Caragiale era de origine grec.

Bunicul lui a venit

în Ţara Românească odată cu domnitorul
fanariot, Ioan Gh. Caragea, fiindu-i acestuia
bucătar şi tot de la el trăgându-i-se şi numele de
Caragiali.
 Unchii lui, Costache şi Iorgu, erau consacraţi scenei.
Cu trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale a fugit chiar
Mihai Eminescu de la şcoală, din Cernăuţi. Atunci s-au
cunoscut cei doi mari clasici. Ion Luca era un copil de
12 ani care sta în căruţă, pe un cufăr plin de cărţi, din
care citea neîncetat.
 În 1893 I.L.Caragiale a înființat revista

umoristică “Moftul român”. În ea au fost

publicate unele dintre cele mai valoroase
schițe caragialiene. Începând cu numărul 11
a devenit ilustrată, publicând și caricaturi.
 Octavian Goga: ”Cine-a avut norocul să-l asculte
pe Caragiale vorbind un sfert de ceas,…, n-are
să uite niciodată cea mai strălucitoare icoană a
inteligenţei omeneşti din câte a întâlnit în drum.
N-a fost minte să stăpânească cuvântul cu mai
multă siguranţă, să-l frământe şi să-l chinuiască
cu mai multă putere… Marele meşter atingea
toată claviatura sufletului omenesc…”
Luca I. Caragiale: “Compunând, construia dialogurile
vorbind tare, zâmbea sau se-ncrunta. Când îl întrebam
cum scrie, îmi răspundea aproape invariabil: „Eroii mă
persecută... Forfotesc în mintea mea... Vorbesc... Le văz
gesturile, le aud cuvintele.”

Al matale, Caragiale!