Aterom –Chist sebaceu .Clinica .Diagnostic .

Tratament
 Un chist sebaceu este un tip de chist închis
care se află sub suprafața pielii. Acest tip de
chist se umple cu un material gras numit
sebum (care a fost produs de glandele
sebacee din epidermă). Unii consideră că un
chist sebaceu este definit nu prin conținutul
de sebum, ci mai degrabă prin originea fiind
glandele sebacee. De asemenea, unii
consideră că chistul epidermoid este egal sau
cel puțin similar cu chistul sebaceu.
Este leziuni asimptomatice, cu lărgire lentă,
puternică și fluctuantă, în formă de cupolă, care
apar frecvent pe trunchi, gât, față, scrot sau în
spatele urechilor. Ocazional, se poate observa un
dop închis de keratină (un comedo) care se află
deasupra cavității chistului. Aceste chisturi epiteliale
cu pereți variază de la câțiva milimetri până la 5 cm
în diametru. Chisturile sunt mobile, cu excepția
cazului în care este prezentă fibroza.
 Termenul de „chist sebaceous” a căzut în uz;
Termenii actuali includ chistul epidermic,
chistul keratinei, chistul epitelial și chistul
epidermoid. Chisturile epidermoide apar
adesea dintr-un folicul pilosebaceu rupt
asociat cu acnee. Obstrucția ductului unei
glande sebacee în foliculul pilos poate duce la
o deschidere lungă și îngustă a canalului în
comedo-ul de suprafață. Alte cauze includ un
defect de dezvoltare al canalului sebaceu sau
implantarea traumatică a epiteliului de
suprafață sub piele.
Conținutul și etiologia
chistului
 Chisturile conțin cheratină și lipide, iar mirosul rancid adesea
asociat cu aceste chisturi Chisturile epidermoide apar adesea
dintr-un folicul pilosebace rupt asociat cu acneea. Este legat de
conținutul relativ de grăsime, infecția bacteriană sau
descompunerea. Ruperea spontană evacuează materialul
cheratină moale, galbenă, în derm. Urmează un răspuns
inflamator extraordinar (reacția corpului străin), producând
deseori un material purulent. Cicatricea face mai dificilă
îndepărtarea.
 Majoritatea chisturilor sunt leziuni simple, dar trebuie luate
în considerare câteva situații speciale. Chisturi epidermoide
multiple (asociate cu lipoame sau fibrom ale pielii) și
osteoame trebuie considerate ca făcând parte din sindromul
Gardner, cu polipi colonici premaligni asociați. Chisturile
dermoidiene ale capului pot fi adesea confundate cu
chisturile epidermoide, iar încercarea de îndepărtare a unui
chist dermoid poate crea o rană cu Excizia și închiderea
chisturilor epidermoide poate fi dificilă dacă este prezentă
inflamația; poate fi de preferat să amâna excizia până când
inflamația a dispărut printr-o comunicare intracraniană.
Unele chisturi pot fi asociate cu carcinomul celulelor bazale
și celulelor scuamoase, iar unii autori pledează pentru
evaluarea histologică a peretelui tuturor chisturilor
îndepărtate. Raritatea cancerului asociat face evaluarea
histologică de rutină necesară numai atunci când sunt
prezente tumori solide sau descoperiri neobișnuite.
Managementul medical
 Există multe abordări chirurgicale ale chisturilor
epidermoide. În timp ce excizia chirurgicală completă
poate asigura îndepărtarea sacului și poate preveni
reapariția, această tehnică necesită mult timp și
necesită închiderea suturii. Tehnica de excizie minimă a
fost propusă ca o intervenție mai puțin invazivă și de
succes. Tehnica de excizie minimă implică o incizie de
2- 3 mm, expresia conținutului chistului și extragerea
peretelui chistului prin incizie. Compresia vibrantă a
degetelor este utilizată pentru a exprima conținutul
chistului și a slăbi peretele chistului de la țesuturile
înconjurătoare pentru a facilita eliminarea sacului.
Rana mică poate fi închisă cu o singură sutură, deși
majoritatea medicilor nu închid această deschidere.
 O variantă a acestei tehnici folosește un instrument de biopsie
punch pentru a crea deschiderea în chist.
 Exprimarea conținutului chistului prin orificiul mic poate determina
pulverizarea materialului sebaceu în sala de operație. Gauze poate
fi utilizat pentru a acoperi zona în timp ce se aplică compresie, sau
pentru a acoperi amplasamentul poate fi utilizat un scut de control
adeziv clar de stropire. Unele practici necesită utilizarea de uzură
protectoare a ochilor pentru procedură.
 Incizia simplă și drenarea chisturilor determină frecvent o
recurență. Două cristale de iod pot fi plasate în centrul chistului și,
în următoarele săptămâni, chistul va deveni maro închis și dur.
Acest nodul dur poate fi apoi exprimat din piele. Această tehnică
simplă este ieftină, dar nevoia unei vizite de urmărire și durata de
îndepărtare a leziunilor pot face ca această tehnică să fie mai puțin
dorită pentru mulți pacienți.
Diagnostic diferential
 Chistul Pilar sau Trichilemmal (Wen). Aceste chisturi apar predominant pe
scalp, sunt inodore și au mai puține grăsimi și mai multe keratine decât
chisturile epidermoide. Acestea sunt foarte susceptibile de îndepărtare prin
tehnica de excizie minimă.

 • Chist dermoid. Aceste chisturi congenitale apar pe liniile de clivaj și

sublingual în jurul ochilor și la baza nasului. Aceste chisturi au un miros
rancid. Leziunile se pot extinde intracranial și este recomandată o scanare
tomografică (CT) preoperatorie.

 • Steatocistom Multiplex. Acești noduli multipli, mici, galbeni, chistici (cu

câțiva milimetri în diametru) pot fi găsiți pe trunchi, brațele superioare,
axile și coapse. Multitudinea de leziuni poate împiedica eliminarea chistului.

 • Sindromul Favre-Racouchot. Aceste leziuni multiple pe față rezultă din

leziuni profunde ale soarelui. Deschiderile pilosebacee se întind, iar orificiile
se umplu cu material de cheratină, producând comedoane și chisturi.
Materiale utilizate

 Mănuși sterile
 Două bandaje sterile pentru a ancora
draperia
 Trei hemostate cu vârfuri mici
 Bisturiu nr 11
 Suport de ace pentru suturarea foarfecelor
Iris
 Forceps Adson
 2 inci de tifon 4 × 4 sterile
 Materiale de sutură (Vycril 4/0)
Descrierea procedurii
 1. Pielea de deasupra site-ului este curățată cu soluție de povidon-
iod. Pielea care stă la nivelul chistului și a țesutului în părțile
laterale și sub chist sunt anesteziate cu 2% lidocaină cu epinefrină.

 2. Pe pacient, se poate pune o draperie fenestrată, cu leziunea sub

fenestrare. Un nu. 11 lamă este utilizată pentru a crea o incizie
înjunghiată în centrul chistului. Un hemostat cu vârfuri mici este
plasat în chist, vârfurile deschise ușor și compresia aplicată pentru
a permite conținuturilor de chist să treacă prin deschidere

 3. Hemostatul poate fi îndepărtat și ambele degetele sunt utilizate

pentru a exprima conținutul chistului. Gauze sau scut splatter pot
fi utilizate pentru a proteja medicul de stropi. Hemostatul poate fi
reinserit, dacă este necesar, pentru a ajuta la trecerea materialului
sebaceu.
 4. În urma unei expresii viguroase și complete, hemostatul este
reintrodus în cavitatea chistului, iar capsula de la baza plăgii este
apucată și ridicată. Ar trebui să se facă o încercare de a scoate
delicat întregul sac prin mica deschidere. Sacul se poate rupe și
este posibil să fie nevoie de mai multe bucăți.

 5. La sfârșitul procedurii, rana trebuie inspectată pentru a vă

asigura că întreg peretele chistului a fost îndepărtat. Peretele
chistului poate fi împărțit pentru a oferi o confirmare suplimentară
a eliminării complete.

 6. Presiunea directă se aplică pe site cu tifon. Se aplică unguent

antibiotic și se tapetează tifon peste sit. Pacientul este încurajat să
țină presiune directă (folosind tifon) pe site timp de una până la
două ore după procedură. Cele mai multe incizii mici nu necesită
închidere de sutură.
 Creșterile maligne pot necesita o a doua
procedură pentru a oferi o marjă mai largă de
excizie în jurul leziunii inițiale. Rareori, la locul
intervenției inițiale, poate fi detectată
malignitate. După ce conținutul chistului a fost
stors, o masă poate fi palpată adiacentă
chistului, ceea ce sugerează că poate fi prezentă
o tumoare. Se recomandă ca tehnica de excizie
minimă să fie abandonată pentru o excizie
formală și biopsie dacă este detectată o tumoare
solidă. Dacă malignitatea este descoperită într-
un perete chist care este îndepărtat la momentul
tehnicii de excizie minimă, medicul poate
considera o a doua excizie.
 Deoarece malignitatea este rar asociată cu un chist, unii
medici consideră că nu este rentabil să trimiteți toți pereții
chistului epidermoid pentru evaluare histologică. Alții cred că
toate exemplarele trebuie trimise pentru evaluare, deoarece
literatura de specialitate notează apariția cancerului. Cu
siguranță, orice leziune cu aspect atipic sau una asociată cu
o neregularitate palpabilă în peretele chistului trebuie trimisă
pentru analiză histologică.
 Multe leziuni pot fi confundate cu chisturile epidermoide.
Dacă o tumoră solidă este descoperită la momentul
procedurii, trebuie obținută o biopsie. Biopsia incizională
poate fi efectuată pentru leziuni foarte mari și biopsie
excițională pentru leziunile mai mici. Tumorile pilare ale
scalpului sunt deseori confundate cu chisturile epidermoide
și pot necesita excizie largă, deoarece acestea pot eroda în
craniu.
Capcanele procedurii/
Complicațiile
 Peretele chistului nu va ieși din incizia
minusculă. Chisturile care s-au rupt anterior
sau au fost inflamate pot avea cicatrici
adiacente semnificative. Cicatricea poate
împiedica îndepărtarea cu tehnica de excizie
minimă. În plus, medicii cu mai puțină
experiență nu sunt adesea suficient de
viguroși atunci când comprimează chistul.
Presiunea aplicată cu degetele mari poate
slăbi peretele chistului de țesuturile
înconjurătoare. Incapacitatea de a elimina
chistul ar trebui să determine medicul să
efectueze o procedură formală de excizie.
 Peretele chistului se întrerupe în timpul
procedurii. Ruperea pereților chistului în timpul
procedurii se poate referi la tehnica chirurgicală
sau la locația anatomică a chistului. Chisturile la
nivelul scalpului (chisturi trichilemale sau capete)
pot avea pereți mai groși decât chisturile
epidermoide tipice pe față. Mulți medici
raportează că este mai ușor să eliminați
chisturile scalpului intacte. Chisturile cu pereți
subțiri tind să se rupă și pot fi necesare
înlăturate în bucăți; cu toate acestea, dacă apare
o frământare adecvată a pielii înainte de
încercarea de îndepărtare, multe chisturi pot fi
îndepărtate intacte.
 Un cheag de sânge dezvoltat după
îndepărtarea peretelui chistului. Îndepărtarea
chisturilor mari poate crea un spațiu deschis
semnificativ sub piele. Hematoame sau
materiale infecțioase pot umple acest spațiu.
Sângerarea majoră este rar asociată cu
această procedură și hematomele pot fi
evitate prin faptul că pacientul aplică
presiune fermă (folosind tifon) pe locul
chirurgical după procedură. Presiunea directă
poate, de asemenea, să exprime orice cheag
care se poate dezvolta pe acest site.
 Conținutul chistului nu a putut fi exprimat.
Tumorile solide se pot masca ca un chist
epidermoid tipic. Chistul pilar sau tumora de
la nivelul scalpului poate fi confundat cu un
chist tipic, iar tumora pilară poate invada
țesuturile înconjurătoare. Dacă se
suspectează o tumoare solidă în timpul
excizării minime, aceasta trebuie îndepărtată
printr-o excizie chirurgicală formală și trimisă
pentru evaluare histologică.