Valoarea familiei

Stiluri de comunicare in familie

Stilul consensual

 Familiile consensuale - comunicarea deschisa. Astfel, in

aceste familii, copiii sunt incurajati sa isi spuna parerea.
Membrii acestui tip de familii petrec mult timp comunicand
deschis despre sentimente, idei sau activitati, dar parintii
sunt cei care iau deciziile finale privind lucrurile
importante. Dorinta de a avea o comunicare deschisa,
dar si conformitate din partea copiilor pot duce la conflicte
intre parinti si copii. Insa de cele mai multe ori, in aceste
familii conflictele sunt evitate.De aceea, parintii petrec
destul de mult timp explicandu-si deciziile, valorile si
credintele, iar copiii invata sa valorizeze conversatiile si
sa adopte sistemul de valori al parintilor.
Stilul pluralist
 Familiile pluraliste sunt orientate catre comunicare
deschisa, dar nu si catre conformitate. Astfel, parintii
din aceste familii cred in valoarea lectiilor de viata si
se asteapta ca interactiunile cu oamenii din afara
familiei sa ii ajute pe copii sa se dezvolte. Toti
membrii familiei au o contributie egala in luarea
deciziilor, iar conflictele sunt gestionate prin
comunicare deschisa. Discutiile in contradictoriu nu
sunt evitate, deoarece membrii acestei familii si-au
dezvoltat strategii eficiente de a rezolva conflictele.
In acest fel, copiii din aceste familii invata sa fie
independenti si dezvolta incredere in propriile forte.
Stilul protector
 Familiile protective sunt cele in care parintii asteapta
conformitate din partea copiilor si nu sunt deschisi catre
comunicare. Adultii nu considera ca trebuie sa ofere explicatii
cu privire la deciziile pe care le iau, iar copiii sunt orientati catre
a se purta conform asteptarilor parintilor. In acest tip de familie,
pot exista destul de multe emotii negative si un nivel ridicat de
ostilitate. Conflictele sunt rare in aceste familii, pentru ca cei
mici invata sa se conformeze deciziilor parintilor. Insa atunci
cand conflictele apar, membrii familiei nu sunt pregatiti sa le
faca fata. Copiii din aceste familii risca sa nu invete sa aiba
incredere in propria capacitate de a lua decizii.
Stilul relaxat
 Familiile asa numite „laissez faire” sau relaxate sunt cele in
care functioneaza principiul „E bine si asa”, nepunand mare
pret nici pe comunicarea deschisa, nici pe conformitate. Parintii
permit copiilor sa ia singuri decizii si nu manifesta prea mult
interes daca alegerea copilului este una corecta sau gresita.
Din aceasta cauza, copiii nu se simt parte a familiei, iar
comunicarea e la un nivel foarte scazut. Despre aceste familiii
se spune ca sunt „divortate emotional” pentru ca nimeni nu
pare sa acorde prea mult interes celuilalt. Copiii in aceste
familii nu descopera valoarea comunicarii in familie si avand
putin sprijin din partea parintilor, pot avea indoieli cu privire la
abilitatea de a lua decizii.