You are on page 1of 18

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

SUBMODELE DE Facultatea de Marketing

ECONOMIE ALE UNIUNII Boris Alexandra-Mihaela, Anul II, Grupa 1722


Bardasu Vlad Mihai, Anul II, Grupa 1722
EUROPENE Augustin-Adrian Gheorghe, Anul II, Grupa 1727
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană şi-a asumat
parcurgerea fazei de transformare profundă a sistemului
economic, în condiţiile asigurării coeziunii economice şi sociale.
Ţelul constă atât în compatibilizarea Uniunii cu evoluţia globală,
cât şi în armonizarea noilor membri la nivel integral şi global.

De-a lungul timpului s-a justificat existenţa a doar trei variante


de sisteme capitaliste: sistemul social-democrat (care cuprinde
ţările nordice), sistemul conservator (ţările Europei continentale)
şi sistemul liberal de bunăstare ce include ţările anglo-saxone. În
cadrul UE există încă două sisteme: cel mediteranean, ce include
ţările sudice, şi sistemul „catching-up”, care cuprinde noile state
membre, fost comuniste.

INTRODUCERE
SUBMODELUL NORDIC
Submodelul nordic din cadrul Uniunii Europene a demonstrat că este cel
mai eficient submodel generând atât echitate socială, cât şi eficienţă
macroeconomică. Submodelul nordic (scandinav) cuprinde Suedia,
Olanda, Danemarca şi Finlanda şi se caracterizează printr-un grad ridicat
de redistribuire, are cel mai eficient sistem de protecţie socială,
promovează incluziunea socială, oferă servicii de asistenţă socială tuturor
categoriilor de cetăţeni şi este deschis dialogului social şi cooperării între
partenerii sociali şi guvern. Acest tip de economie se situează în rândul
celor mai competitive economii europene. Este capabil să nu sacrifice
coeziunea socială pentru îmbunătăţirea performanţelor economiei ţărilor
care au adoptat acest submodel.
CARACTERISTICI ALE MODELULUI:

-un înalt sistem al protecţiei sociale;


-predomină unele din cele mai ridicate impozite, din încasările cărora se finanţează serviicile publice cuprinzătoare şi de
înaltă calitate;
-grad scăzut de inegalitate a veniturilor;
-invatarea permanenta, ca solutie pentru stimularea procesului inovator;
-mobilitatea fortei de munca, stimularea initiativei antreprenoriale;
-asigurarea unui nivel ridicat al investitiilor în cercetare –dezvoltare.
-abordarea pieţei muncii combină generozitatea cu stricteţea. În Suedia, de exemplu,indemnizaţia de şomaj este una din
cele mai ridicate, dar ea este acordată pe perioade scurte,fără excepţii, astfel încurajându-se lucrătorii pentru a căuta, în
mod activ, locuri de muncă şi a leaccepta.
SUBMODELUL ANGLO-SAXON
Submodelul anglo-saxon (Marea Britanie şi Irlanda) reflectă o abordare liberală a
sistemului de bunăstare, unde asistenţa socială este limitată, iar responsabilitatea statului
este transferată în grija individului, în sensul că acesta dispune de un sistem privat – bine
pus la punct – al asigurărilor împotriva riscurilor de orice natura.
Acelaşi principiu, cel al responsabilităţii individului, se aplică şi pe piaţa muncii unde
decizia de a căuta un loc de muncă aparţine individului. Statul alocă sume destul de mici
politicilor de reglementare a pieţei muncii. În Irlanda, intervenţia statului a condus la
îmbunătăţirea economiei ţării astfel încât aceasta a ajuns a doua economie în Europa din
punct de vedere al dezvoltării economice. Gradul de ocupare al forţei de muncă este
relativ ridicat în ţările anglosaxone datorită practicării unei fiscalităţi reduse şi datorită
ponderii scăzute a ajutorului de şomaj în raport cu remuneraţia salarială. În ţările anglo-
saxone rata şomajului prezintă cele mai scăzută cote datorită sumelor mici acordate de
stat ajutoarelor de şomaj. Caracteristica eficienţă este îndeplinită cu succes de către acest
submodel, însă când vine vorba de echitate, acest submodel prezintă diferenţe notabile în
ceea ce priveşte distribuirea veniturilor în societate.
Analizând cei patru piloni putem spune că modelul anglo-saxon pune accent pe extinderea
pieţei interne a Uniunii Europene, bazandu-se pe protecţia socială la nivel minim şi pe
pieţele de muncă flexibile.

1 2 3 4 5
Diferenţa dintre modelul Protecţia ocupării este Ajutoarele de şomaj nu Cheltuielile publice Nivelul de taxare nu
aplicat de Marea redusă. sunt generoase. pentru piaţa muncii sunt este foarte ridicat.
Britanie şi celelalte state printre cele mai reduse
constă în următoarele din ţările OECD.
aspecte:
PRINCIPALELE TRĂSĂTURI ALE
MODELULUI ANGLO-SAXON
Submodelul continental cuprinde Franţa, Germania, Austria,
Belgia şi Luxemburg. În cadrul acestui model, gradul de
ocupare a forţei de muncă reprezintă baza transferurilor
sociale, iar beneficiile acordate sunt mult mai reduse, fiind
dependente de nivelul venitului obţinut anterior. Piaţa forţei de
muncă este reglementată de stat astfel că flexibilitatea
lucrătorilor este redusă.

SUBMODELUL
CONTINENTAL Fiscalitatea este ridicată (comparativ cu cea din ţările care au
adoptat submodelul nordic), situaţie ce conduce la o capacitate
mai redusă de creare a locurilor de muncă în sectorul privat.
Ajutoarele de şomaj sunt destul de ridicate în raport cu salariile,
fapt ce îi îndeamnă pe cetăţeni să stea acasă în loc să-şi caute
un loc de muncă şi, bineînţeles, acest lucru antrenează rate ale
şomajului foarte mari. Ţările din cadrul submodelului
continental prezintă o inegalitate mai scăzută a veniturilor
comparativ cu ţările din submodelul anglo-saxon fapt datorat
unor cheltuieli mai mari făcute cu protecţia socială în trecut.
SUBMODELUL SUDIC
Submodelul sudic include Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Malta şi Cipru. Statul are un
rol minimal în ceea ce priveşte protecţia socială, acordând ajutoare sociale doar anumitor
categorii din populaţie. Piaţa forţei de muncă este controlată de stat fiind puternic
fragmentată şi rigidă. Negocierile salariale sunt centralizate.
În cadrul acestui submodel atribuţiile statului sunt preluate într-o anumită măsură de către
familie. Un rol important atât pe plan social, cât şi pe plan productiv îl joacă familia. Pe
termen lung, rata şomajului este foarte ridicată în special în rândul tinerilor, deşi bugetul
privind cheltuielile sociale este scăzut. Piaţa forţei de muncă este rigidă deoarece statul
este cel care reglementează această piaţă. Diferenţele între venituri se explică în
condiţiile unui stat redistributiv mai redus şi ale unui sistem economic incapabil să
sporească în mod semnificativ rata de ocupare a forţei de muncă. În cadrul unor ţări
precum Italia, Portugalia şi Spania diferenţele dintre venituri se explică şi prin existenţa
unor decalaje regionale mari.
SUBMODELUL CATCHING-UP
Submodelul catching-up (al Europei Centrale şi de Est - ECE) cuprinde Cehia, Slovacia, Slovenia,
Ungaria, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, România şi Bulgaria. Deşi toate aceste economii au parcurs
un proces de tranziţie către o economie de piaţă, totuşi există diferenţe semnificative din punct de
vedere al organizării sistemelor naţionale de bunăstare.

Unele ţări precum Ungaria şi Slovenia au optat pentru creşterea cheltuielilor cu protecţia socială, în
timp ce altele, precum ţările baltice, au mizat pe menţinerea lor la un nivel scăzut şi pe stimularea
procesului de recuperare a decalajelor de dezvoltare prin promovarea unei fiscalităţi apropiate de
cea din submodelul anglo-saxon. Totuşi, analiza de ansamblu a submodelului catching-up sugerează
existenţa unor pieţe ale muncii reglementate, prezenţa unor instituţii a dialogului social încă puţin
dezvoltate şi realitatea unui nivel scăzut al securităţii.

În cazul Sloveniei şi Cehiei, ratele ocupării forţei de muncă sunt cele mai ridicate, cele mai semnificative
creşteri ale acesteia înregistrându-se în Bulgaria şi în ţările baltice, în care gradul de ocupare s-a
apropiat de nivelul submodelului continental. În cadrul submodelului catching-up se pot delimita două
grupuri de ţări: unul ce cuprinde ţările din Grupul Vişegrad (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia), iar
celălalt – economiile care au implementat cota unică de impozitare (ţările baltice, România şi Bulgaria).
Preocupările ultimilor ani cu privire la competitivitatea economiei europene au adus tot mai mult în
discuţie modelul social european

Conceptul de model social european, deşi larg folosit în literatura de specialitate, nu are o definiţie
unanim acceptată, existând mai multe direcţii şi sensuri în care acesta este utilizat.

Pentru prima dată, conceptul de model social european a fost folosit de Jacques Delors, la mijlocul
anilor 1990, pentru a desemna o alternativă la modelul american de capitalism pur, ideea de bază
fiind aceea că progresul economic şi social trebuie să meargă mână în mână, prin combinarea
creşterii economice cu coeziunea socială.

În sens generic, conceptul de model social european este folosit cu referire la anumite trăsături

CRITERIUL
comune instituţionale în Europa postbelică. Modelul social european este frecvent prezentat în
opoziţie cu modelul dereglementat american sau cu cel din Asia de Sud Est, axat pe dezvoltare.
Fiecare dintre aceste trei modele au modalităţi distincte de reglementare şi competiţie. În acest
context, modelul european se caracterizează prin protecţie socială extinsă şi rezolvarea conflictelor

SOCIAL
sociale prin metode consensuale si democratice.

In Uniunea Europeana, economia sociala, pe care o regasim si sub diverse alte denumiri precum
economia solidara sau al treilea sector, se bucura de o larga recunoastere atat in statele membre cat
si la nivelul institutiilor europene.
Economia sociala reprezinta aproximativ 10% din ansamblul inteprinderilor europene, respectiv 2
milioane de intreprinderi, si 6% din totalul locurilor de munca, avand un potential ridicat de a
genera si mentine locuri de munca stabile datorita specificului activitatilor lor, acestea neputand fi
delocalizate, si a modelului economic pe care se bazeaza in care persoanele sunt mai importante
decat capitalul.

Aceasta economie sociala este parte a modelului social si de bunastare european care include
mecanismele necesare ca acest sector sa genereze un nivel ridicat de servicii, inclusiv servicii sociale
de interes general, produse si locuri de munca.
După cum se poate observa, în cazul
țărilor aflate în zona euro, decalajele
dintre regiuni sunt în general reduse,
majoritatea țărilor având, la sfârșitul
intervalului, un coeficient de inegalitate
de peste 50%. În ceea ce privește
dinamica, aceasta reflectă atât
convergență, cât și divergență în planul
decalajelor inter-regionale.

DECALAJE ECONOMICE ALE UE


În ceea ce privește situația
țărilor non-euro, aceasta
reflectă, în general, decalaje
consistente în planul
dezvoltării inter-regionale.
Toate cele 7 țări din afara
zonei euro se
caracterizează prin
divergență inter-regională,
ceea ce contrastează destul
de mult cu situația specifică
zonei euro.
- cea mai mare convergenţă internă În esență, divergența regională internă este
aparține Austriei, acolo unde indicatorul specifică tuturor țărilor din afara zonei
privind decalajul inter-regional s-a euro. Însă aceasta nu pare a fi un obstacol
îmbunătăţit cu 11 puncte procentuale, de la structural pentru adoptarea euro, ci poate fi
47% în anul 2000, la 58% în anul 2015; mai degrabă reflectarea unei convergențe
mai accelerate cu zona euro, care din diverse
- cea mai mare divergenţă economică rațiuni se produce inegal, dar care s-ar putea
inter-regională s-a înregistrat în Irlanda și consolida mai echilibrat tocmai prin
în Grecia, acolo unde, de-a lungul apropierea (mai fermă) de eurozonă.
intervalului de analiză, decalajele regionale
au regresat cu 9, respectiv 7 puncte Pentru România ar fi mult mai sănătoasă o
procentuale, adică de la 60% la 51% în convergență economică realizată în interiorul
Irlanda, respectiv de la 58% la 51% în zonei euro, în raport cu o creștere economică
Grecia; prociclică, bazată pe aportul efemer al
consumului.
- în România, regiunea cea mai
dezvoltată (București-Ilfov) a crescut de
circa 2,5 ori, acesta fiind cel mai mare
ritm de creștere dintre toate cele 249
regiuni ale UE. În schimb, regiunea cea mai
slab dezvoltată (Nord-Est) a crescut de
doar 1,7 ori, ceea ce explică divergența
internă la nivelul României;
CONCLUZIE

De departe, dintre cele cinci submodele din cadrul Uniunii Europene, submodelul nordiceste cel mai performant in realizarea obiectivelor asumate prin
Strategia Lisabona, deoarece a generat atat eficienta macroeconomica, precum şi echitate sociala.

Submodelele nordic si mediteranean nu sunt afectate de compromisul dintre echitatesieficienta, insa sistemul economic si social al celui de-al doilea este
caracterizat atat prin lipsade eficienta, cat si de echitate.

Ţările mai puţin dezvoltate (statele baltice, România, Bulgaria) au cea mai redusă rată a sărăciei înainte de măsurile sociale, chiar dacă ponderea
cheltuielilor sociale este de două ori mai redusă decât în ţările continentale şi nordice. Rezultă că funcţionarea economiei contribuie la obţinerea celui
mai redus procent din populaţie situat sub pragul sărăciei din UE, însă rolul statului în sprijinirea acestora este scăzut.
Oficialii europeni consideră că decizia de a reforma modelul social european nu poate ţine cont doar de problema eficienţei şi competitivităţii
economice, în contextul în care UE se confruntă cu probleme serioase şi în plan social – şomaj, îmbătrânirea populaţiei, care se adaugă celor economice
– globalizare, inovare tehnologică. Din acest motiv, reforma modelului social european este una dintre problemele cele mai dificile pe care UE trebuie
să le rezolve, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

În cel mai optimist scenariu posibil, UE va reuşi să găsească modalitatea prin care să înlăture neconcordanţele dintre politica socială şi performanţele
economice, dintre echitate şi eficienţă. Modelul teoretic al coeziunii şi stabilităţii sociale, care stimulează creşterea economică, poate fi unul valid, dar în
practică se dovedeşte a fi din ce în ce mai greu de susţinut. Costurile crescânde ale coeziunii sociale sunt tot mai puţin acceptate, ceea ce pune în
pericol stabilitatea socială a UE.
-https://economictimes.indiatimes.com/definition/catch-
up-effect
-https://en.wikipedia.org/wiki/European_social_model
-https://en.wikipedia.org/wiki/Anglo-Saxon_model
-Sustenabilitate fiscală şi coeziune socială. Comun şi
specific în submodelele Uniunii Europene,
Economie teoretică şi aplicată,Volumul XVII (2010)

BIBLIOGRAFIE -https://www.eurostat.com
-Dinu, M; Socol, C; Marinas, M; Modelul European de
integrare, Editura Economica, Bucuresti, 2007
-https://www.worldatlas.com/articles/what-is-an-anglo-
saxon-economy.html