
• dupa incubare si spalare, in a doua etapa, se adauga conjugatul,
format din Ac anti- Ag marcati enzimatic,
• dupa o noua etapa de spalare si incubare, adaugarea substratului
cromogen releva activitatea enzimatica, direct proportionala cu
cantitatea de Ag cuplata.
* Tehnici necompetitive indirecte: deosebirea fata de tehnica
directa apare in etapa a doua, cand Ag reactioneaza cu Ac
nemarcati, adaugati in exces.
• in acest caz revelarea se face printr- un conjugat reprezentat de
Ac anti- imunglobulina marcati enzymatic.
• conditia pentru ultimele doua tehnici este ca Ag de dozat sa
prezinte cel putin 2 epitopi, identici sau nu, de unde si denumirea
de tehnici cu dublu situs sau “sandwich”.
ELISA Dozarea de Ag
APLICATII:
In microbiologia clinica tehnicile ELISA/ EIA de evidentiere a Ag
sunt utilizate pentru:
• diagnosticul rapid al unor bacterioze: infectii cu Streptococcus
pyogenes, infectii genitale cu Chlamydia trachomatis,
• diagnosticul unor infectii virale, al caror agent etiologic este
necultivabil sau greu de cultivat: virusul hepatitei B (Ag HBs, Ag
HB e) si C (Ag core/ miez), HIV (Ag p 24) rotavirus si virusul
Norwalk,
- diagnosticul bronsiolitei sugarului cu virus sincitial respirator,
pentru orientarea tratamentului spre o etiologie virala si evitarea
abuzului de antibiotice,
- diagnosticul rapid al gripei,
- diagnosticul infectiilor herpetice,
- diagnosticul gastroduodenitelor virale.
TEHNICA ELISA- Dozarea de Ac:
*
*Tehnici necompetitive directe cu Ag marcate:

- pe baza solida este fixat in exces Ag,


- in prima etapa, Ac din proba se leaga specific de Ag,
- dupa incubare si spalare, in a doua etapa, un Ag marcat enzimatic reactioneaza cu
al 2- lea situs al Ac din complex,
- revelarea complexului format in primele doua etape se face prin adaugarea
substratului cromogen,
- activitatea enzimatica masurata este proportionala cu concentratia Ac din proba,
- tehnica mai este denumita “a dublului situs”, pentru ca Ac sunt cel putin
bivalenti.
TEHNICA ELISA- Dozarea de Ac:
* Tehnici necompetitive indirecte cu Ac anti- imunglobulina marcati:
- deosebirea fata de tehnica directa apare in etapa a doua, cand Ac din proba
reactioneaza cu Ac anti- imunglobulina marcati enzimatic,
- activitatea enzimatica este direct proportionala cu cantitatea de Ac din proba,
- cu ajutorul acestei tehnici putem determina apartenenta Ac dozat la clase de
imunglobuline.

* Tehnici prin competitie, cu Ac marcati:


- Ac de dozat intra in competitie cu Ac marcati, care au aceeasi specificitate
pentru Ag adsorbit, pe baza solida,
- revelarea reactiei se face prin adaugarea substratului cromogen,
- activitatea enzimatica este invers proportionala cu cantitatea de Ac din proba,
DIAGNOSTIC SEROLOGIC
1. Virusul imunodeficientei umane (HIV)
Metoda de diagnostic: imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta
- Testul HIV combi – test de generatia a 4-a, care combina detectia anticorpilor HIV
cu cea a antigenului
- Detectia simultana a antigenului si anticorpilor conduce la o sensibilitate clinica
mai mare in faza precoce de seroconversie
- Permite o identificare mai buna a pacientilor aflati in stadiu avansat al bolii, care
prezinta modificari ale antigenemiei si sintezei de anticorpi,
- Fereastra serologica (6-12 saptamani de la contactul infectant): virusul se afla in
sange dar anticorpii nu au aparut inca.
! Acest sange donat poate transmite HIV!
- Anticorpii tip IgG traverseaza placenta in cursul ultimului trimestru de sarcina;
sugarii nascuti de catre mame infectate cu HIV-1 sunt seropozitivi pentru HIV-1,
timp de 18 luni.
- datorita transferului pasiv de anticorpi materni anti- HIV, testele serologice sunt
dificil de interpretat. Metoda de electie pentru diagnosticul infectiei neonatale
este PCR pentru ARN HIV.
DIAGNOSTIC SEROLOGIC
hepatite virale
• Metoda: imunochimica cu detectie prin
electrochemiluminiscenta:
- Ac anti- HBc (prezenti in perioada de incubatie a bolii si in
“fereastra imunologica”)
- Ac anti-HBs: prezenti in ser 4- 6 luni de la debutul bolii,
detectabili fara AgHBs- indica vindecarea dupa infectia cu
VHB),
- Ag HBs
- Ac anti HCV
Diagnosticul microbiologic molecular
* Obiectivele acestor metode de amplificare in vitro sunt:

- reducerea timpului necesar detectării agentului patogen,


- creşterea sensibilităţii şi specificităţii,
- simplificarea diagnosticului prin automatizare şi elaborarea de tenhici non-
izotopice.

* Metodele moleculare se împart în :


- metode directe – depistează ADN/ ARN direct în probele bologice,
- metode indirecte - depistează prezenţa ADN in culturi.

* Metodele moleculare pot fi grupate în 3 categorii:


• sisteme de amplificare a ţintei moleculare (ARN sau ADN bacterian),
• sisteme de amplificare a sondei sau primerilor, care exploatează capacitatea de
hibridizare a unor sonde la ţintele moleculare, precum şi activitatea enzimatică
necesară sintezei sau modificării ADN sau ARN,
• sisteme de amplificare a semnalului, prin care semnalul generat de sonde este
augmentat prin ramificarea neenzimatică a acestora.
Metode moleculare
• Real Time PCR:
- Incarcaturi virale – VHB,VHC,HIV, CMV,
herpetice, gripale, rujeolos etc
- AND bacterian- in produs patologic pentru
speciile cu dezvoltare intracelulara si cu crestere
lenta (ricketzii, chlamydii, mycoplasme,
Treponema pallidum, Mycobacterium
tuberculosis),
- ADN fungi- Aspergillus spp, Candida spp,
- ADN paraziti: Plasmodium falciparum/ malariae,
TESTAREA ANTIBIOREZISTENTEI

• Metoda semicantitativa, difuzimetrica, standardizata


Kirby Bauer
• Metoda cantitativa (CMI) – dilutii in bulion/ agar
• Metoda cantitativa (CMI)- E- test
• Metode cantitative (CMI)- sisteme automate VITEK,
MICROSCAN etc
• Standarde CLSI/ EUCAST