Sie sind auf Seite 1von 6

DON QUIJOTE DE

LA MANCHA

de Miguel de Cervantes

~proiect de Urs Paul~


INFORMATII
 Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha este
o operă literară a scriitorului spaniol Miguel de
Cervantes Saavedra. Prima parte a apărut
în 1605 sub numele de Iscusitul hidalgo Don
Quijote de La Mancha ("El ingenioso hidalgo
don Quijote de La Mancha") și s-a bucurat de
un mare succes din partea publicului, fiind o
capodoperă a literaturii spaniole și a literaturii
universale. A doua parte a apărut în 1615 sub
numele de El ingenioso caballero don Quijote
de La Mancha. Romanul este în prezent una
dintre operele cele mai traduse din lume.
BIBLIOGRAFIE
 Cervantes. Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha. București, 1957: Editura Tineretului. p. 596.
 Gisela Burkamp (Hrsg.): Spuren des Don Quijote. Eine Sammlung von Malerei, Zeichnung und Grafik, Skulptur,
Büchern und Exlibris vom 18. Jahrhundert bis in die Gegenwart. Kerber, Bielefeld 2003, ISBN 3-936646-21-X
 Roberto González Echevarría (Hrsg.): Cervantes’ Don Quixote. A casebook. Oxford University Press, New York
2005, ISBN 0-19-516937-9 (Aufsatzsammlung)
 Johannes Hartau: Don Quijote in der Kunst. Wandlungen einer Symbolfigur. Mann, Berlin 1987, ISBN 3-7861-1449-
8
 Hendrik Heisterberg: Don Quijote im unsichtbaren Kino. Eine Analyse fehlgeschlagener Verfilmungen von
Cervantes' "Don Quijote de la Mancha" . Telos, Münster 2009, ISBN 978-3-933060-23-5
 Louis A. Murillo: A critical introduction to Don Quixote. Lang, New York u. a. 1990, ISBN 0-8204-0516-7
 Vladimir Nabokov: Die Kunst des Lesens. Cervantes' „Don Quijote“. S. Fischer, Frankfurt a. M. 1985, ISBN 3-10-
051504-8
 David Quint: Cervantes's novel of modern times. A new reading of Don Quijote. Princeton University Press,
Princeton 2003, ISBN 0-691-11433-1
 Edward C. Riley: Don Quixote. Allen & Unwin, London u. a. 1986, ISBN 0-04-800009-4 (Einführung)
 Isabel Ruiz de Elvira Serra (Red.): Don Quijote. Ausgaben in vierhundert Jahren. Museum für Kunsthandwerk,
Frankfurt am Main 1991, ISBN 84-7483-775-8
 Javier Salazar Rincón: El mundo social del Quijote. Gredos, Madrid 1986. ISBN 84-249-1060-5
 Javier Salazar Rincón: El escritor y su entorno. Cervantes y la corte de Valladolid en 1605. Junta de Castilla y
León, Valladolid 2006. ISBN 84-9718-375-4
 Christoph Strosetzki: Miguel de Cervantes’ Don Quijote. Explizite und implizite Diskurse im „Don Quijote“. (=
Studienreihe Romania; 22). Schmidt, Berlin 2005, ISBN 3-503-07939-4 (Aufsatzsammlung, Inhalt)
 Bernhard H.F. Taureck: Don Quijote als gelebte Metapher. Wilhelm Fink, München, 2008. ISBN 978-3-7705-4721-
0
 Miguel de Unamuno: Vida de don Quijote y Sancho, según Miguel de Cervantes Saavedra, explicada y comentada.
[1905], Madrid, Alianza Editorial, 2005. ISBN 84-206-3614-2
PRIMA AVENTURA
 În drumul său, el se oprește mai întâi la un
han, pe care îl ia drept castel, și confundând
hangiul cu un castellan, îl roagă pe acesta
să-l învestească cavaler, ceremonie „sfântă”
care va avea loc în grajd. Întâlnește apoi
câtiva negustori din Toledo, cărora le cere să
o proclame pe Dulcinea cea mai frumoasă
domniță din lume, dar aceștia o insultă, iar
unul dintre ei îl bate pe Don Quijote și-l lasă
pe marginea drumului. El este găsit și ajutat
să se întoarcă acasă de un țăran vecin, Pedro
Alonzo.
A DOUA AVENTURA
 După însănătoșire, Don Quijote plănuiește să plece într-o a doua aventură.
 Între timp, nepoata sa, slujnica, preotul și bărbierul au aruncat în foc mare
parte din cărțile cavalerești ale eroului, spunându-i acestuia că un magician
a venit călare pe un nor și însoțit de un dragon,i-a furat acestuia cărțile.
Eroul își alege drept „scutier” un țăran pe nume Sancho Panza, căruia îi
promite că la capătul drumețiilor îl va face guvernatorul unei insule, și
pornesc amândoi într-o a doua aventură. Se luptă cu morile de vânt, luându-
le drept uriași, și își imaginează că în trăsura pe care o însoțesc câțiva
călugări benedictini se află o prințesă răpită, fiind din nou bătut.
 De-a lungul călătoriei lor, Don Quijote și Sancho Panza vor întâlni hangii,
prostituate, păstori, soldați, preoți, condamnați evadați și chiar îndrăgostiți,
cu diverse povești de iubire. Don Quijote intervine violent în povești care
nu-l privesc, iar obiceiul său de a nu-și plăti datoriile sub pretext că aceasta
este stilul de viață al „cavalerilor rătăcitori” duce la umilințe, bătăi și lipsuri
pe care de cele mai multe Sancho trebuie să le îndure. Tot în această primă
parte a romanului ne sunt narate două povești de dragoste (Grisostomo și
Marcela; Cardenio și Lucinda). În cele din urmă, Don Quijote se lasă convins
să plece acasă. Autorul sugerează existența unei a treia aventuri, dar susține
că s-au pierdut documentele.
A DOUA PARTE A ROMANULUI
 Această a doua parte reprezintă o continuare publicată la 10
ani după romanul original. Don Quijote și Sancho Panza au
ajuns acum foarte cunoscuți datorită povestirilor din prima
parte a romanului. Acum se tratează mai în profunzime tema
deziluzionării. Don Quijote ajunge batjocura mai multora, iar
până și Sancho își înșală stăpânul. Nevoit fiind să o găsească pe
Dulcinea, el îi prezintă lui Don Quijote trei țărănci sărace, pe
care le dă drept Dulcinea și însoțitoarele ei. Pentru că Don
Quijote vede doar țărăncile, și nu o nobilă doamnă, Sancho
pretinde că acesta este vrăjit și de aceea nu poate vedea
„adevărul”. În cele din urmă Sancho este numit guvernator al
insulei Barratoria, și, deși se dovedește capabil, renunță. Don
Quijote se întoarce acasă, unde cade într-un somn greu, iar
când se trezește, este vindecat de nebunie. Starea sa de
sănătate se înrăutățește însă, astfel că el moare, Sancho
deplângând întreaga lor aventură.