Sie sind auf Seite 1von 148

S.K.V.

Siebenbürgischer KarpatenVerein

Asociația Carpatină Ardeleană

Jahrbuch 2009-2010 • Anuar 2009-2010


Redaktion:
Christel Berbec

Dieses Jahrbuch ist die zehnte Folge des „Jahrbuches des Sieben-
bürgischen Karpatenvereins“

Technische Ausarbeitung: Iuliana Dumitrescu

Für den Inhalt der Beiträge sind die Autoren verantwortlich.

Herausgeber: Siebenbürgischen Karpatenverein

Verlag: HACO International

Le mulţumim sponsorilor noştri:

Tess
Hoffmann Consulting
Silnef
Explorer
Haco International

Kronospan
Austrotherm
Temad
Wilo
Recobol
Geco
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Motto

„Schluchten, Fels, Wind, Kälte und doch eine Märchenpracht im Reiche der
Berge, wo das Edelweiß blüht. Nichts hält ihr Wachstum auf.
So muss man auch im Leben, trotz Kummer, Schmerz und Trauer, immer
nach Sonne, Licht und Freude streben!“

„Râpe, stânci, vânt, frig şi totuşi o lume de basm în împărăţia munţilor, acolo
unde floarea de colţ îşi deschide gingaşele petale. Nimic nu-i poate opri
creşterea.
Aşa trebuie să fim şi în viaţă, să tindem mereu spre soare, lumină şi bucurii,
chiar dacă ne încearcă tristeţea, necazurile şi durerea!“

1
SKV • Jahrbuch 2009-2010

2
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Inhaltsverzeichnis
Grusswort .......................................................................................................................... 5
Cuvântare de salut ............................................................................................................ 6
Jahresbilanz der SKV Sektion Kronstadt 2009 .................................................................. 8
Raport de activitate al Secţiei SKV Braşov pe anul 2009................................................ 10
Jahresbilanz 2010.............................................................................................................17
SKV Braşov – Bilanţ 2010 ............................................................................................... 18
Plan de acţiune S.K.V. pentru 2010-2012 .......................................................................24
Neues vom SKV Kronstadt.............................................................................................. 26
Ein guter Ruf, der bestätigt werden soll .......................................................................... 28
SKV – ERA – Mitglied ..................................................................................................... 30
SKV – membră a Asociaţiei ERA .....................................................................................31
130. S KV-Gründungsjubiläum ........................................................................................ 33
Aniversare jubiliară – SKV la 130 de ani ..........................................................................34
Oameni, locuri şi vremuri în Masivul Postăvaru .............................................................. 35
Zahlreiche Teilnehmer – SKV Schipokal 2010 ................................................................ 40
500 Setzlinge verpflanzt ...................................................................................................41
La plantare de puieţi .........................................................................................................42
Der Lehrer fürs erste Gleiten auf Skier............................................................................ 43
Grundregeln des Skifahrens.............................................................................................44
Reguli de bază la deplasarea pe schiuri ......................................................................... 45
Bei den Narzissen im Baiului-Gebirge............................................................................. 46
La Coprine în Munţii Baiului .............................................................................................47
Wintergefahren in den Bergen ........................................................................................ 50
Pericole în munţi...............................................................................................................51
Königsteintour ................................................................................................................. 53
Prin Piatra Craiului ...........................................................................................................54
SKV-Scouts ..................................................................................................................... 55
SKV- Scout 2009-2010.....................................................................................................57
Im Bucegi .........................................................................................................................62
Drumeţie în Bucegi .......................................................................................................... 63
Wochenende im Ciucaş Gebirge ......................................................................................64
Weekend în Ciucaş ......................................................................................................... 66
Auf den Spuren von Meister Petz .................................................................................... 68
Das „Türchen“ zum Schuler ............................................................................................ 69
3
SKV • Jahrbuch 2009-2010

„Portiţa“ Postăvarului ........................................................................................................ 7 0


„Gemssteig“ im Schnee .....................................................................................................7 1
Glückwunsch zum 95. ..................................................................................................... 73
Felicitări ............................................................................................................................74
Zum Gedenken an Manfred Tontsch / În amintirea lui Manfred Tontsch......................... 75
In Memoriam Nicuşor Scurtu (29.05.1975 - 20.02.2010) ................................................ 76
Sommerlager der SKV - Sektion Kronstadtin Österreich .................................................77
Tabăra de vară a secţiei SKV Braşov în Austria .............................................................. 85
VETERANMONT „70 +“ in Craiova ..................................................................................91
Ein Spaziergang um die Innenstadt von Kronstadt ......................................................... 93
O scurtă plimbare în centrul vechi al Braşovului ..............................................................94
Valea Poienii – Hentschelgraben .................................................................................... 96
Zehn goldene Verhaltensregelnfür Bergwanderer und Bergsteiger ................................ 99
10 reguli de drumeţie pentru turişti ................................................................................ 103
Ziua mondială a munţilor curaţi...................................................................................... 108
Let’s do it SKV-Braşov .................................................................................................. 108
Fünf geografische Wunder ............................................................................................ 110
Cinci minuni geografice ale zilelor noastre .....................................................................111
Mountainbike-Marathon................................................................................................. 113
Traseul anului 2011 - Transalpina ................................................................................. 116
Cheile Cibinului ..............................................................................................................117
Prin drumeţie mai aproape de natură ............................................................................ 119
Comoara Prejbei .......................................................................................................... 123
Dudaş .............................................................................................................................124
Apuseni:Cheile Galbenei - Cetăţile Ponorului - Peşteri ................................................. 126
2010 - anul concursurilor pentru tineretul SKV-Secţia Braşov ...................................... 128
Workshop „Iniţiere în escalada“ în Râmeţi 9-10 octombrie 2010 .................................. 130
Mont Blanc 2010 ............................................................................................................131
Membrii SKV Secţiunea Sibiu ........................................................................................134
Membrii SKV Secţiunea Braşov .................................................................................... 135

4
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Grusswort
Es ist nunmehr ein Jahr vergangen, seitdem ihr mir das Vertrauen gegeben habt, den
Vorsitz des SKV zu übernehmen. Dafür möchte ich euch danken. Es ehrt mich besonders
einem so traditionsreichen Verein vorzustehen, der dieses Jahr
- 130 Jahre seit seiner Gründung feiert,
- 75 Jahre seit der Einweihung der Julius Römer – Postavarul- Hütte,
- 10 Jahre seit der Neugründung der Sektion Kronstadt.

Nach einem Jahr habe ich mit Freude feststellen können, daß die beiden Sektionen
Hermannstadt und Kronstadt ein reiches Angebot an Aktivitäten vorzuweisen haben.
Erwähnen möchte ich an dieser Stelle nur den Ski – Cup des SKV im März und die
Aktion „Let´s do it Romania“ im September, bei denen ich mich persönlich von der großen
Teilnehmerzahl und der Begeisterung überzeugte, mit der unsere Mitglieder sowohl bei
den sportlichen Wettkämpfen im Skifahren als auch bei der Mülleinsammlung rund um die
Julius Römer- Hütte am Schuller mitgemacht haben.

Wir müssen in die Zukunft blicken und die angefangenen Initiativen und Projekte weiter
führen.
- Mit der Wiederaufnahme der Rückerstattungsforderungen der Gebirgshütten haben
wir begonnen. Dies muß intensiviert werden, wir sind es unseren Vorfahren schul-
dig. Hier muß betont werden, daß dies nur unter der Schirmherrschaft des DFDR
geschehen kann, weil das DFDR per Gerichtsurteil der einzige Erbe sämtlicher
siebenbürgisch-sächsischen gemeinnützigen Organisationen ist und somit auch
des SKV.(Die Sektionen sind dazu nicht befugt, wie uns die Gerichtsurteile in der
Vergangenheit gezeigt haben.)

- Das Eintreiben der ausstehenden Verbindlichkeiten (die in Vergessenheit geraten


waren) steht auch im Vordergrund. Leider sind die staatlichen Stellen, siehe Kreis-
verwaltung Kronstadt, schlechte Zahler, die Summe war in diesem Haushaltsjahr
nicht vorgesehen
- Wir sind weiter interessiert an den guten Beziehungen zur „Sektion Karpaten“ des
DAV, die wir gerne weiter ausbauen möchten.
- Die Aufnahme in den europäischen Wanderverein ERA ist uns gelungen, hier sind
wir nun gefragt am Ausbau der europäischen Wanderwege durch Rumänien mitzu-
arbeiten. Dazu gehören eben auch eine Anzahl gut funktionierender Hütten.

5
SKV • Jahrbuch 2009-2010

All diese Vorhaben werden gelingen, wenn die Mitglieder beider Sektionen verstehen, daß
wir EIN Verein sind und daß der Verein im Vordergrund steht. Die Sektionen haben nur inner-
halb des Vereins ihre Berechtigung. Wir müssen uns als Gemeinschaft verstehen, wie das
auch unsere Vorfahren getan haben, auch als es Sektionen außerhalb der Landesgrenze
gab (Wien, Cernovitz), das Wohl des Vereins stand stets im Vordergrund. Dies sollten auch
die Mitglieder der Sektion Kronstadt verinnerlichen, die die größten Nutznießer sind, die
einzigen im Besitz einer Hütte, die aber nur sehr zögerlich ihren Verpflichtungen nachkom-
men. Ich erwarte in Zukunft gerade von den Kronstädtern eine besere Kooperation, den nur
ein funktionierender Verein kann sich um Finanzierungsprojekte kümmern, die wiederum
den Sektionen zu Gute kommen.

Der SKV wird auch in Zukunft ein offener Verein sein. Alle Naturliebhaber und
Wanderfreunde können bei uns Mitglied werden unabhängig von Nationalität, Sprache oder
Religion. Wir werden aber auch bestrebt sein im Verein die deutsche Sprache weiter zu pfle-
gen, aus diesem Grund wird auch das Jahrbuch weitgehend zweisprachig erscheinen.
Hermann Franz Kurmes

Cuvântare de salut
Iată că a trecut un an de când mi-aţi acordat încrederea de a prelua preşedinţia Asoci-
aţiei Carpatine Ardelene a Turiştilor – SKV. Doresc să vă mulţumesc pentru aceasta. Sunt
deosebit de onorat să prezidez o asociaţie cu o tradiţie atât de bogată, care anul acesta
- sărbătoreşte 130 ani de la înfiinţare,
- 75 ani de la inaugurarea Cabanei Julius Römer – Postăvarul,
- 10 ani de la reînfiinţarea secţiunii Braşov.

După un an, am putut constata cu bucurie că două dintre secţiuni, Sibiu şi Braşov,
prezintă o ofertă bogată şi variată de activităţi. Aici doresc să menţionez numai Cupa de
Schi a SKV din martie şi acţiunea „Let´s do it, Romania“ din septembrie, ocazii în care m-
am convins personal de numărul mare de participanţi şi de entuziasmul cu care membrii
noştri au contribuit atât la competiţiile sportive de schi, cât şi la adunarea gunoaielor din
jurul cabanei Julius Römer de pe muntele Postăvarul.

Trebuie să privim spre viitor şi să continuăm proiectele şi iniţiativele demarate.


- Am început reluarea solicitărilor de retrocedare a cabanelor montane. Această
acţiune trebuie intensificată, le-o datorăm strămoşilor noştri. Aici trebuie subliniat
6
SKV • Jahrbuch 2009-2010

că acest lucru se poate întâmpla numai sub patronajul FDGR (Forumului Democrat
al Germanilor din România), deoarece FDGR este prin hotărâre judecătorească
unicul moştenitor al tuturor organizaţiilor săseşti non-profit şi de interes comun din
Transilvania, iar astfel şi al SKV. (Secţiunile nu sunt autorizate să facă acest demers,
după cum ne-au arătat hotărârile judecătoreşti din trecut.)
- Încasarea obligaţiilor restante (care au fost date uitării) se află de asemenea în prim-
plan. Din păcate, instituţiile de stat, a se vedea administraţia judeţeană Braşov, sunt
rău-platnice, suma nu a fost prevăzută în bugetul pentru anul acesta.
- Suntem interesaţi în continuare de bunele relaţii cu „secţiunea carpatină“ a DAV,
Asociaţia Alpină Germană a Turiştilor, pe care dorim să le extindem cu plăcere şi pe
viitor.
- Am reuşit să fim preluaţi ca şi membră a Asociaţiei Europene de Drumeţii – ERA, iar
aici suntem solicitaţi să colaborăm la extinderea traseelor europene de drumeţie în
România. Aici se încadrează şi o serie de cabane care să funcţioneze bine.

Toate aceste proiecte vor reuşi dacă membrii ambelor secţiuni conştientizează că suntem
O asociaţie şi că Asociaţia este pe primul plan. Secţiunile îşi găsesc justificarea numai în
cadrul Asociaţiei. Trebuie să ne percepem ca fiind o comunitate, aşa cum au făcut-o şi
strămoşii noştri. Şi atunci când existau secţiuni în afara graniţelor ţării (Viena, Cernăuţi),
binele asociaţiei se afla mereu pe primul plan. Membrii secţiunii Braşov ar trebui de ase-
menea să devină conştienţi de acest lucru, ei fiind cei mai mari beneficiari, singurii care
deţin o cabană, dar care îşi îndeplinesc obligaţiile
doar cu foarte multă ezitare. Tocmai de la braşoveni
aştept o mai bună cooperare în viitor, căci numai
o asociaţie care funcţionează se poate ocupa de
proiecte de finanţare care sunt, la rândul lor, în
beneficiul secţiunilor.

SKV va fi şi în viitor o asociaţie deschisă. Toţi


iubitorii de natură şi amatorii de drumeţii pot deveni
membri la noi, indiferent de naţionalitate, limbă
sau religie. Ne vom strădui însă de asemenea să
cultivăm şi în continuare limba germană în cadrul
asociaţiei, iar din acest motiv anuarul va apărea de
asemenea bilingv, în cea mai mare parte.
Hermann Franz Kurmes
7
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Jahresbilanz der SKV Sektion Kronstadt 2009


2010 ist für den Siebenbürgischen Karpatenverein (SKV) ein Jubiläumsjahr. Drei beson-
dere Ereignisse jähren sich in diesem Jahr, und zwar: 130 Jahre seit der Gründung, am
28. November 1880 des Vereins in Hermannstadt, 75 Jahre seit der Einweihung der Julius
Römer Hütte am 1. September 1935 und 10 Jahre seit der Neugründung der Kronstädter
SKV-Sektion im Mai 2000. Ein ausgezeichneter Anlass, einen Rückblick auf das Geleistete
zu werfen, auf die verdienstvolle Tätigkeit unserer Vorfahren, die uns verpflichtet, in der
Zukunft noch besser zu sein und diese Jubiläen gebührend zu feiern. Im Folgenden bieten
wir eine kurze Rückschau auf die Tätigkeit der Kronstädter SKV-Sektion im Vorjahr. Unsere
recht junge Sektion hat in den vergangenen 10 Jahren ihre Tätigkeit immer vielseitiger ge-
staltet, gemäß Ludwig Roths Motto: „Ein Verein ist nur so gut wie seine Mitglieder“. Nicht nur
Wanderungen, Bergtouren, Skiwoche- und Skiwettberwerb, Sommerlager, Markierungen,
Umweltschutz haben uns beschäftigt, sondern wir haben auch eine kulturelle Seite in unsere
Tätigkeit gebracht durch verschiedene Veranstaltungen, Hüttenabende, Herausgabe des
Jahrbuchs und eines sehr ansprechenden Kalenders.
Das Jahr 2009 startete mit Neuwahlen des Vorstandes und der verschiedenen
Arbeitskommissionen, wobei als Vorsitzender Rolf Truetsch für die nächsten fünf Jahre
wiedergewählt wurde. Touristisch liegt ein ereignisvolles Jahr hinter uns mit vielen herr-
lichen Stunden in der wunderbaren Welt der Berge. 32 vielseitige Touren, sowohl im
Sommer als auch im Winter, zeugen vom Willen, die Tradition des SKV auch weiter zu
führen, und zwar sich für die Bergwanderförderung einzusetzen. Diese Touren haben eine
große Bedeutung für das Vereinsleben, denn sie stehen für die positive Einstellung der
Teilnehmer zur Natur, zu den anderen Teilnehmern, zu dem Geleisteten: nämlich Respekt.
Dies zeichnet einen wahren Bergwanderer aus. Zu diesem Kapitel zählen auch die zwei
Skiwettbewerbe, die von der Julius Römer-Hütte und der Sportkommission organisiert
wurden: die vierte Auflage des SKV-Skipokals im März mit internationaler Beteiligung und
der Winterabschiedswettbewerb Ende April. Für beide gab es Diplome, Preise und Pokale.
Die Krönung des touristischen SKV-Jahres war das Sommerlager in Österreich, ermöglicht
mit Hilfe des Österreichischen Alpenvereins (ÖAV), Sektion Klagenfurt, im Fraganter Gebiet.
25 Teilnehmer aller Alterskategorien erlebten fünf unvergessliche Tage und Bergtouren bei
der Fraganter Jugendherberge in der Golgberggruppe. Auch Umweltschutz steht in unserem
Kalender. Auf Ansuchen der Forstregie „Kronstadt“ haben wir zwei Mal bei Aufpflanzungen
im Burggrundviertel teilgenommen und über 1000 kleine Tannensetzlinge gepflanzt. Unsere
Arbeit wurde von den Förstern sehr positiv aufgenommen.
Unsere Reinigungsaktion im Mai war leider ein Misserfolg. Obwohl entsprechend im
Fernsehen, Radio und Presse angekündigt, nahmen daran nur sechs Mitgliederder älte-
8
SKV • Jahrbuch 2009-2010

ren Gruppe teil. Trotzdem sammelten wir auf dem Weg bis zu Hütte 19 große Säcke mit
Müll. Enge Beziehungen haben wir auch zu anderen Vereinen. Es ist schon seit Jahren
Tradition, beim Treffen der Pfadfinder aus Rm. Vâlcea („Cupa Izvoarelor“) dabei zu sein.
Diesmal fand die XII. Auflage im Lotru-Latoriţa-Gebirge statt, mit vier Tagen Zeltlager. Wir
erlebten bei einem herrlichen Sommerwetter und der so wunderbaren Natur ein schönes
Gemeinschaftsleben und den Zusammenhalt der zahlreichen Jugendlichen, die an diesem
Ereignis aus allen Ecken des Landes teilnahmen. Erwähnenswert ist auch die Verbundenheit
zum VETERANMONT -Verein aus Craiova, die jährlich zahlreiche Wandertouren und ver-
schiedene kulturelle Aktionen organisieren, an denen wir auch teilnehmen, zum Beispiel
das viertägige Zeltlager im Ciucaş-Gebirge, verbunden mit schönen Wandertouren. Erwähnt
werden soll auch die enge Zusammenarbeit mit dem ungarischen Touristenverein EKE mit
dem wir oft gemeinsame schöne Wanderungen unternehmen.
Zu erwähnen ist noch die gute und lange Zusammenarbeit zwischen der SKV und
dem Deutsch-Österreichischen Alpenverein (DOeVA) schon seit der Gründung des
Siebenbürgischen Karpatenvereins und deren Sektionen bis zu deren Auflösung im Jahre
1945. Diese Zussamenarbeit wurde zwischen der SKV und dem Deutschen Alpenverein
DAV-Sektion Karpaten nach der Wiedergründung der SKV aufgenommen. In den ersten
Jahren unterstützte die Sektion Karpaten - moralisch und finanziell die SKV. Mit Hilfe
des „Bayerischen Waldverein“ Sektion Engelmar erhielt der SKV-Verein Geldsummen.
Im August 2005 nahmen Jugendliche der Hermannstädter und Kronstädter Sektionen
mit Hilfe der DAV Sektion Karpaten an einem Jugendlager in Deutschland teil. Es fan-
den mehrere Arbeitstagungen zwischen den Vereinen statt. Die Julius Römer Hütte der
Kronstädter Sektion erhielt mit Hilfe der Sektion Karpaten neue Matratzen. Regelmäßig
erhalten wir die Publikationen der DAV und die Sektion Kronstadt verschickt ihr Jahrbuch.
Publikationsaustausch haben wir auch mit dem OAV – Österreichischen Alpenverein. Der
DAV-Sektion Karpaten verfolgt auch weiterhim mit viel Interesse die Entwicklung und
Zukunft des SKV und der Sektionen.
Publizistisch sind wir ebenfalls sehr aktiv; zu diesem Kapitel zählten auch die wöchentli-
chen Wanderberichte in der KR. Erwähnenswert ist unser Kronstädter SKV-Jahrbuch, das
bereits seine IX. Auflage erreicht hat und desser Qualität sowohl inhaltlich als auch grafisch
von Jahr zu Jahr verbessert wurde. Der Zweck dieses Jahrbuchs ist, unseren Lesern Aktuel-
les sowie einen Überblick über unsere Tätigkeit und Vorhaben zu bieten. Sicher gab es
auch kritische Stimmen. Diesbezüglich kann man nur sagen: „Macht doch bitte mit!“. Wir
sind keine Berufsjournalisten, aber was immer im Interesse der SKV unternommen wird,
unabhängig von welcher Sektion, sollte man positiv einschätzen. Desgleichen erwähnen
wir auch die Jahreskalender, die schon das dritte Mal sorgfältig von der Julius-Römer-Hütte
9
SKV • Jahrbuch 2009-2010

gestaltet werden. Eine große materielle Hilfe für das Erscheinen dieser Publikationen leistet
die Druckerei HACO aus Weidenbach/Ghimbav und dessen Besitzer Cornel Ghirişan. Was
die Mitgliederzahl unserer Sektion betrifft, so sind wir trotz einiger Rückzieher noch immer
die größte aber auch die aktivste SKV-Sektion. Nach einem sehr bescheidenen Anfang im
Jahre 2000 mit 36 Gründungsmitgliedern ist diese von Jahr zu Jahr gewachsen und zählt
zurzeit rund 200 Mitglieder,
SKV - Vorstand

Raport de activitate al Secţiei SKV Braşov pe anul 2009


Anul 2010 este pentru Asociaţia Carpatină Ardeleană un an jubiliar, sărbătorind 3 eve-
nimente deosebite şi anume:
- 130 de ani de la înfiinţarea SKV în anul 1880
- 75 de ani de la inaugurarea la 1 sept 1935 a cabanei Julius Römer
- 10 ani de la reînfiinţarea secţiei SKV Braşov în mai 2000
Trebuie să recunoaştem că este un prilej de a privi retrospectiv această perioadă, din
punct de vedere al activităţii merituoase desfăşurate, pentru ca pe viitor să fim şi mai buni.
Evenimentele se vor sărbatori corespunzător la momentele potrivite.
În prezentul raport ne vom limita asupra activităţii desfăşurate de secţia SKV BRAŞOV
în anul 2009, trecând în revistă toate domeniile de activitate amintind doar pe scurt că odată
cu trecerea anilor activitatea secţiei noastre s-a îmbunătăţit permanent punând accent nu
numai pe turism, ci organizând concursuri, seri culturale, tabere, sărbătorirea unor eveni-
mente, îmbunătăţind activitatea editoriala şi nu în ultimul rând recuperarea singurei cabane
din cele 60 construite de-a lungul anilor de către sectiile SKV şi renovarea acesteia.
Primul eveniment major din anul care a trecut a fost organizarea adunării generale şi
alegerea consiliului de conducere, a consiliului de onoare, a comisiilor de activitate (comisia
de turism, juridică, protecţia mediului, de tineret, mass-media, şi tehnico-economică). Menţio-
năm faptul că la conducerea secţiei noastre a fost reales în unanimitate d-l Rolf Truetsch.
O atenţie deosebită s-a acordat şi în acest an activităţii turistice, continuând astfel
tradiţia vechii SKV desfăşurată în mai multe direcţii. Au fost organizate în anul 2009 peste
32 de drumeţii deosebit de frumoase în minunata lume a Carpaţilor noştri, atât vara, cât şi
iarna. Aceste drumeţii au dus la cimentarea relaţiilor între participanţi, la o atitudine pozitivă
faţă de natură şi faţă de membri, şi nu în ultimul rând la respect faţă de natură, ceea ce e
caracteristic adevăratului iubitor de munte. Tot la acest capitol amintim concursurile de ski
- ediţia a 4 -a a CUPEI SKV în luna martie cu participare internaţională şi concursul de ski
Cupa Primăverii prima ediţie , marcând încheierea sezonului de iarnă - ambele concursuri
organizate la cabana Julius Römer, dotate cu premii, diplome şi cupe. Activitatea turistică
10
SKV • Jahrbuch 2009-2010

a culminat în acest an cu organizarea tradiţionalei tabere de vară în Austria cu ajutorul


Asociaţiei Alpine Austriece ÖAV - secţia Klagenfurt, în zona Kärnten Fragrant la cabana
secţiei din Klagenfurt, în condiţii materiale şi organizatorice deosebit de avantajoase, rea-
lizând drumeţii de neuitat în această zonă pitorească din Austria.
În domeniul ecologic, comisia proaspăt aleasă, cu sprijinul comisiei turistice, au mobilizat
membrii secţiei răspunzând la solicitarea regiei de păduri din Braşov pentru plantarea de
puieţi în zona Răcădău. Aportul participanţilor la cele 2 acţiuni de plantare a fost foarte
apreciat de pădurarii Regiei. Tot la acest capitol, unde am rămas corigenţi, în ciuda promo-
vării intense în presă, radio şi televiziune, a fost acţiunea de igienizare pe Drumul Poienii
până la cabană. Cei 6 participanţi au strâns pe un singur traseu 19 saci mari de peturi, cutii,
sacoşe, sticle. Este de dorit ca pe viitor participarea membrilor secţiei la asemenea acţiuni
să fie mai mare, mai ales că ne dorim cu toţii o natură mai curată şi proaspătă.
Tot tradiţională este colaborarea secţiei noastre cu alte asociaţii cu profil turistic, astfel
am participat la acţiunea organizată de către Asociaţia Nationala a Cercetaşilor „Mircea
cel Bătrân“ din Rm. Vâlcea, la Cupa Izvoarelor ediţia a XII-a, atât ca organizatori, cât şi ca
participanţi, desfăşurată într-un cadru montan deosebit de pitoresc în M-ţii Lotru - Lotriţei
- 4 zile campare cu corturi.
- Cu asociaţia „ VETERAMONT“ România, cu sediul la Craiova, avem o legătură foarte
strânsă, participând la acţiunile turistice organizate de aceasta, menţionând doar
tabăra de corturi din M-ţii Ciucaş. Menţionăm de asemenea că aceasta asociaţie în
colaborare cu noi a publicat într-un cotidian din Craiova un amplu material documentar
despre istoria SKV şi a secţiei Braşov, contribuind astfel la cunoasterea realizărilor
şi a tradiţiei SKV.
- Mai amintim la acest capitol strânsa legătură pe care o avem cu Asociaţia Carpatină
Maghiară EKE din Braşov, parcurgând împreună multe trasee montane.
În mod special trebuie amintită relaţia de colaborare între asociaţia SKV şi Clubul Alpin
Germano-Austriac (DOeAV) încă de la înfiinţarea în anul 1880 a SKV şi a secţiilor acesteia,
până la desfiinţarea lor în 1945. Această colaborare a fost reluată după reînfiinţarea SKV.
În primii ani de reluare a activităţii, DAV-Secţia Carpaţi a sprijinit atât moral, cât şi financiar
SKV. Astfel a mijlocit cu „Bayerischer Waldverein“, secţia Engelmar, acordarea a două
donaţii băneşti asociaţiei SKV. Participarea, în august 2005 a unor tineri membri SKV, la
invitaţia Secţiei Carpaţi, şi pe cheltuiala acesteia, la o tabără internaţională a tineretului în
Germania. De asemenea, în toată această perioadă, au existat o serie de schimburi de
lucru şi conferinţe între cele două secţii. Cabana Julius Römer (Postăvaru) a Secţiei SKV
Braşov a primit prin mijlocirea Secţiei Carpaţi, saltele noi. De asemenea facem schimb de
publicaţii: anuarul şi foaia volantă bianuală a Secţiei Carpaţi – anuarul Secţiei SKV Braşov.
11
SKV • Jahrbuch 2009-2010

De asemenea suntem în colaborare cu ÖAV-Austria, făcând permanent schimb de publicaţii.


Secţia Carpaţi a DAV urmăreşte în continuare cu viu interes dezvoltarea SKV.
Activitatea editorială este un alt domeniu în care secţia Braşov s-a evidenţiat încă de
la începutul înfiinţării ei, editând an de an un anuar propriu cu scopul de a prezenta citi-
torilor o privire de ansamblu asupra activităţii desfăşurate, cuprinzând descrieri de trasee
turistice, materiale instructive şi divertisment. An de an acest anuar a devenit mai bun, mai
cuprinzător şi mai atractiv, aparând bilingv. Trebuie amintit aici aportul editurii HACO din
Ghimbav şi a d-lui Ghirişan Cornel care sponsorizează aproape integral tipărirea acestui
anuar. Tot la acest capitol amintim editarea la a 3-a ediţie a unui calendar din partea SC
JULIUS RÖMER şi tipărit tot la HACO Ghimbav. Au existat şi voci critice la aceste 2 lucrări,
unele pe bună dreptate, altele mai puţin justificate - nu suntem profesionişti, dar orice lucru
facut în interesul SKV - indiferent de către ce secţie trebuie apreciat şi putem doar spune
„participaţi şi voi“.
Referindu-ne la activitatea mass media am rămas şi în anul 2009 datori cu două lucrări,
şi anume editarea unei mici broşuri care să conţină statutul secţiei SKV BRAŞOV şi câteva
sfaturi utile privind comportamentul pe munte şi în cabane, şi care trebuie dată tuturor mem-
brilor, pentru a lua la cunoştinţă statutul secţiei în conformitate cu cererea de înscriere. Lucru
care nu a fost realizat de către comisia mass-media. Cea de a doua problemă nerealizată,
începută dar nefinalizată este realizarea unui web site al asociaţiei.
Pentru validarea noilor membri înscrişi sunt în prezent 41 de cereri care vor fi supuse
aprobării în această şedinţă.
Întregim acest raport de activitate cu manifestările cultural distractive desfăşurate în
anul 2009 şi 2010 la cabana Julius Römer, organizate de către Fam. Truetsch cu sprijinul
membrilor SKV, şi anume: Carnavalul, seri distractive, Karpaten Echo cu participarea
fanfarei Forumului Democrat German şi seara culturală etnică cu prilejul Zilei Naţionale a
României.
Una din activităţile cu caracter permanent este participarea membrilor secţiei la lucrările
de renovare a cabanei. Participarea a fost în functie de disponibilitate. Trebuie menţionat
totuşi că de cele mai multe ori au fost aceleaşi persoane. În mod deosebit amintim prezenţa
serioasă în repetate rânduri a colegilor de la EKE.
Ultimul aspect ce trebuie surprins în acest raport este Cabana Julius Römer şi proble-
mele legate de ea. După mai multe încercări s-a reuşit încheierea unui nou contract între
secţia SKV Braşov, proprietara cabanei, şi administraţia cabanei SC JULIUS RÖMER
SRL.
Privind lucrările de renovare făcute la Cabana Julius Römer trebuie spus că acestea au
fost absolut necesare, au fost aduse la cunoştinţa membrilor secţiei şi aprobate.
12
SKV • Jahrbuch 2009-2010

În anul 2009 au fost efectuate următoarele lucrări:


- în timpul iernii în atelierul de tâmplărie nou construit a fost pregătită toata masa
lemnoasă necesară reparării parţiale a acoperişului cabanei vechi de 75 de ani
- înlocuirea parţială a acoperişului
- extinderea băilor şi a grupurilor sanitare, reuşind construirea a înca 6 băi
- mărirea capacităţii de cazare cu încă 2 camere şi separarea completă a camerei
pentru jandarmi şi crearea a încă 2 spaţii de cazare la mansardă
- s-a început înlocuirea vechii instalaţii sanitare din cabană
Pentru anul 2010 sunt prevăzute următoarele lucrări, lucrări ce sunt supuse aprobării
adunării generale de azi:
- terminarea înlocuirii acoperişului vechi, în funcţie de obţinerea unor finanţări. În acest
scop însă trebuie pregătită toata masa lemnoasă atât pentru acoperiş, cât şi pentru
înlocuirea teraselor din faţa cabanei, terasa fiind foarte şubredă şi putând provoca
accidente
- rezolvarea tuturor actelor necesare intabulării cabanei
- finalizarea lucrărilor de înlocuire a instalaţiilor sanitare şi înlocuirea toaletelor de
serviciu
- extinderea sălii de mese
La adunarea generală a secţiei Braşov
din martie 2009 au fost alese o serie de
comisii de lucru şi consilierii, adică respon-
sabilii acestor comisii. Unele din ele au fost
mai active, altele mai puţin, însă dorim să
atragem atenţia că aceste comisii, deci şi
responsabilii lor, nu au drept de decizie cu
privire la problemele secţiei, sau de a lua
diverse hotărâri fără de comun acord cu consiliul de conducere , ele fiind organe de lucru şi
nu de decizie. În cazul unor probleme majore consiliul de conducere poate convoca şedinţe
lărgite la care pot fi invitaţi şi responsabilii aceşti comisii pentru a-şi prezenta punctele de
vedere, hotărârile se iau de către consiliul de conducere.
Privind problemele retrocedării vechilor cabane sau a terenurilor unde au existat aceste
cabane situaţia este şi acum încă în faza incipientă. Amintim însă faptul că aceste cabane
au fost construite şi administrate de către secţiile respective şi conform statutului actual
al asociaţiei aceste cabane trebuie să revină din nou la secţii, indiferent cu ajutorul cui se
obţin din nou.
Consiliul de conducere
13
Activitatea turistică desfăşurată de Secţia S.K.V. - Braşov în anul 2009

14
Data Acţiunea - scurtă descriere Lungime Dif. alt. Nr. Responsabil
[km] [m] partic..
1-4 ian. Revelion la cabană, schi, drumeţie; Drumul Roşu dus-întors 15 ± 600 4
10 ian. Drumeţie Munţii Perşani 3 Costel
17 ian. Mag. Star - şaua Melcilor - şaua Tâmpa - p-na Stechil - La Băncuţă - 20 ± 650 4 Viorel
- Valea cu Apă - Poiana Braşov - Pietrele Solomon - Schei - Prund
24 ian. Muncă la Cabană - - - -
7 febr. Zărneşti - Cheile Zărneşti - sat Măgura - Valea cu Cale - Moeciu de Jos 15 ± 350 4 Lala
14 febr. Dârste - Vf. Căciula - Grădina Zoo - Dârste 10 5 Christel
21-22 Carnaval la Cabană - urcare / coborâre pe Drumul Roşu 15 ± 600 secţia Cabana
febr. Braşov Julius Römer
28 febr. Dârste - Dâmbul Morii - cab. Bolnoc - vf. Bolnoc - Baciu - Dârste 10 ± 600 5 Sorin
21-22 Concurs schi Cupa SKV - ed. a III-a Com. de tu-
mar. Cabana Postăvaru rism, Cab.J.R.
28 mar. Săcele - P-na Angelescu - ş. Brădet - vf. Cărbunarea - v. Morii- Baciu 20 ± 750 10 Christel
4 apr. Dealul Lempeş - Rezervaţia Botanică 15 ± 300 6 Christel
12 apr. Codlea - plaiul Deluşorul - Calea Cetăţii -p-na Sulică - Stâncile Călăre- 25 ± 700 6 Christel
ţului - creasta Măgura - vf. Măgura - p-na Ruşet - Carieră - Strand -
- v. Căprioara - Codlea
22 apr. Ziua Mondială a Pământului - plantare puieţi în v. Răcădău - - 20 Com. ecologi-
că şi turistică
25 mar. Dârste - Dâmbul Morii -valea Chiva - Drumul Ţiganilor - 15 ± 750 6 Christel
- Dâmbul Morii - Dârste
28 apr. Plantare puieţi de brad în v. Răcădău 10 - 4 Comisia
turistică
SKV • Jahrbuch 2009-2010
1 mai Predeal - pârtia de schi Clăbucet - cab. Gârbova - vf. Clăbucetul Tauru- 18 6 Christel
lui - Plaiul lui Şoş Mihai - Azuga
9-10 mai Acţiune de igienizare: Pietrele lui Solomon - Cabana postăvaru 11 +900 5 Com. ecol.
Coborâre Drumul Albastru - Ruia - Crucurul Mare - Stechil -Răcădău 15 -900 5 Christel
17 mai. Sinaia - valea Rea - Culmea cu Coprine - şaua Baiului - vf. Zamora - 30 ±1000 9 Ciprian
- plaiul Zamora - Poiana Ţapului
SKV • Jahrbuch 2009-2010

23 mai Săcele - p-na Angelescu - şaua Brădet - La Struţi - v. Gârcini - Săcele 10 ±300 3 Lili
30 mai Cotul Donului - flancul estic Cărbunarea - v. Calului - şaua Calului - 25 ± 600 5 Christel
- valea Cheii - valea Tociliţa - p-na Secui - Trei Brazi - Predeal
6 iun. Zărneşti - Izbucurile La Topliţe - valea Crăpăturii - şaua Crăpăturii - 20 ±1000 7 Christel
- cabana Curmătura - valea Ciocracu - cheile Zărneşti - Zărneşti
18-21 iun. Participare la concursul „Cupa Izvoarelor“ în Munţii Lotru - Latoriţa, - - 5 Christel
organizat de Cercetaşii din Rm. Vâlcea
5 iul. Râşnov - v. Popii - Sub Padina - Bisericuţa Păgânilor - Piatra Scrisă - 20 ±400 8 Christel
- p-na Cristianului - dosul Pleşea - Drumul lui Lexen - dealul Dorobei
- Cristian
11 iul. Muncă la cabană - - 5 Cab.J.R.
24-26 iul. Participare la acţiunea organizată de As. VETERANMONT în Munţii - - 4 Christel
Ciucaş - două ascensiuni în masiv
1 aug.. Timişul de Jos - valea Lamba Mare - Sub Prăpastia Rece - Portiţa 20 ±1100 6 Christel
Postăvarului - Katepu - Kanzel - cab. Postăvaru - Drumul Roşu
8-9 aug. Lucru la Cabană - urcare/coborâre pe Drumul Roşu - - 9 Cab. J.R.
27 aug Tabăra de vară în Austria - - 25 Comisia
- 8 sept. turistică
12-13 Seară culturală la cabană - Karpatenpanorama - - - Fam.
sept. Truetsch

15
13 sept. Coborâre pe drumul Julius Römer - Schei 12 ±900 6
16
20 sept. Dridif - plecare / întoarcere cu trenul - cules cătină pe dealul Dridif 8 10 6 Viorel
26 sept. Dârste - Dâmbul Morii - valea Chiva - Drumul Ţiganilor - 20 1000 5 Christel
- Drumul Familial - cabana EKE - întoarcere pe Drumul Familial
4 oct. Săcele - p-na Angelescu - şaua Highiş - v. Gârcin - v. Muşat - La Struţi - 20 700 6 Christel
- v. Baciului - Baciu - Dârste
10 oct. Zărneşti - Prăpăstiile Zărneşti - v. Martoiu - v. Vlăduşca - Muntele 20 ±800 6 Christel
Toancheş - vf. Steghiori şi retur
17 oct. Mag. Star - şaua Melcilor - şaua Tâmpa - p-na Stechil - La Băncuţă - 20 ±500 3 Christel
- Valea cu Apă - Piciorul Pietrelor - Valea cu Noroi -
- Pietrele lui Solomon - Schei - Prund - Centru
24 oct. Halta Valea Homorod - D.F. Cerboaia - culmea Găunoasa - 40 ±350 7 Costel
- D.F. Găunoasa - culmea Holbav - Măgura Codlei - La Carieră -
- La Ştrand - Codlea
7 nov. Muncă la Cabană 3 Cab. J.R.
14 nov. Sinaia - Drumul Cotei - Stânca Sf. Ana - Stâna Regală - Poiana 20 ±500 6 Christel
Reginei - Piciorul Seciului - v. Babele - Cascada Urlătoarea -
- La Grătar - Buşteni
21 nov. Halta Azuga - Azuga - pârtia de schi Piciorul Sitei - vf. Sitei - 15 ±800 6 Christel
- vf. Sorica - Plaiul Sorica - Azuga
30 nov. DSeară culturală la Cabană Fam.
- 1 dec. Truetsch
SKV • Jahrbuch 2009-2010
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Jahresbilanz 2010
Rückblickend war 2010 sowohl für den Siebenbürgischen Karpatenverein (SKV) als
auch für die Sektion Kronstadt ein ereignisreiches Jubiläumsjahr. Im Mai feierten wir
10 Jahre seit der Wiedergründung der Sektion Kronstadt, im September 75 Jahre seit
der Einweihung der Julius-Römer-Hütte und, als Krönung, 130 Jahre seit der Gründung
des SKV in Hermannstadt. Zahlreiche Wandertouren die uns durch alle Jahreszeiten
begleiteten, gehören schon traditionsgemäß zu unserem Terminkalender und führten
unser Wanderteam durch unsere wunderbare Bergwelt. Zu den Sportereignissen, die
jährlich im Schulergebiet stattfinden, gehört schon seit Jahren der im März organisierte
Skipokal mit immer mehr Teilnehmern. So auch der Ende April organisierte Skiwettbewerb
als Abschied vom Winter, der auf den letzten Schneeflächen abgehalten wird. Mit viel
Begeisterung wurden auch dieses Jahr unsere Kulturveranstaltungen erwartet, beginnend
mit dem Fasching, ein maskenreiches Erlebnis, stets bei Groß und Klein sehr be liebt.
Unvergesslich bleibt auch das „Karpatenpanorama“-Fest, wo im Echo der umliegenden
Berge dit Klänge der Burzenländer Blaskapel le erklingen und die Jugendtanzgruppe im-
mer wieder zahlreiche Gäste anlockt. Nicht nur Feiern stand au unserem Terminkalender
oft gab es rund um die Hütte Arbeitseinsatz und Reinigungsaktionen, wobei Kronstadt
bei der landesweit organisierten Reinigungsaktion „Let‘s do it Romania!“ den ersten Platz
belegte Zur Müllsammelaktion bei der Schulerhütte meldeten sich rund 100 Teilnehmer,
die dann auch über 1000 Säcke Müll, welcher hinter der Hütte in Jahrzehnten abgelagert
wurde, beseitigen konnten. Nicht übersehen können wir auch unsere Jugendgruppe die
an einigen groß organisierter Wettbewerben teilgenommen hat u zw. Eco Marathon 1.
Mai, Saint Ana Lake Extera Triatlon, Marathon Bucegi, Marathon Piatra Craiului, wo
bei unsere Teilnehmermannschaften gute Plätze besetzten und nicht zuletzt, auch eine
schönes Raftingtour am Siriu im Buzău-Gebiet. Eir weiteres erwähnenswertes Ereignis
ist die Aufnahme des SKV als Vollmitglied in die Europäische Wander-Vereinigung EWV,
die bei der Jahreskonferenz in Italien (Foligno) abgehalten wurde. Abgeschlossen wurde
das Jahr mit den Feierlichkeiten anlässlich des 130. SKV Gründungsjubliläums die in
Hermannstad mit einer Tagung eröffnet und bei dei Schulerhütte mit einem vielseitiger
stimmungsvollen Abend abgeschlössen wurden. Den letzten Kulturabend anlässlich des
Nationalfeiertages, der immer einen ethnischer Flair hat, feierte der SKV gemeinsam mit
zwei anderen Wandervereinen: dem ungarischen Verband EKE und „Floarea de Colţ“
aus Bukarest, die ihre Tätig keiten in Wort und Bild darstellten.
Trotz unserer sehr vielseitigen Aktivitäten wird unsere Sektion sehr oft negativ ein-
geschätzt, u.zw. dass wir „nur zögerlich unseren Verpflichtungen nachkommen“; dass
wir „Ausscheidungstendenzen“, praktizieren, dass wir den Verein als Gemeinschaft nicht
17
SKV • Jahrbuch 2009-2010

„verstehen“, dass wir das Wohl des Vereins vernachlässigen“, dass wir „nicht kooperieren“
und dass wir unseren „Verpflichtungen nicht nachkommen“. Es sind alles unbegründete
Behauptungen und dass es nicht so ist, stehen unsere vielseitigen Aktivitäten zu Beweis.
Wir haben seit Jahren unseres Bestehen bewiesen, dass wir durch unsere freiwilligen
zahlreichen Aktivitäten das Erbe unserer Vorfahren pflegen, dass wir alles was wir tun im
Interesse des Vereins ist und das muss positiv geschätzt werden. Dass wir aktiver sind als
alle anderen Sektionen muss positiv und nicht „ostentativ“ geschätzt erden. Die aktuellen
Probleme des Vereins sind nicht nur der Kronstädter Sektion zuzuschreiben vor allem die
wirtschaftlicher Probleme, sondern einer gegenseitigen nicht existierenden Kooperation
zwischen der Sektionen und dem Verein die aber nicht von der Kronstädter Sektion gefördert
wurden. Verschiedene Meinungen in den Problemen des Vereins und der Sektionen zu ha-
ben muss ein positiver Faktor sein, doch sind wir auch nicht einverstanden der „Sündenbock“
für die seit Jahren vernachlässigte Probleme des Vereins zu sein. Wir sind überzeugt dass
die Sektionen vom Verein abhängig sind und durch den Verein existieren, aber genau so
ist auch der Verein von den Sektionen abhängig und die Kronstädter Sektion war und ist
bemüht zwischen den so vielen Problemen ein gesundes Klimat zu fördern.
Der Vorstand der Sektion Kronstadt

SKV Braşov – Bilanţ 2010


Privind retrospectiv anul 2010, a fost, atât pentru Asociaţia Carpatină Transilvăneană (SKV),
cât şi pentru secţia Braşov, un an jubiliar plin de evenimente. În luna mai am sărbătorit 10 ani
de la reînfiinţarea secţiei Braşov, în 2000, în septembrie 75 de ani de la inaugurarea cabanei
Julius Römer (Postăvarul) şi am încheiat anul cu aniversarea jubiliară de 130 de ani de la
înfiinţarea SKV la Sibiu în noiembrie 1880. Nenumărate drumeţii, care ne-au însoţit prin toate
anotimpurile, fac parte prin tradiţie din activitatea turistică a noastră şi ne-au dus prin lumea
mirifică a munţilor noştri. Din evenimentele sportive care au loc în zona Postăvarului amintim
Cupa de schi SKV, care se organizează de mulţi ani în luna martie, cu o participare din ce
în ce mai mare în fiecare an. De asemenea şi concursul de schi de la sfârşitul lunii aprilie,
un „adio“ de la iarnă, care se desfăşoară pe ultimele petice de zăpadă. Cu mult entuziasm
au fost aşteptate manifestările noastre culturale, începând cu balul mascat, un eveniment cu
măşti ingenioase, foarte apreciat şi de cei mici, şi de cei mari. De neuitat rămâne sărbătoarea
„Panorama Carpatină“ – o sărbătoare unde în ecoul crestelor înconjurătoare, sunetele orches-
trei Forunului Democrat se făceau auzite, şi dansurile grupei de tineret atrăgeau de fiecare
dată nenumăraţi oaspeţi. Dar nu numai petrecerile fac parte din activitatea noastră. Deseori
am participat voluntar la muncile de renovare înăuntrul şi în jurul cabanei; de asemenea şi la
acţiunile de igienizare. La acţiunea organizată pe plan naţional „Let’s do it, Romania“, oraşul
18
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Braşov a ocupat locul întâi, iar cei peste o sută de participnţi la această acţiune la cabană au
reuşit să adune în jur de 1000 de saci de gunoi, care fusese depozitat în ani de către foştii
proprietari ai cabanei. Nu putem trece cu vederea nici activitatea grupei de tineret, care a par-
ticipat la câteva concursuri mari şi grele: Eco Marathon 1 Mai, Saint Ana Lake Extera Triatlon,
Marathon Bucegi, Marathon Piatra Craiului. Participanţii noştri au ocupat locuri foarte bune.
De asemenea amintim participarea la un rafting pe Siriu, în zona Buzăului. Un alt eveniment
deosebit ce merită să fie menţionat este acceptarea SKV (singura asociaţie din România) ca
membru deplin în Asociaţia de drumeţie ERA, la conferinţa anuală care a avut loc în Italia
(Foligno). Conferinţa a avut loc în toamna acestui an şi la ea au participat trei persoane:
Christel Berbec, Rolf Truetsch şi Marcel Şofariu. Anul s-a încheiat cu festivităţile ocazionate
de împlinirea a 130 de ani de la înfiinţarea SKV la Sibiu în anul 1880. La Sibiu s-a organizat
o sesiune care s-a încheiat a doua zi cu o seară distractivă la cabana Julius Römer. Acest
succint raport privind activitatea secţiei SKV Braşov pe anul 2010 va fi completat cu ocazia
Adunării generale a Secţiei.
Ultima seară culturală tradiţională cu ocazia sărbătoririi zilei naţionale a României, dar care
are de fiecare dată şi un caracter etnic, s-a sărbătorit tot la cabana Julius Römer, unde SKV-
Braşov împreună cu alte două asociaţii turistice (Asociaţia turistică a maghiarilor EKE şi „Floa-
rea de Colţ“ din Bucureşti) şi-au prezentat activitatea prin imagini deosebit de atrăgătoare.
În continuare, dorim să amintim câteva aspecte. În foarte multe ocazii, secţia noastră
a fost apreciată negativ, cu toate că activitatea noastră este foarte diversă şi amplă, şi
anume: „că ne îndeplinim obligaţiile cu multă ezitare“, că practicăm „tendinţe de despărţire
de asociaţia-mamă“, că „neglijăm binele asociaţiei“, că „nu suntem cooperanţi“ şi că „nu ne
achităm de obligaţiile ce ne revin“. Sunt afirmaţii nefondate, iar ca dovadă stau multiplele
activităţi benevole ale secţiei noastre. De ani de zile, de când ne-am reînfiinţat, am dovedit
prin acţiunile noastre că promovăm moştenirea înaintaşilor noştri, că tot ce am întreprins
a fost în interesul asociaţiei şi ar trebui apreciat pozitiv. Faptul că suntem mai activi decât
celelalte secţii nu trebuie apreciat ca „ostentativ“, ci pozitiv. Problemele actuale ale aso-
ciaţiei nu se datorează doar secţiei Braşov, mai ales cele organizatorice şi administrative,
ci sunt din cauza unei lipse de cooperare între secţii şi asociaţie. Această lipsă nu a fost
promovată de secţia Braşov. Faptul că există păreri diferite în unele probleme ale asociaţiei
şi ale secţiilor trebuie să fie un factor pozitiv, dar nu putem fi de acord că suntem „ţapul
ispăşitor“ pentru problemele neglijate de ani de zile de către asociaţie. Suntem convinşi că
secţiile există şi sunt dependente de Asociaţie, dar tot aşa şi Asociaţia este dependentă
de secţie, iar secţia Braşov a promovat permanent o ambianţă sănătoasă în rezolvarea
multiplelor probleme.
Consiliul de conducere SKV Braşov.
19
20
Activitatea turistică desfăşurată de Secţia S.K.V. - Braşov în anul 2010

Data Acţiunea - scurtă descriere Lungime Dif. alt. Nr. Responsabil


[km] [m] partic..
31 dec.- Revelion la cabană - - - -
2 ian.
9 ian. Scările Gabony - vf. Tâmpa- şaua Tâmpa- p-na Stechil- Valea cu Apă- 15 ±350 6 Viorel
- Pietrele lui Solomon - Piaţa Prund - Livada Poştei
16 ian. Dârste - Dâmbul Morii - v. Şipoaia - canionul „Şapte scări“ şi retur 12 ± 400 8 Costel
30 ian. Pietrele lui Solomon - Drumul vechi - Drumul Roşu - cabana Postăvarul 15 ±600 7 Christel
şi retur
13-14 Carnaval SKV la cabana Julius Römer - urcare/coborâre pe Drumul 15 600 - S.C. Julius
febr. Roşu Römer
20 febr. Dârste - Dâmbul Morii - Bolnoc - valea Baciului - Baciu - Dârste 15 450 7 Lala
27 febr. Moeciu de Jos - satul Peştera - Pe sub Poduri - satul Măgura - Zărneşti 25 400 5 Christel
6-7 mar. Munţii Călimani - cu maşina până la Topliţa 12 200 4 Ciprian
Topliţa - valea Topliţei - p-na Puturoasă şi retur, campare la cabană Roncea.
13 mar. Cabana Postăvarul - urcare/coborâre pe Drumul Roşu; întâlnire cu 15 ± 600 7 Christel
Harald Roth şi grup de turişti de la ÖAV-Austria
20-21 Cupa de schi SKV - ed. a IV-a 15 ± 600 membrii S.C. Julius
mar.. SKV Römer
27 mar. Cabana Postăvarul - urcare/coborâre pe Drumul Roşu 15 ±600 7 Lala
10 apr. Braşov - Sânpetru - Dealul Lempeş - Rezervaţia Botanică 10 300 8 Sorin
pentru ruşcuţa de primăvară şi irisul de munte Roncea
21-23 „Acţiunea +70“ - Craiova, Veteranmont - - 3 Veteranmont
apr.. Craiova
SKV • Jahrbuch 2009-2010
22-23 Cupa SKV de schi SKV - Cupa Primăverii - - - S.C. Julius
apr. Römer
1 Mai. Eco-Marathon Moeciu - - 6 Mishu
2 mai Dârste - Dâmbul Morii -valea Chiva - Drumul Ţiganilor - Şirul Stâncilor 20 ± 1000 4 Christel
- Poiana Largă - Drumul Familial - Dâmbul Morii - Dârste
SKV • Jahrbuch 2009-2010

8 mai Râşnov - La Glăjărie - D.F. Valea Mare - sub Măgura Cenuşie - cab. 15 ±750 6 Christel
Diham - valea Frăsinet - La Glăjărie - Uzina electrică
15 mai Acţiune de igienizare la cabană - urcare/coborâre pe Drumul roşu 15 ± 600 9 Sorin
Rocea
22 mai Moeciu de Jos - Valea cu Cale - Peştera - Măgura - vila Hermani - Fân- 18 ±500 3 Christel
tâna lui Botorog - Zărneşti
29 mai Adunarea generală a Asociaţiei SKV - - - cons. de cond.
5 iun. DN 73 - „La Gheorghiţă“ - Şirnea - Peştera - Pe sub Poduri - Măgura 20 ± 350 4 Christel
- Zărneşti
10-12 iun. Rafting pe valea Siriului - - 14 Iulian Hisom
12 iun. Dârste - Dâmbul Morii -valea Chiva - Drumul Ţiganilor - Drumul Familial 12 ± 550 6 Sorin
- Dâmbul Morii - Dârste
17-20 iun Participare la „Cupa Izvoarelor“ organizată de Cercetaşii din Rm. Vâl- - - 7 Christel
cea în zona Buila-Vânturariţa cu drumeţii în zona m-ţilor Căpăţânii
3 iul. Saint Ana Lake Exterra Triathlon 3 Mishu
10 iul. Săcele - p-na Angelescu - şaua Highiş - valea Muşat - DF Gârcini 12 300 8 Viorel T.
- Săcele
17 iul. Predeal - valea Leuca - valea Iadului - şaua Baiului - p-na Izvoarelor 25 ± 600 8 Costel
- cab. Diham - valea Frăsinet - La Crăcănel - Predeal
18-20 iul. Ghid montan - grup de turişti străini; drumeţii în zona Măgura, Piatra - - - Christel
Craiului şi Postăvaru

21
22
24 iul. Livada Poştei - Prund - Schei - Pietrele lui Solomon - Drumul vechi 15 ±400 7 Costel
- Spinarea Lungă - p-na Cristian - Cristian
3, 4, 5, 6 Ghid montan pentru grup de turişti străini - zona Măgura Branului, - - - Christel
aug. Piatra Craiului, Zărneşti, Vulcan
14 aug. Serbare la cabană - „Karpatenecho“ - - - S.C. J.R.
15 aug. Măgura Codlei cu plecare din Homorod şi sosire Codlea peste vf. 25 800 3 Costel
Codlea (1294 m)
21 aug. Plaiul Foii - refugiul Şpirla - La Zaplaz - Umerii Pietrei Craiului - culmea 15 ±900 14 Christel
Tămaşului - Plaiul Mare - Plaiul Foii
28 aug. Dârste - Dâmbul Morii - Bunloc - Culmea Arsă - Gâtul Chivei - Peştera 30 ±1000 14 Christel
de Gheaţă - Livada Mare - Drumul Familial - Drumul Ţiganilor - valea
Chiva - Dâmbul Morii - Dârste
4 sept. Turcheş - vf. Bonloc - sub vf. Bechia - vf. Ieremia (1102) - şaua Muşat 20 ±500 6 Viorel
- valea Muşat - Turcheş
11-12 Muncă la cabană - - 8 -
sept.
14-15 Muncă la cabană - - 3 -
sept.
18 sept. Duatlon Cetatea Braşovului - - 4 Mishu
25-26 „Let’s do it, Romania“ SKV - acţiune desfăşurată la cabana Julius - - - Com. ecologi-
sept. Römer, cu aprox. 100 participanţi că şi sportivă
2 oct. Marathon Piatra Craiului - - 3 Mishu
2 oct. Zărneşti - Gura Râului - Prăpăstiile Zărneştiului - Cheia lui Banu - sub. 25 ±550 14 Lala
vf. Vlăduşca - Muntele Toancheş - valea Pripor - Prăpăstiile Zărneştiu-
lui - Zărneşti
SKV • Jahrbuch 2009-2010
30 oct. Buşteni - Castelul Cantacuzino - valea Măturarul - Plaiul Măturarului 30 ±1100 4 Christel
- Cantonul Zamora - La Piscuri - şaua Băiuţul - vf. Zamora - vf. Dutca
- vf. Urechea - Plaiul Sorica - Azuga
6 nov. Predeal - Clăbucet Sosire - cabana Gârbova - Clăbucetul Taurului 18 ±600 12 Christel
- Plaiul lui Şoş Mihai - Azuga
SKV • Jahrbuch 2009-2010

13 nov. Uzina electrică - v. Glăjăriei - „La Mese“ - v. Mălăieşti - „La Bliduri“ 20 ±1300 13 Sorin
- cab. Mălăieşti - Padina Crucii şi retur
24-26 Festivităţi cu ocazia sărbătoririi a 130 de ani de la înfiinţarea SKV - la - - - Cond. Asoci-
nov. Sibiu şi la cab. Julius Römer aţiei şi a SKV
Braşov
30 nov.- Ziua Naţională a României şi seară etnică la cabana Julius Römer, cu - - - cab. Julius
1 dec. participarea a trei asociaţii turistice: SKV-Braşov, EKE, Floarea de Colţ Römer
Bucureşti

Noua cabană Diham - Phoenix „Cântând în ploaie“

23
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Plan de acţiune S.K.V. pentru 2010-2012


Aprobat în Adunarea Generală din 29.05.2010 de la Brașov

Măsuri organizatorice:
• Introducerea unui sistem de evidenţă şi de gestionare a documentelor Asociaţiei şi
Secţiunilor
• Evidenţa membrilor SKV (cu cotizaţia la zi) la nivel de Asociaţie şi date statistice
• Reactivarea Secţiunilor Sighişoara, Cluj, Sebeş - contact, analiză şi soluţii
• Creşterea numărului de membri, în special tineri şi colaborarea cu FDGR, secţia
Tineret
• Îmbunătăţirea comunicării şi colaborării între Secţiuni / Asociaţie:
- finalizarea Site-ului SKV / Secţiuni
- editarea unui Anuar SKV cu distribuire gratuită, tuturor membrilor
- organizarea de acţiuni comune la care să participe membri din toate Secţiunile
• Organizarea de întruniri trimestriale ale Consilului Director al Asociaţiei
Măsuri pentru dinamizarea şi afirmarea Asociaţiei:
• Creşterea numărului de participanţi la excursii, cu accent pe grupuri de tineri şi familii
cu copii, grupuri conduse de membri SKV experimentaţi şi evidenţa excursiilor la nivel
de Secţiuni şi Asociaţie
• Înfiinţarea unui Birou de Turism al SKV în Cetatea Cristian, Braşov şi obţinerea unei
importante finanţări europene în acest sens
• Organizarea unui curs de ghizi la nivel de Asociaţie
• Organizarea de acţiuni de ecologizare în zonele tradiţionale SKV, cu viziblitate me-
dia
Măsuri juridico-economice-tehnice:
• Reluarea şi finalizarea proceselor de retrocedare / despăgubire prin FDGR
• Deblocarea financiară a Asociaţiei
• Obţinerea personalităţii juridice pentru Secţiunea Sibiu în baza Statutului actual al
Asociaţiei
• Elaborarea unui Program şi Proiecte de refacere a cabanelor (tehnic şi finanţare)
• Definirea şi elaborarea unor Proiecte de finanţare pentru acţiuni de turism şi mediu
• Întocmirea unui plan pentru dezvoltarea Cabanei Iulius Römer (tehnic şi finanţare)
Măsuri media:
• Reluarea legăturilor tradiţionale, pe linie oficială, cu DAV şi OeAV
• Finalizare înscrierii SKV la ERA
• Organizarea sărbătoririi în noiembrie 2010 a 130 de ani de la înfiinţarea SKV
24
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Acest plan de acţiune la nivel de Asociaţie se completează cu următoarele acţiuni


ale secţiei Braşov, pentru anul 2011, la care sunt invitaţi să participe şi membrii SKV din
celelalte secţii:

Data Acţiunea Responsabil


19 febr.-. Carnavalul secţiei Braşov, la cabana Julius Römer Administraţia
cabanei
18-20 Concursul de schi „Cupa SKV“ - ediţia a V-a, în zona Administraţia
martie Postăvarul cabanei
15-17 Drumeţii în zona Munţilor Predeal şi Postăvarul, cu Comisia turism
aprilie membrii Asociaţiei „VETERANMONT“ Craiova
30 aprilie Excursie organizată în zona Apaţa Rudolf Gerhard
1 mai Sărbătorirea a 130 de ani de la înfiinţarea secţiei SKV Adm. cabanei
7-8 mai Braşov Com. turism
14-15 mai Expediţie de două zile în Munţii Baiului; „cazare“ la stână Com.turism
27-29 mai Excursii în Munţii Bucegi, refacerea marcajului „Drumul Com.turism
memorial Nae Popescu“ - cazare Bolboci
23-26 Participare la concursul „Cupa Izvoarelor“ ed. a XIV-a, Com.turism
iunie în zona Munţilor Făgăraş; organizată de Organizaţia
Naţională a Cercetaşilor din Rm. Vâlcea
- Refacerea şi completarea unor marcaje în zona Mun- Com.turism
ţilor Bucegi, Baiului, Postăvarul, Piatra Mare, Măgura
Branului
- Organizarea săptămânală de excursii cu toţi membrii Com.turism
secţiei, cu activităţi practice privind turismul montan
- Redactarea unei broşuri care să cuprindă statutul SKV Secretar SKV
- secţia Braşov şi câteva sfaturi utile, care se va distribui secţia Braşov
tuturor membrilor secţiei
- Pentru îmbunătăţirea evidenţei membrilor SKV - secţia Secretar SKV
Braşov se va întocmi un sistem de cartoteci personale secţia Braşov
pentru fiecare membru
27 aug. Organizarea taberei de vară a secţiei Braşov în zona Cond. secţiei
- 3 sept.. Munţilor Banatului Com. turism
Abruptul Bucegilor

25
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Neues vom SKV Kronstadt


Im Folgenden können Sie einen Bericht über die Vollversammlung der Kronstädter SKV-
Sektion lesen, die am 15. März 2010 in der Aula des Honterus-Lyzeums stattgefunden hat.
An der Vollversammlung beteiligten sich 45 Mitglieder der Kronstädter Sektion.
Die Mitgliederzahl wächst an - 41 Anträge auf neue Mitgliedschaften wurden von der
Vollversammlung durch offene Abstimmung genehmigt. Auch in der Verwaltung der Sektion
gibt es neue Namen: Maria Constantin wurde als Kassierin von der Vollversammlung be-
stätigt – ein Amt das bisher der leider im Vorjahr verstorbene Manfred Tontsch inne hatte.
Arnulf Einschenk ist als drittes Mitglied in den Ausschuss für Rechnungsprüfung gewählt
worden. Mihaela Surducan, stellvertretende Sektions-Vorsitzende, stellte den Tätigkeitsbe-
richt für das Vorjahr vor, ein Bericht, der bereits in der KR veröffentlicht wurde.
Christel Berbec, Sekretärin der Sektion, stellte die wichtigsten Vorhaben der Kronstädter
SKV-Mitglieder für das laufende Jahr vor: 2010 gibt es drei Jubiläen zu feiern. Im Mai sind
es zehn Jahre seitdem die Kronstädter SKV-Sektion wieder gegründet wurde; im September
werden 75 Jahre gefeiert, seitdem die „Julius Römer“-Hütte als SKV-Hütte der Sektion
Kronstadt eröffnet wurde und in November 130 Jahre seit der Gründung der SKV im Jahre
1880. Es ist zurzeit die einzige SKV-Hütte, die dem Verein nach der Enteignung durch das
kommunistische Regime rückerstattet wurde. Bereits stattgefunden hat der Wettbewerb im
Riesenslalom um den SKV-Pokal, der auf der Wolfsschlucht-Piste, nahe der Römer-Hütte,
ausgetragen wurde.
Das traditionelle SKV-Sommerlager ist für Ende Sommer - Anfang Herbst geplant, dieses
Jahr voraussichtlich in der Moldau. Selbstverständlich laufen die von Christel Berbec koor-
dinierte Wochenendausflüge. Säuberungsaktionen im Umfeld der Hütte, sowie freiwillige
Arbeitseinsätze für die Wartung der Hütte werden im Tätigkeitsprogramm nicht fehlen. Im
zweiten Teil des Berichtes gehen wir auf die Fragen ein die im Zusammenhang mit der
SKV-Hütte standen.
Der wohl mit größtem Interesse erwartete Tagesordnungspunkt der Vollversammlung der
Kronstädter SKV-Sektion vom 15. März beinhaltete die Abstimmung über den Mietvertrag
der Julius-Römer-Hütte. Diese wird über die GmbH „Cabana Julius Römer“ von den
Hüttenwirten Rolf und Cornelia Truetsch bewirtschaftet. Rolf Truetsch, Vorsitzender der
SKV-Sektion Kronstadt, und Marcel Şofariu, Geschäftsführer des SKV-Landesvereins,
informierten über die Fragen, die angesprochen wurden und die nun endlich, fast lückenlos,
geklärt sein dürften. Truetsch wies darauf hin, dass weiterhin dringende Reparaturarbeiten
an der Hütte vorgenommen werden müssen. So müssen unter anderem das alte Dach
ersetzt, die Terrasse ausgebessert und der Speiseraum erweitert werden. Die bisherigen
von der GmbH getätigten Investitionen in Reparatur- und Ausstattungsarbeiten an der
26
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Hütte wurden, nach wiederholten Prüfungen und Rechnungen, auf 80.000 Euro geschätzt.
Der neue Mietsvertrag zwischen der SKV-Sektion Kronstadt (als Rechtsperson ist sie nun
Eigentümerin der Hütte) und der GmbH „Cabana Julius Römer“ ist auf zehn Jahre befristet
und sieht eine Anfangsmiete von 1300 Euro vor. Effektiv zahlt die GmbH 500 Euro, 800
Euro/Monat werden der GmbH für die getätigten Investitionen erlassen. Im Mietvertrag, den
Bogdan Cărnaru kurz vorstellte, wird festgehalten, dass die SKV-Mitglieder eine 50-prozen-
tige Preisermäßigung des kleinsten Übernachtungspreises erhalten. Ihnen steht außerdem
ein Sonderraum in der Hütte zu, wie auch ein festes Menü zu Vorzugspreisen. Außerdem,
in guter SKV-Tradition, haben sie das Recht, in der Hütte das im Rucksack mitgebrachte
Essen zu genießen. Der neue Mietvertrag wurde (mit einer Stimmenthaltung) von der
Vollversammlung genehmigt. Vorgeschlagen wurde, dass 20 Prozent der gezahlten Miete
(also 100 Euro) monatlich an den SKV-Dachverband überwiesen werden. Allerdings muss
dieser Vorschlag von der Vollversammlung des „großen“ SKV genehmigt werden. Die rund
40 Kronstädter Vertreter an dieser Sitzung wurden ebenfalls am 15. März nominiert.
Über Fragen, die rein technischer Natur sind (z. B. Planung und Ablauf der Arbeiten an
der Hütte) sollte ein Fachausschuss entscheiden, gab Sofariu zu bedenken. Vorschläge
und Anregungen, um möglichst viele Kunden zur SKV-Hütte nicht nur in der Wintersaison
zu bringen, sollten allerdings alle SKV-Mitglieder beschäftigen, von denen nun eine aktive,
verantwortungsbewusste Haltung bei der Verwaltung und Nutzung des Vereinsvermögens
erwartet wird.
Ralf Sudrigian

„Masa ciobanului“
Bucegi

27
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Ein guter Ruf, der bestätigt werden soll


Gespräch mit dem Vorsitzenden des Siebenbürgischen Karpatenvereins, Hermann Kurmes

Was hat Rumänien im internationalen Tourismus zu bieten?


Als Reiseland ist Rumänien im Ausland noch ziemlich unbekannt. Die Reisebranche
ist immer auf der Suche nach neuen Reisezielen. Gerade in Zeiten von Krisen, wie es
auch jetzt der Fall ist, werden immer mehr Touristen „nahe Fernziele“ bevorzugen, also
werden Europäer lieber in Europa Urlaub machen als in Übersee. Davon könnte Rumänien
profitieren.
Letztendlich hat Rumänien auch eine Menge zu bieten. Gerade für Naturliebhaber ist
unser Land interessant. Für Wandertouristen bietet die rumänische Bergwelt, sprich die
Karpaten, noch teilweise unberührte, spektakuläre Landschaften. Canyons, Schluchten,
Höhlen, Gebirgs-bäche, noch unfragmentierte Wälder, eine hohe Biodiversität an Pflan-
zenarten auf den Almen und Heuwiesen und natürlich die noch hier beheimateten Tierarten
wie Wolf, Bär, Luchs und Wildkatze, die in vielen Ländern Westeuropas schon lange aus-
gestorben sind, stellen eine Attraktion für die ausländischen Touristen dar. Aber auch die
alten Bräuche und Sitten der Menschen in den Dörfern, zum Beispiel in den rumänischen
Bergdörfern oder den siebenbürgisch-sächsischen Dörfern mit ihren Kirchenburgen, rücken
immer mehr ins Blickfeld von ausIändischen Touristen.
Welches wären, Ihrer Meinung nach, die Hauptaufgaben des SKV?
Wenn man den Bergtourismus ankurbeln möchte, muss man erst die dafür notwendige
Infrastruktur wieder herstellen. Auf verschiedenen Wanderungen in den Karpaten ist mir
aufgefallen, dass sich das Hüttenwesen in einem jämmerlichen Zustand befindet. Der
größte Teil der Berghütten und somit auch der ehemaligen SKV-Hütten wurde zerstört,
meist durch Brände oder Naturkatastrophen. War noch bei der Gründung des SKV 1881
die Hauptaufgabe das Bauen von „ Schutzhütten, so geht es jetzt um den Erhalt, den
Wiederaufbau und die Belebung der bestehenden Hütten. Der SKV wünscht sich selbstver-
ständlich die Rückgabe seiner ehemaligen Hütten und Grundstücke, die im Vereinsbesitz
waren. Wären diese juristischen Probleme geklärt, käme als nächster Schritt der Einsatz,
um Fördermittel für die Renovierung oder den Wiederaufbau der ehemaligen SKV-Hütten
zu finden.
Was könnte im Verein selbst besser laufen?
Zurzeit gibt es bekanntlich zwei Sektionen, die aktiv sind. Kronstadt hat die meisten
Mitglieder und kann auch vieles vorweisen. Mit der Julius-Römer-Hütte am Schuler, die im
Obmann der Kronstädter Sektion, Rolf Truetsch, auch den richtigen Hüttenwirt hat, verfügt
sie zudem über eine „Basis“ die leider noch ein Unikat in unserem Verein darstellt.
28
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Die Hermannstädter Sektion ist ebenfalls aktiv und einer sehr stolzen Tradition ver-
pflichtet. Es gibt noch drei weitere Sektionen (Mühlbach, Schäßburg und Klausenburg) in
denen aber ein zum Teil großer Nachholbedarf besteht. Innerhalb des Vereins ist auch
ein besserer Austausch, mehr Kommunikation notwendig. Die jetzt im Aufbau befind-
liche eigene SKV-Webseite kann uns dabei sicherlich gute Dienste leisten. Außerdem
ist die Internetpräsenz Voraussetzung für direkte und schnelle Kontakte zu unseren
Partnervereinen.
Wir wollen keinesfalls auf die Zusammenarbeit mit dem Siebenbürgenforum verzichten,
wie auch die guten Beziehungen zur evangelischen Kirche von großer Bedeutung sind. Als
Wanderverein wollen wir auch eigene Berg- und Wanderführer ausbilden. Wenn die uns zur
Verfügung stehenden Geldmittel es gestatten, wollen wir mehr in Sachen Wegemarkierung,
Beschilderung und, warum nicht, Herausgabe von Wanderkarten, unternehmen. Damit
wären wir auch in der breiten Öffentlichkeit besser wahrnehmbar.
Die Herausgabe eines gemeinsamen SKV-Jahrbuchs ist bisher nicht zustande gekom-
men. Das müsste aber machbar sein, weil sich so, neben der Kronstädter Sektion, die
kann, sich auch Hermannstadt und die anderen Sektionen/Ortsgruppen besser vorstellen
können.
Wie sieht die Zukunft für den SKV aus?
Ich glaube, es gibt genügend Gründe, zuversichtlich in die Zukunft zu blicken. Wir
haben einen neugewählten Vereinsvorstand, bestehend aus Christel Berbec und
Peter Scânteie als stellvertretende Vereinsvorsitzende so wie Marcel Şofariu als
Geschäftsführer und Augustin Chistinean als Schatzmeister, der nun mit neuem Schwung
alle Herausforderungen meistern will. Die rund 200 SKV-Mitglieder in Kronstadt und unsere
SKV-Hütte am Schuler beweisen, dass der Siebenbürgische Karpatenverein lebensfähig
ist. Wir sind es unseren Vorgängern schuldig, nicht nur ihr Erbe zu pflegen, sondern
wir müssen uns weiterhin für unsere Karpaten einsetzen, für einen umweltbewussten
Wandertourismus. Auch wenn heute der SKV bescheidener als zu seiner Blütezeit auftritt,
und die Siebenbürger Sachsen in der Minderheit sind, so erfreuen wir uns dennoch eines
guten Rufes, den es zu verteidigen und zu bestätigen gilt. Wir sind ein offener Verein, wir
sind stolz auf unsere Traditionen, die maßgebend zur Entstehung und Entwicklung des
rumänischen Bergtourismus beigetragen haben. Der SKV ist in der Lage, vor allem wenn
auch die Rückerstattung unseres Erbes zügig vorangeht, weiterhin beispielgebend zu sein.
Wir haben Projekte und Ideen, wir haben Freunde, wir haben den Willen, Neues zu wagen.
Uns eint die Liebe zu den Bergen, und das zählt mehr als übertriebener Lokalpatriotismus
und eventuelle persönliche Reibereien.

29
SKV • Jahrbuch 2009-2010

SKV – ERA – Mitglied


ERA – EWV – FERP
Zwischen 10. Oktober 2010 fand in Italien bei Umbria - Foligno die 41. Jahreskonferenz
der Europäischen Wandervereinigung Statt – European Rambler’s Association (ERA)
– Europäischen Wandervereinigung (EWV) – Fédération Européene de la Randonnée
Pédestre (FERP). Diesmal mit Beteiligung einiger Mitglieder des Siebenbürgischen
Karpatenverein (S.K.V.) – Rolf Truetsch – Vorsitzender der Sektion Kronstadt Marcel
Şofariu – Geschäftsführer des Vereins und Christel Berbec – Stellvertretende Vorsitzende
des Vereins. Die Konferenz fand unter dem Motto: „To walk from people to people, over the
national frontiers“ – „Wandern von Volk zu Volk, über nationale Grenzen statt“. Die EWV
zählt heute Wanderer aus 29 Ländern, 54 Mitgliederorganisationen und drei Organisationen
mit Beobachtungsstatus aus Israel und Marokko. Um als Mitglied aufgenommen zu wer-
den, muss eine Organisation ihren Sitz in Europa haben und sich im Sinne der Ziele und
Grundsätze der EWV aktiv mit dem thema Wandern beschäftigen.
Die EWV wurde im Jahre 1969 in Deutschland gegründet, 1971 gehörten ihr 14
Wandervereine an und zählt heute mehr als drei Millionen Mitglieder. Die Hauptziele
und Wertschätzungen der EWV sind: Durchsetzen es freien Betretungsrechtes in der
Natur, unter Berücksichtigung eines behutsamen Umganges mit der Umwelt; Planung,
Markierung und Instandhaltung von 12 europäischen Fernwanderwegen quer durch Europa;
Naturkenntis und schutz, Förderund der nachhaltigen Entwicklung; Förderung und Wahrung
des europäischen kulturellen und historischen Erbes; Förderung der Grenzen übergrei-
fenden Zusammenarbeit sowie Durchführung von gesamteuropäischen Veranstaltungen;
Zusammenschluss der Wanderer in Europa; respektvoller Umgang mit Natur und Umwelt.
Zur Zeit umfassen die 11 Europäischen Wanderwege rund 54.000 km u. zw.: E1 - 4.900 km,
E2 - 4.850 km, E3 - 6.950 km, E4 - 10.450 km, E5 - 3.050 km, E6 - 5.200 km, E7 - 4.330
km, E8 - 4.390 km, E9 - 5.000 km, E10 - 2.880 km, E11 - 2.070 km.
Die Mitglieder der EWV sind für die Markierung und Instandhaltung dieser
Fernwanderwege verantwortlich. Diese sind mit der örtlichen und europäischen Markierung
gekennzeichnet und wo nur die örtliche Markierung vorhanden ist, soll diese Schritt für Schritt
mit der europäischen ergänzt werden bzw. E1, E2, ..., E12. Rumänien hat die Möglichkeit
sich an die Fernwanderwege E3, E4-E7 (E3 und E4 aus Ungarn bei Oradea bzw. Nădlac
und E7 aus Serbien bei Turnu Severin) anzuschließen.
An der diesjährigen Jahreskonferenz beteiligten sich über 41 Mitglieder aus 15
Ländern und Wandergruppen aus Deutschland, Italien und Frankreich und das dreitägige
Programm umfasste Konferenzen, Workshops, Arbeitskommissionen, Plenarsitzungen
der Kommissionen und eine Mitgliederversammlung des gleichen Wanderungen der
30
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Wandergruppen. Aber auch Unterhaltsames war eigeschlossen wie Abendwanderung durch


Foligno und Besichtigung der Città della Quintana Besichtigung der Abtei von Umbrien der
Benedektiner Mönche 1077 gegründet, Besichtigung der Abtei Sassovivo, Wanderung
durch die Straßen des Heiligen Franziskus entlang der Assisi Spello und als Abschluss
Samstag ein Gallaabend mit allen Beteiligten, eingeschlossen die Wandergruppen. Samstag
Vormittag bei der Mitgliederversammlung wurde einstimmig Rumänien vertreten durch die
S.K.V. als neues Mitgliederorgan in den EWV - angenommen, desgleichen auch Montenegro
und als Abschluss wurde der Fernwanderweg E12 genehmigt der Spanien, Frankreich,
Italien und Montenegro verbinden wird.
Als Hauptaufgaben der Wegekommisionen der EWV für die Zukunft und das heißt
auch für uns stehen: Gute Kontakte und Beziehungen mit den Mitgliederorganisationen;
Bereitstellung von Informationen über den Verlauf, Betreuung und Markierungen der E-
Wanderwege; Beschilderung der E-Wege von E1 bis E12; Hilfe bei Erstellung von
E-Wanderwegkarten; Hilfe und Beratung für die Mitgliederorganisationen im Bereich der
E-Wege; Markierung von Teilen der geplanten E-Wanderwege die nicht markiert sind.
Noch zu erwähnen wäre das wunderbare schöne, warme Wetter und eine wunderschöne
Natur mit interessanten Mitteländischen Pflanzenarten.
Christel B.

SKV – membră a Asociaţiei ERA


(ERA – EWV – FERP)
În perioada 6-10 octombrie 2010 s-a desfăşurat în Italia, la Umbria-Foligno, cea de-
a 41 conferinţă anuală a Asociaţiei Europene de Turism ERA – European Rambler’s
Association (Asociaţia Europeană a Turiştilor), EWV – Europäischen Wandervereinigung,
FERP – Fédération Européene de la Randonnée Pédestre. La conferinţă a participat şi
Asociaţia SKV-Braşov reprezentată prin: Rolf Truetsch – preşedintele secţiei SKV-Braşov,
Marcel Şofariu – director tehnic/secretar al Asociaţiei şi Christel Berbec – vicepreşedinte al
Asociaţiei. Conferinţa s-a desfăşurat sub motto-ul: „To walk from people to people, over the
national frontiers“ – „Drumeţie de la popor la popor, peste graniţele naţionale“. Din ERA fac
parte în prezent 29 de ţări, din care fac parte din 54 de asociaţii membre şi trei organizaţii
cu statut de observatori din Israel şi Maroc. Pentru a deveni membru al acestei asociaţii
trebuie să faci parte dintr-o organizaţie cu sediul în Europa şi să te implici activ în ţelurile
şi principiile de bază ale ERA, să te preocupi activ cu tematicile drumeţiei.
ERA a fost înfiinţată în anul 1969 în Germania. În 1971 era compusă din 14 asociaţii
de drumeţie din şase ţări. Astăzi sunt reunite peste 50 de asociaţii din 29 de ţări europene,
31
SKV • Jahrbuch 2009-2010

cu peste trei milioane de membri. Scopurile principale ale ERA sunt: promovarea dreptului
de liberă trecere în natură; promovarea respectului pentru mediul înconjurător; planificarea,
marcarea şi menţinerea celor 12 magistrale europene de drumeţie; cunoaşterea naturii, pro-
tejarea ei şi promovarea dezvoltării acesteia; promovarea şi păstrarea patrimoniului cultural
şi istoric al Europei; promovarea unei colaborări depăşind graniţele ţărilor; realizarea unor
întâlniri la nivel european; realizarea unei uniuni cu toţi drumeţii din Europa; promovarea unei
atitudini pline de respect faţă de natură şi mediu. În prezent cele 11 magistrale europene
de drumeţie cuprind 54.000 km, şi anume: E1 - 4.900 km, E2 - 4.850 km, E3 - 6.950 km,
E4 - 10.450 km, E5 - 3.050 km, E6 - 5.200 km, E7 - 4.330 km, E8 - 4.390 km, E9 - 5.000
km, E10 - 2.880 km, E11 - 2.070 km.Membrii ERA sunt responsabili pentru marcarea şi
întreţinerea acestor magistrale. Ele sunt marcate cu marcaje proprii (locale) la care se va
adăuga marcajul european. Acolo unde există doar marcajele locale, acestea se vor întregi
cu cele europene, respectiv E1, E2, ..., E11. România are posibilitatea de a se lega de
magistralele europene E3, E4, E7 (E3 şi E4 din Ungaria, respectiv la Oradea şi Nădlac, şi
E7 din Serbia, la Turnu Severin).
La conferinţa anuală din această perioadă au participat 41 de membri din 15 ţări şi grupuri
de drumeţie din Italia, Germania, Franţa, iar programul a cuprins conferinţe, workshops pe
comisiile de lucru, şedinţe plenare şi trasee de drumeţie pentru grupurile respective, dar şi
divertisment ca: drumeţie nocturnă prin Foligno şi vizitarea muzeului Città della Quintana;
vizitarea mânăstirii Sassovivo; drumeţie pe cărările Sfântului Franziskus pe Assisi Spello;
şi la încheiere o seară de gală cu toţi participanţii, inclusiv grupurile de drumeţi. Sâmbătă
dimineaţa, la adunarea generală a membrilor, România, reprezentată prin SKV, a fost admisă
unanim ca nou membru ERA, de asemenea şi Muntenegru. În încheiere a fost aprobată în
unanimitate magistrala de drumeţie E12 care leagă Spania, Franţa, Italia şi Muntenegrul.
Sarcinile principale de viitor ale comisiilor de trasee, deci şi pentru România, sunt: stabilirea
de contacte şi relaţii bune cu toţi membrii organizaţiilor; punerea la dispoziţie a informaţiilor
privind întreţinerea şi marcarea traseelor europene de drumeţie; marcarea traseelor euro-
pene de drumeţie cu însemnul european, respectiv E1, E2, ..., E12; acordarea de sprijin
la întocmirea traseelor noi necuprinse în circuitul european; acordarea de sprijin tuturor
membrilor organizaţiei. În încheiere,
mai amintesc vremea splendidă – cald,
mult soare, o natură minunată, cu o
vegetaţie mediteraneană deosebit de
interesantă.
Christel B.

32
SKV • Jahrbuch 2009-2010

130. S KV-Gründungsjubiläum
Der zweite Teil der Veranstaltungen anlässlich des 130. Gründungsjubiläums des
Siebenbürgischen Karpatenvereins (SKV) fand am Samstag in der „Julius Römer“-
Schulerhütte statt. Nachdem in Hermannstadt bei einer im Festsaal des Landesforums ab-
gehaltenen Tagung auf die Verdienste der Vorgänger aber auch auf die Herausforderungen
für den 1996 wiedergegründeten SKV eingegangen wurde, hatte die von der Kronstädter
SKV-Sektion organisierte Fortsetzung ein vielfältigeres und deshalb auch lockereres
Programm. Eröffnet wurde die Veranstaltung vom SKV-Präsidenten Hermann Kurmes der
in seiner in deutsch gehaltenen Ansprache (die auch ins Rumänische übersetzt wurde)
auf die wegweisende Rolle des „alten SKV“ in der Entwicklung des Bergtourismus in den
rumänischen Karpaten einging. Er äußerte seinen Dank all jenen, die in verschiedenen
Bereichen heute ein aktives Vereinsleben gestalten. Als Zeichen der Wertschätzung wur-
den Ehrenplaketts überreicht an Mitarbeiterin leitenden Funktionen, an die Hüttenwarte
Nelly und Rolf Truetsch, an Kronstädter SKV-Mitglieder die, trotz ihres Alters, nach wie
vor, dem Verein treu bleiben (Natalia Colocolnicov, Gerhard Rudolf, Christel Berbec). SKV-
Geschäftsführer Marcel Şofariu sprach über die neuen Aufgaben, die der SKV nun in seiner
Eigenschaft als einziger rumänischer Verein der der Europäischen Wandervereinigung
angehört, übernehmen sollte.
Eine reiche Fotoausstellung bot einen Überblick vor allem auf die Ausflüge und die
Sommerlager, die die Kronstädter Sektion regelmäßig ihren Mitgliedern anbietet. Buchstäblich
in letzter Minute konnte die dem 130. Gründungsjubiläum gewidmete Festschrift vorgestellt
und zum Verkauf angeboten werden, wie auch Trikots mit dem SKV-Logo und die Jubiläums-
Wimpel. Es folgten ein zünftiges Festessen im festlich geschmückten Speisesaal der Hütte
sowie eine stimmungsvolle Tanzunterhaltung die sich bis nach Mitternacht fortsetzte. An
der Jubiläumsfeier beteiligten sich rund 70 Gäste, die meisten von ihnen Kronstädter SKV-
Mitglieder, aber auch neun SKV-Mitglieder aus Hermannstadt, unter ihnen Petru Scäntei, SKV-
Vizepräsident, und Marius Miclea, Vorsitzender der Hermannstädter SKV-Sektion. Nachdem
auch Kronstädter in Hermannstadt dabei waren, erwies sich somit diese Veranstaltung
als gemeinsame Aktion der beiden SKV-Hauptsektionen, was leider bisher in den letzten
Jahren eher die Ausnahme war. Bis zum Beginn der Veranstaltung (die für 18 Uhr angesetzt
war) schauten aber auch weitere Kronstädter SKV-ler bei ihrer Hütte vorbei, da am „SKV-
Geburtstag“, selbst bei einem nebligen Wetter, die „Julius Römer-Hütte“ das passendste
und schönste Wanderziel war. Zu diesem Anlass erschien auch eine Jubiläumsausgabe der
Kronstädter und der Hermannstädter Sektionen, in der an die Vereinsgeschichte erinnert wird,
die gegenwärtige Tätigkeit und Zukunftperspecktiven angesprochen werden.
Ralf Sudrigian
33
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Aniversare jubiliară – SKV la 130 de ani


A doua parte a aniversării jubiliare a 130 de ani de la înfiinţarea SKV, la Sibiu, în anul
1880, a avut loc la cabana Julius Römer în Postăvaru. Acest eveniment a fost precedat de
o sesiune organizată la Sibiu, în Sala Festivă a Forumului Democrat, amintindu-se meritele
înaintaşilor noştri, dar şi provocările ce revin Asociaţiei reînfiinţate în 1996. Festivităţile
organizate la cabană au fost mai ample şi mai lejere. Acestea au fost deschise de către
preşedintele SKV Hermann Kurmes, care în alocuţiunea sa prezentată în limba germană
(tradusă şi în limba română) s-a referit la rolul important pe care l-a avut „vechiul SKV“ în
dezvoltarea turismului montan în Carpaţii României. Domnul Kurmes a adus mulţumiri
tuturor celor care azi, în diversele domenii de activitate, contribuie la realizarea unei vieţi
active a Asociaţiei. În semn de recunoştinţă au fost înmânate plachete unor colaboratori
cu funcţii de conducere, familiei Nelly şi Rolf Truetsch, administratorii cabanei, şi unor
membri ai secţiei SKV-Braşov, care, indiferent de vârsta lor, au rămas fideli asociaţiei
(Natalia Colocolnicov, Christel Berbec, Gerhard Rudolf). Domnul Marcel Şofariu - directorul
tehnic şi secretarul Asociaţiei a vorbit despre sarcinile ce revin SKV ca singura asociaţie
din România membră ERA.
O bogată expoziţie de fotografii a prezentat o privire de ansamblu a activităţii turistice
a secţiei, a taberelor de vară pe care mebrii secţiei Braşov le organizează permanent. În
ultima clipă a putut fi prezentată broşura festivă editată cu ocazia acestei aniversări jubiliare.
Aceasta a fost oferită spre vânzare alături de tricouri cu logo-ul SKV şi de fanioane jubiliare.
A urmat o masă festivă copioasă. A urmat o seară de dans, prelungită mult după miezul nopţii.
La acest eveniment au participat peste 70 de musafiri, cei mai mulţi membri ai secţiei Braşov,
dar şi nouă membri ai secţiei Sibiu, printre care Petru Scântei (vicepreşedintele Asociaţiei)
şi Marius Miclea (preşedintele secţiei Sibiu). Această manifestare la care au participat şi
membrii ai secţiei Braşov la Sibiu, a fost prima acţiune comună a celor două secţii principale,
ceea ce, din păcate, în ultimii ani a fost doar o excepţie.
Până la începutul festivităţilor, de la ora 18:00, au mai
participat şi alţi membri ai secţiei Braşov, pentru care
această aniversare a „zilei de naştere“ la cabana Julius
Römer a constituit cea mai frumoasă drumeţie, chiar
dacă vremea a fost mai puţin prielnică.
Cu această ocazie a apărut o ediţie jubiliară a secţiilor
Braşov şi Sibiu, unde sunt prezentate istoria Asociaţiei,
activitatea acruală şi perspectivele de viitor.
Ralf Sudrigian

34
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Oameni, locuri şi vremuri în Masivul Postăvaru


Cuvânt înainte
Privesc dincolo de brazii sculptaţi în forme albe neclintite de zăpada îngheţată, măsurând
înălţimile îndepărtate ale munţilor ce se pierd în zare, poleiţi de lumina roşie a unui apus
de soare, din ambientul intim şi rustic al cabanei Postăvaru.
Am ales pentru poveştile mele acest loc minunat şi inedit, unde zăpada imaculată
acoperă mizeria umană, iar măreţia munţilor supune oameni, animate şi plante, unor legi
nescrise, care aparţin acestor locuri din vremuri ancestrale, legi ce nu-i iartă pe cei ce le
sfidează, dar veghează ca viaţa să-şi urmeze echilibrul firesc, stingherită, ce-i drept, uneori,
de agresiunile moderne ale secolului XXI, ATV-uri, motoscootere, schiori şi snowboardişti
în echipamente din ce în ce mai fiţoase.
Am ales acest tărâm de basm, pentru amintirile mele, ale personajelor de odinioară şi
ale munţilor, care au îngheţat în istorie de acum, în peisajul iernilor şi zăpezilor de odinioa-
ră, al tinereţii fără de bătrâneţe, din care acum ne desprindem toţi cei care am mai rămas,
gârboviţi şi împovăraţi de griji, din spaţiul neclintit, de unde, poate au mai căzut câţiva brazi,
s-au mai prăvălit nişte stânci, au mai ars nişte lemne, au mai crescut nişte buruieni peste
ruinele cabaniţei şcolii sportive din Bucureşti, peste ruinele cabanei „Cristianu“.
Scurt istoric
Cabana „Postavaru“, însă reînvie, continuându-şi cu optimism istoria după ce a supra-
vieţuit unor perioade grele, în urma cărora ar fi putut avea acelaşi sfarsit ca şi „Cristianu“.
Construcţia cabanei a început în 2 aprilie 1881 cu membri ai Asociaţiei Alpine Transil-
vănene, al cărei preşedinte a fost maistrul forestier Eduard Zaminer în anii 1873 - 1881.
Primul preşedinte al S.K.V. (Siebenbürgischer Karpatenverein) a fost dr. h. c. Paul Julius
Römer în anii 1881-1911; în 1883, S.K.V.- secţiunea Braşov construieşte prima cabană in
masivul Postăvaru, inaugurată la 7 octombrie, denumită „Schulerhütte“ - cabana Schuler.
În 1887 cabana a fost mărită. În 1903 a fost construit aşa-zisul „Pavilion“, iar în 1907, o
clădire administrativă anexă.
Din anul 1919 Secţiunea S.K.V. din Braşov este condusă de Julius Römer, şi împreună
cu Asociaţia Braşoveană de schi, au construit cabana Hohenheim (Căminul Alpin) din
Poiana Braşov.
În perioada 1931-1943, Secţiunea Braşov este condusă de Fritz Gott. La 7 iunie 1931
Secţiunea S.K.V. Braşov sărbătoreşte la cabana Schuler (Schulerhütte), 50 de ani de exis-
tenţă. Terenurile pe care au fost construite aceste clădiri, au fost donate cu această ocazie
de administraţia locală, către S.K.V. Deoarece cabana Schuler s-a dovedit neîncăpăoare, s-a
construit o nouă cabană, inaugurată la 1 septembrie 1935, şi numită Cabana Julius Römer.
35
SKV • Jahrbuch 2009-2010

În anul 1937 s-a construit pârtia de schi „Sulinar“. De la 1 octombrie 1940, cabana Julius
Römer, trece în administraţia proprie a secţiunii S.K.V. din Braşov. În anul 1945, odată cu
începutul epocii comuniste în România, întreaga avere a S.K.V. este confiscată, iar asociaţia
este considerată dizolvată, după o activitate de 65 de ani.
Începând din 31 mai 2000, ca urmaşă a secţiunii S.K.V. Braşov, datorită eforturilor de-
puse de dl. Lothar Schullerus, vicepreşedintele secţiunii Braşov până în 2004, cu sprijinul
asociaţiei DAV-Section Karpaten şi al Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania,
cabana Postăvaru reintră în posesia S.K.V., din ianuarie 2005.

– Au trecut mai mult de 25 ani de când am păşit prima oară în căbănuţa şcolii sportive
nr. 2, de lângă staţia superioară a telecabinei mari, apoi în cabanele Postăvaru şi Cristianu,
la început cu fiica mea, mai târziu cu fiul meu, organizând şi participând la cea mai veche
tabără de schi din Bucureşti, care a „trăit“ împreună cu aceste cabane toate schimbările
de-a lungul anilor. Privesc şi acum platoul unde se înălţa odată cabana „Cristianu“, intrată
acum în istorie, o pată închisă de culoare, pe fundalul zăpezii eterne, a cărei imagine mai
dăinuie încă în ochii minţii, împreună cu bucătarii cei iscusiţi care reciclau ramăşiţele de la
prânz în combinaţii interesante la cină, cu lucrătorii montani care reparau „orice“ cu „orice“,
policalificaţi în toate meseriile, dând dovadă de o imaginaţie şi creativitate uluitoare, cu
chiuvetele sparte sau înfundate unde, odată cu dinţii te spălai şi pe picioare, duşurile fără
pălărie din care apa rece ca gheaţa alterna cu cea opărită, „closetele comuniste“, care
depăşeau imaginaţia oricarui „sanepidist“ (ce nici nu visa să ajungă acolo), unde te puteai
considera fericit dacă nu stăteai la coadă, geamurile sparte pe care le lipeam cu scotch,
podelele elastice care sub alergăturile vesele a sute de copii, păreau ca se prăvălesc peste
sufrageria de dedesubt, clanţele pe care instructorii noştri de la tabere le reparau de fiecare
dată si păturile roase şi decolorate de vremuri şi utilizate de nenumărate generaţii de turişti,
pe care le puneam în geamuri când bătea viscolul dinspre Bucegi.
– Cabana Postavaru, în care eu şi copiii mei ne-am petrecut zeci de ierni însoţind taberele
de schi, nu era mai presus de Cristianu. În anii comunismului şi în anii postrevoluţionari,
câţiva gestionari iscusiţi, educaţi în „şcoala tuturor oportunităţilor“ şi „unşi cu toate alifiile“
au exploatat-o fără milă şi fără să facă cea mai mica investiţie; aceleaşi chiuvete sparte şi
înfundate, robinete fără oberteiluri, closete mizerabile, mochete putrezite, bucătărie insa-
lubră, mâncare săţioasă şi reciclată, dormitoare incomode cu multe paturi şi fără cea mai
mică utilitate, a căror „harta“ o aveam în mintea mea în permanenţă; recunoşteam aceleaşi
gunoaie şi cotoare de mere de sub paturi, neatinse de mătură, care de la an la an erau din
ce în ce mai scorojite; camerele nu sufereau alte schimbări de-a lungul vremurilor, decât
cel mult al 99-lea strat de vopsea maro sau verde închis, menit să se cojească la prima
36
SKV • Jahrbuch 2009-2010

atingere; în acele dormitoare, ştiam exact, şi eu şi ceilalti protagonişti, care este patul cel
mai comod sau cel mai ferit de curent, locul cel mai bun pentru a păstra mâncarea între
geamuri; eram renumită pentru umorul şi puterea mea de adaptare, aducând cu mine la
fiecare serie de tabără, spray pentru gândaci, mătură de paie, cuie pentru ca să ne atârnăm
hainele, detergent şi funie pentru rufe, furtun pentru a combina apa la chiuvete şi a face duş
improvizat Ne petreceam săptămâni de zile în vacanţele de iarnă şi de primăvară conform
unor scenarii de supravieţuire asemănătoare celor din „Dr. Zjivago“.
Pe bună dreptate, mă veţi întreba de ce am ales să scriu despre aceste locuri, de ce
simt că fac parte din acest peisaj, de ce cu vârsta mea de acum, mă reîntorc în imaginile
îngheţate ale tinereţii mele, în copilăria fiicei şi fiului meu şi a prietenilor lor:
Pentru oamenii muntelui pe care i-am întâlnit, de la care am învăţat cum să trăieşti în
orice fel de condiţii, cum să te bucuri de o ţuică fiartă şi o ciorbă fierbinte după ce ai înfrun-
tat viscolul şi gerul, pentru abilitatea lor uluitoare de a improviza reparaţii şi amenajări cu
unelte şi materiale primitive, pentru prietenia şi căldura cu care ne împărtăşeam bucuriile
şi necazurile personate, în fiecare seară la un pahar de vin, cântece şi romanţe în acorduri
de ghitară, nelipsitele partide de table şi de şeptică sau macao, cu înjurăturile şi invectivele
în rime simple şi previzibile pentru zarurile sau cărţile nepotrivite.
Pentru Bimbo şi familia lui care locuiesc şi acum în turnul radio-meteo, din cărămidă întune-
cată, asemeni unei fortăreţe ce străjuieşte neclintită masivul Postăvaru, înălţându-se falnic şi
sumbru din ceaţa aproape veşnică, găzduind oameni la fel de puternici, rămaşi în picioare,
în ciuda furtunilor aprige ale vieţii şi ale naturii; pentru vocile lor minunate ce ne-au fermecat
ani de-a rândul în sfintele sărbători de iarnă cu melodii de munte şi colinde inedite.
Pentru cei ce cărau sacii cu făină, mâncarea şi băutura învelite în pături, cu achiile, cu
spinarea sau cu „trotineta“, un fel de strămoş al motoscooterului, cei ce ne cărau bagajele
la cabină sau gondolă, cu zâmbetul îngăduitor şi ironic al oamenilor de munte privindu-i
pe bucureştenii „de balcon“ ce gâfâiau răpuşi de povara sacoşelor de oraş, a pungilor
de plastic ce se rupeau, a rucsacilor în care fiecare spera să-şi aducă tot confortul de la
oraş, a valizelor care alunecau la vale împinse cu şuturi, sau care erau cărate la deal cu
blesteme şi înjurături, ce fac parte şi astăzi din categoria obiectelor hilare şi nelalocul lor
în măreţia muntelui;
Pentru hazul tocurilor cui şi al pantofilor de stradă, al paltoanelor elegante de oraş cu
poale lungi târâte în zăpada viscolită, al trupurilor zgribulite în jeanşi cu talia joasă, al
fardurilor prea puternice în contrast cu albul imaculat al zăpezii, al rimelului îngheţat pe
genele înţepenite de frig ale duduiţelor citadine ce compară muntele cu o pista de „modeling“,
fumând sclifosit ţigarete subţiri ca să se „dea mari“ în faţa prietenilor ce râd şi vorbesc tare,
etalându-şi jargonul zgomotos pentru a-şi impresiona iubitele de „ocazie“.
37
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Pentru copiii ce au crescut împreună cu nişte amintiri de neuitat, a căror prietenie muntele
a pecetluit-o pe vecie, pentru noi, părinţii, veniţi din mediul de „business şi relaţii sophisticate
citadine“, care am rămas prieteni cu o sinceritate şi un dezinteres pe care numai muntele
le poate dărui, cu răgazul pe care ţi-l oferă pentru a-ţi orândui gândurile şi faptele, cu eter-
nitatea ce îndeamnă la meditaţie, cu liniştea pe care poţi să o auzi, cu ciripitul păsărilor de
acum şi de odinioară, cu zăpezile de demult, peste care se aştern zăpezile de astăzi, cu
amintirile de demult peste care se aştern amintirile noi;
Pentru concursurile de schi ce încheie şi astăzi fiecare tabără, în care copiii îşi investeau
toată energia, strategiile şi speranţa de a câştiga, iar noi, adulţii, ne stăpâneam cu greu
emoţiile, parcă dorind să-i conducem cu puterea gândului pe copiii noştri către victorie.
Petrecerile de sfârşit de tabără, cu diplomele de la concurs şi diplomele pentru merite
speciale, cu amintiri încrise pe verso, jocurile de cabană şi cântecele de munte, se încheiau
cu legăminte de prietenie trainică şi cu promisiunea de a reveni.
Pentru familia Truetsch, care au transformat ruinele comuniste ale cabanei Postavaru,
într-un loc rustic şi intim, asemănător personalităţii lor, ce-ţi oferă căldura şi confortul de
acasă într-un plai ascuns în mijlocul unei poieni străjuite de brazi, destul de departe de
staţia superioară a telecabinei şi încă ferit de „mitocanul citadin“ , care doreşte să-şi etaleze
ATV-ul, standardul financiar şi relaţiile, vedetelor mondene, ieftine la suflet şi scumpe la
ţol, ce nu riscă să-şi rupa tocurile cui pe „drumul roşu“. Pentru Rolf Truetsch, campionul
national la schi alpin, al cărui spirit aparţine acestor meleaguri, reuşind cu mult umor şi curaj,
cu dăruire şi sacrificii să „deznoade iţele“ cabanei în timpul zilei şi să netezeasca pârtiile în
timpul nopţii; pentru Cornelia Truetsch, „mama Nelli“, profesoară de istorie şi învăţătoare,
mamă a trei fiice minunate şi mamă pentru toţi ceilalţi copii ce vin în tabere sau cu părinţii;
pentru „mama Nelli“ care te îmbie cu bucatele cele mai bune, povestind oaspeţilor cu grai
dulce, câte în lună şi în stele, întreţinându-şi musafirii cu mult har şi cu raflnamentul unei
veritabile „maîtresse d’hôtel“.
Pentru Antonia, „Prinţesa din Postăvaru“, mezina familiei, care întruchipează spiritul
întregii familii moştenind de la tată umor, naturaleţe, aptitudini sportive, adaptabilitate şi de
la mamă cei mai frumoşi ochi albaştri şi adânci, expresia căldurii şi curăţeniei sufleteşti, dar
şi arta desăvârşită a comunicării; pentru Antonia, ce întruchipează simbolul înţelepciunii
tuturor poveştilor copilăriei, nealterate de agresiunile citadine.
Pentru toţi câinii din Postăvaru; pentru Negrutza, care a străjuit ani de zile ruinele
căbănuţei şcolii sportive din Bucureşti, pentru St. Bernarzii lui Bimbo de la turnul radio-
meteo, Barry şi Berna, pentru câinii cabanei Postăvaru, Cara cu soţul ei, Lupan, care au
dat naştere la nenumărate generaţii de pui, pentru câinii familiei Truetsch, Tom care ne
însoţeşte cu mult devotament când coborâm Postăvarul pe schiuri sau vara, în drumeţii,
38
SKV • Jahrbuch 2009-2010

jucăuşa Heidi, cea care deschide toate uşile şi doarme pe cele mai confortabile canapele,
pentru Liese cea aristocrată, umbra fiicei mijlocii a familiei Truetsch, pentru Waldi, puiul
de St. Bernard, care locuieşte în garderoba de schiuri şi este ghiftuit cu lapte şi miere,
asemeni zeilor olimpieni.
Pentru pustnicul din Ruia care-şi duce viaţa într-o chilie rătăcită în mijlocul pădurii, alături
de măgăruşul cu copitele strâmbate de la nenumăratele urcuşuri pe pantele Postăvarului şi
de câţiva câini pe jumătate sălbăticiţi care latră zgomotos ori de câte ori se apropie „suflet
de om străin“, pe care-l vizităm în fiecare sezon;
Pentru toţi oamenii muntelui, ce fac parte din personalul fidel al cabanei, care ne întâm-
pină cu sinceritate şi căldură ori de câte ori ne reîntoarcem pentru a ne curăţa de „amarul“
adunat la oraş, pentru a ne înălţa deasupra grijilor şi intereselor meschine ce ne macină
viaţa de zi cu zi în capitală.
Am scris aceste cuvinte pentru tot ceea ce au reprezentat Cabanele Cristianu şi Pos-
tăvaru odinioară, pentru oamenii de demult, pentru peisajul amintirilor îngheţate, pentru
ceea ce a reprezentat Masivul Postăvaru din negura amintirilor, pentru farmecul poveştilor
depănate la focul de lemne al cabanei Julius Römer (Postăvaru), pentru oamenii din pre-
zent, pentru toţi cei care îndrăgesc aceste meleaguri şi pentru toţi cei ce nu le-au cunoscut,
pentru veşnicia muntelui!
Pentru familia Truetsch, cei care au reconstruit cabana Postăvaru, dăruind copiilor,
sportivilor şi oamenilor muntelui, confortul facilităţilor moderne, dar şi tradiţii de demult,
împletite cu dragostea pentru frumos şi ospitalitatea unor gazde perfecte!
Cu stima şi prietenie, Elena Ruxandra Ghiţescu

39
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Zahlreiche Teilnehmer – SKV Schipokal 2010


aut Kalender hat der Frühling schon längst Einzug gehalten. In Wirklichkeit

L aber ist dieser Ende März noch weit entfernt. Was wir nicht im Januar-Fe-
bruar in unseren Bergen hatten, gibt es nun in Hülle und Fülle und zwar viel
Schnee. Seit langem waren unsere Schipisten um diese Jahreszeit nicht mit einer so dicken
Schneeschichte bedeckt wie jetzt. Das ganze Schulergebiet ist seit Wochen ein wahres
Schiparadies und unter diesen so großartigen Bedingungen organisierten wir die vierte
Auflage des SKV-Schipokals. Noch während der Woche schneit und stürmt es fast täglich,
doch dann ist Samstag das beste Wetter. Sonne, blauer Himmel, wunderbare Aussicht, die
ganze Natur ist in eine weiße unberührte Pracht gehüllt, die Schipisten erstklassig. Auch
für uns Wanderer ist der Berg zugänglich. Sorgsam, ganz am Rand des Wanderweges
(rotes Kreuz), steigen wir zur Hütte hoch. Hier sind die Vorbereitungen für den Wettbewerb
im vollen Gang. Einen einzigen Nachteil gibt es um alles problemlos zu organisieren:
Der Skilift auf derRuia-Wiese funktioniert nicht. Man fragt sich, passiert das zufällig oder
absichtlich, denn das heißt für die zahlreichenTeilnehmer zum Start zu Fuß aufzusteigen.
Aus diesem Grunde wird auch nur ein Durchgang vorgenommen. Der Wettbewerb wird
nach Alterskategorien Frauen und Männer organisiert u.zw. bis 7 Jahre Mädchen (7) und
Buben (5); 8-14 Jahre Mädchen (13) Buben (9); 15-29 Jahre Mädchen/Frauen (9), Männer
(12); 30-44 Jahre Frauen (7), Männer (19); 45-54 Jahre Frauen (4), Männer (9) und über
55 Jahre Frauen (1), Männer (3). Insgesamt melden sich zum Start 97 Konkurrenten an.
Die Piste hat eine Länge von rund 800 m bei 125 m Höhenunterschied. Für Kinder gibt es
18 Tore, für Erwachsene 24 durch die es verpflichtend ist durchzufahren. Der Start erfolgt
von oberhalb der Wolfschipiste und endet in der Nähe der Hütte. Zu den Organisatoren
gehören: Beim Start Ciprian Roncea, in der Mitte der Piste Vasile Pârvu und Nae Comănelea,
beim Ziel Vlad Preca und Rolf Truetsch. Doch auch die Zuschauerzahl ist ansehnlich, um
die Konkurrenten anzuspornen und mit Zurufen zu empfangen. Alles verläuft problemlos
unter großer Begeisterung und bei einem wunderbaren Wetter. Nach der Ausrechnung
der Resultate folgt dann der lang ersehnte Augenblick für die Teilnehmer: Die Preisver-
leihung und das wegen dem so guten Wetter auf der weiten Terrasse vor der Hütte. Für
alle Alterskategorien werden die ersten drei Plätze mit einem ansprechenden Diplom und
T-Shirt beschert. Hier einige der Sieger die SKV-Mitglieder sind: bis 7 Jahre Toni Truetsch
1. Preis (Dabei muss man sagen: „Früh übt sich, was ein Meister wird“); bei den Frauen
(45-55 Jahren): Viorica Roncea 1. Platz und Rodica Ghiţoc 2. Platz, über 55 Jahre: Gundel
Einschenk 1. Platz und Hermann Kurmes 2. Platz. Der übertragbare SKV-Pokal ging nun
zum dritten Mal an Romartin Dan und bleibt somit endgültig bei ihm.
Christel B.
40
SKV • Jahrbuch 2009-2010

500 Setzlinge verpflanzt


er 22. April ist weltweit derTag der Erde und zu diesem Anlass hat unsere

D Kronstädter SKV-Sektion in Zusammenarbeit mit der Forstregie „Kronstadt“


eine Aktion zum Aufforsten im Burggrundviertel organisiert. Es ist die erste
Aktion unser neu gegründeten Öko-Kommission und dessen neu gewählten Leiter
Sorin Roncea, so dass wir für das gute Gelingen auch ein bisschen mitgeholfen haben.
Zweck war auch die alte SKV-Tradition zu beleben, denn dieser war der erste in unseren
Karpaten, der sich für den Naturschutz eingesetzt hat, Wege und Markierungen anlegte
und Aufforstungen durchführte. Um eine zahlreiche Teilnahme unserer Mitglieder zu
sichern, wurde dieses Vorhaben rechtzeitig in der deutschen Tageszeitung veröffentlicht
und zahlreiche Telefongespräche geführt. Und das Resultat: 25 Teilnehmer, leider nur
neun SKV-Mitglieder mit unserem Vorsitzenden Rolf Truetsch an der Spitze, Jugendli-
che vom Studentenverein CPNT, Mitglieder des EKE-Vereins und der Nationalliberalen
Partei und zwei gute Freunde aus den USA, die zurzeit in Kronstadt weilen. Leider ab-
wesend: viele unserer älteren Mitglieder und das Fernseh-Team. Voriges Jahr, infolge
eines heftigen Sturmes, sind am Osthang der Zinne oberhalb des Burggrundviertels
zahlreiche Bäume umgestürzl. Der Hang wurde von der Forstregie freigelegt und da,
unweit der lepure-Gaststätte fand unsere Aktion statt. Kompetente Hilfe bekamen wir
von den Förstern die mit 500Tannensetzlingen, Spaten, Hacken aber auch tatkräftig uns
zur Seite standen. Es wurde uns praktisch vorgezeigt, wie man korrekt die Setzlinge
pflanzt, damit sie Wurzeln bilden können. Es war gar nicht so einfach aber auch nicht
zu schwierig. Doch wo ein Wille ist, ist keine Arbeit zu schwer und zum Gelingen hat
auch das gute Wetter beigetragen: blauer Himmel, Sonne. Angespornt wurden wir von
hellem Vogelgesang und Kuckucksrufen. Ein großes Viereck wurde von Blättern und
Wurzeln freigelegt, dann die Erde aufgelockert, ein tiefes Loch gegraben, gefolgt von
der eigentlichen Pflanzung, die sehr sorgsam durchgeführt werden musste. Die Erde
rings um das Bäumchen musste gut zugestampft und abgetreten werden, um einen
luftleeren Raum in der Erde zu sichern, der das Wachsen der Bäumchen ermöglicht. Die
Zeit verflog im Nu, fleißige Hände pflanzten Bäumchen für Bäumchen und, nach guten
vier Stunden, ist alles in der Erde. 500 Setzlinge bedecken den Hang und wir können
stolz auf das Geleistete sein. Die Arbeit in der Sonne hat aber auch Durst gemacht und,
als Belohnung und Dank, spendeten uns die Förster ein Bier. Sie waren mit unserer
Leistung sehr zufrieden und möchten, dass wir uns auch ein nächstes Mal erneut an
einer Aufforstung beteiligen sollen, was wir sicherlich gerne tun werden.
Christel B.

41
SKV • Jahrbuch 2009-2010

La plantare de puieţi
22 aprilie este ziua mondială a Pământului, un eveniment pe care secţia noastră SKV-
Braşov, împreună cu Regia Pădurilor „Kronstadt“, l-am „sărbătorit“ prin plantarea de puieţi
în zona Valea Cetăţii Este prima acţiune a proaspetei Comisii Ecologice, cunduse de Sorin
Roncea, şi la organizarea acestui eveniment l-am ajutat un pic. Scopul acestei acţiuni a fost
şi continuarea tradiţiei vechii secţiuni SKV, care a fost prima implicată activ pentru protecţia
mediului, amenajând cărări turistice, efectuând marcaje, plantând puieţi. Pentru a asigura
o participare corespunzătoare, acţiunea a fost publicată în cotidianul german, anunţată
telefonic, şi astfel s-au prezentat 25 de participanţi: nouă membri SKV cu preşedintele nostru
Rolf Truetsch, tineri studenţi la CNPT, membrii secţiei de turism EKE, câţiva membri ai PDL
şi doi buni prieteni din S.U.A., veniţi în vizită la Braşov. Din cauza unor furtuni puternice,
pe versantul estic al muntelui Tâmpa, deasupra cartierului Valea Cetăţii s-au răsturnat
mulţi copaci. După înlăturarea buştenilor căzuţi de către regia forestieră, ne-am apucat
de treabă. Ajutor competent ne-a fost echipa de pădurari, care au adus 500 de puieţi şi
unelte. Ne-au invăţat practic cum trebuie sădit puietul de brad ca să prindă rădăcini, ceea
ce nu era chiar atât de simplu. Dar unde există voinţă, nici o muncă nu e prea grea. La
reuşita noastră a contribuit vremea excelentă, un cer albastru, mult soare şi ciripit vesel de
păsărele. Timpul trece pe neobservate, cu mâini îndemânatice plantăm puiet după puiet
şi, după mai bine de patru ore, 500 de puieţi de brad acoperă panta. Suntem mândri de
munca nostră. Drept răsplată din partea echipei de pădurari, primim o bere pentru a ne
potoli setea, ei fiind foarte mulţumiţi de modul cum am lucrat, dorindu-şi să participăm şi
la viitoarele acţiuni de plantare.
Christel B.

42
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Der Lehrer fürs erste Gleiten auf Skier


Toni Zakariás’ „Arbeitsstelle” ist die Skipiste
Der vierjährige Luca wartet kaum, dass ihm sein Vater die Skier anschnallt. Wenn es
nach ihm ginge, würde er gleich den leichten Hang hinunterfahren, zumal er stolz auch die
zwei Skistöcke vorzeigt, die ihm seine Eltern gekauft haben. Es ist seine dritte Skistunde
mit Toni Zakariás und der Kleine hat schon genügend Vertrauen in seine Kräfte um allein
loszufahren. Mit Stöcken fühlt er sich wohl auch sicherer. Toni bremst seinen Elan. Vorläufig
müssen die Stöcke beiseite gelegt werden. Bei einem Sturz könnten sie für Luca gefährlich
werden. Heute in den zwei Lehrstunden, steht das Fahren zwischen durch Skistöcke mar-
kierten Toren an. Dabei muss der kleine Skianfänger lernen, wie man das Körpergewicht
verlagert. Wie bringt man das aber einem Vierjährigen bei? Toni fährt im Schneepflug
rückwärts den Hang hinunter und hält die rechte Hand zur Seite hoch. „Schau auf meine
Hand und folge mir“, sagt er. Luca folgt voller Tatendrang. Genauso geht es dann in die
linke Richtung. Die beiden kommen langsam ans Ende der Stadion-Skipiste an. Dort wird
der Skilift zum Hochfahren benutzt um den von 32 m Höhenunterschied der 300m langen
Skipiste schneller und leichter zu überwinden. Vor allem bei Kleinkindern sei es wichtig
auf den Skilift zurückgreifen zu können, sagt Toni. Ansonsten wird es ihnen zu langweilig
und wohl auch zu anstrengend. Wie bei jedem Lernen sind auch da Wiederholungen der
Übungen angesagt - von einfacheren zu schwierigeren, anfangs in langsamen Tempo
ausgeführt, dann immer schneller.
Zakariás unterrichtet aber auch Erwachsene. Manche kommen in Gruppen in die
Schulerau angereist und haben gleich auch einen Skikurs gebucht. Das gilt in den letzten
Jahren vor allem für Touristen aus England, aber auch aus der Ukraine und der Republik
Moldova. Der ehemalige Maschinenbauingenier (heute Rentner) hat deshalb Englisch
gelernt. Deutsch beherrscht er problemlos, wobei aber in seinem Beruf nicht so sehr
Fremdsprachenkenntnisse gefragt sind, sondern pädagogisches Talent, Einfühlungsvermö-
gen und die Gabe, Körperbewegungen und -Stellungen einprägsam vorzuzeigen. Er selbst,
als Kronstädter eigentlich keine Ausnahme, hat schon als Zehnjähriger von seinem Vater
Skifahren gelernt. Seit damals sind 54 Jahre vergangen von denen Toni in den rund zwei
letzten Jahrzehnten auch als Skilehrer tätig ist. Mehrere Fortbildungskurse verhalfen ihm
einer der besten Skilehrer Kronstadts zu werden, einer der nun selbst Skilehrer ausbilden
kann. Auf die Mitgliedschaft im internationalen Skilehrerverband ISIA ist er stolz, obwohl
diese ihm in Rumänien eigentlich wenig nutzen kann.
Beim Skilehrgang vergisstToni nie auf die Grundregeln des Skifahrens (ein „Ski-Dekalog“)
einzugehen. Nicht nur Spaß am Skifahren sollen die Skianfänger bekommen, sondern auch
lernen, wie man sich am Skihang verantwortlich verhält. Das sei heute leider nicht mehr
43
SKV • Jahrbuch 2009-2010

so selbstverständlich wie früher. Auf der Stadion-Skipiste (die leichteste der Schulerau)
sind Unfälle praktisch ausgeschlossen. Aber auf schwierigeren Pisten gibt es „Raser“ die
wie Hermann Maier oder Bode Miller schifahren wollen, dabei aber vergessen, dass die
Piste nicht extra für sie abgesichert wurde. Toni selbst ist, neben dem Bergwandern, ein
Fan des hierzulande weniger bekannten Tourenski mit denen man im Tiefschnee auch
Extremtouren unternehmen kann.
RalfSudrigian

Grundregeln des Skifahrens


Im Winter auf den Schipisten und verschneiten Hängen tummeln sich hunderte von
Skifahrern. Aus Unachtsamkeit, Unkenntnis aber auch etwas übermäßiger Bravour kommt
es immer wieder zu Verletzungen. Hier einige Regeln wie man sich auf der Skipiste ver-
halten muss:
1. Rücksicht auf die anderen – jeder Skifahrer muss sich stets so verhalten, dass er
keinen anderen gefährdet oder schädigt;
2. Beherrschung der Geschwindigkeit und der Fahrweise – jeder Skifahrer muss
Geschwindigkeit und Fahrweise seinem Können, ebenso den Gelände- und Witte-
rungsverhältnissen anpassen;
3. Wahl der Spur – der von hinten kommende Skifahrer muss seine Fahrspur so wählen,
dass er die vor ihm fahrenden Skiläufer nicht gefährdet;
4. Überholen – überholt darf von oben nach unten, von links nach rechts, aber nur mit
einem Abstand, der dem überholten Skifahrer für alle seine Bewegungen nicht stört;
5. Überqueren – jeder Skifahrer, der in eine Abfahrtsstrecke einfährt oder ein Skigelän-
de überqueren will, muss sich vergewissern, dass er dies ohne Gefahr für sich und
andere tun kann;
6. Unterbrechung – jeder Skifahrer muss vermeiden, sich an engen oder unübersicht-
lichen Stellen einer Abfahrtsstrecke aufzuhalten. Ein gestürzter Skifahrer muss eine
solche Stelle so schnell wie möglich wieder freimachen;
7. Aufstieg – ein aufsteigender Skifahrer darf nur den Rand einer Abfahrtsstrecke benutzen,
das gleiche gilt auch für Skifahrer und Wanderer, die zu Fuß auf- oder absteigen;
8. Beachten der Zeichen – jeder Skifahrer, muss die Zeichen (Markierungen und
Hinweisschild auf der Abfahrtsstrecke) beachten;
9. Verhalten bei Unfällen – bei Unfällen ist jeder zur Hilfeleistung verpflichtet.
Als Wanderer meiden wir im Allgemeinen die Skipisten. Vorteilhaft ist, auf ausgetretenen
Pfaden zu wandern, denn im hohen Schnee spuren, ist ermüdend. Im weichen Schnee tritt
man auf die Schneedecke, so dass die hinterlassene Spur einerTreppe ähnelt. Im harten
44
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Schnee „schneidet“ man Treppen mit der Schuhspitze, mit einer Neigung zum Hang. Beim
Absteigen spurt man durch den hohen Schnee mit den Fersen und gehobener Schuhspitze
treppenartig den Hang ab.

Reguli de bază la deplasarea pe schiuri


Iarna, când pe pârtiile de schi se întrec sute de schiori, din neatenţie, necunoaştere, dar
şi un exces de bravadă, se pot întâmpla multe accidente. Iată câteva reguli privind modul
de comportare pe pârtiile de schi:
1. Respectarea celuilalt – orice schior trebuie să se comporte în aşa fel încât să nu îi
deranjeze pe ceilalţi;
2. Stăpânirea vitezei şi a stilului – fiecare schior trebuie să îşi adapteze viteza şi stilul
de deplasare în funcţie de condiţiile de teren şi de factorii atmosferici;
3. Alegerea pârtiei – schiorul din spate îşi va alege astfel pârtia de coborâre, încât să
nu îl deranjeze pe cel din faţa lui;
4. Depăşirea – depăşirea se poate face de sus în jos, de la stânga la dreapta, nede-
ranjând schiorul depăşit;
5. Traversarea – orice schior care traversează o pârtie de schi, trebuie să se asigure
că o face fără să se accidenteze pe el sau pe alţii;
6. Întreruperea – orice schior va evita să staţioneze în zone greu vizibile. Un schior
căzut este obligat să elibereze cât mai rapid zona;
7. Urcarea – Un schior va urca numai pe marginea pantelor de schi, lucru valabil şi pentru
turiştii care urca sau coboară;
8. Respectarea semnelor – fiecare schior va
respecta semnele (marcaje, indicatoare)
aflate pe pârtiile de schi;
9. În caz de accident – în cazul accidentelor,
acordarea primului ajutor este obligatoriu.
Pentru turişti se recomandă evitarea pârtiilor
de schi. Iarna se recomandă folosirea traseelor
umblate. Deplasarea prin zăpadă înaltă este foarte
obositoare. Pe zăpadă în urcare se va călca pe toată
suprafaţa zăpezii, astfel încât urma să semene cu o
treaptă. La zăpadă dură vom „tăia“ trepte cu vârful
bocancului cu înclinaţia spre pantă. La coborâre
se calcă în trepte prin zăpadă înaltă cu călcâiul, şi
vârful bocancului ridicat.
45
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Bei den Narzissen im Baiului-Gebirge


inen schweren, doch sehr schönen Ausflug haben wir ins Baiului Gebirge unter-

E nommen. Dieses Jahr lag noch spät Schnee im Hochgebirge und dadurch sind
auch die Schafe um vieles später auf die Alm gezogen, so dass wir ungestört
von den ziemlich aggressiven Schäferhunden geblieben sind. Leider ist deshalb dieses Gebiet
bis zum Herbst für uns nicht zugänglich. Treffpunkt ist der Hauptbahnhof, Ausgangspunkt
- Sinaia, Ziel - das Naturschutzgebiet unterhalb des Baiului Mare wo um diese Zeit die Narzissen
blühen. Vom Bahnhof überqueren wir die Gleise, wandern kurz ihnen entlang am Prahova-Tal
und steigen rechts in den breiten Forstweg Valea Rea ein. Die ersten sieben km sind ganz
angenehm. Der Forstweg schlängelt sich rechts an die bewaldete Westflanke des Câinelui
Berges vorbei; links das tiefe Bett des Valea-Rea-Baches voll Geröll, über das sich steil, sehr
zerfurcht, die Südflanke des Cumpătu-Berges erhebt. Wir erreichen das Ende des Forstweges.
Das Tal wird eng, begrenzt von dem Hochgebirge des Baiului Mare Gebirgstocks. Weiter
steigen wir nun steiler, direkt durch das steinige ausgewaschene Bachbett, über ein Feld von
Geröll, großen Steinen, die vom Berg bei Unwetter zu Tal gerollt werden. Markierung gibt es
keine, auch ein Ausweichen auf eine leichtere Variante ist nicht möglich. So geht es von Stein
zu Stein noch rund einen Kilometer langsam hoch, bis wir endlich das so unfreundliche Tal
verlassen. Unterhalb des steilen Berghanges, weiß leuchtend, blühen nur hier Tausende von
Narzissen. Da fängt für uns der Aufstieg am steilem Hang zum Hauptkamm an - ein Höhen-
unterschied von rund 650 m auf dem mit Gras und Blumen bewachsenen Almgebiet. Es geht
sehr langsam immer höher mit Aussicht auf den Bucegi und den Baiului Kamm der hoch über
uns liegt. Obwohl wir immer höher steigen, hat man den Eindrück, dass auch unser Ziel immer
höher in den Himmel wächst. Auch kommen ziemlich dunkle Wolken vom Bucegi her, die sich
aber dann Richtung Ciucaş und Grohotiş-Berge verziehen. Endlich sind wir oben, bei 1834 m
Höhe, unterhalb des Baiului-Mic-Gipfels und am Hauptkamm, als Hirtenweg - Plaiul Ciobănesc
- bekannt. Obwohl die Mittagsstunde längst vorbei ist, halten wir hier oben eine wohlverdiente,
leider nur kurze Pause bevor der Abstieg beginnt. Dieser ist nicht schwierig aber sehr lang.
Beim Băiuţului-Sattel steigen wir links in den mit rotem Kreuz markierten Wanderweg ein, der
unterhalb der Südflanke des Zamora-Berghanges auf der waldfreien Zone angenehm absteigt.
Wir steigen über den Zamora-Gipfel (1520 m), kommen an zwei großen Sennwirtschaften
vorbei, wo emsig repariert wird, und erreichen dann, bei 1300 m Höhe, den Wald. In weiten
Schlingen geht es nun am breiten Wanderweg immer tiefer zu Tal bis wir endlich am späten
Nachmittag in Poiana Ţapului ankommen. Wir sind müde, verschwitzt, aber vom Regen
verschont geblieben und zufrieden. Bis zum Herbst sagen wir „Servus Baiului Gebirge“.Wir
kommen wieder her, wenn die Schafe in einigen Monaten absteigen.
Ciprian Roncea; traducere Christel B.
46
SKV • Jahrbuch 2009-2010

nde November gab schöne Tage und, wenn auch kürzer, so haben wir eine

E letzte schöne Tour in diese Gegend unternommen. Das Baiului-Gebirge ist für
viele Bergwanderer anziehend, denn es bietet dem naturliebenden Wanderer,
der dem großen Trubel entgehen will, um die Stille zu genießen, wunderschöne Aussichten
auf die Umgebung. Wir starten unsere Tour aus Azuga (925 m), als Aufstieg wählen wir
eine etwas schwierige Variante, dafür ist dann der Abstieg leichter. Wir durchschreiten
die Ortschaft rund 4 km bis zu dessen Ostende im Azuga Tal, überschreiten den Bach
und erreichen die Sorica-Skipiste. Es folgt für uns der steile Aufstieg, begrenzt rechter
Hand vom bewaldeten, Sitei-Tal und links von der Gondellinie, die am Jilipului Berghang
aufwärts führt. Es geht nur langsam, doch stetig am steilen Hang hoch. Das Wetter ist
zauberhaft und je höher es geht, desto schöner öffnet sich die Sicht auf die Berglandschaft
von Predeal, Clăbucetul Azugii, Clăbucetul Taurului, Susai, Hohenstein. Tief zu unseren
Füßen das Azuga Tal und die gleichnamige Ortschaft. Rechter Hand durch die entlaubten
Bäume schimmern die beschneiten Felsenwände des Bucegi im Sonnenschein. Nach rund
eineinhalb Stunden erreichen wir bei 1505 m Höhe den Jilipului-Sattel, die Endstation der
Gondel und steigen bis 1560 m zum Urechea-Sattel hoch, wo wir am Hautkamm des Baiului-
Gebirge ankommen - unser heutiges Endziel. Die Aussicht ist einmalig, sie reicht bis Ciucaş,
die Grohotiş Berge, Hohenstein, Schuler, den Baiului Kamm mit seinem höchsten Gipfel
Neamţul 1923 m. Zauberhaft der Bucegi mit seiner weißen beschneiten Felsenreihe von
Cota 1400, Mioriţa, Vârful cu Dor bis zum Omul - alles unter einem tiefblauen wolkenlosen
Himmel und glänzender Sonne. Der Abstieg erfolgt am Sorica Bergkamm. Wir erreichen
bald den Wald, sagen tschüs dem so schönen Panorama und folgen, leicht absteigend,
dem breiten Wanderweg, einst markiert mit blauem Dreieck. Jetzt treffen wir genau auf
zwei Markierungen. Wieder in Azuga angekommen, geht es dann mit dem Nachmittagsbus
aus dem Zentrum heim.
Lala; traducere Christel B..

La Coprine în Munţii Baiului


unţii Baiului oferă excursii frumoase dar grele, însă datorită turmelor de oi şi a

M însoţitorilor acestora - câinii de stână - foarte agresivi, această zonă montană


e greu accesibilă în timpul verii. Traseele montane în Munţii Baiului pornesc
din toate staţiunile de pe Valea Prahovei, iar noi plecăm de data aceasta din Sinaia. Ţinta
nostră este zona protejată sub vârful Baiul Mare unde, în această perioadă - luna mai
- înfloresc mii de narcise (cunoscute sub denumirea de Coprine) şi irisul alpin care încântă
privirea cu nuanţa lui albastru-violet. După ce traversăm liniile ferate intrăm în drumul
forestier Valea Rea. Acesta se strecoară pe dreapta sub flancurile vestice împădurite ale
47
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Dealului Câinelui, iar în stânga deasupra albiei adânci şi sălbatice a Văii Rele se ridică
flancul sudic al Cumpătului. După 7 km ajungem la capătul drumului forestier, valea devine
îngustă, mărginită de pantele înclinate ale Baiului Mare. Urcuşul continuă direct prin albia
seacă a Văii Rele, plină de grohotiş, peste blocuri mai mici şi mai mari de piatră, fără marcaj
circa 1 km, până ajungem la poalele versantului înierbat, presărat cu mii de steluţe albe
strălucitoare – narcisele. Aici începe şi urcuşul pe panta înclinată spre creasta principală
– o diferenţă de nivel de aproximativ 650 m, până ce, la 1834 m altitudine ajungem sub
vârful Baiul Mic pe drumul de creastă, cunoscut sub numele „Plaiul ciobănesc“. După o
scurtă pauză începe coborârea. Atingem şaua Băiuţul de unde părăsim drumul de creastă
spre stânga şi continuăm pe traseul marcat cu cruce roşie (foarte rar) sub flancul sudic
al muntelui Zamora. Trecem peste vârful Zamora (1520 m) pe lângă două stâne unde se
desfăşoară reparaţii pentru perioada de păstorit. Părăsim zona alpină la 1300 m şi intrăm
în pădure. Cărarea coboară în serpentine largi spre vale, ajungând la Poiana Ţapului, de
unde trenul ne duce spre casă.
C. Roncea

rmătoarea drumeţie în Munţii Baiului o facem toamna târziu, la sfârşit de

U noiembrie. Oile au părăsit stânele, suntem în siguranţă, dar pentru reuşită se


cere vreme bună, dar mai ales o bună vizibilitate. Şi asta datorită faptului că
nu există marcaje, sunt foarte multe cărări şi nu există decât o hartă foarte veche, oarecum
depăşită. Cu toate acestea, Munţii Baiului sunt atrăgători pentru mulţi turişti, chiar dacă nu
sunt aşa grandioşi ca Bucegii sau Piatra Craiului. Însă ei oferă drumeţului iubitor de natură
şi care e dornic să evadeze din cotidianul zgomotos al oraşului, multă linişte şi privelişti
unice ca frumuseţe asupra împrejurimilor. Punctul de plecare e din Azuga (925 m), iar ca
variantă de urcare alegem un traseu mai dificil. Trecem prin localitate circa 4 km, până la
capătul sudic al acesteia, trecem peste râul Azuga şi ne aflăm în faţa pârtie de schi Sorica.
Urmează urcuşul direct pe pistă, o pantă înclinată, mărginită pe partea dreaptă de Valea
Sitei, iar în stânga de linia de gondolă care urcă pe versantul Muntelui Jilipa. Vremea e de
basm şi cu cât urcăm mai sus orizontul se deschide spre Munţii Predealului, Clăbucetul
Azugii, Clăbucetul Taurului, Susai şi Piatra Mare. La picioarele noastre avem Valea Azugii
şi spre dreapta, printre ramurile copacilor desfrunziţi, lucesc abrupturile înzăpezite ale Bu-
cegilor. După o oră şi jumătate ajungem la 1505 m altitudine în şaua Jilipului, capătul staţiei
de telegondolă, de unde urcăm până în şaua Urechea la 1560 m, spre creasta principală
a Munţilor Baiului, capătul traseului nostru. Priveliştea este unică, o panoramă începând
cu Munţii Ciucaş, Munţii Grohotiş, Piatra Mare, Postăvarul, creasta vălurită a Baiului cu
vârful Neamţul (1923 m), cel mai înalt. Încântători sunt Bucegi având crestele uşor ninse,
48
SKV • Jahrbuch 2009-2010

începând cu cota 1400, Vârful cu Dor, până la Vârful Omul, şi totul sub un cer azuriu lipsit
de nori, cu un soare strălucitor. Coborâm spre vârful Sorica (1522 m) unde, înconjuraţi
de panorama splendidă, ne permitem o pauză prelungită. Coborârea o facem pe Plaiul
Sorica, atingem liziera pădurii de unde coborâm uşor pe traseul marcat cândva cu triunghi
albastru (acum am întâlnit doar două marcaje vechi) şi ajungem din nou la Azuga, punctul
nostru de plecare.
Lala

„Valea Rea“
Munţii Baiului

49
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Wintergefahren in den Bergen


Der Winter ist voll in seine Rechte getreten mit Schnee, Kälte und kurzen Tagen. Das
heißt aber nicht, sich hinter den Ofen zu verkriechen und Winterschlaf zu halten. Wandern
kann man auch winters nur sind die Gefahren in den Bergen viel größer. Gefahren in den
Bergen sind durch Naturgesetze bedingt, erst wenn wir ihre Ursachen und Wirkungen ken-
nen, sind wir fähig, ihnen mit Erfolg zu begegnen oder, noch besser, sie zu vermeiden. Die
größte Gefahr für den Bergwanderer im Hochgebirge sind die Lawinen (Trockenlawinen),
und Schneebretter (Nasslawinen). Lawinen bilden sich meistens wenn der Schnee häufig
durch tiefe, steile Rinnen, Mulden, freie Steilhänge zu Tale rollt. Schneebretter bilden sich vor
allem im Frühjahr durch Abrutschen großer Schneeflächen, („Bretter“) bedingt durch unge-
nügende Festigkeit verschiedener Schneeschichten. Neuschnee vergrößert im Allgemeinen
die Lawinengefahr. Je größer die Schneedecke ist, desto stärker wächst diese. Bei einer
80 cm dicken Neuschneeschichte ist die Gefahr am größten. Schneebretter entstehen
sowohl in Kammlagen, durch den Wind verfrachteten Schnee sowie auch durch starke
Erwärmung -Tauwetter, durch Verminderung der Schneefestigkeit. Steile, glatte Hänge (über
28-35 Grad), freie Flächen, Rinnen und Mulden sind gefährlicher als flaches, bewaldetes
oder gegliedertes Gelände. Die große Gefahr der Lawinen besteht dadurch, dass sie sich
blitzartig auslösen und den Wanderer oder auch Schifahrer überraschen. Die losgelösten
Schneemassen können eine Geschwindigkeit von 13-14 m/sec. erreichen und der aufge-
wirbelte Schneestaub sogar 15-18 m/sec. Dadurch entsteht die Gefahr des Erstickens und,
da auch meistens Steine und Felsbrocken mitgerissen werden, wird die Geschwindigkeit
noch erhöht. Bei den Schneebrettern wird, im Vergleich zu den Lawinen, kein Schneestaub
aufgewirbelt, dafür sind sie härter und erzeugen schwere Verletzungen durch ihre große
Druckkraft. Die Schneebretter treiben im Allgemeinen die ganze Schneemasse eines
Steilhanges zu Tal und zerstören dadurch das ganze Gleichgewicht und die Struktur der
verschiedenen Schneeschichten. Unterschiedliche Schneemassen haben auch ganz
verschiedene Eigengewichte z. B. bei der oberen Schichte erreicht dieses bis zu 200-300
kg/Kubikmeter. Bei altem, nassem Schnee mit einer festen gleichmäßigen Struktur beträgt
das Eigengewicht sogar 800 kg/ Kubikmeter. Schneebretter, einmal losgelöst, können an
der Basis eine Breite und Höhe von 15-30 m erreichen. Sehr gefährlich sind im Frühjahr
die alpinen Trassen, wenn nachts- oder auch tagsüber der Föhn weht. Dieser erweicht die
Schneeschicht und ihre Struktur, so dass sich der Schnee in Bewegung setzt.
Sehr gefährlich sind die Wechten – große vorspringende Schneedächer über Grate und
Joche, die über den Abbruch auf der Windschattenseite hängen. Sie können bis 5-10 m
über den Abgrund ins Freie hinausragen. Wenn man winters zu einem Gipfel aufsteigen
will, sollte man nie bis an den höchsten Punkt der Schneelage gehen, da die Gefahr, mit
50
SKV • Jahrbuch 2009-2010

der abgebrochenen Schneemasse in die Tiefe zu stürzen, groß ist.


Wie kann man die Lawinengefahrvermeiden? Im Allgemeinen sind in unseren Bergen
die lawinengefährdeten Gebiete gut bekannt und winters von der Bergrettung mit Tafeln
angezeigt – eine große viereckige Schachbrett-Tafel mit der Aufzeichnung „pericol de
avalanşe“ (Lawinengefahr). Das erste Gebot ist, diese Trassen im Winter und im Frühjahr
zu meiden. Es sind im Allgemeinen die im Sommer benutzten Wanderwege, die zu den
Hauptgraten meistens auf den Süd-Süd-West ausgerichteten Hängen aufsteigen. Ratsam
ist es deshalb, wenn man schon zum Gipfel aufsteigt, die Nordhänge, auch „Winterwege“
benannt, zu benutzen. An sonnenreichen Wintertagen ist es ratsam, im Hochgebirge die
Steilhänge oder Kessel bis um 9 Uhr bzw. nach 17 Uhr zu überqueren. Beim Winterwandern
über steile Hänge auf etwas harter Schneedecke ist es ratsam, Steigeisen zu benutzen,
diese wenn möglich gesichert durch ein Seil mit einem Abstand von 5-10 m zu überqueren.
Die lawinengefährdeten Gebiete in unseren Bergen sind jene, die oberhalb der Berghütten
und Notunterkünfte liegen, mit tiefen Mulden und steilen Hängen. Im Königstein sind es die
Trassen, die von den Berghütten Curmătura, Plaiul Foii, Garofiţa Pietrei Craiului und den
Notunterkünfte Diana, Spirla und Grind zum Hauptkamm aufsteigen, sowie alle Talrinnen auf
der Ostseite mit der Curmătura-Hütte als Ausgangspunkt. Im Bucegi ist die Lawinengefahr,
auf den Trassen, die von Poiana Izvoarelor, Diham-Hütte über Pichetul Roşu Tache lonescu
zur Mălăeşti-Hütte führen, im Glăjărie-Tal beim Punkt „La Bliduri“ und die Cerbului-, Moraru
– Ţigăneşti, Padina Crucii- , Clincea- und Ciubotea Täler. In den Fogarascher Bergen ist
die Lawinengefahr in allen Gletschertälern groß. Die Gefahren im Winter darf man nicht
übersehen; im Gegenteil man kann sie vermeiden, denn leider, Jahr für Jahr, fordert der
Berg seine Opfer und das durch Unkenntnis oder auch wegen übermäßiger Bravour der
Touristen. Erwähnt werden muss noch Einiges über die Ausrüstung. Im Allgemeinen ist
der Unterschied zwischen der Sommer- und Winterausrüstung nicht sehr groß. Auf den
Rucksack soll man nicht verzichten; solide, wasserdichte Bergschuhe mit stark profilierter
Gummisohle sind das Wichtigste; Skihose, Anorak mit Kapuze und Länge über die Hüfte,
Kopfbedeckung - Stoff oder Wollmütze mit herunterklappbaren Ohrenschutz - sollten nicht
fehlen. Und außerdem Bekleidung zum Wechseln.
Nagy A.; traducere Christel B.

Pericole în munţi
Iarna pericolele pe munte sunt mult mai mari, determinate de factorii naturali. Însă, dacă le
cunoaştem cauzele şi efectele, suntem capabili de a le înfrunta sau, şi mai bine, de a le evita.
Unele dintre cele mai frecvente pericole pentru turişti iarna sunt avalanşele şi lavinele.
Avalanşele poartă zăpada la vale, în general iarna, prin rostogolire pe jgheaburi, hornuri
51
SKV • Jahrbuch 2009-2010

şi vâlcele înguste, cu un grad mare de înclinaţie. Lavinele pornesc la vale prin alunecare
– în scânduri – de obicei primăvara, pe pante mai puţin înclinate, dar cu o suprafaţă mai
mare şi sub forma uni con răsturnat.
Declanşarea avalanşelor este cauzată de factori externi ca: ninsorile abundente,
vântul şi încălzirea vremii. Pericolul avalanşelor constă în faptul că ele surprind fulge-
rător pe turistul care pe un traseu alpin traversează o vâlcea, un jgheab sau un horn.
Viteza de deplasare a zăpezii este de 13-14 m/sec. iar praful de avalanşe atinge chiar
15-18 m/sec. În cazul lavinelor nu se formează praf de zăpadă, dar sunt mai dure şi pot
produce accidente foarte grave. Lavinele antrenează în general spre vale toată zăpada
de pe pantă, stricând echilibrul şi structura straturilor de zăpadă. Greutatea specifică a
straturilor de zăpadă este foarte diferită. Zăpada stratului superior are o greutate de 200-
300 kg/m3, zăpada veche, umedă şi compactă, cu o structură omogenă are o greutate
specifică ce ajunge până la 800 kg/m3. O lavină odată pornită are la bază o grosime şi
înălţime de 15-30 m.
Foarte periculoase sunt cornişele din muchiile de creastă şi partea superioară a hor-
nurilor. De aceea turiştii nu trebuie să se apropie de marginea cornişelor, fiindcă riscă să
se rupa cu ei şi să cadă în gol.
Cum putem evita pericolul avalanşelor? Zonele cu pericol de avalanşe în munţii noştri
sunt bine cunoscute, închise de către „Salvamont“ cu indicatoare cu însemnul „Atenţie,
pericol avalanşe!“. Deci iarna şi primăvara nu vom alege excursii pe aceste trasee. Sunt
în general traseele de vară care duc spre crestele principale pe pantele direcţionate spre
sud – sud-vest, fiind recomandată urcarea pe pantele nordice cunoscute şi ca „traseele de
iarnă“. În zilele frumoase, cu soare, vom circula pe traseele alpine care traversează pante
repezi sau căldările alpine numai până la ora 9 şi după ora 17. La traversarea unor pante
înclinate se recomandă folosirea colţarilor, asigurarea cu o cordelină şi păstrarea unei
distanţe de 5-10 m între coechipieri. Zonele expuse avalanşelor în zona noastră montană
sunt cunoscute şi sunt pe toate potecile turistice care duc de la cabane spre golul alpin
şi traversează jgheaburi, vâlcele şi pante înclinate. În Piatra Craiului sunt traseele care
urcă spre creastă de la cabanele Curmătura, Plaiul Foii, Garofiţa Pietrei Craiului, refugiile
Diana, Şpirla şi Grind, precum şi toate jgheaburile din partea estică a cabanei Curmătura.
În Bucegi zonele expuse avalanşelor sunt traseele de la Poiana Izvoarelor cabana Diham
peste Pichetul Roşu, la cabana Mălăieşti, în valea Glăjăriei la punctul „La Bliduri“ şi văile
Ţigăneşti, Padina Crucii, Clincea şi Ciubotea. În Munţii Făgăraş se declanşează avalanşe
pe valea Sâmbetei, Valea Viştea Mare, Valea Urlea, Valea Pojortei, muchiile Drăguşului
şi Caţaveiului.
Nagy A.
52
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Königsteintour
chönes Wetter, einladend zu einer großen, etwas anspruchsvollen Tour zum

S Königstein. Ausgangspunkt ist Zărneşti (690 m) und Ziel das Crăpătura-Tal.


Wir verlassen die Ortschaft und folgen noch rund 300 m der Verbindungs-
straße Richtung Plaiul Foii und steigen linker Hand in einen gut sichtbaren Pfad (gelbes
und blaues Band) ein, der angenehm unterhalb des Piatra-Mică-Berg-hanges aufsteigt.
Es geht durch weite Wiesen unterhalb der Waldzone, von den Einwohnern als „Sub Bârc“
bekannt, übersät von einem bunten Blumenteppich. Schöne Aussicht auf die gewellte
Berglandschaft „La Pleşa“ die sich über das Bârsa-Tal erhebt. Nach rund 1 1/2 Stunden
erreichen wir den Einstieg ins Crăpătura-Tal (980 m), wo sich auch die Wanderwege
teilen. Die Trasse - blaues Band - führt über den Chiliilor-Sattel zur Diana Wiese, über
den Gemssteig auf den Nordkamm des Königsteins. Für uns fängt der Aufstieg durch
das schmale Crăpătura-Tal an. Anfangs ist der Weg noch etwas leichter durch Wald-
gegend bis, nach rund 1 km, das Tal immer enger wird, begrenzt beidseitig von 150 bis
200 m hohen Felsenwänden. Für uns fängt hier auch der schwierige Teil der Trasse
an. Es geht weiter steil aufsteigend nur noch über und zwischen großen Steinblöcken,
abwechselnd mit großen Feldern von Steingeröll, wo man einfach keinen Halt für den
Fuß findet. Doch ist die Aussicht auf die‘ hohen Felsentürme einfach überwältigend
- bezaubernd die karge Vegetation an dessen Füßensträucher, ein paar zarte Blümchen
trotzdem wachsen. Es geht langsam, Schritt für Schritt, immer höher und wir stoßen, nach
1 1/2 Stunden Aufstieg, aus dem Tal auf den hohen Felsen „Acul Crăpăturii“ (die Nadel)
- ein hoher, spitzer Felsen, dessen Erstbesteigung durch den bekannten Bergsteiger Con-
stantin lonescu, ein Mitarbeiter von Ion lonescu Dunăreanu erfolgte. Am Fuße des hohen
Felsen entspringt die Crăpătura-Quelle, wo wir auch kurz ausruhen und den Durst stillen.
Und da wir ruhig sitzen, überquert ein junger Gamsbock das Tal. Er beäugt uns kurz und
verschwindet zwischen den Felsen, leider zu schnell um ein Foto zu machen. Ein letzter
steiler Aufstieg am Fuße einiger Felsentürme und wir erreichen den Fichtenwald, der uns in
einigen kurzen Serpentinen zum Crăpătura-Sattel führt (1653 m). Hier teilen sich auch die
Wanderwege. Rechts führt der rote Punkt über den Großen Königstein und links - blauer
Punkt - zum Kleinen Königstein. Wir folgen weiter dem gelben Band - der Abstieg zur
Curmătura Hütte (1440m). Hier ruhen wir auf der großen Terrasse ausgiebig aus. Es folgt
der Heimweg. Wir wählen eine leichte wenn auch längere Variante oberhalb der Curmătura
Wiese durch Wald, der zum breiten Forstweg absteigt. Weiter folgen wir diesem durch die
Prăpăstii bis zum Botorog Brunnen, die Gura Râului Hütte und Zărneşti, von wo es dann
per Zug wieder heim geht.
Christel B.
53
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Prin Piatra Craiului


Pe o vreme bună, care îmbie la o drumeţie atrăgătoare, pornim spre Piatra Craiului, din
Zărneşti (690 m), iar traseul ales este Valea Crăpătura. Din centrul oraşului ne îndreptăm
pe şosea spre Plaiul Foii circa 500 m, după care ne dirijăm spre stânga în traseul marcat
cu bandă galbenă şi albastră. Cărarea se strecoară prin pajişti împestriţate cu un covor
multicolor de flori, străjuit de zona împădurită a culmii Pietrei Mici. Vedere frumoasă spre
zona uşor deluroasă „La Pleşa“ care se ridică deasupra văii Bârsei. După 1 1/2 oră ajun-
gem la intrarea traseului spre Crăpătura (980 m), unde traseele se despart. Traseul bandă
albastră trece peste şaua Chiliilor din poiana Diana spre creasta nordică a Pietrei Craiului.
Pentru noi începe urcuşul prin valea Crăpătura. La început urcuşul e mai uşor prin zona
împădurită, dar cu timpul valea devine tot mai îngustă, mărginită pe ambele părţi de pereţi
de piatră înalţi de 150-200 m. Urcuşul devine tot mai susţinut, peste şi printre blocuri mari de
piatră, sau zone mari de grohotiş. Dar priveliştea este copleşitoare atât datorită verticalităţii
pereţilor, cât şi din cauza vegetaţiei sărace la baza acestora: ici o tufă, colo un smoc de flori.
Urcăm pas cu pas,
La refugiul Şpirla
tot mai sus până sub
stânca numită „Acul
Cleopatrei“, perete
ascuţit foarte înalt.
Primul care a urcat
acest perete a fost
alpinistul Constantin
Ionescu, un colabo-
rator al lui Ionescu
Dunăreanu. La baza
peretelui se află iz-
vorul Crăpăturii unde facem o pauză şi ne răcorim cu unda rece şi curată. Cum stăteam
liniştiţi, o capră neagră traversează valea îngustă, se uită la noi şi dispare printre stânci
într-o clipă. Ne aşteaptă un ultim urcuş obositor, direct sub pereţii de piatră, până ajungem
în zona împădurită cu pini, de unde în câteva serpentine scurte atingem şaua Crăpăturii la
1653 m. De aici traseele se împart. Spre dreapta punctul roşu duce peste creasta Pietrei
Mari a Craiului, spre stânga la Piatra Craiului Mică, iar noi continuăm traseul marcat cu
bandă galbenă care coboară la cabana Curmătura (1440 m). După o pauză binemeritată
alegem ca variantă traseul care coboară în Prăpăstiile Zărneştilor - fântâna lui Botorog
- cabana Gura Râului - Zărneşti.
Christel B.
54
SKV • Jahrbuch 2009-2010

SKV-Scouts
ür vier Tage waren wir „Mitglieder“ der Pfadfinderorganisation „Mircea cel

F Bătrân“ aus Rm. Vâlcea, die ihre 12. Auflage des Landeswettbewerbs „Cupa
Izvoarelor“ zwischen dem 18. und 21. Juni am äußersten Südende des Lotru-
Gebirges, neben der Ortschaft Brezoi, organisierten. Zu fünft – Costel, unserer Fahrer,
Lala, Tibi, Viorel und ich - geht es Donnerstag per Auto früh morgens los. Wunderbares
Wetter, eine ansprechende Landschaft und Aussicht sind unsere Begleiter. Bei Mârşa,
wo wir den Alt-Fluss überqueren, folgen wir nun diesem Tal. Die Straße schmiegt sich
eng, rechter Hand, an die hohen, felsigen Berghänge (Ausläufer des Lotru-Gebirges) und
links, am Flussbett entlang, begleitet noch lange von den Ausläufern der Fogarascher
Berge. Die Straße wurde zwischen 1717 und 1722 von Österreichern am rechten Ufer
des Alt-Flusses zwischen Turnu Roşu und Cozia unter dem Namen „Via Carolina“ ange-
legt. Mit der Zeit wurde diese teilweise verlegt, führt an zahlreichen Wasserkraftwerken
vorbei, was aber die so malerische Gegend wenig beeinflusst. Nach guten drei Stunden
erreichen wir die Stadt Brezoi (335 m) wo wir den Alt verlassen. Die Ortschaft liegt im
Lotru-Tal (DN 7A), und ist dank der wunderschönen Landschaft bekannt. Im Süden ist
sie begrenzt von den steilen Pyramidenartigen Graten des Foarfeca-Berges (831 m); im
Norden von dem Turţudanu-Berg (644 m), beide dicht bewaldet. Auf einer weiten Wiese
liegt unser Lagerplatz, wo wir von den Wettbewerbsveranstaltern herzlich empfangen
werden. Vorgesehen ist für diese vier Tage ein reichhaltiges Programm. Freitag heißt
es für Groß und Klein Wandern - Hiken - im Dobru Massiv, gefolgt dann von zahlreichen
Camp-Aktivitäten, alles unter dem Motto: „Der Ruf der Berge, der Ruf der Vorfahren“
verbunden mit den Einwohnern und deren Wirken,Geschichten aus vorigen Jahrhunderten
mit Rittern und Prinzessinen, Kreuzrittern und Gebietern „Jupâni“ dieser Gegenden, die
für die Ruhe und Frieden der Einwohner gemeinsam kämpften und zu dessen Anführer
loan Farcaş aus dem Loviştei-Land gehörten. Am Eingang des großen, umzäunten Lagers,
auf einem hohen Banner, neben dem Wappen der Pfadfinder-symbolische drei Lilien -,
stehen auch die des Farcaş aus dem Loviştei-Land, des VladTepeş - der Drachen - und
des Fürsten Basarab. Und Donnerstagabend, bei der feierlichen Eröffnung mit dem
Pfadfindergruß, Aufziehen auf dem hohen Mast der EU-, Rumänien- und Pfadfinderflagge,
wird auch der Wunsch geäußert, dass diesmal in diesen vier Tagen Freude der Scouts am
Treffen herrschen soll, gemeinsam Brücken zu bauen, ein wahres Fest der Freundschaft
zwischen den Scout-Gemeinschaften zu feiern...“
ie Teilnehmer, eingeteilt in zwei Altersgruppen: 10 bis 14 Jahre -Temerari und

D 15 bis 19 Jahre - Exploratori (Kundschafter), angeführt von einem Leader, in


Gruppen von 4 bis 8 Mitglieder - Patrouille, kamen aus allen Ecken des Landes
55
SKV • Jahrbuch 2009-2010

und zwar aus Bukarest, Brăila, laşi, Tecuci, Giurgiu, Suceava, Tg. Jiu, Pucioasa, Găieşti,
Drăgăşani, Timişoara, Călimăneşti, Sibiu/Hermannstadt, Braşov/Kronstadt und Rm. Vâlcea.
Für alle ist der Freitag als Wandertag in das Dobra-Massiv angesagt. Für die große Gruppe
eine Trasse von ca sechs Stunden Wanderzeit, ein Höhenunterschied von rund 1200 m und
eine Weglänge von 16 bis 17 km; für die Kleineren eine Trasse von drei Stunden Wanderzeit
und kleinem Höhenunterschied. Auf der ganzen Trasse sind neun Kontrollposten aufgeteilt,
wo die Teilnehmer auch verschiedene praktische Proben ablegen müssen, was dann, die
Wanderzeit um vieles verlängert. Auch unsere SKV-Gruppe übernimmt die Aufsicht eines
Kontrollpostens, schon ziemlich am Ende der Tour, doch lassen wir uns das Vergnügen,
die ganze Trasse durchzuwandern, nicht entgehen, denn Übung im Steigen haben wir
genug. Bevor dann der Start für die Teilnehmer beginnt, steigen wir los, anfangs, noch am
linken Lotru-Ufer, rund 4,5 km, bis wir den Eintritt in das Dobru-Tal erreichen (rechts), dem
wir folgen. Nach kurzer Zeit verlassen wir das Dobru-Tal gefolgt vom Aufstieg am Brezoi-
Hang. Ein schmaler, sehr steiler Pfad führt am Hang hoch, begrenzt beidseitig von tiefen
Tälern, bis wir unterhalb dessen Gipfel (644 m) einen breiten Waldsattel erreichen, etwas
verschnaufen und weiter steigen, bis 750 m Höhe, am Kamm eines Waldgipfels. Aussicht
auf das Lotru-Tal, Brezoi, die umliegende Berglandschaft aber anziehend sind die Felsen-
formationen des Dobru Massivs-Türme, Pyramiden, schmale Täler, Kamine, Steilwände.
Der Kammweg ist nur für Alpinisten zugänglich, so dass für uns nun ein genauso steiler
Abstieg am Proieni-Waldhang auf einem schmalen, kaum einen Fuß breiten Saumpfad
folgt, der ins Quellengebiet des Beţel-Baches führt. Von hier geht es wieder aufsteigend,
durch schöne Waldgegend immer höher bis wir, bei 900 m Höhe, den Wald verlassen und
weiter weiten Almwiesen folgen. Schönes Wetter, sehr warm, die Wiesen - ein bunter far-
benfroher Blumenteppich und eine wunderschöne Aussicht belohnen uns reichlich für die
Anstrengung. Unser Kontrollposten liegt im Vasileţu-Tal, den wir nach einem angenehmen
Abstieg durch die weiten Almwiesen erreichen (400 m) und wo wir dann am plätschernden
Bach und einer wasserreichen Quelle mit kühlem Wasser alle unsere Patrouillen abwarten,
wieder das Lager erreichen und noch einen angenehmen Abend verbringen. Die Nacht ist
sternenklar, Tausende Lichtlein leuchten vom pechschwarzen Himmel. Am Morgen wachen
wir bei Vogelgesang und Froschquacken auf.
amstag finden zahlreiche Aktivitäten im Lager statt. Für mich heißt es beim

S Orientierungslauf mithelfen. Dieser findet schon am frühen Vormittag statt und


da von jeder Mannschaft nur eine Person teilnimmt, ist dieser schnell zu Ende.
Für uns ist nun Freizeit und so unternehmen wir eine schöne Fahrt durch das Lotru-Tal bis
nach Voineasa und zum Vidra-Stausee. Der Lotru ein typischer wilder Gebirgsbach, hat sein
Quellengebiet bei rund 2000 m Höhe im Gletscherseegebiet des Parâng von wo er rauschend
56
SKV • Jahrbuch 2009-2010

aus dem alpinen Gebiet


über zahlreiche Was-
serfalle zu Tale fließt.
Auf seinem 77 km lan-
gen Weg begrenzt er
drei große Gebirgsmas-
sive - Lotru, Căpăţânii,
Parâng. In den 60er
Jahren wurden seine
Gewässer „gezähmt“.
Hier fand eine der größ-
ten hydroenergetischen
Arbeiten statt. Nach
Obârşia Lotrului speist
er den großen Stausee Vidra, von wo seine Gewässer durch eine in den Felsen gebaute 20
km lange Galerie zum Elektrizitätswerk Ciunget geleitet werden, und er wieder in Malaia das
Licht erblickt, doch nur bis zum nächsten Stausee Balindru. Von hier wird das Wasser mit
großen Pumpen wieder in den Vidra See gepumpt. Flussabwärts folgen nun die so bekannten
„Katarakte“, einst eines der anziehensten Engtäler des Lotru, wo dieser eingeengt stürmisch
und schäumend über Felsenhindernisse zu Tal floss. Heute ist es nur noch ein dünner ver-
schlammter Wasserstrahl. Bei Voineasa durch die Nebenbäche Mănileasa, Voineşiţa und
Latoriţa wird er wasserreicher, erreicht den Stausee Malaia, gefolgt von einem unterirdischen
Kanal zum Brădişor-Stausee und weiter bis zum Alt-Fluss wieder unterirdisch. Im Jahre 1972
pulsierten die ersten kW des Lotru ins nationale Elektrizitätssystem. Wir erreichen Voineasa
bei 650 m Höhe begrenzt im Süden vom Balţuri Gebirge (1117 m), Dâlma (1293 m) im Norden
und Runculeţ (1465 m) im Westen, alle gut bewaldet. Es ist ein sehr bekannter Höhenkurort
dank seines so gesunden Klimas, der reinen ozonreichen Luft. Villen, Hotels, Wohnhäuser
auf den sonnenreichen Terrassen aber auch zahlreiche Wandermöglichkeiten in dieser so
malerischen Landschaft ermöglichen Erholung und Entspannung. Rund 23 km von Voineasa
entfernt, liegt der Kurort Vidra bei 1400 m Höhe am rechten Ufer des großen gleichnamigen
Stausees. Die gut asphaltierte Straße steigt durch das MănăleasaTal, überquert den Vidruţa
Pass und führt ins Vidruţa Tal zum See. Der See ist 9 km lang, hat eine Oberfläche von 1000
ha und wurde 1971 eingeweiht. Leider ist der Kurort sehr vernachlässigt. Sonntag nach der
Schlussfeier heißt es Abschied nehmen und Heimfahrt. Es waren für uns vier erlebnisreiche
unvergessliche Tage in einer märchenhaften Natur.
Lala, Costel; traducere Christel B.
57
SKV • Jahrbuch 2009-2010

SKV- Scout 2009-2010


2009
atru zile am fost „membrii“ organizaţiei Cercetaşii României, Centrul local „Mircea

P cel Bătrân“ din Râmnicu Vâlcea, care a organizat în perioada 18-21 iunie 2009 cea
de-a 12-a ediţie a Concursului Naţional „Cupa Izvoarelor“ în zona Munţilor Lotrului
în apropierea oraşului Brezoi. Suntem şi noi cinci „exploratori“ – Costel, şoferul nostru, Lala,
Tibi, Viorel şi Christel – care ne-am încadrat în ambientul taberei de corturi ale cercetaşilor.
Drumul prin Valea Oltului impresionează prin pitoresc. Şoseaua se strecoară pe dreapta sub
zona stâncoasă a Munţilor Lotrului, mărginit pe stânga de albia Oltului, însoţit încă multă vreme
de Munţii Făgăraş. Şoseaua a fost construită între anii 1717-1722 de către austrieci, pe malul
drept al Oltului, între Turnul Roşu şi Cozia, cunoscută sub numele „Via Carolina“. Cu timpul
a fost strămutată, trece pe lângă o serie de hidrocentrale, ceea ce nu influenţează pitorescul
zonei. Ajungem la localitatea Brezoi (335 m), aşezată în Valea Lotrului (DN 7A) cunoscută
datorită frumuseţii zonelor înconjurătoare. Spre sud este mărginită de pantele piramidale ale
Foarfecii (831 m), în nord de Ţurţudanu (644 m) ambele des împădurite. Tabăra de corturi
se află pe malul Lotrului, pe o pajişte largă. Pentru această perioadă este prevăzut un pro-
gram amplu, din care nu lipsesc hike-urile (drumeţiile) şi diverse activităţi de tabără. Tema
acestei reuniuni este „Chemarea munţilor, chemarea străbunilor“, legată de istoria milenară
a acestor locuri, de legendele din timpurile îndepărtate despre cavaleri, prinţese, cruciaţi
şi jupâni care au luptat împreună pentru liniştea şi pacea locuitorilor conduşi de către Ioan
Farcaş din Ţara Loviştei. Pe catargul înalt, la intrarea în tabără, alături de stema cercetaşilor
– trei crini – se află şi cea a lui Farcaş, a domnitorului Vlad Ţepeş – balaurul – şi a voievodului
Basarab. La deschiderea festivă a taberei, joi seara, salutul cercetaşilor, arborarea steagurilor
U.E., al României şi al cercetaşilor, se exprimă dorinţa ca în această perioadă de patru zile
să domnească bucuria întâlnirii, înţelegerea să fie o adevărată sărbătoare a prieteniei între
comnunităţile cercetăşeşti. Participanţii au venit din toate colţurile ţării, sunt grupaţi în două
categorii de vârstă: 10-14 ani „temerarii“ şi 15-19 ani „exploratorii“, în grupe de 4-8 partici-
panţi. Ziua de vineri e rezervată drumeţiei: pentru grupele de temerari e prevăzut un traseu
de aproximativ 3 ore şi diferenţă mică de altitudine; pentru exploratori, un traseu de 6-7 ore,
16-17 km lungime şi 1200 m diferenţă de altitudine. Pe traseu sunt organizate nouă posturi
de control unde participanţii trebuie să efectueze diverse probe practice. Grupul nostru preia
un post de control aproape de sfârşitul traseului şi, astfel, îl parcurgem şi noi în întregime.
Pornim din tabără pe malul stâng al Oltului până la intrarea în Valea Dobrei (4,5 km), pe care
o urmăm în urcuş lin până la bifurcaţia spre culmea Brezoi. Urmează un urcuş dur, pe un
povârniş mărginit pe ambele părţi de văi adânci până sub vârful Brezoi (644 m), atingem o
şa şi continuăm urcuşul până la creasta principală la 750 m altitudine. Privelişte frumoasă
58
SKV • Jahrbuch 2009-2010

asupra văii Lotrului, localităţii Brezoi şi zona muntoasă înconjurătoare. Dar atractivă este cul-
mea stâncoasă a masivului Dobra – turnuri, piramide, văi înguste, abrupturi, ţancuri. Creasta
este accesibilă numai pentru alpinişti, iar pentru noi urmează o coborâre foarte abruptă, pe
o brână îngustă, până la obârşia văii Beţel, de unde, urcând din nou printr-o frumoasă zonă
împădurită până la 900 m altitudine. Ajungem în zona alpină, cu pajişti presărate cu un covor
pestriţ de flori montane, cu o privelişte splendidă, care ne răsplăteşte pentru efortul depus.
Urmează o coborâre plăcută până în Valea Vasileţului, unde se află postul nostru de control.
După trecerea tuturor patrulelor, ajungem în tabără şi petrecem o seară plăcută. Noaptea e
senină, mii de steluţe lucesc pe bolta întunecată a cerului.
âmbătă au loc diverse activităţi de tabără, iar eu răspund de concursul de orien-

S tare care are loc în apropierea taberei. Concursul începe încă de dimineaţă şi
se desfăşoară repede, deoarece din fiecare patrulă participă numai un membru.
Noi avem timp liber şi întreprindem un tur prin Valea Lotrului până la Voineasa şi lacul de
baraj Vidra. Lotrul este un râu tipic alpin, obârşia lui se a flă la circa 2000 m altitudine, în
zona circurilor glaciare ale Parângului. În drumul lung spre vale Lotrul constituie în mare
parte un hotar între trei masive muntoase: Munţii Lotrului, Munţii Căpăţânii şi Munţii Parâng.
În anii ’60, apele sale tumultoase au fost îmblânzite. Aici s-au desfăşurat unele dintre cele
mai mari lucrări hidroenergetice. După ce trece de Obârşia Lotrului, alimentează lacul de
baraj Vidra, de unde apele sale trec printr-o galerie săpată în stânca lungă de 20 km, spre
hidrocentrala de la Ciunget şi iese din nou la lumină la coada lacului Malaia, dar numai până
la următorul lac de baraj Balindru. De aici, cu ajutorul unor pompe uriaşe, apa este dusă din
nou în lacul Vidra. Urmează în aval renumitele „cataracte“, atracţiile văii înguste a Lotrului,
unde acesta, strâns între pereţii înalţi, se prăvălea înspumat peste nenumărateşe praguri
stâncoase. Azi, din acest zbucium, a mai rămas un firicel mlăştinos. La Voineasa, datorită
afluenţilor - Mănileasa, Voineşiţa şi Latoriţa - apele devin mai bogate, ajung în lacul de baraj
Malaia, trec printr-un canal subteran la lacul Brădişor şi se varsă subteran în Olt. În anul
1972 primii kW ai Lotrului au alimentat sistemul electric naţional. Noi ajungem la Voineasa
(650 m) înconjurată spre sud de culmea Balindru (1117 m), spre nord de Dâlma (1293 m)
şi Runculeţ (1465 m), bine împădurite. Este o staţiune foarte cunoscută şi apreciată, situ-
ată la altitudine medie de 650 m, cu o climă blândă şi un aer curat, ozonizat. Vile, hoteluri,
case construite pe o terasă însorită, permit nenumărate posibilităţi de drumeţii frumoase,
destinate odihnei şi refacerii organismului. La circa 23 km de Voineasa se află staţiunea
Vidra, la 1400 m altitudine, aşezată pe malul drept al lacului cu acelaşi nume. Şoseaua
bine asfaltată trece prin Valea Mănăleasa, traversează pasul Vidruţa şi ajunge la marele
lac. Acesta are o lungime de 9 km, o suprafaţă de aproximativ 1000 ha şi a fost inaugurat
în anul 1971. Din păcate, staţiunea Vidra este neglijată şi aproape părăsită.
59
SKV • Jahrbuch 2009-2010

60
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Duminică, după festivitatea de premiere, ne luăm rămas bun de la gazdele noastre


primitoare şi pornim spre casă. Au fost patru zile de neuitat într-o lume mirifică, de basm.
2010
onform tradiţiei, participăm şi în acest an la reuniunea cercetăşească a Centrului

C Local Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea, fiind a 13-a ediţie a concursului
„Cupa Izvoarelor“. Desfăşurat anul acesta lângă mica localitate Romanii de Sus
(520 m) şi în apropierea Mânăstirii Hurezu, care, administrativ aparţin de oraşul Horezu din
judeţul Vâlcea. Tabăra de corturi se află într-o zonă pitorească a Munţilor Căpăţânii, străjuită
de cetăţile stâncoase Buila şi Vânturariţa, care se desprind spre sud din creasta principală.
Această zonă a fost declarată în 2004 Parc Naţional. Se întinde în zona localităţilor Costeşti,
Bărbăteşti şi Băile Olăneşti, între Cheile Bistriţa în vest şi Cheile Olăneşti în est, şi are o
suprafaţă de 4500 ha. Atrăgătoare este această zonă datorită numeroaselor chei (Bistriţa,
Cheia, Olăneşti), cu nenumărate peşteri (peste 100), turnuri, abrupturi, văi înguste, arcade
naturale, hornuri, strungi.
reasta Buila-Vânturariţa este îngustă, stâncoasă, are o lungime de 14 km şi o

C direcţie NE-SV. Biodiversitatea este deosebit de valoroasă, întâlnind numeroase


specii protejate ale florei şi faunei. Peisajul este deosebit de atractiv datorită
reliefului carstic. De asemenea o mulţime de monumente cultural-istorice măresc atracţia
pentru turişti: Mânăstirea Bistriţa (sec. XV), Mânăstirea Arnota (sec. XVIII), Schitul Pătrunsa
(sec. XVIII), Schitul Pohomie (sec. XVI), bisericile rupestre din Peştera Liliecilor şi Păpuşa
(sec. XVIII). În zonă se mai află Mânăstirea Horezu (sec. XVII) inclusă în patrimoniul univer-
sal ca monument UNESCO, schiturile Iezer şi Bradu, Muzeul de Artă Costeşti şi rezervaţia
geologică Muzeul Trovanţilor de la Costeşti.
entru patru zile (17-20 iunie) participăm şi noi, un grup de şapte persoane din

P secţia SKV-Braşov, la amplul program pregătit de organizatori, la care s-au înscris


cercetaşi din toate colţurile ţării (aproximativ 320). Ziua de vineri, ca de obicei,
este rezervată drumeţiei, un traseu solicitant cu 13 posturi de control, unul ocupat şi de grupul
nostru. Sâmbătă au loc activităţi de tabără sociale, culturale, istorice, de îndemânare, orientare,
alpinism ş.m.a. În timp ce eu răspund de organizarea şi desfăşurarea concursului de orientare,
colegii mei au ocazia să viziteze unele dintre interesantele obiective turistice. Seara are loc
programul cultural, desfăşurat sub motto-ul „Căutătorii de comori, foarte captivant, prezentat
de echipele participante. Duminică are loc festivitatea de premiere. Câştigătorii sunt răsplătiţi
cu diplome, cupe şi multe aplauze. Printre câştigători se află şi grupa de cercetaşi braşoveni,
ocupând un meritat loc III. Au fost zile împlinite, în mijlocul unor prieteni, însă vremea a fost
mai puţin prielnică, cu multă ploaie şi vijelii. Probabil datorită ediţiei a XIII-a.
Lala, Costel
61
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Im Bucegi
„Wenn der Bucegi mit seinen Felsen und Quellen lockt, folge seinem Ruf!“, heißt es so
verheißend im Bucegi-Lied. Und diesem Ruf haben wir Folge geleistet. Nach der Wettervor-
sage wäre es ratsam gewesen, sich zu Hause zu verkriechen. Nicht für uns. Gut ausgerüstet
starten wir zu sechst Samstagmorgen los mit dem 8.00 Uhr Zug bis Sinaia. Leider haben
wir, wegen die Reparaturarbeiten die im Prahovatal durchgeführt werden , über eine Stunde
Verspätung, mit der ich nicht gerechnet hatte. Im Allgemeinen fangen im Hochgebirge die
Sommergewitter nach 12 Uhr an und ich wollte bis dann über den Hauptkamm. Von Sinaia,
um Zeit zu sparen, aber vor allem um Meister Petz aus dem Weg zu gehen, fahren wir per
Gondel bis Cota 1400 hoch und steigen bis zur Hütte Valea cu Brazi (1500 m). Hier halten
wir kurz Pause und um 12 Uhr fängt dann unsere Tour richtig an. Erstes Ziel ist der Doru-
Sattel (1935 m). Aussicht auf das Baiului-Gebirge, noch bei ziemlich gutem Wetter, obwohl
sich dunkle Wolken aufballen. Wir steigen am „Winterweg“ (rotes Band) am Südhang des
Furnica-Berges hoch. Es gibt auch den Sommerweg ebenfalls mit rotem Band markiert,
um vieles steiler. Beide Varianten treffen sich wieder bei 1710 m am Fuße des „Colţii lui
Barbeş“- Berges. Leider bleiben wir vom Regen nicht verschont: es blitzt, donnert und gießt.
Eingepackt in unseren großen Regenschutz geht es weiter aufwarts. Unser Weg geht an
der hohen Felsenreihe „La Cetate“ vorbei (1820 m) und, nach einem etwas steilen Aufstieg,
erreichen wir das Metallgerüst der ehemaligen SKV-Hütte Vârful cu Dor (1885 m) mit Aussicht
auf den gleichnamigen Gipfel (2004 m). Ein letzter Aufstieg und wir stehen im Dorului-Sattel
neben einer großen Schafherde. Da es regnet, sind sogar die Hunde apathisch. Für uns fängt
der Abstieg am Vârful-cu-Dor-Engtal an (gelbes Kreuz). Es geht angenehm absteigend, mit
Aussicht rechts auf den Furnica Berg, links die „Colţii lui Barbeş“- Steilhänge. Wir erreichen,
noch immer bei Regen, die Valea-Dorului-Hütte (1820 m), wo wir auf der großen Terrasse,
geschützt vom Regen, eine wohlverdiente Mittagspause halten. Noch immer absteigend geht
es dann weiter: wir überqueren der Reihe nach den Bach Izvorul Dorului, den Clinului-Sattel,
den Oboarele-Bach und, leicht aufsteigend, stoßen wir bei 1800 m Höhe auf die befahrbare
Bucegi-Straße unterhalb des Nucet Gipfels die wir überqueren. Inzwischen hat der Regen
aufgehört und die Aussicht weitet sich bis zum Hauptkamm - Caraiman, Coştila, Babele,
Colţii Obârşiei, Mecetul Turcesc wo die lalomiţa ihr Quellengebiet hat. Wir folgen dem breiten
Wanderweg durch waldfreies Almgebiet am Nucet Berghang entlang, begrenzt linker Hand
vom Oboarele-Tal, und erreichen, bei 1565 m Höhe, den Nucet- Sattel und den Wald. Der
schöne Waldweg steigt zum Bolboci-See und zum breiten Contur-Weg ab. Diesem folgen
wir, überqueren den langen Damm und sind an unserem Endziel - die Bolboci-Hütte(1440m)
am Ostende des großen gleichnamigen Sees.
Viorel; traducere Christel B.
62
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Drumeţie în Bucegi
„Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare, ori de unde-ai fi, răspunde la a lor chema-
re....“ Cu aceste versuri ne cheamă mereu Bucegii în lumea lor de basm. Vremea nu e prea
favorabilă şi totuşi pornim, bine echipaţi, din Sinaia spre culmile ascunse, din păcate, sub un
strat gros de nori. Pentru a nu da nas în nas cu
Moş Martin, urcăm până la Cota 1400 cu tele-
gondola şi de aici începem urcuşul pe flancul
sudic al muntelui Furnica spre şaua Dorului
(1935 m, bandă roşie). Din păcate cerul îşi
deschide baierele – fulgeră, tună şi toarnă, dar
ne continuăm urcuşul protejaţi de echipamentul
de ploaie. Trecem pe lângă şirul de stânci „La
Cetate“ (1820 m), urmat de scheletul metalic al
fostei cabane Vârful cu Dor (1885 m) construit
de Asociaţia Carpatină Transilvăneană (SKV
Braşov) şi după un ultim urcuş mai susţinut
atingem şaua Dorului (1935 m) lângă o
turmă de oi. De aici începe coborârea pe
valea Dorului (cruce galbenă) cu vedere
spre dreapta asupra muntelui Furnica, iar
spre stânga stâncăriile „Colţii lui Barbeş“ şi
ajungem la cabana „Valea Dorului“ (1820
m). După o pauză ne continuăm drumeţia, tot
coborând. Traversăm pe rând pârâul Izvorul
Dorului, şaua Clinului şi valea Oboarele.
Atingem după un scurt urcuş şoseaua alpină
a Bucegilor. Între timp ploaia s-a oprit, cerul
s-a mai limpezit şi priveliştea ajunge până
la creasta principală spre Caraiman, Coştila,
Babele, Colţii Obârşiei şi Mecetul Turcesc,
Cheile Tătarului
de unde izvorăşte Ialomiţa. Continuăm traseul
prin zona alpină sub culmea Nucetului, mărginită pe stânga de valea adâncă a Oboarelor şi
ajungem la 1565 m altitudine în şaua Nucet şi la liziera pădurii. În serpentine largi coborâm
spre lacul Bolboci, ajungem la drumul de contur, traversăm barajul lacului şi la capătul sudic
al lacului ne întâmpină, la 1440 m altitudine, cabana Bolboci.
Viorel.
63
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Wochenende im Ciucaş Gebirge


iner Einladung zum Ciucas kann man schwer widerstehen - vor allem wenn

E diese unter dem Motto „Durch die Welt der Ciucaş-Steinkolosse“ stattfindet
und auch ein wunderbares Wetter angesagt ist. Zwischen dem 23. und 26.
Juni organisierte der Landesverein VETERANMONT-România ein schönes verlängertes
Wochenende in diese so einzigartige Gebirgsgegend zu dem alle Bergfreunde eingeladen
waren. Zu diesem Event kamen zahlreiche Mitglieder des Vereins aus dem ganzen Land
und seitens des SKV Kronstadt fünf Teilnehmer: Lia, Lala, Viorel, Costel und Christel.
Treffpunkt war die kleine UTOPIA-Hütte bei Bratocea (905 m), im Târlung-Tal, rund 18 km
von Săcele entfernt. Im Süden der Südkarpaten gelegen, ist der Ciucaş, mit einer Gesamt-
fläche von nur rund 200 qkm, einer der schönsten Berge unserer Karpaten dessen Gipfel
(1954 m) seine Umgebung um mehr als 300 m überragt und eine wunderbare Aussicht,
ein einzigartiges Panorama, auf die umliegende Gebirgsgegend bietet. Eigenartig sind
die zahlreichen Verwitterungsformen des Konglomerates. Dadurch ist dieses Gebirge so
anziehend. Die bewaldeten Bergstöcke erheben sich anfangs sanfter, unterbrochen von
weiten Waldwiesen aber im Hochgebirge steigen sie plötzlich stolz in die Höhe in kuriosen
Felsenformen, entstanden durch die Meißelarbeit der Naturkräfte. Einige Beispiel wären:
Tigăile Mari. Tigăile Mici. Babele la Sfat, Turnul lui Goliat, Mâna Dracului, Colţii Natrii, Turnul
Căprioarei, Turnul de Aramă. Der einzige Nachteil dieser so anziehenden, nicht weit von
Kronstadt befindlichen Gegend, sind die fehlenden öffentlichen Verkehrsmittel. Obwohl
auf der DN 1A nur 18 km von Săcele und 29 km von Kronstadt (25 km bis Bratocea-Pass
und 35 km bis Muntele Roşu) entfernt, gibt es keine öffentlichen Transportmöglichkeiten.
Diese Strecken zu Fuß zurückzulegen um erst dann den Aufstieg zu beginnen, ist schwer
möglich. Unsere Veranstalter sicherten schon Donnerstag den Transport für dieTeilnehmer
vom Kronstädter Hauptbahnhof denen sich auch Lia anschließt. Wir starten erst Freitag
mit Costel, unserem Fahrer, und erreichen den Campingplatz schon am frühen Morgen.
Auf dem umzäunten Grundstück der Hütte ist reichlich Platz fürs Zelten. Trotzdem bietet
die Hütte auch 20 Schlafplätze, Strom, kaltes und warmes Wasser, Küche zur Selbstver-
pflegung und einen großen Speiseraum. Wir bevorzugen das Zelten. Unweit vom Zeltplatz
rauscht angenehm der kleine Babarunca-Bach mit Bademöglichkeit. Nur die Versorgung
mit Trinkwasser ist etwas schwieriger; das Leitungswasser hat einen faderen Geschmack.
Im Ciucaş gibt es kaum Wasser, man muss sich für eine Tagestour das nötige Trinkwasser
mitnehmen.
ie Wandertrassen im Ciucaş führen alle aus den kreisförmig umliegenden, tiefer

D
64
gelegenen Tälern (Târlung.Teleajen, Boncuţa, Strâmbu, Dâlghiu, Buzău) zum
Ciucaş-Gipfel (1954 m). Sie sind im Allgemeinen gut markiert, doch vor allem
SKV • Jahrbuch 2009-2010

beim Überqueren der weiten Almwiesen sind die Markierungen rar oder fehlen gänzlich, was
die Orientierung sehr erschwert. Nach einem frugalen Frühstück, doch mit allem Nötigen
im Rucksack, starten wir zu unser ersten Tour. Von der Hütte (908 m) steigen wir in die mit
gelben Dreieck markierte Trasse ein, die durch waldfreies Gebiet am Zănoaga-Berghang
leicht, aber stetig, aufsteigt. Das Wetter: märchenhaft, ein blauer wolkenloser Himmel und
viel, viel Sonne. Wir nähern uns einer großen Sennwirtschaft unterhalb des Zănoaga-Gipfels
(1361 m). Ein Rudel aggressiver Hunde empfängt uns. Es wird von den Hirten beruhigt und,
da sie gerade beim Frühstück sind, bekommen wir auch eine Kostprobe vom Schafskäse
und vom warmen Palukes. Wir steigen weiter, bei guter Wegmarkierung, durch lichte Wald-
gegend bis wir die Alm erreichen. Der Wanderweg verliert sich, Markierungen gibt es keine,
der weite Hang ist übersät von Latschen, Blaubeer- und Preiselbeersträuchern. Jedoch ist
die Sicht gut und wir steigen durch das hohe Gestrüpp zum Hauptkamm hoch, den wir in
einem breiten Sattel, unweit des Bratocea-Gipfels (1766 m, rotes Band) erreichen. Bei Nebel
ist die Orientierung praktisch ohne Kompass unmöglich. Hier stoßen wir auch auf die ersten
Steinkolosse des Ciucaş: vor uns erhebt sich hoch der Felsen „Claia Albă“. Nun geht es auf
der Alm am gut markierten Kammweg weiter. Es folgen die Felsen Tigăile Mici, Tigăile Mari bis
zum Sattel Tigăile Mari (1755 m). Das Wetter ist immer noch klar und der Himmel wolkenlos;
leider weht oben ein sehr heftiger Wind. Da teilen sich die Wandertrassen: Das rote Band
führt zum Ciucaş-Gipfel, nach links zweigt die mit rotem Kreuz markierte Trasse ab, die zur
Tesla-Wiese absteigt. Der Aufstieg zum Gipfel - die letzten 200 m Höhenunterschied - ist
schwierig, wegen des heftigen Windes dem wir ausgesetzt sind und wegen des Aufstieges
durch eine steile, steinige Talrinne. Wir kommen an den Felsen „Goliath“ und „Albă ca Zăpada“
vorbei und sind oben. Die Mühe zahlt sich aus dank dem Naturspektakel das sich uns von
hier oben anbietet, bedingt auch durch das so klare Wetter. Sichtbar sind der Königstein,
teilweise versteckt durch den Schuler und Hohenstein; der Bucegi, Gropşoarele und Zăganu,
die Ortschaft Cheia, die runde Kuppel des Siriu und, weit im Hintergrund, die Perşani- und
Baraolt-Gebirge. Wieder im Tigăile-Sattel folgen wir dem mit rotem Kreuz markierten Weg,
anfangs steil absteigend bis zur Waldgrenze, von wo es dann angenehm zu Tal geht bis
zum Tesla-Sattel (1350 m). Weiter steigen wir auf unmarkiertem Weg in das Quellengebiet
des Babarunca-Baches in ein tiefes Tal, direkt durch das Bachbett und stoßen dann, bei
1200 m Höhe, auf den breiten Forstweg der uns, am Tal entlang noch 5 km, bis zu unserem
Endziel führt, wo wir am späten Nachmittag ankommen.
ach einem gesunden Nachtschlaf im angenehmen Rauschen des Babarunca-Ba-

N ches ist Samstagmorgen noch immer sehr gutes Wetter, obwohl für Nachmittag
Regen und Sturm angesagt sind. Doch bis dann wollen wir noch das gute Wetter
nützen und haben auch den großen Vorteil, motorisiert zu sein. Per Auto fahren wir auf der
65
SKV • Jahrbuch 2009-2010

DN 1 A (8 km) bis zum Bratocea-Pass hoch (1272 m) - die Grenze zwischen dem Kreis
Prahova und dem Kreis Kronstadt wo wir unser Auto abstellen können. Unser Wanderziel
ist der Bratocea-Berghang (rotes-Band). Leider gibt es auch einen Nachteil -wir müssen zu
unserem Auto beim Rückweg dieselbe Trasse benützen. Von der Hauptstraße steigen wir
kurz durch den Wald auf einem breiten Wanderweg hoch und erreichen eine weite, große
Wiese mit Aussicht auf den Bratocea-Kamm und dessen Felsengebiet. Der Wanderweg
führt oberhalb einer großen Sennwirtschaft, diesmal ohne Hunde, und steigt dann langsam
auf einem breiten, befahrbaren Schotterweg in weiten Schlingen aufwärts bis zum hohen
Turm des Fernsehrelais und zum dazugehörenden Gebäude. Hier beginnt das Felsengebiet
„Porţile Bratocei“ mit dem ersten Steinkoloss „Sfinxul Bratocei“. Es folgt ein steiler, steiniger
Aufstieg durch lichte Waldgegend, der uns an zahlreichen Steinformationen („Colţii Bratocei“)
vorbei führt, mit schöner Aussicht, diesmal auf die Ortschaft Cheia, die Massive Groşoarele
und Zăganu, das Grohotiş- und das Baiului-Gebirge. Mit der Zeit wird der Aufstieg leichter
und wir erreichen den Hauptkamm. Der schmale Wanderweg schlingelt sich durch die weite
Almzone übersät von Wacholder-, Blaubeer-, Preiselbeer-sträucher und Zwerglatschen
zwischen denen farbenfroh zahlreiche Bergblumen blühen: Thymian, rotleuchtendes sten-
gelloses Leimkraut, Alpennelken, Glockenblumen, weiß gefiederte , wohlriechende Nelken,
immergrüne Felsenblümchen, tiefblauer Eisenhut und hohe Alpendisteln. Wir durchqueren
ein schmales Felsentor und.erreichen bei 1766 m Höhe den Bratocea-Gipfel und weiter,
leicht aufsteigend, die Felsen „Claia Alba“, unser Endziel. Schöne Aussicht auch auf
unsere gestrige Tour: im Vordergrund der hohe, runde Tesla-Gipfel. Um das Angenehme
mit dem Nützlichen zu verbinden und um auch genügend Zeit zu haben, pflücken wir mit
den mitgebrachten „Kämmen“ Blaubeeren die hier, am Osthang, häufiger wachsen, bis wir
wieder das Tal, die DN 1 A und unserer Auto erreichen. Im Lager angekommen und nach
einem kurzen Bad im Bach bereiten wir unser Abendessen vor - ein guter Kartoffelsterz, der
vortrefflich mundet. Inzwischen laufen auch die Vorbereitungen für den feierlichen Abschluss
mit Lagerfeuer, vereitelt aber durch einen heftigen Regen, mit Blitz und Donnergetöse, der
sich zum Glück schnell verzieht. Sonntag, wieder bei gutem Wetter, geht es dann heim. Es
waren zwei schöne, erlebnisreiche Tage mit wunderbarem Wetter.

Weekend în Ciucaş
tractivă a fost iniţiativa. membrilor Asociaţiei „VETERANMONT“ România, cu

A sediul în Craiova, de a participa în perioada 23-26 iulie 2009 la o tabără de corturi


în Munţii Ciucaş, sub denumirea: „Prin lumea coloşilor de piatră ai Ciucaşului“.
Tabăra a fost la Bratocea, la căbănuţa UTOPIA situată la 18 km de oraşul Săcele în valea
Tărlung. Aşezat în grupul muntos al Carpaţilor de Curbură şi având o suprafaţă relativ mică, de
66
SKV • Jahrbuch 2009-2010

doar 200 km2, masivul Ciucaş se detaşează net faţă de regiunile înconjurătoare, ridicându-se
semeţ şi dur, ca o adevărată cetate de piatră. În zona muntoasă masivul Ciucaş reprezintă unul
dintre cele mai frumoase şi mai atractive ţinuturi. Formele de eroziune ale conglomeratului sunt
unice, creând un relief specific de turnuri, stâlpi, ciuperci. Culmile împădurite, line la început,
întrerupte de poieni largi, de ridică în zona alpină brusc spre vârf, în diverse forme de relief
ruiniforme, modelate în mii de ani de procesele naturale – îngheţ/dezgheţ, vânt şi apă, cum
sunt: Babele la sfat, Tigăile Mari şi Mici, Turnul lui Goliat, Mâna Dracului, Colţii Natrii, Turnul
Căprioarei, Turnul de Aramă ş.a. Singurul dezavantaj turistic este lipsa mijloacelor oficiale de
transport, cu toate că accesul se face pe DN 1A – 18 km de la Săcele, 29 km de Braşov, 35
km până la Muntele Roşu şi 75 km de la Ploieşti. Văile care pătrund radial spre masiv – Tăr-
lung, Teleajen, Boncuţa, Strâmba, Dălghiu, Buzău – reprezintă principalele trasee de acces
spre vârf. În general traseele sunt bine marcate, dar în zona alpină, la traversarea poienilor
alpine largi, marcajele şi stâlpii lipsesc, ceea ce îngreunează orientarea, în special pe ceaţă.
Cabana se află pe un teren mare, împrejmuit, având loc suficient pentru instalarea corturilor,
dar oferă şi 20 de locuri de cazare, curent electric, apă şi o bucătărie pentru pregătirea mesei.
Nu departe de tabăra de corturi se află Valea Babarunca, cu locuri bune de scăldat.
Iată traseele parcurse:
1) Cabană (908 m) - culmea Zănoaga (triunghi galben) - Stâna Zănoaga de sub vârful
Zănoaga (136 m) - zona alpină presărată cu tufe de afin, merişor şi jnepeni (lipsă
marcaj şi cărare vizibilă) - culmea Bratocei (1776 m, bandă roşie) - Tigăile Mici - Ti-
găile Mari - vârful Bratocea (1827 m) - şaua Tigăilor (1745 m) - Turnul Goliat (1800
m) - stânca Albă ca Zăpada - vârful Ciucaş (1954 m).
Timp de mers: 4 1/2 – 5 ore (urcare); grad de dificultate: mediu, dificil pe ceaţă; diferenţa
de altitudine: + 1050 m. Privelişte excepţională din vârful Ciucaş.
Coborâre: vf. Ciucaş (1954 m) - şaua Tigăilor (1745 m, marcaj cruce roşie) - şaua Teslei
(1347 m) - obârşia văii Babarunca (nemarcat) - cheile Babarunca (1100 m) - D.F.
Babarunca - tabără (908 m).
Timp de mers: 4-4 1/2 ore; grad de dificultate: uşor; diferenţă de altitudine: – 1050 m.
2) Tabără (908 m) - pasul Bratocea (1263 m) - 8 km pe DN 1A - Releul de Televiziune
(bandă roşie) - Porţile Bratocei - Sfinxul Bratocei - Colţii Bratocei - vârful Bratocea
(1766 m) - Claia Albă )1800 m). Întoarcerea pe acelaşi traseu în pasul Bratocea.
Timp de mers dus-întors: din pasul Bratocea 4-5 ore (de la cabană până în pasul
Bratocea 2 ore de mers pe şosea); grad de dificultate: uşor; diferenţă de altitudine: ± 650
m. Privelişte pe traseu asupra masivelor Gropşoara şi Zăganu, Munţii Grohotiş şi Baiului,
Muntele Tesla, localitatea Cheia.
Christel B
67
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Auf den Spuren von Meister Petz


chon allein der Anblick eines großen Abdruckes einer Bärenpfote löst bei

S einigen einen Schock aus. Für andere ist es ein lang gehegter Traum
den Meister Petz auf seinem Bergpfade anzutreffen. Der Braunbär war im
Mittelalter noch über ganz Europa verbreitet. Heute fehlt er im allergrößten Teil des
Kontinents. Rumänien hat einen der höchsten Bärenbestände Europas - rund ein Drittel
aller Bären findet man noch in unseren Karpaten, zwischen 5000-6000 Tiere. Zwar heißt
Meister Petz Braunbär, doch schwankt seine Pelzfarbe von Beige über eine Vielzahl von
Brauntönen bis Kohlschwarz. In unseren Karpaten lebt eine einzige Bärenart - eben der
Braunbär (ursus arctus). 150-200 kg gelten als Durchschnittsgewicht, bis 450 kg kann
aber gelegentlich ein Bär auf die Waage bringen. Zwischen 20-50 kg Fett setzt der Bär
im Herbst an. Es ist seine Lebensversicherung für die Winterzeit. Zwischen Dezember
und Februar hält der Bär Winterruhe, liegt in einem wohlverborgenen Versteck und zehrt
an seinem „Speck“.In dieser Zeit kommen auch die Jungen auf die Welt. Im zeitigen
Frühjahr, wenn das Futterangebot kümmerlich ist, ist Meister Petz gar nicht wählerisch.
Er ist ein ausgesprochener „unspezialisierter“ Vegetarier - ein typischer Allesfresser,
vom zarten Frühlingsgras, jungen Trieben bis sogar zur Baumrinde. In Buchen- und Ei-
chenwäldern sucht er nach Bucheckern und Eicheln. Im Sommer ist sein Tisch reichlich
gedeckt. In Himbeer- und Blaubeerfeldern speist er schmatzend die süßen Früchte, sucht
auch Vogelbeerbäume und Wildkirschen. Einen wahren Überfluss an Nahrung bringt der
Herbst in den Mischwäldern. In dieser Zeit reift auch das Obst und ergänzt das „Menü“
des Bären. In der Wildnis bekommt man nur selten den scheuen, vorwiegend nächtlich
streifenden Bären zu Gesicht. Sein erstklassiges Gehör und der hochfeine Geruchssinn
verraten dem Bären den Menschen, denen er regelmäßig ausweicht. Nur Bärinnen mit
Jungtieren oder verletzte Tiere sind Ausnahmen. Einem ernsthaft angreifenden Bären
ist der Mensch chancenlos unterlegen. Ein auf seinen Hinterpfoten aufgerichteter Bär,
denkt nicht unbedingt an Angriff, dadurch erweitert er sich sein Gesichtsfeld, ängstlich
nach Sicherung suchend. Aber es gibt auch immer wieder Ausnahmen. Als allgemeine
Regel gilt nicht unbedingt im Wald zu brüllen, aber durch verschiedene Geräusche sich
bemerkbar zu machen. Und, bei einer unerwarteten Begegnung, die Ruhe bewahren, nicht
mit den Armen fuchteln, nicht schreien oder weglaufen. Der Bär ist genauso erschrocken
und verängstigt wie der Mensch und wird so, bald wie möglich, die Flucht ergreifen.
Christel B.

68
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Das „Türchen“ zum Schuler


chon seit über einem Jahr erzähle ich unserer Wandergruppe vom „Türchen“

S (Portiţa) - eine Wandertrasse, die direkt zur Kanzel unterhalb der Schuler-
spitze führt, für sie unbekannt und daher anziehend. Es ist eine teilweise
unmarkierte Trasse, ziemlich schwierig und winters unzugänglich. Erstens weist sie einen
großen Höhenunterschied auf - über 1000 m; zweitens, da sie nicht sehr begangen ist, ist
sie ziemlich wild und verwachsen.
nser Treffpunkt ist der Hauptbahnhof, von wo wir mit dem Zug bis zur Haltestelle

U Untertömösch -Timişul de Jos fahren. Bei gutem Wetter geht es zu sechst anfangs
am breiten Forstweg (blaues Kreuz) am Lamba-Mare-Bach leicht aufsteigend rund
4 km entlang, beidseitig begrenzt von hohen bewaldeten Hängen. Wir erreichen das Ende des
Forstweges in einer kleinen Lichtung neben einem gut verschlossenen Jägerhaus, wo auch
das Abenteuerliche unserer Tour anfängt. Die Markierung ist ziemlich spärlich. Unkraut, hohe
Brennnessel und meterhohe Alantpflanzen verdecken den Wanderweg. Obwohl sehr warm,
ziehen wir dicke Kleidung an, um Beine und Arme zu schützen. Der Lamba-Bach versickert
hier. Durch das schmale, steinige Bachbett kann man aufsteigen, doch ist es diesmal sehr
wasserreich und nicht zugänglich. Es geht langsam aufwärts; wir kämpfen uns durch das
Unkrautmeer, das über unsere Köpfe reicht. Es ist wie im Urwald. Mal durchs Wasser, mal
am Waldhang stetig aufsteigend, geht es unserem Ziel zu. Obwohl die Markierung sehr rar ist,
können wir uns nicht verlaufen, weil das enge Tal seitlich von steilen Waldhängen begrenzt ist.
Mit der Zeit wird der Weg leichter - es geht über steinigen Waldboden, an großen Felsblöcken
vorbei. Rechter Hand stoßen wir auf die Abzweigung der markierten Trasse, die durch die
„Prăpastia rece“ zur Ruia-Wiese aufsteigt. Wir folgen linker Hand dem immer enger werdenden
Tal aufsteigend (unmarkiert), bald beidseitig begrenzt von hohen Felsenwänden. Linker Hand
der Schuler - rechts der Ruia-Kamm. Zurückblickend haben wir Aussicht auf den Crucurul-Berg-
hang und, weit unten, auf das Tömösch-Tal. Bei rund 1300 m Höhe stehen wir vor dem kleinen
Felsentor des Schulers - ein schmaler Einstieg zwischen den Felswänden. Ein steiniger Weg
schmiegt sich an der Felswand entlang, bis sich dann das Tal weitet. Leider ist auch hier der
Wanderweg ganz verwachsen und verwildert: Viel Gestrüpp, steinig und schwierig aber auch
zahlreiche Bergblumen bringen etwas Farbe in die Umgebung: weiß leuchtende Margareten,
nesselblättrige Glockenblumen, weiß-gelbes Mädchensüß, blau-lila breitblättriges Knabenkraut
und dunkelblauer Eisenhut. Es geht nur langsam vorwärts über Stock und Stein, bis wir dann
endlich die Kanzel erreichen und den breiten Weg, der zur Schulerhütte führt. Hier wird dann
ausgiebig, bei wunderschönem Wetter, auf der weitenTerrasse geruht, bis wir dann am gut be-
kannten Roten Weg absteigen, die Schulerau erreichen und mit dem Bus heimwärts fahren.
Christel B.
69
SKV • Jahrbuch 2009-2010

„Portiţa“ Postăvarului
Un traseu mai puţin cunoscut, dar atractiv şi spectaculos, pleacă de la halta Timişul de
Jos direct până sub vârful Postăvarul. E un traseu parţial nemarcat, cu un grad mai ridicat
de dificultate, iarna impracticabil şi cu o diferenţă de altitudine de peste 1000 m. Traseul
începe, din mica halta, pe un drum forestier pe valea Lamba Mare, marcat cu cruce albastră,
circa 4 km, care se termină într-o poieniţă lângă un mic canton forestier. În continuare o
cărare abia vizibilă continuă direct prin albia mică şi îngustă a văii Lamba, de obicei seacă,
dar care este complet acoperită de lăstăriş, urzici, frunze uriaşe de brusturet şi o mare
aurie a florilor de iarbă mare, care ne trec de umeri. Marcajul este aproape inexistent, dar
prin valea relativ îngustă, mărginită pe ambele părţi de versanţi înclinaţi împăduriţi, este
imposibil să te rătăceşti. Urcuşul e anevoios, când peste bolovănişuri, când prin marea de
lăstăriş, până ce ajungem la bifurcaţia traseelor. Spre dreapta, traseul marcat urcă prin
prăpastia rece spre traseul bandă albastră şi poiana Ruia. Noi ne continuăm ursuşul spre
stânga, fără marcaj, peste o zonă presărată cu blocuri mai mici sau mai mari de piatră.
Valea se îngustează tot mai mult, mărginită pe stânga de pereţii înalţi stâncoşi ai crestei
Postăvarului, ce coboară în valea Timişului, şi pe dreapta de pereţii crestei Ruia. La 1300
m altitudine ne aflăm în faţa unei portiţe de piatră, o intrare îngustă între pereţii de piatră.
O cărare pietroasă lipită de stâncă, urcă susţinută prin valea îngustă, care cu timpul însă
se lărgeşte tot mai mult. Şi aici mult lăstăriş, care acoperă cărăruia pietroasă, îngreunând
urcuşul. Un covor pestriţ de flori montane ne încântă ochii şi sufletul. Urcăm tot mai sus, pas
cu pas, până ajungem în Kanzel şi la drumul larg care ne conduce la cabana Postăvarul,
finalul expediţiei noastre.
Christel B.

70
SKV • Jahrbuch 2009-2010

„Gemssteig“ im Schnee
Paul Philppi
Es war in den Ostertagen 1943. Rumänien war schon seit fast zwei Jahren in den
Krieg mit der Sowjetunion verwickelt - und wir 19-jährigen Rumäniendeutschen sollten
dem-nächst in deutsche Truppenverbände eingezogen werden. Auf Kriegszeit. Um dann,
(nach dem Sieg!), wieder in die rumänische Armee-Reserve zurück zu kehren. Dieses auf
uns Zukommende schwebte wie eine Wolke über uns, als wir uns entschlossen, jetzt noch
einmal in die Berge zu aufzubrechen.
Meine Freunde und ich bevorzugten sonst immer den Königstein. Zweimal hatten wir
mitten im kalten Winter, vor Sylvester 1940 und 1941, bei 22 Grad Minustemperatur den
Kamm bestiegen - einmal durch die Pfaffenschlucht, einmal über die „Westwand“. Die Alpine
Rettungsstelle des SKV hatte uns dazu, zögernd nur, Steigeisen, Pickel und Seil geliehen.
Sie wollte ja ihren Nachwuchs nicht verlieren. Aber wir waren die „Lehrlinge“ unseres „Herrn
Prox“, so konnte man uns die Ausrüstung nicht verweigern.
Diesmal zog es meine Freunde auf den Butschetsch. Denn diesmal wollten sie Schifahren.
Also auf, in die Malaieschter Hütte! Beim Hüttenwirt Stănilă - die Stănilăs bewirtschafteten
das SKV-Schutzhaus in dritter Generation - würden wir gut aufgehoben sein.
Ich selber wäre lieber beim Königstein geblieben, denn ich hatte einen Meniskus-Schaden
und durfte nicht Schifahren. Was sollte ich nun in Malaiescht? Während sich die Freunde
auf ihren Brettern unter den Kaminen tummelten, musste ich mir eine andere Heldentat
ausdenken. So verfiel ich auf den Gedanken, den „Gemssteig“ auf den Bucşoi hoch zu
steigen, obwohl es ernstlich hieß, der sei nur im Sommer zu begehen. Doch war mein
Großvater Franz Joseph Zeidner in einem Schivereinsjahrbuch als Winter-Erstbesteiger
von zwei Wegen in den Kronstädter Karpaten verzeichnet. Warum sollte da nicht auch ich
einen ähnlichen Versuch machen?
Gedacht, getan. Die Freunde waren zu den Kaminen aufgebrochen. Ich machte mich
bei gutem Wetter auf den Weg und stieg langsam den Gemssteig hoch. Und tatsächlich:
Ich erreichte den voll beschneiten und hell beschienenen Bucşoi-Gipfel. Voller Siegeslust
genoss ich den herrlichen Rundblick! Und nachdem ich den genossen hatte, legte ich
mich zur wohlverdienten Rast auf den vereisten Schneeboden ein wenig hin. Da ich gegen
Sonnenbrand sehr empfindlich bin (ich hatte nach solchen Winter-Ausflügen immer mit blü-
henden Lippen zu kämpfen), legte ich ein Taschentuch aufs Gesicht.... Und schlief ein....
Ich weiß nicht, wie lange ich geschlafen hatte, als ich von einem kalten Luftzug erwachte.
Taschentuch vom Gesicht abgezogen - wo war ich? Ich war im Nebel.
Ganz eingehüllt. In welcher Richtung hatte ich mich hingelegt? Wo war jetzt was? Ich
kam mir ziemlich verloren und hilflos vor. Mobiltelefone gab es damals natürlich noch
71
SKV • Jahrbuch 2009-2010

nicht, und meine Siegesstimmung wich einer aufkeimenden Sorge. Werde ich durch diese
winterliche Nebellandschaft wieder zur Hütte zurück finden? So ganz harmlos ist unser
Bucşoi im winterlichen Gewände gerade nicht.
Also Ruhe bewahren und abwarten. Der Nebel konnte ja so schnell verschwinden wie er
gekommen war. Freilich musste ich an den Vers aus Hubert Mumelters „Bergfibel“ denken:
„Man fühlt sich keineswegs sehr heiter / auf einem Grat als Blitzableiter“. Gewiss: Hier ging
es nicht um einen möglichen Blitzschlag. Aber auch das Frieren in der Nebelsuppe stimmt
einen nicht sehr heiter. Besonders dann nicht wenn man nicht weiß, ob und wann man den
Nebel wieder los wird. Und dennoch: Jetzt heißt es Ruhe bewahren!
Das lohnte sich schneller als ich befürchtet harte. Nach etwa einer Viertelstunde zerriss
einmal die Nebelwand und zeigte mir für einige Sekunden den Omu -und dazu den Grat,
der zu ihm hinüber führt. Jetzt wusste ich, wo der Ausweg sich geöffnet hat. Ich zögerte
keinen Augenblick und nahm den Weg unter die Füße. Der Nebel war sofort wieder über
den Grat und über mich gekommen. Aber die Lektion, die ich fürs ganze Leben gelernt
hatte, setzte ich in die Praxis um: Wenn du, lieber Freund, das Ziel und den Weg dorthin
deutlich erkennen konntest, dann mach dich auch auf und geh los. Sofort! Warte nicht auf
eine zweite Gelegenheit.
Ich gelangte zum HauptgipfeL Ob die kleine Hütte dort an dem Tage zugänglich oder gar
bewirtschaftet war, weiß ich nicht mehr. Eher war sie es nicht Denn ich erinnere mich, dass
die hin und her ziehenden Nebelschwaden
dünner wurden, so dass ich mich, beflü-
gelt von der glücklichen Lösung meines
Problems, in Richtung „Hexentanzplatz“
rasch auf den Weg machen konnte. Durch
einen der zwei tief verschneiten und von
Schispuren durchzogenen Kamine stieg ich
zügig ab und gelangte wohlbehalten zum
Malaieschter Schutzhaus. Die Freunde hat-
ten sich auch bereits eingefunden. Und ich
war stolz, trotz Meniskusrisses mein Extra-
Teil zum sportlichen Programm des Tages
beigetragen zu haben. Es war zugleich
mein Abschied vom Butschetsch. Dem
Königstein Adieu zu sagen, bekam ich dann
im Sommer auch noch einmal Gelegenheit.
Adieu für eine lange, viel zu lange Zeit.
72
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Glückwunsch zum 95.


eder der sich die Fähigkeit erhält Schönes zu erkennen, wird nie alt werden“, ein

J Spruch von Franz Kafka dem Frau Albu Leopoldine - Poldi Tante und für mich Har-
ry - ihr Leben lang treu geblieben ist. Vor kurzem feierte sie ihren 95. Geburtstag
in ganz engem Kreis. Als Geburtstagsgeschenk gab es für Harry eine große Überraschung,
eine Fahrt zum Schwarzen-Meer um einen Sonnenaufgang und -Untergang zu erleben. Harry
ist unser ältestes Mitglied weil sie bereits seit 1930 im SKV, Sektion Kronstadt, eingeschrie-
ben ist. Die Familie kam 1892 aus Wien nach Bukarest und im Jahre 1923 übersiedelte sie
nach Kronstadt, baute sich ihr Haus in der Oberen Sandgasse - heute Stâncii-Straße. Ihr
Vater starb sehr früh im Ersten Weltkrieg, so dass Harry ihn kaum kannte. Ein schweres,
bewegtes Leben, denkt man nur an die Folgen zweier Weltkriege die sie mit viel Lebensmut,
Beharrlichkeit und Optimismus überstanden hat, liegt hinter ihr. Bereits in ihrer Jugend ist
sie eine begeisterte Wanderin in den Kronstädter Bergen gewesen. Ihnen ist sie auch heute
treu geblieben. Wöchentlich, wenn jeden Donnerstag die ADZ mit der Karpatenrundschau zu
ihr ins Haus flattert, „begleitet“ sie uns, gemütlich lesend, auf unseren Touren - für sie noch
immer sehr bekannte und oft begangene Trassen. Dadurch bleibt sie stets am Laufenden was
unseren SKV betrifft. Von der sonnenausgesetzten Terrasse ihres großen Hauses genießt
man das wunderschöne Panorama von Kronstadt: Zinne, Schneckenberg, Obervorstadt,
Altstadt sowie die Wandlungen der Jahreszeiten. Im großen Garten blühen vom Frühling bis
spät im Herbst zahlreiche Blumen und Sträucher so dass Harry jeden Tag die Gelegenheit
hat, Schönes zu sehen, zu erleben, zu genießen. Das ist ihr Jungbrunnen. Stolz zeigt sie
mir einen alten Apfelbaum den noch ihre Großmutter in den 40er Jahren pflanzte und der
seitdem, Jahr für Jahr, reichlich Früchte trägt - gute Winteräpfel, ein Baum, der, so wie sie,
auch schwere und gute Zeiten gemeistert hat. Heute sorgt eine junge Familie für Harry; doch
tagsüber bleibt sie ziemlich alleine. So freut sich immer, wenn sich jemand am Telefon meldet,
ein Brief ankommt und wenn ich mich zu einem Besuch ankündige. Dann wird es für sie immer
ein „schöner“ Tag. Bekannte und Freunde hat sie in allen Ecken der Welt, ist mit vielen im
regen Briefwechsel. Ihre schöne, regelmäßige, leicht lesbare Schrift ist ein weiteres Beispiel
für die Pflege des Schönen. Geistig noch immer sehr aktiv, liest die Seniorin regelmäßig die
Zeitung; immer liegt ein Buch, in dem sie liest, auf dem Tisch. Sie hört Nachrichten aber vor
allem versäumt sie nie die Kultursendungen im Fernsehen und Radio. Ein großer Wunsch,
nochmals die Schulerhütte zu erreichen, ist leider noch nicht in Erfüllung gegangen, aber es
bleibt ein Versprechen, das wir bis im Herbst sicherlich erfüllen werden.
ls Abschluss für unser Geburtstagskind möchte ich im Namen unserer SKV-

A Mitglieder, vor allem unserer Hüttenwartfamilie Rolf und Nelly Truetsch, von
ganzem Herzen einen schönen Geburtstagsgruß ausrichten. Meinen Bericht
73
SKV • Jahrbuch 2009-2010

schließe ich mit einem Spruch von Seneca, sehr ansprechend für Harry: „Wer jeden Tag
sagen kann, ich habe gelebt, dem bringt der Morgen einen neuen Gewinn“.

Felicitări
„Cel care îşi păstrează capacitatea de a recunoaşte frumosul, nu va îmbătrâni niciodată“
– un aforism al lui Franz Kafka, aforism căruia doamna Albu Leopoldine, tanti Poldi (pentru
mine Harry), i-a rămas credincioasă toată viaţa. Cu ocazia zilei ei de naştere - 95 de ani
- a avut parte de o surpriză plăcută, şi anume o călătorie la Marea Neagră, pentru a putea
admira un răsărit şi un apus de soare. Harry este cel mai în vârstă membru al secţiei noas-
tre, fiind înscrisă în SKV din anul 1930. Familia ei a venit în 1892 din Viena şi s-a stabilit
în Bucureşti. În 1923 s-au mutat în Braşov, unde şi-au construit o casă pe strada Nisipului
de Sus, astăzi Stâncii. Tatăl ei a murit timpuriu în primul război mondial, ea cunoscându-l
foarte puţin. A avut o viaţă zbuciumată dacă ne gândim la urmările celor două războaie
mondiale pe care le-a traversat cu mult curaj, optimism şi perseverenţă.
Încă din tinereţe a fost o montaniardă înflăcărată, drumeţind în zona munţilor Braşovului,
cărora le-a rămas credincioasă până astăzi. În fiecare joi, când apare cotidianul ADZ cu
suplimentul din Braşov Karpatenrundschau, ne „însoţeşte“ în excursiile nostre, stând comod
în fotoliu, multe trasee fiindu-i foarte familiare.
De pe terasa casei, expusă razelor de soare, poţi admira o panoramă splendidă asupra
Braşovului: Tâmpa, Dealul Melcilor, Scheiul, centrul vechi al oraşului, schimbările anotim-
purilor. În grădină înfloresc, tot timpul anului până toamna tâtziu, o mulţime de flori. Astfel,
Harry are zilnic prilejul de a admira frumosul, ceea ce o menţine tânără în suflet. Cu multă
mândrie îmi arată un măr plantat în anii ’40 de către bunica ei, şi care rodeşte de atunci
în fiecare an. Este un copac care, ca şi doamna Albu, a supravieţuit vremurilor mai bune,
şi mai grele.
Atunci când primeşte un telefon, o scrisoare sau o vizită se bucură nespus de mult, şi
are o „zi frumoasă“. Are prieteni şi cunoştinţe în toate colţurile lumii. Scrisul ei ordonat şi
foarte citeţ este un alt exemplu care vorbeşte despre cultivarea frumosului. Psihic este
deosebit de activă, citeşte ziarele, mereu are la îndemână o carte, ascultă ştirile, dar mai
ales nu pierde nici o emisiune culturală transmisă la radio sau la televizor.
În încheiere, sărbătoritei noastre îi dorim în numele membrilor secţiei SKV-Braşov, dar în
mod special din partea familiei Nelly şi Rolf Truetsch, administratorii cabanei Julius Römer,
din toată inima cele mai bune urări. Aş vrea să închei cu un citat din Seneca: „Cine poate
spune în fiecare zi am trăit, acestuia zorile îi aduc un nou câştig!“.
Christel B.

74
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Zum Gedenken an Manfred Tontsch


In diesem Jahr hat uns ein alter und guter Kamerade verlassen: Manfred Tontsch. Er ist
bis zuletzt ein aktiver Mensch geblieben, selbst als er an einer schweren Krankheit gelittet
hat, die er ohne viele Klagen erduldet hat. Er war einer jener besonderen Fachleute (von
Beruf war er Ingenieur) die auch nach Rentenantritt weiter arbeiten wollten und deren Rat
und Hilfe gefragt war. Manfred war ein gerechter und ausgewogener Mensch. Sein Sinn für
Gerechtigkeit machte sich nicht nur in den Beziehungen zu seinen Mitmenschen bemerkbar,
sondern auch in seiner Tätigkeit als geschätzter Schiedsrichter bei Leichtathletikwettbew
erben. In diesem Bereich hat er auch zur Ausbildung junger Schiedsrichter beigetragen.
Als Vorstandsmitglied des Kronstädter Deutschen Ortsforums und als langjähriges Mitglied
des Presbyteriums der evangelischen Kirchengemeinde Bartholomae war er auch sozial
engagiert. Für den SKV hat er mit Herz und Seele gearbeitet. Er war ein leidenschaftlicher
Wanderer; als Vereinsmitglied hat er vorbildlich seine Pflichten in der Verwaltung der
Kronstädter Sektion erfüllt. Manfred
war bescheiden und hat uns in aller
Ruhe verlassen. Vielleicht auch deshalb
vermissen wir ihn nun umso mehr.
Marcel Şofariu

În amintirea lui Manf-


red Tontsch
Anul acesta ne-a părăsit un vechi şi
bun camarad: Manfred Tontsch. A fost un om activ şi a rămas astfel mult timp chiar şi după
ce l-a atins o boală grea, pe care a suportat-o cu stoicism, fără să se plângă şi fără să o
ia mult în seamă. De meserie inginer, a fost printre acei buni profesionişti care au ales şi
au fost aleşi să lucreze chiar şi mult timp după ieşirea la pensie. A fost un om cumpătat
şi drept. Corectitudinea a fost calitatea pe care a pus-o în valoare nu numai în relaţia cu
cei din imediata apropiere ci şi prin preocupările sale: a fost un priceput şi apreciat arbitru
de atletism şi a contribuit la formarea tinerilor arbitri. A fost o persoană activă social, fiind
în conducerea Forumului Democrat din Braşov şi timp îndelungat în Prezbiteriul Parohiei
Evanghelice Bartolomeu. A depus multă energie şi suflet pentru SKV, fiind un excursionist
împătimit şi unul dintre membrii care s-au ocupat cu conştiinciozitate şi de activităţile ad-
ministrative ale Asociaţiei. A fost un om modest şi s-a retras dintre noi discret, calităţi rare,
care fac să îi simţim şi mai mult lipsa.
Marcel Şofariu
75
SKV • Jahrbuch 2009-2010

In Memoriam
Nicuşor Scurtu (29.05.1975 - 20.02.2010)
Nicuşor Scurtu, era medic stomatolog
şi un salvamontist cu experienţă. Se alătu-
rase grupării de salvamontişti Râşnov încă
de la 16 ani şi era un pasionat al muntelui
şi al alpinismului.
Pentru noi totul a început în anul 2007,
odată cu tabăra de vară SKV din Apuseni.
Atunci i-am cunoscut pe Nicu, pe Vio şi pe
cele 2 fete ale lor: Ana şi Mara. De atunci
au mai urmat excursii făcute împreună, în-
tâlniri la cabană, celebrarea la Postăvaru
a cuceririi cu succes a muntelui Kiliman-
jaro de către Nicuşor şi nu în ultimul rând
tabăra de vară SKV din 2009 din Austria.
Aceasta este doar varianta pe scurt a
ceea ce a însemnat prietenia noastră cu
Nicuşor. În urmă au rămas amintiri plăcute
şi regretul că nu am reuşit să facem mai mult... Din nou natura şi-a ales nemiloasă tributul.
Dragostea lui pentru munte şi pentru ski l-au luat prea repede dintre noi.
Dar natura este singurul asasin pe care nu-l putem judeca.
Nu te vom uita niciodată!
Claudia Oancea

76
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Sommerlager der SKV - Sektion Kronstadt


in Österreich
m Spätherbst voriges Jahr kam von Harald Roth eine sehr verlockende Ein-

I ladung, unser Sommerlager in Österreich, im Nationalpark „Hohe Tauern“ im


Fraganter Gebiet mit Ausgangspunkt Klagenfurt zu verbringen. Da sich Harald
(Mitglied des Östereichischen Alpenvereins - ÖAV) bemühte, für uns auch sehr günstige
Preise und Übernachtungsmöglichkeiten zu sichern, haben wir gern zugesagt.
ür unsere Übernachtung, nach zwei Tagen in einem Zeltlager neben Klagenfurt,

F gibt es die Fraganter Jugendherberge, die dem ÖAV gehört und in der Gold-
bergruppe des Nationalparks bei 1800 m Höhe liegt. Die Fahrt nach Österreich
und Umgebung erfolgte mit privaten Autos.

Grüß Gott Österreich!


nsere siebenköpfige SKV Gruppe startet mit einem Kleinbus Freitag frühmor-

U gens aus Kronstadt los. Der Rest unserer Wandergruppe fährt später los. Eine
unendlich lange Fahrt liegt vor uns. Wir erreichen Klagenfurt, die Tourismus-
region in Südkärnten am Klopeiner See, und dann, mit Hilfe von Harald Roth, unserem
Gastgeber, auch unser Zeltlager am Turnersee. Für Nachmittag ist die Besichtigung der
Obir-Höhle vorgesehen, an der nur wir teilnehmen, da der Rest unsere Kollegen erst spät
abends das Lager erreichen. Vom Lager fahren wir bis zur Ortschaft Bad Eisenkappel -der
so bekannte Kur- und Luftkurort Kärntens, eingebettet in die östlichen Karawanken und
umgeben von sattgrünen Wäldern und Bergen. Sie bietet eine Vielfalt von Kultur-, Natur-
und Sportangeboten: rund 200 km Radweg, 200 km Wanderrouten, 30 km Angler-Eldorado,
ein Oldtimer-Museum und, als Krönung, die Obir-Tropfsteinhöhlen. Diese liegen auf 1000m
Seehöhe bei Bad Eisenkappel, Griffin, Hütteriberg, Villach und in Slowenien bei Mezica und
Velne - je in einer der landschaftlich schönsten Regionen von Kärnten. Die Faszination der
Obir-Tropfsteinhöhlen besteht in dem unvergleichlichen Mix aus Natur und Mensch, aus der
Symbiose von 200 Millionen Jahren und moderner Technik. Entdeckt wurden die Höhlen
1870 als sich Bergleute auf die Suche nach Blei und Zink begaben. Damals interessierte
man sich nur für die von der Natur geschaffenen unterirdischen Gänge um schneller in den
Berg vorzudringen. Von einer tiefen Dunkelheit umgeben, spärlich beleuchtet von ihren
Fackeln gelangten die ersten Menschen in die Höhlen Kärntens und Sloweniens. Auch
heute hat diese Welt unterTag nichts von ihrer Faszination verloren. Mystisch und bizarr
sind die Formen aus Stein und Wasser, die sich hier in Jahrtausenden gebildet haben.
Die Obir-Tropfsteinhöhle präsentiert sich für den Besucher als unterirdischer Erlebnispark.
77
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Sorgfältig wurden Licht-, Ton- und Videostationen gestaltet, effektvolle Klänge und Lichter
erfüllen die unterirdischen Räume mit Leben und legen die Naturschönheiten - in Jahrmil-
lionen entstandene Steine frei. An neun Stationen unterstreichen multimediale Effekte das
Naturspiel. Der Erlebnispark, rund 800m lang, führt über zahlreiche Treppen und schmale
Gänge; sorgfältig gesetztes Licht erhellt die Dunkelheit, Musik durchbricht die Stille. Die
Welt der Bergleute wird greifbar, die Tropfsteine leben -Botschafter einer fernen Welt. Die
Obir-Tropfsteinhöhle kann nur mit Bussen erreicht werden, die regelmäßig aus dem Zentrum
von Bad Eisenkappel zur Höhle verkehren.

Klagenfurt - die Rose am Wörthersee


n einer wunderschönen landschaftlichen Umwelt gelegen, mit zahlreichen

I Plätzen, Innenhöfen, Straßen und Gassen, mit zahlreichen historischen Bauten,


Sakralbauten und hervorragenden Beispielen moderner Architektur, haben wir
die Gelegenheit, die Landeshauptstadt von Kärnter in einem verlängerten Rundgang zu
erkunden. Und das bei einem glänzenden Wetter und einer sehr kompetenten Kulturführung.
Klagenfurt ist Universitätsstadt, Bischofssitz, Verwaltungszentrum, Sitz des Landestages,
Schulstadt und vieles andere. Als Gründer der Satdt Klagenfurt gelten zwei bedeutende
Vertreter der Spanheimer: Herzog Hermann und sein jüngerer Sohn Bernhard, die zwi-
schen 1246 und 1252 das neue Klagenfurt um den heutigen Alten Platz anlegten. Der
Name geht vom Volksaberglauben aus, dass sich an den Flussübergängen unheimliche
Wasserdämone aufhielten, die Menschernopfer forderten. Danach ist Klagenfurt als „Furt
der Klage“ zu deuten und das Wappen der Satdt ist der Lindwurm mit dem schützenden
Tor, worüber es eine alte Lindwurmsaga gibt. Der Spaziergang durch die Altstadt führt uns
durch vergangene Jahrhunderte, vorbei an Bauwerken, die zum Großteil von italienischen
Baumeistern geschaffen wurden. Die großartige Architektur blieb unversehrt erhalten: stilvolle
Althäuser, Bauwerke der Renaissance, renovierte Fassaden und Portale, öffentlich zugängli-
che Innenhöfe. Dafür wurde Klagenfurt gleich mit drei der begehrten Europa-Nostra-Diplome
ausgezeichnet. Unser historischer Stadtbummel beginnt in der sogernannten Altstadt, die uns zu
den interessantesten Punkten der Landeshauptstadt führt. Hier empfängt uns das Alte Rathaus,
das um 1600 gebaut wurde, heute Palais Rosenberg mit dem Rosenberger Wappen und dem
Arkadenhof. Die Dreifaltigkeitssäule – ursprünglich als hölzerne Pestsäule errichtet und nach
dem Sieg über die Türken (Wien 1683) mit Halbmond und Kreuz erweitert, schmückt den Alten
Platz. Die erste Fußgängerzone in Österreich, 1961 angelegt, ist auch die älteste Straße von
Klagenfurt, wo einst Herzog Bernhard die Stadt gründete und dessen Denkmal sich auch am
Alten Platz befindet. Entlang dieser Zone können wir zahlreiche schöne Fassaden und Arka-
denhöfe, kunsthistorische Häuser bewundern. Das 1594 fertiggestellte Landhaus beherbergt
78
SKV • Jahrbuch 2009-2010

einen Wappensaal mit insgesamt 665 Wappen Kärntens. Das künstlerisch wertvolle Denkmal
der Kaiserin Maria Theresia befindet sich auf der Ostseite des „Neues Platzes“ und in dessen
Mitte bestaunen wir den Lindwurmbrunnen, das Wappentier Klagenfurts, fertiggestellt 1636 als
Erinnerung an die Gründungssage. Das „Wörthersee-Mandl“, Stadttheater, das Mariendenkmal,
Domkirche, der „Steinerne Fischer“ und der „Bäckerjunge“, die alten Stadtmauern und der
Stadtgraben ergänzen unsere Tour, die wir beim Sitz des ÖAV beenden.

Pyramidenkogel über dem Wörthersee


lagenfurt und Umgebung haben noch vieles zu bieten. Sehenswert sind unter

K anderem der Reptilienzoo - der größte seiner Art in Europa. Desgleichen lohnt
sich auch ein Besuch zum Minimundus -„die kleine Welt am Wörthersee“, der
einer kleinen Weltreise gleicht. Da kann man weltweit einzigartige Ausstellungsstücke
besichtigen, nämlich insgesamt 140 Modelle von Gebäuden aus 53 Ländern der gesam-
ten Erde im Maßstab 1:25. Alle sind detailgetreu erstellt, unter anderem der Petersdom
von Rom, der Tadsch Mahal, der CN-Tower von Toronto, der Eiffelturm, die New Yorker
Freiheitsstatue u.v.a. Wir erreichen Pörtschach per Auto, um vom hohen Pyramidenkogel
(905 m) einen einzigartigen Rundblick über Kämtens bezaubernde Landschaft ‚ und seine
beeindruckenden Seen zu genießen. Der hohe Turm liegt auf einem Berggipfel bei 851 m
Höhe, wurde zwischen 1966 und 1968 erbaut, hat eine Höhe von 54 m und besteht aus drei
großen Besucherplattformen mit einer Oberfläche von insgesamt ca 250 qm. Eine moderne
Liftanlage, befördert uns zur ersten Plattform zu den nächsten zwei Aussichtsplattformen
führen Stiegen hoch. Hier oben, bei einem glänzenden Wetter, erwartet uns ein grandiöser
Rundblick nicht nur auf den Wörthersee und das Klagenfurter Becken sondern auch auf fast
ganz Kärnten, auf die Berglandschaft der Ostalpen und die tiefer gelegene Umgebung, auf
die verstreuten Ortschaften, die zu Satnitz gehören. Tief zu unseren Füßen - der tiefblaue
Wörthersee, rund 18 km lang und 1 -1,5 km breit mit seinen kleinen, grünen Inseln: umge-
ben von einer Reihe bemerkenswerter Orte mit Bau- und Kunstdenkmälern. Weit im Süden,
oberhalb des weiten Rosentales, erheben sich die Karawanken. Zahlreiche verstreute Seen:
Rauschelesee, Keutschachersee, Hafnersee und Osiachersee ergänzen das Bild. Von den
zahlreichen Ortschaften erwähnen wir: Velden, dessen öffentliche Badeanstalt 1865 ein-
gerichtet wurde; Pörtschach, mit seinen zahlreichen Villen und Badeanlagen, hatte bereits
1873 einen ausgezeichneten Ruf als Kurort, wo auch der Komponist Johannes Brahms
verweilte; Krumpendorf, wo auch heute noch die älteste Gaststätte des Ortes, das Hotel
Koch (1476), besteht; Keutschach, dessen kirchliches Zentrum die Pfarrkirche St.Georg und
Bartholomäus ist. Und nicht zuletzt Maria Wörth auf der Halbinsel in der Mitte des Südufers
mit seinen beiden Kirchen und dem Karner, die als Symbole des Wörthersees gelten.
79
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Zur Fraganter Jugendherberge


ir verlassen den Pyramidenkogel, Wörthersee und Klagenfurt. Unser nächstes

W Ziel ist die Jugendherberge im Nationalpark Hohe Tauern bei der Goldberg-
gruppe im Kärntner Gebiet. Der Nationalpark Hohe Tauern ist das größte
in den Alpen geschützte Gebiet mit einer Oberfläche von rund 1800qkm. Hier liegen die
größten Gebirgsketten aus Österreich mit den höchsten Gipfeln: der Großglockner, 3798
m, und der Großvenediger, 3666 m, des gleichen die alpine Großglocknerstraße rund
1270 Gebirgsseen, kleinere und größere Gebirgsbäche (rund 8000 km lang) die im Glet-
schergebiet ihren Ursprung haben. Schluchten und tosende Wasserfälle ergänzen das
Naturbild. Doch einzigartig ist der Nationalpark durch seine unberührte Natur - ein ideales
Wandergebiet, ein bleibendes Erlebnis denn es erschließt ein Gebiet mit besonderem
landschaftlichem Reiz und atemberaubenden Aussichten. Unsere Fahrt führt durch das
malerische Drautal und weiter am Mölltal entlang bis Außerfragant (712 m). Von unserem
Ziel, die Jugendherberge, die der ÖAV-Sektion Klagenfurt gehört, trennen uns noch rund
15 km mit einem Höhenunterschied von über 1100 m. Eine sehr schmale, anfangs asphal-
tierte Bergstraße steigt steil in scharfen Serpentinen am Grafenberg hoch und erreichen,
bei 1740 m Höhe, einen großen Parkplatz, wo für unsere Kleinbusgruppe leider auch das
Ende der Fahrt ist. Die letzten 5 km bis zur Herberge müssen wir zu Fuß zurücklegen auf
dem sogenannten „Rollbahnweg“. lm Gebiet wurde bis1922 aus den Berggruben, die sich
bis fast 2000 m Höhe befinden, Kupfer, Zink und Gold gefördert. Die Rollbahn diente zum
Transport der Grubenwagen und ist in Erinnerung an die Grubenarbeiten als ein schöner
Wanderweg erhalten geblieben Dieser führt auf gleicher Höhe, unterhalb der befahrbaren
Straße durch Waldgegend, begrenzt von steilen Waldhängen, und im letzten Lichtschein
mer erreichen auch wir unser Ziel die Jugendherberge Fragant, bei 1800 m Höhe auf einem
weiten Plateau gelegen und von Wald umgeben.

In der Fragant bei der Goldberggruppe


ür fünf lange Tage, umgeben von einer märchenhaften Natur, und atembe-

F raubenden Aussichten, ist die Jugendherberge unser Heim. Die Gipfel der
umliegenden Berge reichen von 2500 bis 3000 m Höhe. Sanftes Hochgebirge,
liebliche Almen und überraschend viel Lärchen- und Zirbenwälder, die bis über 2000 m
Höhe reichen, locken zu unvergesslichen Wandertouren. Und alles ergänzt von einem
märchenhaften Wetter, lachender Sonne und blauem Himmel. Doch was bietet uns die
so komfortable Herberge? Eine große Küche mit Platz für 12-15 Personen, mit großem
Küchenherd und einem kleinen E-Herd, Speisekammer mit Kühlschrank und Tiefkühltruhe,
Waschräume, Duschen und Toiletten getrennt für Frauen und Männer. Im 1. Stock - eine
80
SKV • Jahrbuch 2009-2010

große verglaste Veranda, Aufenthaltsraum,der auch als Speiseraum dient, Schlafraum


(17 Plätze) und zwei Zimmer mit je vier bzw. zwei Schlafstellen. Im 2. Stock wieder ein
Schlafraum mit 15 Schlafplätzen und zwei kleine Zimmer mit zwei bzw. drei Schlafplätzen.
Die Hütte wird zentral über den Küchenherd mit Holz beheizt und im Aufenthaltsraum gibt
es einen großen Kachelofen. Frühstück und Abendessen gemeinsam zuzubereiten, wie
auch alle Hüttenarbeiten gemeinsam zu erledigen, ist dieses hier an Ort und Stelle selbst-
verständlich, denn im großen Aufenthaltsraum mundet das gemeinsam zubereitete Essen
am besten. Die nötigen Lebensmittel, sowie genügend Getränke - Saft, Bier und Wein
- hat Harald nach Bestellung besorgt. Erwähnt werden muss der unermüdliche Einsatz von
Harald, seine gute Vorsorge und Betreuung während unseres Aufenthaltes in Österreich
sowie auch die Führung durch die Berge. Zu den Wanderungen in der Fragant sei noch
gesagt: Die Standardwege sind alle gut markiert, leicht begehbar sich dabei zu verirren, ist
fast unmöglich. Die Markierungen sind ganz verschieden im Vergleich zu unseren Bergen.
Es gibt nur eine einzige Markierung u. zw. rot-weiß-rot horizontale Streifen für alle Trassen,
die aber nummeriert sind. Bei Wegkreuzungen auf grell leuchtenden gelben Tafeln ist die
Nummer derTrasse, Wanderzeit und Marschrichtung zum nächsten Ziel angegeben.

Bergheil am Sadnig-Gipfel
nsere erste Wandertour geht morgens bei glänzendem Wetter um 9.00 Uhr

U los und Harald ist unser Bergführer. Unser erstes Ziel ist das Sadnig Gebiet,
die Trasse Nr. 146. Es geht an der Fraganter-Hütte vorbei, wir überschrei-
ten auf einer Brücke den Sadnig-Wasserfall von wo dann ein langer Aufstieg durch die
Meilenböden Almwiesen uns zu unserem Ziel führt. Mal leichter, mal steiler geht es
immer höher mit wunderschöner Aussicht: links ‚ der Sadnig-Grat mit seinen drei felsi-
gen Gipfeln - Vorsadnig (2696 ‚ m), Sadnig (2745 m) und Kleiner Sadnig (2626 m) und
rechts der Mulleter Sadnig (2569 m). Bei 2484 m erreichen wir dann die Sadnigscharte
und sind vom Ausblick einfach überwältigt. Das klare schöne Wetter ermöglicht eine
weite Aussicht. Unsere Blicke schweifen, von keinem Hindernis eingeschränkt, auf die
großartige Bergwelt Österreichs. Eine unendliche Reihe von hohen steilen Berggipfeln,
klaren Seen, geheimnisvollen Wälder, verstreuten Almhütten - ein Naturspiel von Him-
mel, Sonne Wald, Fels und Wasser. Die Aussicht reicht bis zum mit Eis und Schnee
bedeckten Hauptgipfel der österreichischen Alpen - der Großglockner (3789 m). Hier
trennen sich unsere Wege. Die Jugendgruppe - Gipfelstürmer - wendet sich links bis
zum Sadnig Gipfel. Der Aufstieg ist sehr steil, teilweise mit Kabeln versehen. Wir, die
Oldboys, etwas weniger stürmisch, zusammen mit Harald, wenden uns linker Hand und
steigen am mit Gras bewachsenen Hang zum Mulleter Sadnig hoch (2569 m). Hier oben
81
SKV • Jahrbuch 2009-2010

reicht uns Harald allen die Hand und wünscht „Berg heil!“, ein schönes Gruß-Ritual, das
hier üblich ist. Für uns ist es auch der erste höhere Gipfel als unser Moldoveanu in den
Fogarascher Bergen, den wir bezwungen haben. Beim Abstieg führt uns Harald auf
einer unmarkierten Trasse zu Tal, unterhalb des Magernigrates, an den Mehlenböden,
Ofenspitze, Moosalm und Zwergelalm vorbei und erreichen dabei auch zwei verlassene
Gruben, wo einst Erz gewonnen wurde.

Maggernispitze, Schobertörl und Großgiockner


nsere zweite Tour, wieder unter Führung von Harald, führte zu Maggernischarte

U (2468 m) und -gipfel. Der Aufstieg erfolgte am Bretterich entlang, stetig aufstei-
gend durch weite Almwiesen bis zur Maggernischarte, von wo es dann bis zum
Gipfel (2644 m) steil und schwierig aufwärts geht. Bei jedem Gipfel, wo ein Kreuz steht, ist
an diesem ein gut gegen Witterung befestigtes Blechkästchen anzutreffen. Dieses kann man
öffnen, drinnen befindet-sich ein Heft und Schreibzeug, in das man sich einträgt - Name, Ort,
Stadt und Land - und so haben wir die Gelegenheit unsere SKV-Gruppe öfters zu verewigen.
Für den dritten Tag ist der Großglockner vorgesehen. Leider für einige von uns tabu, da wir
kein Fahrzeug haben. Die Großglockner Hochalpinstraße führt ins Herz des Nationalparks
Hohe Tauern zum höchsten Gipfel Österreichs, den Großglockner (3789 m), und zu seinem
Gletscher, der Pasterze. Die 48 km lange Hochalpinstraße mit 36 Kehren führt bis 2504 m
Höhe bis zum Fuße des Großglockners, als Kaiser Franz-Joseph-Höhe bekannt. Kaiser
Franz Joseph und Kaiserin Elisabeth (Sissi) wanderten zu jener Stelle im Jahre 1886, die
seither diesen Namen trägt. Die Straße wurde 1935 in nur fünf Jahren erbaut und ist ein
Kulturdenkmal: historische Funde bezeugen, dass hier Menschen bereits dreieinhalb Jahr-
tausende v. Chr. die Alpen überquerten. Die Straße führt durch eine einzigartige Bergwelt
mit Ausblick auf mehr als 60 Dreitausender. Sie überquert die höchste Gebirgsgruppe der
Ostalpen - die Hohe Tauem - und ist die wichtigste Verbindung zwischen Nord und Süd.
Der Großglockner gilt als „heiliger Berg“; seine Erstbesteigung gelang im Jahre 1800. Da
wir nicht alle zum Großglockner fahren können, unternehmen wir, als Alternative, trotzdem
eine schöne Tour - Trasse Nr. 147. Ein angenehm aufsteigender Wanderweg durch weite
Almwiesen führt uns am Schoberbach entlang zur Schwaigerhütte (1887 m), gefolgt von
der Koflerhütte (2205 m), wo wir auf ein hohes „Steinmanderl“ stoßen - eine rund 1,8 m
hohe, aus Steinen errichtete Säule. Jeder der da vorbeigeht, legt noch einen Stein drauf.
Bei 2355 m Höhe erreichen wir das Schobertörl unterhalb des felsigen Maggernigrates, von
wo wir am Schoberhang bis 2617 m zum Grat aufsteigen, um die weitreichende Aussicht zu
genießen, die auch diesmal bis zum Großgiockner reicht. Als Heimweg wählen wir dieselbe,
nun sehr gut bekannte Trasse.
82
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Das „Böse Weiberle-Eck“


nsere letzte Wandertour in diesem so schönen Fleckchen Erde führte über

U unmarkierte Wege. Die „Gipfelstürmer“, angeführt von Harald, unternehmen


eine schwierige Tour mit Aufstieg zum Klenitzen-Gipfel über einen steilen,
steinigen und mit Geröll übersäten Berghang und als Abstieg, über dessen felsigen Grat.
Wir, die Oldboys, bevorzugen eine angenehme Tour zum „Bösen Weiberle Eck“. Bei der
Eggerhütte verlassen wir den breiten Wanderweg und steigen auf dem Almgebiet in kurzen,
doch angenehm aufsteigenden Kehren bis zur Eggeralm-hütte (2262 m) hoch, es ist die
höchst gelegene Almhütte in dieser Gegend. Obwohl schon September, blühen auf den
weiten Wiesen noch zahlreiche Almblumen, unter an deren die bleichgelbe Alpenkratzdi-
steln - ein Wahrzeichen der österreichischen Alpen. Ihre dornigen Blätter sind Meisterwerke
der Ornamentik. Je höher es geht, ertönt von überall das so spezifische Pfeifen der hier
zahlreich hausenden Murmeltiere - auch ein Wahrzeichen der Alpen.
ir steigen zur Garnitzer Scharte hoch (2345 m) am Kamm entlang, bis zum

W „Bösen Weiberle-Eck“ (2371 m). Auch hier finden wir das am Kreuz befestigten
Kästchen und schreiben uns in das Heft ein. Wunderschöne Aussicht auf die
zu unseren Füßen liegende Gegend von Innen- und Kleinfragant. Bei unserer Herberge
angekommen, bereiten wir uns am Nachmittag für ein Lagerfeuer vor, das aber dann nicht
zustande kommt, denn das Wetter schlägt um: Wolken kommen auf und es fängt an zu
regnen. Anfangs noch sachte, spät in der Nacht mit heftigem Blitz und Donnergetöse und
morgens, bei einem glänzenden Wetter Sonne und tiefblauen Himmel, sind die Berge weiß.
Es ist der erste Schnee, eine märchenhafte unvergessliche Welt, von der wir schweren
Herzens Abschied nehmen müssen. Es geht zu Tal.

Berg Heil Östereich


nser Lager geht dem Ende zu. Nach fünf wunderschönen erlebnisreichen

U Touren im Fraganter Gebiet geht es zu Tal. Bevor wir aber das Zeltlager
beim Turnersee erreichen, wir besichtigen die Raggaschlucht, ein einmaliges
Schauspiel der Natur. In Jahrtausenden hat der Raggabach eine der schönsten und
gigantischsten Schluchten der Alpen geschaffen. Mit eine Länge von 800 m und einem
Höhenunterschied von 200 m beeindrucken den Besucher verschiedene Felsformen,
zahlreiche Wasserfälle, sowie senkrechte Felswände, die stellenweise so schmal sind,
dass der Blick zum Himmel kaum mehr möglich ist. Die Raggaschlucht wurde im Jahre
1882 erstmals für Besucher begehbar gemacht und 1978 zum Naturdenkmal erklärt. Der
Besuch nimmt rund eine Stunde in Anspruch und führt als Rundwanderung über eine gut
gesicherte Steganlage durch die Schlucht. Zurück geht es dann über einen schattigen
83
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Waldweg (Trasse Nr. 1) mit schöner Aussicht auf das


Mölltal, den Ort Flattich und die Hohen Tauern.
s folgt noch ein kurzer Stadtbummel durch

E Klagenfurt. Anschließend erreichen wir


unser Zeltlager beim Turnersee, wo wir
die letzte Nacht verbringen, doch es herrscht schon
Aufbruchsstimmung. Es waren wunderschöne erleb-
nisreiche Tage
in diesem wun-
derschönen Ge-
biet. Die Kärntner
sagen, dass der
liebe Gott dieses Kärnten in einer anscheinend kuri-
osen Lage erschaffen hat. In einem verhältnismäßig
kleinem Lande von rund 200 km Länge und 100 km
Breite, wo kaum eine halbe Million Menschen leben,
hat er auf diesem engen Raum sehr Vieles erschaf-
fen:Gebirge, Hügel, Senken, Flüsse, Wildbäche,
Seen, Quellen, Moore, Dörfer Städte, nur das Merr
ist nicht da. Kärnten ist ein anmutiges Land und die
Geschichte belegt dieses an vielen Stellen. Kein geringerer als der große Arzt Paracelsus
hat den Namen von „Caritas intime“ – die innige Liebe – hergeleitet, eine versteckte per-
sönliche Liebesklärung, der auch wir zusagen. Leider war unser Aufenthalt zu kurz, denn
sonntags geht es heim, mit dem Gruß auf den Lippen „Berg Heil!“, Österreich.
Alexandru Floricioiu; traducere Christel B.

84
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Tabăra de vară a secţiei SKV Braşov în Austria


abăra de vară tradiţională a membrilor S.K.V. - secţia Braşov, bate la uşă. Şi

T secţia noastră a primit o invitaţie deosebit de atractivă de a ne desfăşura tabăra


de vară în Austria, în parcul naţional „Hohe Tauern“ în regiunea Fragant cu
plecare din Klagenfurt. Harald (membru al Asociaţiei Alpine din Austria – ÖAV) s-a îngrijit
să obţină pentru noi costuri deosebit de avantajoase, aşa că am acceptat invitaţia. Cazarea
noastră este asigurată la „Jugendherberge“ Fragant, situată la 1800 m altitudine, unde se
poate ajunge cu maşina. Deplasarea în Austria s-a făcut cu maşini private.

Grüß Gott – Austria!


ornim un grup de şapte persoane cu un microbuz, vineri dimineaţa, din Braşov.

P Restul grupului urmează să plece mai târziu. Ne aşteaptă un drum lung şi


ajungem sâmbătă la prânz în Klagenfurt, o zonă turistică din sudul regiunii
Kärnten şi cu ajutorul gazdei noastre, Harald Roth, sosim la campingul de lângă Turnersee.
După masă este prevăzută în program vizitarea peşterii Obir, la care participăm doar noi
cei şapte, restul grupului ajungând în camping seara târziu.Ne deplasăm cu maşina până
în localitatea Eisenkappel, o staţiune balneară renumită din Kärnten, aşezată în estul Mun-
ţilor Karawanken înconjurată de păduri. Staţiunea oferă o multitudine de activităţi culturale,
sportive, în natură: circa 200 km drumuri pentru biciclete, 200 km de trasee montane, 30 km
pentru pescuit, un muzeu Oldtimer şi ca o încununare peşterile de stalactite şi stalagmite
Obir. Acestea se găsesc la 1000 m altitudine lângă localităţile Bad Eisenkappel, Griffin,
Hüttenberg, Villach şi ăn localităţile Mezica şi Velneje din Slovacia. La peştera Obir se
ajunge numai cu autobuze care circulă regulat din centrul localităţii Bad Eisenkappel.
ascinaţia peşterilor constă într-un mixaj între om şi natură, datorită unei

F simbioze de 200 de milioane de ani şi tehnica modernă. Peşterile au fost


descoperite în anii 1870 când minerii au plecat în căutare de plumb şi zinc.
Înconjuraţi de un întuneric de nepătruns, însoţiţi de licărul slab al făcliilor – aşa au ajuns
primii oameni în peşterile din Kärnten şi Slovacia. Nici astăzi această lume subpământeană
şi şi-a pierdut farmecul. Mistic şi bizar se prezintă pietrele formate în mii de ani cu ajutorul
apei. Peştera Obir se prezintă vizitatorului ca un parc, o aventură subpământeană. Cu
mare grijă au fost montate staţiile video, audio şi de iluminat. Sunetele şi luminile pline de
efect umplu spaţiile subterane cu viaţă şi eliberează frumuseţile naturale – pietre formate
în milioane de ani. Efectele multimedia subliniază acest joc al naturii. Acest „parc“ are o
lungime de 800 m, duce peste trepte nenumărate, prin ganguri înguste. Întunericul este
iluminat discret, liniştea este întreruptă de muzică. Lumea mineritului învie, stalactitele şi
stalagmitele prind viaţă – mesageri ai unei lumi îndepărtate.
85
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Klagenfurt – trandafirul de pe Wörthersee


şezată într-un peisaj deosebit de frumos – cu pieţe, curţi interioare, străzi,

A construcţii istorice şi de cult, şi dovezi deosebite de arhitectură modernă


– vizităm capitala landului Kärnten, pe o vreme de basm şi cu ajutorul unui
ghid competent. Klagenfurt este un oraş universitar, sediul episcopiei, centrul administrativ,
sediul senatului (Landtag) şi multe altele.
oi membri reprezentativi ai familiei Spanheimer sunt consideraţi întemeietorii

D oraşului Kalgenfurt: ducele Hermann şi fiul cel mic al acestuia, Bernhard, care
au întemeiat între anii 1246 şi 1252 vechiul oraş, pe locul unde este actuala
Piaţă Veche. Numele Klagenfurt – „calea plângerii“ – vine de la o superstiţie populară
că în vadurile de trecere a apelor trăiau demoni care cereau jertfe omeneşti, iar stema
oraşului este un dragon. Plimbarea prin vechiul oraş ne întoarce în timp cu sute de secole.
Trecem pe lângă clădiri vechi, construite de mari meşteri italieni. Arhitectura lor minunată
a fost păstrată: case vechi, construite în stilul Renaşterii, portaluri şi faţade, curţi interioare
cu pasaje. Pentru acest lucru oraşul Klagenfurt a primit trei din mult râvnitele diplome
Europa Nostra. Trecem prin oraşul vechi, vizitând cele mai interesante locuri ale capitalei
Landului. Vechea primărie construită în jurul anilor 1600 este astăzi Palatul Rosenberg,
cu stema şi o curte în formă de arcadă. Coloana „Sfintei Treimi“, iniţial construită din lemn
în memoria victimelor ciumei (Coloana Ciumei) a fost reconstruită după victoria împotriva
Imperiului Otoman în 1830 şi completată cu o semiluna şi o cruce. Cea mai veche stradă
din Klagenfurt – azi pietonală – este locul unde ducele Bernhard a întemeiat oraşul şi unde
se află şi o frumoasă statuie a acestuia. Trecem pe lângă faţade frumoase, curţi în formă
de arcadă, case istorice. În clădirea Landtag (Camera Dietei) construită în anul 1594, se
află sala stemelor, unde se găsesc 665 steme diferite. În „Piaţa Nouă“ se remarcă statuia
impresionantă a împărătesei Maria Theresia, iar în centru pieţei putem admira construcţia
uriaşă Lindwurmbrunnen (Fântâna Dragonului) şi Dragonul (blazonul oraşului) construit în
anul 1636. Mai admirăm mica statuie „Wörthersee-Mandel“, teatrul orăşenesc, monumentul
Maicii Domnului, Domul, monumentele „Pescarul de piatră“ şi „Fiul brutarului“, vechile ziduri
şi şanţul de apărare, până ce plimbarea noastră se încheie la frumosul sediu al ÖAV.

Deasupra lacului Wörthersee


Klagenfurt şi împrjurimile mai au multe de oferit. Merită să vezi Grădina Zoologică de
reptile – cea mai mare din Europa. De asemenea e recomandat un scurt popas la „Mini-
mundus“ – „micul mapamond pe Wörthersee“ considerat ca un periplu în jurul lumii. Aici
pot fi admirate exponate unice şi anume 140 de modele de construcţii din 53 de ţări din
întreaga lume, la scara 1:25, reprezentate fidel, printre care: Domul Sf. Petru din Roma,
86
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Tadsch-Mahal, Turnul CN din Toronto, Turnul Eiffel, Statuia Libertăţii din New York şi multe
altele. Noi ajungem cu maşinile în localitatea Pörtschach pentru a admira de pe înaltul
turn Pyramidenkogel (905 m) un peisaj unic, o panoramă a ţinutului de basm, a zonelor
impresionante cu lacuri din Kärnten. Turnul se află pe un deal (851 m). A fost construit
între anii 1966-1968 şi are o înălţime de 54 m şi trei platforme mari de vizitare care au o
suprafaţă totală de 250 km2. O instalaţie modernă ne transportă rapid la prima platformă
(43 m). La celelalte două se urcă pe scări. Aici sus ne aşteaptă o panoramă grandioasă
nu numai asupra lacului şi bazinului Klagenfurt, ci asupra întregului ţinut Kärnten, asupra
zonei alpine de est şi localităţilor înconjurătoare. La picioarele noastre se află lacul de un
albastru intens – Wörthersee – cu o lungime de 18 km şi o lăţime de 1-1,5 km, împestriţat
de mici insule ca nişte oaze verzi. Şi totul este înconjurat de localităţi şi construcţii deose-
bite. Departe, spre sud, se ridică lanţul muntos Karawanken cu piscuri se depăşesc 2000
m altitudine. O mulţime de lacuri completează peisajul. Dintre localităţile ce înconjoară
lacul amintim: Velden, unde s-a deschis prima baie oficială în anul 1865; Pörtschach cu
nenumărate vile şi băi, care deja în anul 1873 era recunoscut ca loc de tratament şi unde
compozitorul Johannes Brahms a poposit; Krumpendorf unde funcţionează şi azi cel mai
vechi birt (1476); Keutschach în centrul căruia se află bisericile Sf. Georg şi Bartolomäus.
Şi nu în ultimul rând semiinsula din sudul lacului Maria Wörth cu bisericile ei şi Karner
simbolul lacului Wörthersee.

Spre „Jugendhergerbe“ Fragrant


Părăsind Klagenfurt ţinta noastră este Jugendherberge din Parcul Naţional Hohe Tauern.
Parcul Naţional este cel mai mare teritoriu protejat din Austria, cu o suprafaţă de 1800
km2. Aici se află lanţul muntos al Austriei cu cele mai înalte vârfuri: Großglockner 3798 m,
Großvenediger 3666 m. Şoseaua alpină Großglockner, aproximativ 1270 de lacuri alpine,
nenumărate râuri glaciare de circa 800 km lungime, prăpăstii şi cascade vijelioase întregesc
peisajul. Dar elementul unic în acest teritoriu este natura încă neîntinată – o zonă ideală de
drumeţii, o aventură de neuitat, care ne oferă privelişti fermecătoare. Drumul ne duce prin
frumoasa vale Drau şi valea Möll. Spre cabană continuăm pe o şosea alpină cca 15 km şi
o diferenţă de altitudine de 100 m. La aproximativ 1740 m altitudine şi 5 km depărtare de
cabană ne orpim cu microbuzul într-o parcare şi noi, cei şapte, ne continuăm drumul pe jos
pe un traseu inedit numit „Rollbahn“ (calea de rulare). Din această zonă s-a extras cupru,
zinc şi aur, din minele care s-au aflat până la aproximativ 2000 m. Această cale servea
pentru transportul vagoneţilor şi în amintirea activităţii de minerit a fost păstrat sub forma
unei cărări frumoase care ne duce printr-o zonă împădurită, aproximativ pe aceeaşi curbă
de nivel, spre cabană, la care ajungem în ultimele licăriri ale soarelui, la 1800 m altitudine,
87
SKV • Jahrbuch 2009-2010

pe un platou larg, înconjurat de pădure.

Zona „Goldberg“ din Fragrant


Cabana este pentru cinci zile căminul nostru. Piscurile din jur ajung până la 2500-3000
m altitudine şi sub ele se întinde o zonă alpină lină, păşuni alpine, păduri de conifere - zade.
Acestea ajung aici până peste 2000 m şi ne îndeamnă la drumeţii de neuitat, mai ales că
profităm de o vreme de basm, de mult soare şi de un cer azuriu. Mai trebuie amintit faptul
că traseele standard sunt foarte bine marcate şi uşor accesibile. Toate traseele au un singur
marcaj – dungi orizontale roşu/alb/roşu – şi sunt numerotate. La intersecţia cărărilor există
indicatoare colorate în galben care conţin numărul traseului, direcţia de deplasare şi timpul
până la obiectivul următor.
Iată ce ne oferă ospitaliera cabană Jugendherberge:
• la parter o bucătărie cu 12-15 locuri, o sobă mare şi o plită electrică, cămară, frigider,
duşuri şi toalete separate pentru bărbaţi şi femei;
• la etajul unu o sală de mese şi trei dormitoare cu 17, respectiv 4 şi 2 locuri;
• la etajul doi un dormitor cu 15 locuri şi două camere cu 2 şi 3 locuri.
Toate activităţile gospodăreşti – gătit, servit, curăţenie – se fac în comun. Alimentele şi
băutura necesare au fost comandate din timp de noi şi transportate de Harald la cabană. Nu
în ultimul rând, amintim grija neobosită şi prezenţa permanentă a lui Harald, în tot acest timp
însoţindu-ne pe traseele montane, fiind un ghid de excepţie şi un bun cunoscător al zonei.

Traseele montane din zona Goldberg


1. Traseul nr. 146 - vf. Sadnig; marcaj : bandă roşie/albă/roşie
Jugendhergerbe (1800 m) - cabana alpină Fragrant (1817 m) - cascada Sadnig (2000 m)
- zona alpină Melleböden - şaua Sadnig (2489 m) - vf. Sadnig (2745 m)
Pentru grupa de tineret scopul a fost vf. Mulleter Sadnig (2589 m).
Traseul de coborâre (nemarcat): zona alpină sub creasta Magerni - Melenböden - Ofen-
spitze (2398 m) - stânele Moosalm (2111 m) şi Zwergalm (1990 m) - două mine vechi
părăsite - valea Striedenbach - cabană.
Privelişti deosebite spre creasta stâncoasă Sadnig cu cele patru piscuri: Vorsadnig
(2696 m), Sadnig (2745 m), Kleiner Sadnig (2626 m) şi Mulleter Sadnig (2589 m). Din şaua
Sadnig şi cele două vârfuri, privelişte grandioasă asupra Alpilor Austriei, un spectacol al
naturii cu cer, soare, păduri, stânci, pereţi şi lacuri, ajungând până la cel mai înalt vârf al
Alpilor austrieci – Großglockner (3789 m).
2. Traseele nr. 146 şi 148:Vârful Magerni, Schobertörl şi Großglockner; marcaj: banda
roşie/albă/roşie
88
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Cabană (1800 m) - cabana alpină Fragrant (1817 m) - cabana Dionis (1880 m) - Stri-
edenalm (2084 m) - zona alpină Bretterich - şaua Magerni (2468 m) - vârful Magerni
(2644 m) - întoarcere pe creastă traseu nemarcat deasupra flancului sudic al culmii
Bretterich. Traseu foarte stâncos şi dificil.
3. Traseul nr. 147: Schobertörl - culmea Schober - culmea Mehlenwand
Cabană (1800 m) - cabana Fragrant (1817 m) - cabana Schwaiger (1767 m) - valea
Schober - Cabana Egger (1887 m) cabana Kofler (2200 m) - Schobertörl (2355 m)
- culmea Schober - creasta Mehlenwände (2617 m) - coborâre pe acelaşi traseu
Trebuie menţionat faptul ca pe crucea vârfurilor există o cutie etanşă faţă de intemperii,
în care se găsesc un carnet şi un pix. Toţi cei care trec pe acolo îşi adaugă datele personale
în carnet şi semnează. Am avut această ocazie de mai multe ori. O altă tradiţie de suflet
învăţată în Austria este faptul că atunci când atingi un vârf să strângi mâna tuturor colegilor
cu acea urare frumoasă „Berg Heil!“, care s-ar traduce „Cu bine pe munte!“ sau „Sănătos
pe munte!“. Am respectat şi noi acest ritual.
În timp ce am urcat spre Schobertörl, o parte dintre membrii secţiei noastre s-au depla-
sat la gheţarul Großglockner. Şoseaua alpină Großglockner duce în inima zonei protejate
Hohe Tauern spre cel mai înalt vârf al Alpilor Austriei, de 3789 m altitudine, şi la gheţarul
acestuia Pasterze. Şoseaua alpină lungă de 48 km cu 36 de serpentine, atinge o altitudine
de 2504 m la baza muntelui cunoscut sub denumirea de „culmea împăratului Franz Joseph“.
Împăratul Franz Joseph împreună cu împărăteasa Elisabeth (Sissi), au urcat aici în anul
1886. Şoseaua a fost construită în anul 1935 şi este un monument cultural. Vestigiile istorice
găsite au arătat că deja cu 3000 de ani î. Ch. oamenii au traversat Alpii. Şoseaua duce
printr-o lume montană unică, cu vedere spre peste 60 de piscuri care depăşesc 3000 m
altitudine. Traversează cel mai înalt grup muntos al Alpilor estici – Hohe Tauern – şi este
cea mai importantă legătură între nord şi sud. Großglockner este considerat un „nmunte
sacru“. Prima escaladare a lui a fost consemnată în anul 1800.
4. Ultima excursie efectuată în această zonă mirifică ne-a dus pe două trasee nemarcate.
Grupa de tineret condusă de Harald, porneşte pe un traseu foarte dificil, cu urcare
spre vârful Klenitzen şi coborâre pe creasta acestuia. Noi, cei mai în vârstă, am preferat
un traseu mai uşor spre vârful „Böses Weiberle Eck“ (colţul babei afurisite). Traseul nu îşi
merită această denumire.
Pornim pe traseul 147, de-a lungul văii Schober, pe care îl părăsim la cabana Eger (1887
m) şi ne angajăm pe un urcuş în serpentine largi, printr-o zonă alpină, până ce ajungem la
căbănuţa Egeralm (2262 m), cea mai înaltă din zonă. De aici avem un urcuş mai susţinut
spre vârful Böses Weiberle Eck (2371 m). Privelişte splendidă asupra zonelor Innen şi
Kleinfragrant. Seara se schimbă vremea, tună, fulgeră şi plouă. Dimineaţa, sub un cer
89
SKV • Jahrbuch 2009-2010

senin şi un soare strălucitor, piscurile sunt albe. A căzut prima zăpadă. E o lume de basm
de la care ne luăm adio cu mult regret.

„Berg Heil!“ Austria


După cinci zile de neuitat, coborâm la vale, dar mai vizităm un obiectiv turistic deosebit
de atractiv: Raggaschlucht, un spectacol unic al naturii. În mii de ani, valea Ragga a creat
unele dintre cele mai frumoase şi mai mari chei din Alpi. Cu o lungime de peste 800 m şi o
diferenţă de altitudine de 200 m, ne surprinde cu formaţii stâncoase unice, cascade, pereţi
verticali, cu locuri atât de înguste încât abia se zăreşte cerul. A fost introdusă în circuitul
turistic în anul 1882 şi declarată monument al naturii în anul 1978. Vizitarea prăpastiei
durează circa o oră, peste podeţe foarte sigure. Întoarcerea se face pe un traseu uşor,
traseul nr. 1, printr-o zonă împădurită.
Au fost zile deosebite, într-o zonă pitorească unică. Locuitorii din Kärnten spun că bunul
Dumnezeu s-a aflat într-o dispoziţie deosebită atunci când a creat acest petic de pământ.
Pe un teritoriu relativ mic, cu o lungime de 200 km şi o lăţime de 100 km, unde trăiesc
aproximativ o jumătate de milion de oameni, a creat de toate: munţi, dealuri, câmpii, ape
curgătoare, ape vijelioase de munte, lacuri, izvoare, mlaştini, sate, oraşe. Doar marea lip-
seşte. Însuşi marele medic Paracelsius i-a dat numele „Caritas intimae“, adică „dragostea
duioasă“, o declaraţie personală de dragoste, cu aceasta fiind întru totul de acord şi noi.
Din păcate şederea a fost prea scurtă şi părăsim Austria cu regrete şi cu salutul tradiţional
„Berg Heil!“..
Alexandru Floricioiu
90
SKV • Jahrbuch 2009-2010

VETERANMONT „70 +“ in Craiova


Nach einer ermüdenden sieben-stündigen Fahrt in einem engen Kleinbus treffen wir
(25 Personen) am Freitagnachmittag aus Kronstadt in Craiovaein. Anlass dieser Reise
ist eine Einladung seitens des Landesvereins VETERANMONT mit Sitz in Craiova. Zu
diesem Verein, dessen Gründungsmitglied auch ich bin, unterhält der Siebenbürgische
Karpatenverein (SKV) sehr gute Beziehungen. Über den Verein und dessen touristischen
Aktionen wurde ausführlich sowohl in unseren Jahrbüchern wie auch in der KR berichtet.
Diesmal fand zwischen dem 23. und 25. April ein besonderes Ereignis statt: unter dem
Titel „Acţiunea 70 +“ werden alle Vereinsmitglieder, die ihr 70. Lebensjahr erreicht oder
überschritten haben, geehrt. Es handelt sich um 15 Personen, drei von ihnen sind auch
Mitglieder der Kronstädter SKV-Sektion: Natasa Colocolnicov (83), Lia Huluban (70) und
ich (70). Anwesend waren Bergfreunde aus vielen Ecken des Landes: Kronstadt, Ploieşti,
Bukarest, Câmpulung Muscel, Rm. Vâlcea, Hermannstadt, Deva, Baru Mare, Piteşti.
Nachdem wir kurz bei sonnigem Wetter den schönen Botanischen Garten besichtigt ha-
ben, kommt es am Abend zu einem ersten Treffen aller Teilnehmer - eine willkommene
Gelegenheit, viele gute Bergfreunden zu begrüßen und Erinnerungen aufzufrischen. Der
Samstag startet im Kulturhaus „Traian Demetrescu“ mit der Eröffnung einer Ausstellung
von Bergfotos „Bergperlen“ (Perle Carpatine) - 80 einzigartige Abbildungen gruppiert
nach Bergmassiven unserer Karpaten. Zu sehen ist auch eine Ausstellung mit Büchern
und Wanderkarten deren Autoren VETERANMONT-Mitglieder sind. Es folgt die Feier für
die +70-Veteranen deren Verdienste im touristischen, schriftstellerischen und kulturellen
Bereich ausführlich vorgestellt und mit viel Beifall geehrt werden. Anschließend haben
wir die Gelegenheit zu einem kulturell-historischer Stadtbummel durch Craiova und
können dabei einiges über wichtige Persönlichkeiten erfahren, die in Craiova und der
„Bănie“gelebt und gewirkt haben: Mihai Viteazu, Nicolae Titulescu, Nicolea Romanescu,
Marin Sorescu, Amza Pellea, Constantin Brâncuşi und Theodor Aman. Craiova beeindruckt
heute durch das neue Stadtzentrum mit den zahlreichen Springbrunnen(darunter auch der
in Rumänien einzigartige „Singende Springbrunnen), aber auch durch alte architektonisch
wertvolle Gebäude. Wir besichtigen die Kirche „Madona Dudu“ und die Kirche des Klosters
Coşuna-Bucuvăţul Vechi (1483 errichtet). Länger halten wir uns im Kunstmuseum auf.
Im Romanescu-Park können wir leider aus Zeitmangel nur kurz verweilen. Abends folgt
dann auch die Unterhaltung bei einem Festessen, guter Musik und Tanz. Die Krönung
des Abends ist aber die Verleihung der Pokale, Diplome und der anderen Preise an die
Gefeierten.
Christel B.

91
SKV • Jahrbuch 2009-2010

VETERANMONT „70 +“ in Craiova


După o călătorie de peste şapte ore, înghesuiţi într-un microbuz cu 19 locuri, ajungem
din Braşov la Craiova. Scopul călătoriei a fost răspunsul la o invitaţie din partea Asociaţiei
„VETERANMONT“ România, cu sediul la Craiova, la care sunt membru fondator şi care
întreţine relaţii de colaborare cu secţia noastră SKV-Braşov. Acţiunile turistice şi culturale
organizate de această asociaţie, au fost pe larg descrise atât în anuarele secţiei SKV-Braşov,
precum şi în ziarul german din Braşov „Karpatenrundschau“. De data aceasta, în perioada
23-25 aprilie, de vineri până duminică, a avut loc un eveniment deosebit sub titlul „Acţiunea
70+“ pentru a-i sărbători pe toţi membrii acestei organizaţii care au împlinit 70 de ani. În total
15 persoane, dintre care şi trei membre ale Asociaţiei Carpatine Ardelene SKV, secţia Braşov,
şi anume: Nataşa Colocolnicov (83), Lia Huluban (70) şi cu mine (70). Au fost prezenţi la
acest eveniment prieteni ai drumeţiilor din toată ţara: Braşov, Piteşti, Câmpulung Muscel,
Bucureşti, Rm. Vâlcea, Sibiu, Deva, Baia Mare, Ploieşti. Ajungând din timp la Craiova,
vizităm frumosul Parc Botanic, iar seara are loc o primă întâlnire cu toţi participanţii, vechi
prieteni de munte, depănând amintiri. Sâmbătă. în spaţioasa sală a Casei de Cultură Traian
Demetrescu, are loc deschiderea unei expoziţii cu fotografii montane – „Perle Carpatine“,
80 de imagini unice, grupate pe masivele muntoase ale Carpaţilor României. De aseme-
nea, se deschide o expoziţie cu hărţi montane turistice, cărţi ai căror autori sunt membri
„VETERANMONT“. A urmat prezentarea celor 15 „veterani“, arătându-se amănunţit meritele
acestora în domeniul turistic, editorial şi cultural. Fiecare a fost răsplătit cu multe aplauze.
Festivitatea a continuat cu un periplu cultural-istoric prin Craiova şi împrejurimile sale. Cu
această ocazie am putut afla câte ceva despre importanţa unor personalităţi care au trăit şi
activat în „Bănie“ , ca Mihai Viteazu, Nicolae Titulescu, Nicolae Romanescu, Marin Sorescu,
Amza Pellea, Constantin Brâncuşi şi Theodor Aman. Craiova impresionează plăcut cu
centrul oraşului renovat, cu nenumărate fântâni arteziene (este unică în România „Fântâna
arteziană muzicală“), dar mai ales cu nenumărate monumente arhitectonice vechi şi foarte
valoroase. Vizităm biserica „Madona Dudu“ şi biserica mânăstirii Coşuna-Bucuvăţul Vechi
(1483). Petrecem timp plăcut şi îndelungat la
Muzeul de Artă, iar în parcurile Romanescu şi
Tineretului, din criză de timp, le parcurgem în
timp record. Seara are loc şi partea distractivă:
o cină festivă, muzică, dans şi o atmosferă
pe măsură. Totul se încheie cu acordarea
unor premii, cupe şi diplome tuturor celor
sărbătoriţi.
Christel B.
92
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Ein Spaziergang um die Innenstadt von Kronstadt


Sehenswürdiges und Tipps um die alten Stadtmauern
Für Besucher, welche gerne einige Stunden in angenehmer Ruhe, Nähe zur Natur und
mit ziemlich viel Geschichte verbringen wollen, ist Kronstadt ein ideales Reiseziel. Seine
Innenstadt, ehemals von allen Seiten mit Schutzmauern umgeben, bietet eine gut erhal-
tene Bausubstanz mit zahlreichen Sehenswürdigkeiten auf einer Fläche von etwa einem
Quadratkilometer.
Beginnen wir unseren Spaziergang an dem Burghals, einer Allee, welche sich entlang
des Zinnenfußes erstreckt und einen schönen, wechselreichen Ausblick auf die Innenstadt
bietet. In diesem Abschnitt wurde in den letzten Jahren die ganze Stadtmauer durch ein
aufwendiges Programm saniert und für den Besuch freigegeben. Als Erstes trifft man auf
die Tuchmacherbastei, ein massiger Rundturm mit einem Durchmesser von 16 Metern. Von
der Tuchmacherbastei weiter, führt die Allee auf den Kamm des ehemaligen Wehrdamms,
entlang der Stadtmauer. Parallel mit ihr, verläuft ein zweiter Weg durch den eigentlichen
Laubwald der Zinne. Diese verlockt mit einer besonders beliebten Gaststätte, welche gleich
neben der Talstation der Seilbahn liegt, die zur Spitze der Zinne führt.
Nach etwa Hundert Metern treten aus der Stadtmauer acht Wehrtürme hervor, die zum
einen Teil als Kunstgalerien und zum andern als Gaststätten genutzt werden sollen. Etwa
in der Hälfte des Abschnittes steht die Seilerbastei, auch ein Rundbau, der im vergange-
nen Spätherbst fertiggestellt wurde. Nahe an dieser wurde oben auf der Mauer eine breite
Aussichtsplattform eingerichtet. Am Ende der Burgpromenade steht die Leinenweberbastei,
deren Inneres unbedingt besucht werden sollte. Hier befindet sich nämlich ein Museum,
in dem ein Stadtmodell bewundert werden kann. Auch die eigentliche Wehranlage kann
besucht werden, und wer den Aufstieg bis in eines der beiden Türmchen wagt, der kann
das Dächermeer der gesamten Innenstadt sowie einen guten Teil der Oberen Vorstadt von
oben betrachten. Den ganzen Sommer über finden im Innenhof der Bastei verschiedene
Veranstaltungen statt: Konzerte, Ausstellungen, Feste oder der inzwischen zur Tradition
gewordene Gewürzmarkt. Von der Mauer, welche einst die Innenstadt von der Oberen
Vorstadt trennte, sind noch einige Abschnitte gut erhalten und die übrigen sollen auch
bald ganz saniert werden. Der Mauerteil im Hintergrund des Sportplatzes ist schon fertig,
allerdings wurde er nicht wieder auf seine ursprüngliche Höhe gebracht. Im Zug der sel-
ben Arbeiten wurde auf dieser Seite auch das einst einzige Stadttor saniert, nämlich das
Katharinentor. Seinen Namen hat es von dem einstigen Katharinenkloster bekommen, des
sich gleich dahinter befand. Das Tor war 1827 zugemauert worden und an seiner Stelle
wurde das bedeutend breitere und höhere Tor am Ende der Waisenhausgasse gebaut. Das
93
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Katharinentor ist heute der absolute Anziehungspunkt dieses Mauerabschnittes. Wieder


passierbar, ergibt es im Sommer einen idealen Standort für Freilichtveranstaltungen. An
seiner Frontseite befindet sich ein gut erhaltenes und vorallem sehr schönes, in Sandstein
gemeißeltes Stadtwappen, vor dem man nicht selten Schlange stehen muss, um es zu
fotografieren.
Nur einige Schritte weiter beginnt ein anderer, fast vollständig erhaltener Teil der
Stadtmauer. Er verläuft entlang der Graft, ein künstlich, zu Wehrzwecken umgeleiteter
Bach. Gleich zur Linken, gegenüber der Schmiedbastei, steht auf einem Felsvorsprung der
Schwarze Turm. Dessen drei Stockwerke wurden zum Museum ausgebaut und vor dem
Eingang wurde eine Plattform geschaffen, von der aus sich wieder ein schöner Ausblick
auf die Stadt bietet.
Der erhaltene Mauerabschnitt zur Graft hin wird von der Graftbastei beherrscht, die
sich in weitem Bogen über den Bach und den Weg spannt. Gleich neben dieser steht
der Weiße Turm, auch als Museum eingerichtet. Diesen Abschnitt schloss einst die
Riemerbastei ab, doch sie wurde im Zuge der Stadterweiterung abgetragen, genauso wie
die des Klostergässer Tores, die Goldschmiedbastei, die Purzengässer Törbastei und die
Schwarzgässer Torbastei.
Hans Butmaloiu

O scurtă plimbare în centrul vechi al Braşovului


Locul ideal pentru un turist care îşi doreşte să petreacă în linişte câteva ore, înconjurat
de natură şi istorie, este oraşul Braşov.
Ne începem drumeţia pe frumoasa alee în spatele magazinului „Star“ numită „Promenada
Cetăţii“ („Burgpromenade“), care înconjoară Tâmpa la poalele pădurii, cu privelişti încân-
tătoare asupra oraşului vechi. În această zonă, în ultimii ani, zidurile vechi de apărare ale
cetăţii au fost renovate şi sunt accesibile vizitatorilor. Primul obiectiv întâlnit este Bastionul
Postăvarilor - un turn masiv rotund, cu diametrul de circa 16 m. De aici, o ramură a aleii
duce de-a lungul zidului de apărare, iar a doua paralel cu aceasta la marginea pădurii, către
un restaurant foarte apreciat şi la staţia telegondolei care urcă spre culmea Tâmpei. După
aproximativ 100 m apar în zidul de apărare opt turnuri, astăzi transformate în galerii de
artă sau mici localuri. La mijlocul aleii noastre se află Bastionul Sforarilor, tot un turn rorund,
renovat şi el. În apropierea acestuia, pe vechiul zid de apărare, a fost construită o platformă
mare, un punct frumos de belvedere. La capătul promenadei se află Bastionul Ţesătorilor
şi unde există un muzeu, cu o machetă veche a oraşului. Întregul sistem de apărare poate
94
SKV • Jahrbuch 2009-2010

fi vizitat. Urcând în unul din turnurile renovate putem admira de sus vechile clădiri înşirate
ale oraşului vechi şi o parte din oraşul de sus. În timpul verii, în curtea interioară a Basti-
onului, au loc diverse acţiuni culturale, cum ar fi: expoziţii, concerte, serbări, precum şi un
tradiţional „târg al condimentelor“. Din zidul care despărţea pe vremuri centrul oraşului de
zona de sus, mai există unele rămăşiţe care vor fi renovate şi ele. Partea zidului din spatele
terenului de sport a fost deja refăcută, dar nu la înălţimea iniţială a acestuia. Poarta Eca-
terinei - una dintre fastuoasele porţi de intrare în cetate - a fost complet renovată. Numele
i se trage de la Mânăstirea Katarinelor, care se afla în spatele porţii. În 1827 poarta a fost
închisă şi în apropierea ei a fost construită o poartă mai largă şi mai înaltă, care permitea
intrarea în oraş. Poarta Ecaterinei este astăzi una dintre atracţiile turistice ale Braşovului,
din nou deschisă publicului, un loc ideal pentru organizarea unor manifestări culturale în
aer liber. Pe frontispiciu se află o frumoasă stemă a oraşului, dăltuită în gresie. Urmează o
altă porţiune a zidului vechi al oraşului, bine conservată. E porţiunea numită „După ziduri“
de-a lungul canalului Graft, construit în scop de apărare. Imediat la intrarea în acest pasaj
ne întâmpină Bastionul Fierarilor, iar în stânga, aşezat pe o stâncă înaltă, se află Turnul
Negru. Cele trei etaje ale Turnului au fost transformate în muzeu. O platformă largă permite
admirarea unei privelişti încântătoare asupra oraşului şi a împrejurimilor.
În continuarea vechiului zid, trecem de Bastionul Graft, o arcadă înaltă deasupra apei,
de unde se ridică Turnul Alb - de asemenea muzeu. Acest pasaj a fost închis de Bastionul
Curelarilor, dar datorită extinderii oraşului a fost dărâmat, la fel ca şi fastuoasele porţi din
capătul actualelor străzi Mureşenilor, Republicii, Nicolae Bălcescu, şi Bastionul Aurarilor.
Hans Butmaloiu

95
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Valea Poienii – Hentschelgraben


Wegen der 12 km langen gut asfaltierten Straße die von der Postwiese zur Schulerau
führt sind die meisten alten Wanderwege ziemlich in Vergessenheit geraten. Anziehend
für Wanderer ist der Aufstieg zum Schuller wobei die Abstiegtrassen nach Rosenau oder
Neustadt fast in Vergessenheit geraten sind. Es ist vielleicht für viele ein Novum, dass aus
der Schulerau in Richtung S-W eine Wandertrasse absteig und zur Rosenauer Klamm
führt – der Hentschelgraben oder auf rumänisch - Valea Poienii. Von Rosenau folgen wir
der asphaltierten Straße 73A - die zu Pârâul Rece und Predeal führt die wir nach 5 km bei
der Cheia-Hütte linker Hand verlassen (blaues Band). Wir folgen einem breiten Forstweg
der zur Rosenauer Klamm führt (rotes Dreieck), wenden uns nach rund einem Km linker
Hand und folgen weiter unserer markierten Trasse. Nach weiteren 1 1/2 km Stoßen wir auf
eine Abzweigung – rechts, roter Punkt – die zum Goldloch führt. Für uns folgt ein kurzer
Aufstieg, durch ein enges Tal ein echter Klamm, begrenzt beidseitig von hohen Felsen,
das wir durqueren (Cheişoara) und an dessen Ende auf eine nächste Abzweigung stoßen
- linker Hand, blaues Dreieck - die über den Kammweg zur Götzenkirche und Cristianului
Wiese führt. Der breite Forstweg führt durch weite Wiesen bis zur Hirschwiese, ein guten
Campingplatz von wo die mit blauem Punkt markierte Trasse zur Schulerau führt. Schöne
Aussicht auf den felsigen Schulerkamm. Von der weiten Wiese folgen wir Richtung Norden
am Bach entlang durch Wald einem schmalen Pfad, stoßen auf eine kleine Waldwiese
gefolgt vom Eintritt in eine Klamm. Der Wanderweg führt direkt aufsteigend durch das
schmale Bachbett, von Stein zu Stein, begrenzt von hohen bewaldeten felsigen Steilhängen.
Anfangs fließt noch spärliche Wasser doch geht es öftens auch über wasserreiche kleine
Wasserfälle. Das Tal wird immer enger eine echte wilde Waldschlucht - der Teufelsgraben.
Die Markierung umgeht Stellenweise - rechter Hand - das Tal, kehrt aber immer wieder zu
diesem zurück. Und dann sind wir plötzlich oben, ein breiter Weg führt durch Tannenwald
und erreicht die Verbindungsstraße Rosenau-Schulerau. Wir wenden uns rechter Hand
aufsteigend auf einem breiten gut ausgetretenen Weg und stoßen auf das untere Ende
der Wolfsschipiste und die Schulerau.
Ein Nachteil dieser Trasse wäre, bei regenreicher Periode fließt ziemlich viel Wasser
durch die Klamm, und zweitens unangenehm ist der Müll der aus der Schulerau ange-
schwemmt wird, den die Touristen verantwortungslos liegen lassen und die Natur ver-
schmutzt und leider auch mit seinem Geruch verpestet.

Valea Poienii
Accesul în Poiana Braşov (Schulerau), practic în totalitate cu mijloace auto, a pus în
umbră potecile pe care se poate urca acolo. Destui braşoveni mai folosesc, cu oarecare
96
SKV • Jahrbuch 2009-2010

nostalgie, Drumul Vechi, plecând de la Pietrele lui Solomon. Drumeţii ajunşi în Poiana
Braşov sunt atraşi, în special, de ascensiunea pe Postăvaru (Schuler). Nu-i aşa că sună
ca o „noutate“ informaţia că din Poiana Braşov pleacă o vale, numită chiar Valea Poienii,
cu direcţia generală sud-vest, ea însăşi obiectiv de drumeţie, şi pe care ne putem îndrepta,
de exemplu, spre Cheile Râşnovului?
Valea Poienii ne oferă pe 300 m diferenţă de nivel, pe nici 400 m de urcuş cumulat, în
trei-patru ore de mers, un acces uşor şi foarte variat din şoseaua Râşnov – Pârâul Rece
în Poiana Braşov, de aceea vă invit să o parcurgem în urcare. Ajutor în orientare ne
este marcajul bandă albastră. Plecăm de la Cabana Cheia, aflată la 5 km de Râşnov, la
începutul şoselei forestiere care se desprinde din asfalt, orientându-se spre spintecătura
Cheilor Râşnovului. După un kilometru, lăsăm drumul să se ducă mai departe spre chei
şi continuăm pe ramificaţia spre stânga. După alţi 700m, la o a doua bifurcaţie, o şosea
forestieră pleacă fără marcaj, la stânga, spre Valea Neagră.
Încă aproximativ un kilometru şi jumătate mai sus de a doua ramificaţie marcajul punct
roşu se rupe, la dreapta, pentru a urca, întâi pe albia unui pârâu, apoi susţinut spre gura
avenului Groapa de Aur, după ce, pe parcurs, căţărându-se pe colţi de calcar, ne-a oferit
o splendidă privelişte aeriană spre pereţii Porţilor de Piatră ale Postăvarului. Noi vom intra
imediat într-o primă strânsoare a văii, numită Cheişoara. Într-o zi luminoasă ne va impre-
siona albul stâncii în care apa a săpat acest scurt culoar, ca un tunel de fugă. La sfârşitul
pasajului urcă, la stânga (versantul drept geografic al văii), poteca însoţită de un marcaj
triunghi albastru, spre drumul de culme Bisericuţa Păgânilor – Poiana Cristianului.
Urmează locuri deschise, ţinând de întinsa Poiană a Cerbului. Pe cuprinsul ei, după
aproape un kilometru, şoseaua forestieră principală se roteşte în unghi drept spre dreapta
(est). Este un frumos loc de popas, chiar de cort. În miezul verii vom găsi, profitând de
bogăţia de flori, o adevărată rezervaţie de fluturi, semn că pe aici natura este încă cruţată.
Un marcaj turistic punct albastru urmează, spre est, continuă pe valea Groapa Lungă, după
care urcă spre Poiana Braşov,
Din Poiana Cerbului continuăm pe direcţia pe care am venit, spre nord, aproape de apă.
Intrăm în pădure, întâlnind lateral câteva izvoare, singurele surse de apă potabilă din zonă.
Drumul se transformă în potecă, inspirând un fior de solitudine. Urmărind valea, ajungem
într-un loc mai plat, de unde marcajul ne conduce, spre dreapta, într-o poiană. Din poiană
urmează cea mai plăcută surpriză de pe traseu, un sector destul de lung de vale, cu aspect
de cheie, prins între pereţi abrupţi, înalţi. Chiar dacă versanţii sunt mai mult împăduriţi,
contrastând cu albia pietroasă, imediat în spatele perdelei verzi albesc lapiezurile. Înain-
tăm trecând des de pe un mal pe altul, sau pe râu, din piatră în piatră. Dacă la intrarea în
chei debitul apei e mai scăzut, mai sus volumul ei e mai important, formând mici cascade.
97
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Unul dintre momentele cele mai frumoase prin aceste locuri poate fi în primele ore ale
unei după-amieze de vară, când soarele răzbate până la apă, accentuând sclipiri şi umbre,
luminând câteva momente clopoţei agăţaţi de pereţii de stâncă. Spre sfârşitul parcursului
îngustarea e accentuată, locul fiind numit Râpa Dracului. Marcajul ocoleşte urcând câteva
zeci de metri pe versantul stâng al văii (dreapta, în sensul nostru de mers), pentru a reveni
rapid la râu şi a-l traversa. Ieşirea vine brusc, totul se calmează, rămânem pe o potecă
orizontală între codrii de brad.

Un „eşantion“ din mulţimea de fluturi din Delicateţea clopoţeilor din


Poiana Cerbului Valea Poienii

Cheiţele pot pune probleme de parcurgere la un debit mai mare al apei. Şi, din păcate,
un aspect neplăcut: Valea Poienii drenează resturile aruncate, cu indiferenţă, de „vizitatorii“
Poienii Braşov. Mizeria generată, mai ales de „turiştii“ sfârşitului de săptămână, transformă
pragurile de la Râpa Dracului în „grilajele“ naturale ce o colectează. Consecinţă: poluarea
vizuală şi (câteodată) olfactivă, pe care ar trebui s-o îndure exact cei care o produc.
În câteva minute de la ieşirea din chei ne găsim la o confluenţă: din faţă vine Valea
Sticlăriei, cu marcaj cruce galbenă. Pe ea înainte, spre nord, ajungem imediat la şoseaua
asfaltată Râşnov - Poiana Braşov (iar spre stânga putem ajunge în Poiana Cristianului). Noi
continuăm spre dreapta, est, pe un drum lat şi neted, care câştigă altitudine pe nesimţite.
Ajungând în porţiunea inferioară a Pârtiei Lupului, pe care o traversăm ajungând în Poiana
Braşov.

98
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Zehn goldene Verhaltensregeln


für Bergwanderer und Bergsteiger
ARGEALP - Dr. Otto Saurer
Tip 1: Nur fit in die Berge - und nicht erst fit „durch die Berge“!
Die meisten Alpinunfälle geschehen bei Ermüdung oder Erschöpfung. Daher benötigen
Wanderer und Bergsteiger heute ebenso Training wie andere Freizeitsportler. Nur: In den
Bergen kann das vielleicht eine Überlebensfrage werden...
Tip 2: Keine Bergtour ohne sorgfältige Planung
Jede Bergtour erfordet Planung mit Führer und Karte. Stellen Sie mit Ruhe und Sorgfalt
die erforderliche Ausrüstung zusammen.
Am Morgen, vor dem Aufbruch, in Ruhe frühstücken – aber ohne sich dabei den Bauch
vollzuschlagen: den Gipfel stürmt man nicht mit vollem Magen.
Tip 3: Nach dem Abmarsch erst einmal 30 Minuten langsam warm-
gehen
Später richtet sich dann das Gehtempo ausschließlich nach dem Schwächsten in der
Gruppe; sein Pulsschlag soll nie höher als 130 pro Minute sein.
Tip 4: Alle zwei Stunden eine Zehnminutenrast
Spätestens dann soll jeder etwas essen und trinken, auch ohne Hunger bzw. Durst (dann
erst recht). Bei Ermüdung oder Erschöpfungszeichen sofort ausgiebig rasten (gegebenen-
falls umkehren). Dabei Brote, Keks, Schokolade oder ähnliches (keinen Traubenzucker)
essen und soviel wie möglich trinken. Lieber umdrehen, als den Gipfel mit letzter Kraft
erzwingen – denken Sie an den Abstieg, der dann noch vor Ihnen liegt. Bei Erschöpfung
keine Medikamente einnehmen.
Falscher Ehrgeiz kann tödlich sein!
Tip 5 : Während der Tour gilt: Trinken, trinken und nochmals
trinken!
Und zwar bei jeder Gelegenheit vor und während der Tour, durchschnittlich mindestens
drei Liter über den Tourentag verteilt. Das reichliche trinken möglichst mineralsalzreicher
Flüssigkeit ist das A und O beim Wandern und Bergsteigen jeder Art. Alkohol ist während
der Tour stark einzuschränken, am besten ist der völlige Verzicht.
Tip 6: Kinder keinesfalls überfordern
Touren mit Kindern erfordern eine besonders sorgfältig und abwechslungreiche Planung
und sind stets kindergerecht auszurichten.
Tip 7: Ab etwa 2000 Meter Seehöhe genug Zeit lassen, um sich zu
„akklimatiesieren“
Je höher, um so länger! An ungewohnte Höhenlangen muß sich jeder Mensch erst einmal
99
SKV • Jahrbuch 2009-2010

gewöhnen, bevor man sich Leistungen abverlangt – sonst kann es böse Überraschungen
geben. Beachten Sie die Warnzeichen (vor allem Kopfweh, Husten und- Schlaflosigkeit!)
Tip 8: Wettergefahren niemals unterschätzen
Das Gelingen einer Tour steht und fällt mit dem Wetter. Beobachten Sie sorgfältig
– auch bereits vor der Tour – die Wetterentwicklung; kehren Sie bei drohendem Wettersturz
rechtzeitig um; suchen Sie bei aufziehendem Gewitter geschützte Orte auf und verlassen
Sie Grate und exponierte Stellen.
Tip 9: Bleiben Sie grundsätzlich auf dem Weg
Haben Sie sich verirrt, so bewahren Sie Ruhe, suchen Sie nach Möglichkeit sicheres
Gelände auf. Gegebenenfalls bleiben Sie, wo Sie sind. Riskieren Sie nichts und versuchen
Sie unter keinen Umständen, sich „ins Tal durchzuschlagen“, sondern bleiben Sie an Ort
und Stelle und beginnen Sie mit dem „ALPINEN NOTSIGNAL“.
Ein optisches oder akustisches Zeichen sechsmal in der Minute, danach eine Minute
Pause, und so fort – bis Antwort kommt. Außerdem: Wenn Sie vor der Tour irgendwo
Angaben über Route und Ziel hinterlassen haben, wird man Sie rasch finden.
Keine Panik bei einem Unfall
Tip 10: In jedem noch so kleinen Rucksack ist Platz für die Not-
fallausrüstung, die einfach immer dabei ist:
Biwaksack, Reservewäsche, Taschenlampe mit Ersatzbatterien, „Alpine Erste-Hilfe-Box“.

Verhaltenstips für Bergwanderer und Bergsteiger


Verhaltenstips zur Vorbereitung einer Bergtour

Freude beim Bergwandern und -steigen sowie die damit zusammenhängende physische
und psychische Erholung ist wohl das estrebenswerte Ziel jedes Berggehers. Um dieses
Ziel zu erreichen, ist eine spezielle Vorbereitung natürlich unerläßlich.
Körperliche Vorbereitung
Die körperliche Vorbereitung wird vom Wanderer sehr oft unterschätzt. Gerade bei
langen und schwierigen Anstiegen bzw. Abstiegen ist eine gute körperliche Vorbereitung
ein sicherer Garant für das Gelingen der Tour.
Studium von Karten und Führer
Genauso wichtig wie die körperliche Vorbereitung ist das Studium der Gebietsführer und
der Karten des betreffenden Wandergebietes. Auch hier ist eine gute Vorbereitung bereits
vor Beginn der Tour zu empfehlen, wozu auch das Studium des Kartenlesens selbst gehört.
In der Vorbereitungszeit sollte man die einzelnen Tagestouren (oder Etappen) und mögliche
Alternativen (z.B. Notabstieg!) planen.
100
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Die folgenden Tips für die Erstellung der täglichen Tourenpläne sollten deshalb beachtet
werden:
• wie lange ist die Wegstecke,
• wie lange benötige ich für diese Strecke,
• an welchen Stellen können Schwierigkeiten auftreten,
• welche Ausrüstung benötige ich.
Mit den folgenden Erfahrungswerten ist es leicht, eine Berechnung der benötigen Gehzeit
vorzunehmen.

Alleingeher bzw. Kleingruppen legen in 1 Stunde zurück:


400 – 500 Höhenmeter im Aufstieg
800 Höhenmeter im Abstieg
5 km an Horizontalentfernung
Gruppen legen in 1 Stunde zurück:
300 – 400 Höhenmeter im Aufstieg
500 Höhenmeter im Abstieg
4 km an Horizontalentfernung

Gehtaktik
Besonders für Gelegenheitsalpinisten ist die richtige, das heißt individuell angepaßte
Gehtaktik das A und O für die Leistungsfähigkeit. Vor allem während der ersten halben
Stunde soll langsam gegangen werden (eingehen). Wenn zu schnell gegangen wird,
kommt es zum vorzeitigen Kräftverschleiß und damit zu Ermüdung bzw. Erschöpfung. Hier
werden (meist aus falschem Ehrgeiz) die häufigsten Fehler gemacht, woraus nicht selten
Tragödien resultieren. Spätestens nach 2 Stunden sollte eine Rast (trinken und etwas
essen) eingeschoben werden.
Orientierung
Zur Orientierung sollten Karten mit einem Maßstab nicht über 1:50.000 verwendet
werden. Häufiges Vergleichen der Karte mit der Natur sowie der Höhenangaben mit dem
Höhenmesser und Bussole (Kompaß) können vor unangenehmen Situationen (verirren)
bewahren. Weniger Erfahrene sollten unter allen Umständen auf markierten Wegen
bleiben!
Ausrüstung
Bekleidung: Sie muß den Körper vor Wind, Regen, Kälte und Schnee schützen, sie
soll keine Feuchtigkeit von außen aufnehmen, die Körperfeuchtigkeit (Schweiß) aber nach
außen abgeben. Weiters soll sie leicht, bequem und hautfreundlich sein.
101
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Bergsocken oder Kniestrümpfe: Möglichst Material aus Naturfaser verwenden, Füsse


präparieren (empfindliche Hautstellen vor den Bergwanderungen evt. mit Leukoplast über-
kleben), Blasen sind ein schlimmer Feind des Bergwanderers.
Bergschuhe: Niemals neue Bergschuhe verwenden, unbedingt vorher eingehen. Je
nach Verwendung werden folgende Anforderungen an einen Bergschuh gestellt:
• gute Haftung am Untergrund (Profilsohle, Reibung),
• Verletzungschutz,
• möglichst geringes Gewicht,
• sie sollen atmungsaktiv, aber doch möglichst wasserdicht sein,
• Dämpfzone zum Schutz der Gelenke,
• gut schnürbar um den Rist (Bergabgehen!),
• nie zu knapp (Zehenfreiheit)
Rucksack: Der Rucksack kann nicht nur die Freude am Bergsteigen hindern, er kann
auch zu gesundheitlichen Schäden beitragen. Das Gewicht soll der Länge nach über den
Rücken verteilt sein. Größere Rucksäcke (ca. ab 45 Liter) sollten zusätzlich einen gepol-
sterten Hüftgurt haben, um die Last auch auf die Hüfte zu verteilen.
Tourenstöcke (Teleskopstöcke): Tourenstöcke sind nicht nur für Personen mit Knieleiden
zu empfehlen, sie sollten aber auch mit einer gewissen Vorsicht eingesetzt werden. Die
Verstellbarkeit ist einersits für das Verstauen der Stöcke im Rucksack wichtig, andererseits
kann bei entsprechender Hanglage eine Veränderung der Stocklänge von Vorteil sein.
Checkliste für Rucksack (Tagestour)
In den Rucksack gehören:
Kleidung: Pullover, Anorak, Regenschutz, Handschuhe, Unterwäsche zum wechseln
(Hemd / Bluse zum wechseln), Kopfbedeckung.
Sonnenschutz: Sonnenbrille, Sonnencreme, Lippenschutz
ev. Gamaschen
Trinkflasche, Jause und Reservenahrung (z.B. Energiebarren-Müsli)
Taschenlampe
Orientierungshilfen: Gebietsführer, Landkarte, ev. Höhenmesser, ev. Bussole (Kompaß)
Ernährung
Bergsteigen ist eine besonders intensive Gesamtbeanspruchung des menschlichen
Organismus. Wohlbefinden und Leistungsfähigkeit des Bergsteigers hängen daher ganz
besonders von der richtigen Ernährungstaktik ab, vor allem aber von der Vermeidung von
Ernährungsfehlern.
Merke: Man ißt und trinkt am Berg nicht nur, um Hunger und Durst stillen, sondern auch
um die Leistungsfähigkeit zu erhalten.
102
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Essen am Berg
Kohlenhydrate (in Mehlprodukten, Kartoffeln, Eierteigwaren) und Eiweiß (in Wurst, Milch,
Eiern, Käse) sind die wichtigsten Energielieferanten des Bergsteigers. Fette sind trotz ihres
Brennwertes weniger ggeignet.
Der Energieträger Alkohol ist nach Möglichkeit zu meiden.
Die Nahrung sollte reich an Vitaminen sein, insbesondere an Vitamin C (in Fruchtsäften),
an Vitamin E (in Getreide und Milch) und an Vitamin B1 (in Vollkornbrot und Nüssen).
Um Verluste durch Schwitzen zu ersetzen, ist die regelmäige Zufuhr von Mineralsalzen
aus der Nahrung für jeden Bergsteiger geboten (z.B. mit Milch, Käse, Gemüse, Trockenobst,
Fleischbrühe).
Insgesamt ist auf eine ausgewogene gemischte Ernährung zu achten.
Ihre Bedeutung wächst mit der Leistungsanforderung und spielt daher beim
Leistungsanforderung eine wesentlich größere Rolle als beim Bergwanderer.
Trinken am Berg
Jeder Flüssigkeitverlust führt zu Bluteindickung und muß daher unbedingt so weit als mög-
lich vermieden werden, sonst drohen dem Bergsteiger große Gefahren: Rasche Ermüdung,
vorzeitige Erschöpfung, Erfrierung, Thrombosen, Nierensteine, Höhenprobleme usw.
Daher lautet die Devise: Trinken, trinken und nochmals trinken
Bei einer durchschnittlichen alpinen Tour von etwa 6-8 Stunden heißt das:
Mindestens 3 Liter so oft wie möglich über den Tourentag verteilt, also vor, während
und nach der Tour.

10 reguli de drumeţie pentru turişti


Argealp - Dr. Otto Saurer

1: Apt pentru munte şi nu „apt datorită muntelui“!


Cele mai multe accidente montane de datorează oboselii şi epuizării. De aceea, un
atrenament corespunzător este absolut obligatoriu. Uneori o drumeţie pe munte poate
deveni o problemă de supravieţuire.
2: Nici o drumeţie fără o planificare atentă
Fiecare drumeţie cere o planificare atentă, cu ghid şi hartă. Stabiliţi cu grijă echipamentul
necesar.
3: După start, mers mai lent pentru încălzirea organismului
... după care, viteza de deplasare se stabileşte în funcţie de cel mai slab membru din
grup, pulsul acestuia nu trebuie să fie mai mare de 130/minut.
103
SKV • Jahrbuch 2009-2010

4: După fiecare două ore de mers, zece minute pauză


Fiecare membru al grupului va mânca şi va bea ceva, chiar dacă nu simte nevoia (mai
ales atunci). În caz de oboseală sau stare de epuizare, se face o pauză mai lungă (sau se
face întoarcerea). Se vor mânca pâine, biscuiţi, ciocolată (fără fructoză) şi se vor bea cât
mai multe lichide. Decât să cuceriţi vârful cu ultimele forţe, e de preferat să vă întoarceţi,
căci urmează traseul de coborâre. În caz de epuizare, nu luaţi medicamente!
Ambiţiile greşite pot cauza moartea!
5 : În timpul drumeţiei, regula de bază este: beţi, beţi, beţi!
Şi anume cu orice ocazie, înaintea şi în timpul traseului, în medie cel puţin trei litri pe
durata zilei. Consumul de lichide bogate în săruri minerale este hotărâtor în orice drumeţie.
Alcoolul nu este recomandat.
6: Nu suprasolicitaţi copiii
Traseele cu copiii necesită o planificare atentă şi diversificată şi trebuie organizate
corespunzător.
7: După depăşirea altitudinii de 2000 m, asiguraţi timpul necesar
pentru „aclimatizare“
Cu cât mai sus, cu atât mai lent! Fiecare om trebuie să se obişnuiască la altitudini mari,
altfel pot apărea surprize neplăcute. Acordaţi atenţie primelor semne de tulburare (dureri
de cap, tuse, insomnie).
8: Nu subestimaţi pericolele vremii
Reuşita unei drumeţii creşte şi scade în funcţie de vreme. Observaţi atent - deja înainte
de drumeţie - evoluţia vremii. La schimbarea bruscă a vremii, întoarceţi-vă în timp util. În
caz de furtună, căutaţi locuri ferite şi părăsiţi crestele şi locurile expuse.
9: Nu părăsiţi traseul
Dacă v-aţi rătăcit, păstraţi-vă calmul şi căutaţi, după posibilităţi, un teren sigur. Dacă nu
îl puteţi găsi, rămâneţi pe loc. Nu riscaţi nimic şi nu încercaţi, sub nici o formă, să „răzbiţi
la vale“. Rămâneţi pe loc şi începeţi semnalizarea alpină de urgenţă.
Un semnal optic sau acustic de şase ori pe minut, apoi un minut pauză, şi continuaţi
până primiţi răspuns. Dacă înainte de a porni, lăsaţi oriunde indicaţii asupra traseului urmat,
veţi fi găsit rapid.
Fără panică în caz de accident
10: În orice rucsac, fie el cât de mic, există loc suficient pentru
echipamentul obligatoriu de urgenţă:
sac pentru bivuac, rufărie de schimb, lanternă cu baterii de schimb, trusă alpină de prim
ajutor..

104
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Reguli de comportament şi pregătirea unei drumeţii


Bucuria din timpul drumeţiei şi recreerea fizică şi psihică sunt scopurile oricărui turist.
Pentru a le realiza, o pregătire corespunzătoare este absolut necesară.
Pregătirea fizică
Acest lucru este deseori neglijat. În special la traseele lungi, cu pante grele de urcare şi
coborâre, o bună pregătire fizică este garanţia unei drumeţii reuşite.
Studierea hărţilor şi a ghidurilor montane
Tot atât de importantă ca pregătirea fizică, este şi studierea hărţilor şi a ghidurilor. Se
recomandă o bună pregătire înainte de începerea drumeţiei, în special în ceea ce priveşte
citirea hărţilor. Se recomandă planificarea turelor (sau a etapelor) în perioada de pregătire
şi, după posibilitate, alternative de coborâre (pentru cazurile de pericol). Iată, câteva indicaţii
pentru planificarea unei drumeţii:
• ce lungime are traseul,
• care este timpul necesar străbaterii traseului,
• care sunt locurile cu dificultate,
• ce echipament este necesar.

Iată, câteva valori ce ne ajută să determinăm timpul de mers


– o persoană sau un grup redus parcurge într-o oră:
400 – 500 diferenţă de altitudine la urcare
800 diferenţă de altitudine la coborâre
5 km deplasare pe drum drept
– grupurile mai mari parcurg într-o oră:
300 – 400 diferenţă de altitudine la urcare
500 diferenţă de altitudine la coborâre
4 km deplasare pe drum drept

Tactica de mers
În special pentru drumeţii ocazionali, tactica de mers corespunzătoare este foarte
importantă. Mai ales în prima jumătate de oră se va merge mai încet. Dacă se merge prea
repede, apar prea timpuriu stări de oboseală şi epuizare. Aşa se fac (din ambiţie greşită)
cele mai multe greşeli, posibil cu urmări tragice. După două de mers, se face o pauză
pentru a mânca şi a bea ceva.
Orientarea
Pentru orientare se recomandă folosirea hărţilor cu scara până la 1:50.000. O comparare
a hărţii cu terenul înconjurător şi stabilirea altitudinii (sunt necesare busola şi altimetrul),
105
SKV • Jahrbuch 2009-2010

ne pot feri de situaţii neplăcute (rătăcirea drumului). Cei mai puţin experimentaţi nu vor
părăsi traseele.
Echipamentul
Îmbrăcămintea: trebuie să protejeze corpul de vânt, ploaie, frig şi zăpadă, să nu preia
umiditatea din exterior, dar să elimine umiditatea corpului (transpiraţia) spre exterior. Să
fie uşoară, lejeră şi plăcută la atingere.
Şosetele sau şosetele trei sferturi: să fie pe cât posibil din fibre naturale. Pregătiţi
picioarele - locurile sensibile se vor acoperi înainte de drumeţie cu leucoplast. Băşicile sunt
cei mai mari duşmani ai turistului.
Încălţămintea: Nu porniţi niciodată cu bocanci noi! În funcţie de utilizare, bocancii trebuie
să facă faţă următoarelor solicitări:
• aderenţă bună (talpă cu profil),
• protecţie contra accidentării,
• greutate cât mai redusă,
• impermeabili pentru apă, permeabili pentru aer,
• zonă de protecţie pentru încheieturi,
• bine strânse pe picior,
• niciodată prea ficşi (libertate pentru degetele de la picioare).
Rucsacul: Rucsacul poate diminua nu numai plăcerea unei drumeţii, dar poate duce
la alterarea sănătăţii. Greutatea trebuie repartizată de-a lungul spatelui Rucsacurile mai
mari (de la 45 l) trebuie să aibe o cingătoare de brâu căptuşită, pentru a repartiza greutatea
pe şolduri.
Beţele de tură - telescopice: sunt recomandate nu numai persoanelor cu probleme la
genunchi, dar trebuie folosite cu câteva precauţii. Lungimea lor este reglabilă odată pentru
a fi puse în rucsac, pe de altă parte schimbarea lungimii lor în funcţie de teren reprezintă
un avantaj.
Listă pentru rucsac (tură de o zi)
Îmbrăcăminte: pulovăr, hanorac, pelerină de ploaie, mănuşi, lenjerie de corp (cămaşă,
bluză); Protecţie pentru cap; Protecţie solară: ochelari de soare, cremă de protecţie solară,
protecţie pentru buze; Parazăpezi; Bidon de apă; Gustare şi rezerve de hrană (de ex. musli);
Lanternă; Ghid de orientare, hartă, altimetru, busolă.
Alimentaţia
Starea de bine şi capacitatea de mers ale turistului depind foarte mult de alimentaţia
corectă. Reţineţi: pe munte, nu mâncăm şi nu bem pentru a ne potoli foamea şi setea, ci
pentru a ne menţine capacitatea de efort.
Ce mâncăm – hidraţi de carbon (produse făinoase, cartofi, paste făinoase) şi albumine
106
SKV • Jahrbuch 2009-2010

(salam, ouă, produse lactate). Grăsimile sunt mai puţin indicate. Alcoolul trebuie evitat.
Alimentaţia să fie bogată în vitamina C (sucuri de fructe), vitamina E (lapte, cereale), vita-
mina B1 (pâine integrală, nuci). Pentru a completa pierderile prin transpiraţie se recomandă
aportul regulat de săruri minerale din alimente (lapte, brânză, legume, fructe uscate).
Ce şi cum bem pe munte
Pierderile de lichid duc la îngroşarea sângelui, ceea ce trebuie evitat, altfel apar pericole
grave: oboseală rapidă, stări de epuizare, îngheţ, tromboze, probleme de altitudine etc. De
aceea deviza este „Beţi, beţi şi iarăşi beţi!“. La o drumeţie alpină de 6-8 ore se vor bea
minim 3 l de lichid în timpul zilei, adică înainte, în timpul şi după drumeţie.

107
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Ziua mondială a munţilor curaţi


Iubitorii de munte nu au uitat că 26 sept este Ziua Mondială a Munţilor Curaţi, zi importantă
când se poate face ceva pentru mediul înconjurător.
Aşa se face că în întreaga ţară pe 25 sept s-a pus în mişcare o amplă acţiune după
modelul din 2008 a Letoniei unde a fost curăţita întreaga ţară de gunoaie.
Cu 9 luni în urmă şi în România s-a lansat pe Internet Site-ul Let’s Do It, România! Care
a prins contur, şi că trebuie făcut ceva cu totul deosebit pentru mediul înconjurător şi în
special pentru munte.
După cum a reieşit din mijloacele mass media acţiunea a avut efect mobilizând Orga-
nizaţiile neguvernamentale şi Societatea civilă la această amplă acţiune de curăţenie a
României.
Pentru Societatea Carpatină Ardeleana (SKV) Sibiu. Amicii Munţilor şi Ziarul Tribună
zilele de 5 iunie Ziua Mondială a Mediului şi 26 sept Ziua Mondială a Munţilor Curaţi au
devenit zile de referinţă pentru un mediu mai curat.
Anul acesta, cele două organizaţii au mobilizat la această acţiune şi Colegiul Economic
Gheorghe Bariţiu (prof. Carmen Stănese) care s-au deplasat în Staţiunea Păltiniş parcur-
gând un traseu pe munte de aproximativ 3 ore de unde s-au colectat plasticele şi gunoaiele
aruncate la întâmplare.
Această acţiune a fost inclusă în marea acţiune lăudabilă desfăşurată în jud. Sibiu şi
în întreaga ţară.
Totul a fost precedat la Casa Turiştilor de o prezentare documentată a istoricului staţi-
unii Păltiniş de dr. Mircea Dragoteanu din Cluj. O alocuţiune a d-lui Mihai Ungureanu de
la M.A.P.M. Să gândim verde şi a ing. Tesa de la Ocolul Silvic Sibiu care a prezentat un
diapozitiv pentru perspectivele dezvoltării turismului în Masivul Cindrel.
Li s-au vorbit elevilor despre rezervaţiile naturale din Masivul Cindrel, monumente sau
endemism, flora, fauna şi chiar cum se acţionează în cazul muşcăturilor de viperă.
Christel B.

Let’s do it SKV-Braşov
Auf Anregung des internationalen Projekts „Let’s do it“ gestartet im Jahre 2008 in
Estonien und weitergeführt von Letland, Litauen, Portugal und Slovenien, mit dem Zweck
das Land vom Müll zu reinigen, folgte nun am 25. September auch Rumänien. Es ist
eine Initiative gestartet von rund 30 Jugenden aus Bukarest unter dem Motto „Let’s do
it Romania“ und dem öffentlichen Partner des Ministeriums für Umwelt. In diesem Sinne
nutzte die Kronstädter SKV Sektion die Gelegenheit um ein älteres Anliegen fortzuführen.
Im unmittelbarer Nähe der Julius Römer-Hütte (Postăvarul) liegt auch heute noch ein
108
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Müllberg von PET-Flaschen, Bierdosen, Bauschutt, Metallgegenstände u.v.a. „geerbt“ von


den ehemaligen Besitzer der Hütte die im Laufe der Zeit in den Wald, nahe am Wanderweg
alles am Walhang heruntergewerfen haben. Obwohl die SKV-Mitglieder schon öfters
Reinigungsaktionen rund um die Hütte und Umgebung gestartet haben, konnten sie nicht
mit eigenen Kräften diese Müllhalde entfernen.
Am 25. September konnten neben unseren Mitgliedern, zahlreiche Freiwillige Mithelfer
anderer Wandervereine - EKE, Floarea de Colţ, Amicii Salvamont, Bergrettung mit der
Unterstützung der Forstregie „Kronstadt“ ein Großteil des Mülls eingesammelt werden.
Dabei wurden rund 1000 Plastiksäcke vom steilen Waldhang eingesammelt, die mit einem
Traktor und Frachtwagen abtransportiert wurden. Und als Fazit, was Beteiligung betrifft,
belegte des Kreis Kronstadt landesweit den ersten Platz.
An dieser Reinigungsaktion beteiligten sich daran rund 12.000 Freiwillige aus Kronstadt
und Ortschaften des Kreises, die ungefähr 30.000 Plastiksäcke mit Müll einsammelten. Zu
hoffen bleibt die Bewahrung einer „reinen“ Natur für die kommenden Genrationen.
Christel B.

109
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Fünf geografische Wunder


Es gibt auf unserer zahlreiche Naturschönheiten, die eine wahre Herausforderung für
den leiderschaftlichen Abenteurer sind. Im folgenden einige von diesen:
Die Urwälder am Amazon – ein wahres Naturwunder mit einer großen Bedeutung für das
Klima unserer Erde. Einzigartig ist der Urwald durch seine Biomannigfaltigkeit, eine wahre
„biologische Quelle“. In diesen Wälder leben über 50.000 Pflamenarten, 1.700 Vögelarten
und über 700 Arten von Säugetieren und bilden eine der größten Naturresourcen der Erde.
Mit Recht sind die Urwälder als die „Lunge der Erde“ benannt, 20% des nötigen Sauerstoffs
der Erde werden vom Urwald am Amazon ezeugt.
Der Angel-Wasserfall von Venezuella – über vier millionen qkm der Urwälder liegen in
Brazilien. Venezuella kann sich mit dem höchsten Wasserfall der Erde rühmen „Salto del
Angel“. Dieses Naturwunder liegt im S-O von Venezuella, hat eine Höhe von 979 m und ist
15 mal so hoch wie der Niagara Wasserfall. Er befindet sich im Naturschutzgebiet Canaima
im Urwald und von den Einwohnern als „Kerekupai-Meru“ (der tiefste Sprung) bennant.
Obwohl von einem Einwohner entdeckt, trägt er den Namen eines amerikanischen Piloten
(Angel) der ihn im Jahre 1933 entdeckte, als er sich auf Suche nach Gold befand.
Die Wüste Sahara – es ist die größte Wüste der Erde mit einer Oberfläche von neun
Millionen qkm (cca 10% des Afrikanischen Kontinent und die Oberfläche der Vereinigten
Staaten). Beeindruckend ist die Wüste durch ihre Geschichte, Zivilisation aber auch ihren
bezaubernden Landschaften. Hier trifft man auf die größte Zahl der Sanddünen an die bis
500 m Höhe erreichen und rund 25% der Oberfläche der Wüste besetzen. Temperaturen
von 40°C sind normal, die höchste Tagestemperatur von 58°C wurde in Lybien verzeich-
net. Die Nächte sind sehr kalt. Die Sahara besetzt große Teritorien von Algerien, Marok,
Lybien, Tunisien, Ägypt, Niger, Mauritanien, Mali, Ciad, Sudan und kleinere Oberflächen
von Burkina Faso und Senegal.
Groenland – ist die größte Insel der Welt und Dank seiner zeilreichen Gletscher auch
eine der größten touristischen Attraktionen. Über 80% von Groenland sind von Schnee und
Eis bedeckt, und hat eine Oberfläche von 2.166.086 qkm, ist ein autonomes Gebiet und
gehört zu Dänemark. Eine andere Attraktion ist der Polartag, ein Phänomen das zwischen
dem 25. Mai und 25. Juni stattfindet und die Sonne 24 Stunden scheint. Genau so anzie-
hend ist auch Nordpollicht das bei rund 100 km Höhe stattfindet, in Form von roten, grünen,
gelben und weißen leuchtenden Streifen. Die Bevölkerung besteht 80% aus Inuiten, der
Rest sind Däne und Engländer.
Die Australische große Korallenbarriere – ein wahres Naturwunder und ein Tiefwasser
Paradies. Sie besteht aus 2800 Riffen und zahlreichen Arten von Korallen, Krebstieren,
Mollusken und Schildkröten. Die über 300 Riffe, Inseln, Lagunen, Sandbänke bilden die
110
SKV • Jahrbuch 2009-2010

größte lebende Wesenheit der Erde und als Naturparadies lobt es sich mit über 10.000
einzigartigen Meerestieren.

Cinci minuni geografice ale zilelor noastre


Există în lume locuri care uimesc prin frumuseţea lor naturală şi care reprezintă o ade-
vărată provocare pentru cei mai împătimiţi aventurieri. lată cîteva dintre ele!
Pădurile tropicale amazoniene
Jungla amazoniană este una dintre minunile naturii, având un rol important mai ales în
reglarea climei de pe Pământ. De asemenea, pădurile tropicale uimesc prin biodiversitate,
fiind considerate un adevărat „rezervor biologic“. Astfel, în aceste păduri trăiesc peste
50.000 specii de plante, 1.700 specii de păsări şi peste 700 de tipuri de mamifere. Peste
patru milioane de kilometri pătraţi din pădurile tropicale amazoniene se întind pe suprafaţa
Braziliei. Pădurile tropicale amazoniene sunt una dintre cele mai mari resurse naturale ale
Planetei. Pe bună dreptate, pădurile amazoniene au fost descrise drept „plămânii Pămîn-
tului“, pentru că vegetaţia acestor păduri transformă în permanenţă bioxidul de carbon în
oxigen: 20% din oxigenul Planetei este produs de pădurile tropicale amazoniene.
Cascada Îngerului din Venezuela
Venezuela se poate mândri cu cea mai înaltă cascadă din lume: Salto del Angel (Înger).
Această minune a naturii este situată în sud-estul Venezuelei şi are o înălţime de 979 de metri,
fiind de 15 ori mai înaltă decât celebra Niagara. Cascada Îngerului se află în parcul naţional
Canaima, pădure ecuatorială din Venezuela şi a fost numită de băştinaşi „Kerekupai-Méru”
(„săritura cea mai adâncă”). Deşi a fost descoperită de un venezuelean, cascada poartă numele
unui pilot american (Angel), care a redescoperit-o în 1933, în timp ce căuta aur.
Deşertul Sahara
Ocupând 10% din continentul african, Sahara este cel mai mare deşert din lume. Are
nouă milioane de kilometri pătraţi, aproximativ suprafaţa Statelor Unite ale Americii şi se
întinde pe teritoriul a zece ţări. Sahara este un ţinut impresionant prin istorie şi civilizaţie, dar
şi prin fascinantele peisaje. Ţinutul saharian are cea mai mare aglomerare de dune din lume,
acestea putând atinge şi 500 m înălţime. Dunele reprezintă 25% din întreaga suprafaţă a
Saharei. Cele mai multe furtuni de nisip se înregistrează în luna august. Temperaturile de
peste 40 de grade sunt considerate normale în această parte a lumii, temperatura maximă
înreistrată în Sahara fiind de 58 de grade Celsius (Libia). În schimb nopţile sunt foarte
friguroase. Sahara ocupă mari teritorii din Algeria, Maroc, Libia, Tunisia, Egipt, Mauritania,
Niger, Mali, Ciad, Sudan şi porţiuni mai mici din Burkina Faso şi Senegal.
Groenlanda
Cea mai mare insulă a lumii, Groenlanda este cu siguranţă o atracţie turistică aparte,
111
SKV • Jahrbuch 2009-2010

datorită gheţarilor din această zonă. Mai mult de 80% din Groenlanda este acoperită cu
gheţari şi zăpadă. Groenlanda are o suprafaţă de 2.166.086 km pătraţi, fiind un teritoriu
autonom, parte a regatului Danemarcei. Una dintre atracţiile deosebite din Groenlanda este
ziua polară, un fenomen prezent între 25 mai şi 25 iunie. În aceasta perioadă, soarele este
prezent pe cer 24 de ore din 24. Fascinantă este şi aurora boreală, un fenomen care se
produce la 100 de kilometri înălţime şi care se prezintă sub forma unor perdele de culori
variate: roşu, verde, galben, alb. Populaţia majoritară a Groenlandei este reprezentată de
inuiţi în proporţie de 80 %, în timp ce restul sunt danezi şi englezi.
Marea Barieră de Corali
Paradis subacvatic, Marea Barieră de Corali a Australiei este considerată o adevărată
minune naturală. Este formată din peste 2.800 de recife şi din 400 de tipuri diferite de corali.
Aici se întâlnesc diverse specii de crustacee, moluşte şi broaşte ţestoase. Cele peste 3.000
de recife, insule, lagune şi bancuri de nisip formează cea mai mare entitate vie de pe Pământ.
Acest paradis natural se poate lăuda cu peste 10.000 de specii marine unice.
Măria Săpunaru

Scările lui Gabony

112
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Mountainbike-Marathon
Eine neue Herausforderung für Liviu Ghițoc
Diese Disziplin ist relativ neu bei uns. Einer unserer SKV-Mitglieder, Liviu Ghiţoc, pra-
ktiziert sie aber, recht erfolgreich, seit 2006. Ausdauer, Wille, ein gesundes Leben sind
Voraussetzungen um die rund 50km lange Strecken durch Wald und Wiese zu meistern.
Liviu ist in seiner Alterskategorie (über 45) einer der besten Radler landesweit. Das ist
umso bemerkenswerter, da keine Sponsoren hinter ihm stehen und er diese Erfolge auch
nicht unbedingt verfolgt. Er sei einfach zu faul, um zu Fuß zu laufen, deshalb brauche er
im Sommer ein Fahrrad und im Winter die Skibretter, sagt Liviu. Mehrere solche „faule
Leute“ würden uns in unserem Verein gar nicht stören.

Maratonul pe mountainbike
Liviu Ghițoc și noua sa pasiune
În secţiunea SKV Braşov îl ştim pe Liviu ca foarte bun schior, ca fost valoros alpinist,
un om care a văzut şi făcut multe la viaţa lui (inclusiv ca participant la expediţii montane
internaţionale). Azi, la rotunda vârstă de 50 de ani, ai zice că raza lui de acţiune e mai
redusă şi că serviciul şi familia l-au mai „domolit”. Nu e aşa, pentru că de câţiva ani, din
2006, a descoperit ceva nou, inedit pentru marea majoritate dintre noi – cursele de maraton
pe mountainbike.
Sportul acesta, pe care Liviu nu-l vede neaparat ca „extrem”, începe să aibă şi la noi
mai mulţi practicanţi şi un calendar competiţional. Totuşi nu se poate vorbi de profesionişti
în adevăratul sens al cuvântului. Numai din mountainbike-maraton nu se poate trăi. Pentru
asta lipsesc premii mari oferite de sponsori. Liviu n-are în spate o asociaţie sau un club.
Deplasările le face pe cheltuiala lui, taxele de participare nu i le achită nimeni, bicicleta
şi-a cumpărat-o singur.
Din 2008 participă la concursuri, de obicei la categoria peste 45 de ani. Antrenamentele
pe care le face plus seriozitatea sa, ambiţia şi un stil de viaţă sănătos sunt răsplătite de
frumoase succese. Astfel în 2009 Liviu Ghiţoc a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
la concursurile de mountainbike-maraton de la Tg. Secuiesc, Tg. Mureş, Băile Tuşnad şi
Valea Crişului. La Miercurea Ciuc a fost al doilea. Anul acesta el s-a impus la concursurile
de la Harghita Băi şi Tg. Mureş. La Tuşnad a ocupat locul doi, iar la Gilău, la Maros-MTB-
Maraton, a fost al treilea.
O cursă de maraton e în jur de 50 km (dar poate ajunge şi la 80 km) şi se desfăşoară pe
teren variat, pe un traseu ce duce şi prin pădure cu porţiuni de urcuş şi coborâş. Diferenţa de
113
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Rezistenţă şi voinţă două condiţii pentru a termina un maraton pe mountainbike

nivel pozitivă (adică urcuşurile însumate) e în jur de 1000m. Un asemenea traseu, de regulă
amenajat ca circuit (deci cu plecarea şi sosirea din acelaşi loc) e parcurs de cei mai buni

Liviu Ghiţoc pe primul loc la Tg. Mureş


114
SKV • Jahrbuch 2009-2010

într-un interval de trei ore. Traseul trebuie marcat corespunzător; startul se dă în bloc. Pe
parcurs sunt amplasate puncte de alimentare pentru regenerare - un lucru necesar datorită
efortului intens şi susţinut. Comisarii de cursă au rolul de arbitrii şi veghează ca maratonul
să se desfăşoare corect. După cursă concurenţii se întâlnesc la tradiţionala „pasta-party”,
la care Liviu a apreciat mai ales gulaşul servit la concursurile din zona secuiască.
Traseul preferat de antrenament este pentru colegul nostru drumul forestier de la Pietrele
lui Solomon (la urcare) şi Drumul vechi dinspre Poiană (la coborâre). Mai ales la coborâri
Liviu ştie că îşi poate îmbunătăţi performanţele. Nu atât bicicleta şi stilul de condus, cât
experienţa şi mai ales o desăvârşită condiţie fizică sunt determinante pentru rezultate cât
mai bune.
Noi îi urăm mult succes la următoarele concursuri. Şi poate exemplul său, urmat până
acum cu succes de către fiica sa Andrada (şi ea prezentă la destule maratoane, inclusiv cu
clasări pe podium) va fi molipsitor şi pentru alţi membri SKV, în special din rândul tineretului.
Bicicleta, natura, mişcarea şi dârzenia – toate se îmbină la maratoanele de mountainbike,
o disciplină sportivă nouă care poate „prinde“ şi la cei ce bat potecile munţilor cu pasul.
Ralf Sudrigian

Colţii Morarului

115
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Traseul anului 2011 - Transalpina


Cu ani în urmă am parcurs acest traseu (Sebeş, jud. Albă – Novaci, jud. Gorj) pe bucăţi
- vara, toamna şi iarnă (1969 -1970).
În anul 2007 am fost cu cei care au frecventat cursul de ghizi doar pe tronsonul de la
Şugag la Obârşia Lotrului. Am coborât apoi pe la Vidra şi Voineasa în Brezoi şi retur la
Sibiu. În anul curent l-am parcurs de trei ori, cu diferite tipuri de maşini. De fiecare dată am
întâlnit ciclişti, mai mult străini şi foarte puţini “mergători” cu rucsacul şi băţ. Integral traseul
are 140 km, el urcă de la 250 m altitudine (Sebeş) până la 2145 m (Pasul Urdele) pentru a
coborî la 380 m (Novaci). Dincolo de bogăţia şi marea diversitate a valorilor naturale întâlnim
peisajele insolite: Luncile Prigoanei, Poarta Raiului, Sălanele, Poiana Muierii din Şurian şi
Lotru; o salbă de valori antropice monumentale: biserici fortificate, cetăţi dacicie, mănăstiri,
baraje, lacuri de acumulare; care se derulează pe acest parcurs de o frumuseţe fără egal.
La aceasta se adaugă banda de asfalt care uneşte cele două extremităţi ale traseului, fapt
pentru care fac şi recomandarea de a-l parcurge cu orice mijloc de transport. Pentru toate
aceste „ingrediente” consider că acesta va fi şi traseul de marcă al anului viitor. DN67C
poate sta alături de Transfăgărăşan deşi atinge o cotă mai înaltă cu 103 m şi va fi ca şi
acesta o „bretea” turistică peste Carpaţi, facilitând trecerea din sud – nord a Meridionalilor.
Lucrările finale din cele câteva puncte
nu impietează parcurgerea traseului
cu orice mijloc de transport.
Ca să nu aglomerez schiţa alăturată
a traseului Transalpina redau kilometrii
intre principalele localităţi de pe traseu:
Sebeş, Petreşti 4, Sebeşel 5, Săsciori
1, Laz 2, Căpâlna 5, Martinie 8, Şugag
4, Tău (baraj) 14, Vl. Mirajului 2, Vl.
Prigoanei 12, Vl. Ciobanului 2, Oaşa
(baraj) 3, Vl. Curpătului 7, Vl. Tărtărău,
Pasul Tărtărău 6, Bif. Poiana Muierii
2, Obârşia Lotrului 5, Bif. Petroşani 1,
Şaua Ştefanu 11, Platuoul Cărbunele
3, Pasul Urdele 6, Staţiunea Rânca 9,
Bif. Vl. Cerbu 4, Bif. Polovragi 14.
Alexandru Constantinescu, Sibiu

116
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Cheile Cibinului
Îngemănare de păduri şi stânci
Sub care râul-şarpe uriaş,
Prin bolovani şi brusturi sâsâind,
Se zbate să ajungă la imaş.

In Găuşoara, aproape de Păltiniş, îşi avea oile un cioban pe nume Dan, poreclit Ursu pentru
curajul său în lupta cu fiarele. Într-o zi de vară, după o încăierare cu ursul venit la stână, Dan
căzu la pat schilăghit de fiara furioasă şi flămândă. Tocmai se nimerise să fie de faţă şi nevastă-
sa şi să-i mai aline durerile cu cârpe muiate în apă rece de la izvor. Dar rănile nu se vindecau.
Ştiind de la bună-sa că la săritoarea (cascada) de pe Râul Mare e un ţanc cu ierburi tocmai
pentru oblojit rănile făcute de garaoane (fiare), femeia coborî la râu. Culese buruienile, dar,
când să se întoarcă, un zmeu apăru din senin şi îi spuse că dacă nu se dă în dragoste cu el nu
va putea pleca de acolo. Femeia încercă să fugă dar zmeul îi tot punea stavilă câte o stâncă.
Cum făcu, cum nu făcu, în cele din urmă reuşi să scape şi s-o ia în sus spre Găuşoara. Dar
aşa fugea de tare şi de speriată că o trecură toate apele. Din năduşală un pârâiaş a început
să se scurgă în urma ei, pârâiaş care şi azi îi poartă numele, Dăneasa.
Într-adevăr, coborând din staţiunea climaterică Păltiniş (1450 m alt.) pe lângă Valea
Dănesii se ajunge, după o oră şi jumătate de mers pe jos, în Cheile Cibinului, acolo unde
o fi fost (înainte de a se fi croit drumul forestier) aşa-zisa “Cascada Cibinului”. Stâncile puse
stavilă de zmeu străjuiesc şi astăzi Valea Râului Mare, iar locul cu ierburile de leac e la
câţiva paşi de confluenţa râului cu Dăneasa. Cresc acolo peste o duzină de plante cu efecte
binefăcătoare în tratarea rănilor, muşcăturilor de animale, scrântiturilor, umflăturilor, durerilor
musculare şi osoase : ochiul-boului (Chrysanthemum leucanthemum), omagul (Aconitum
moldavicum, A, paniculatum), sunătoarea (Hypericum perforatum), iarba- neagră (Scrop-
hularia nodosa), aliorul (Euphorbia amygdaloides), orbalţul (Actaea spicata), pochivnicul
(Asarum europaeum), iarba-osului (Helianthemum nummularium), rocoina (Stellaria media),
duminecuţa (Lysimachia nummularia), lumânărica-pământului (Gentiana asclepiadea),
silnicul (Glecoma rotundifolia), colţu-lupului (Cirsium erisithales). Fie că se fac cataplasme
(comprese) cu frunzele crude întregi sau tocate, ori cu rădăcinile mărunţite, fie că se fac
alifii amestecându-se aceste organe vegetale pisate cu untură sau cu smântână ori că se
fierb plantele şi cu zeama obţinută se spală rănile, toate ajută prin efectul lor cicatrizant,
hemostatic, astringent, antibiotic sau calmant. Cel puţin aşa susţin locuitorii satelor noastre,
care le utilizează de o mulţime de ani.
Cheile Cibinului, sălaşul zmeului de odinioară, sunt în realitate un defileu săpat de Râul
Mare (şi nu de Cibin) în şisturile cristaline ale Munţilor Cindrelului. Abia la 3 km aval de chei,
117
SKV • Jahrbuch 2009-2010

din punctul numit “La Pisc”, după confluenţa Râului Mare cu Râul Mic se formează Cibinul.
Defileul are o lungime de 2 km şi o altitudine medie de 850 m. Pereţii de piatră înălţaţi pe
alocuri la 200 m deasupra râului sunt când golaşi ori cu ierburi răzleţe, când acoperiţi de
făgete (împestriţate ici-colo cu molizi şi brazi). Speciile care îi dau nota aparte de defileu
sunt cununiţa (Spiraea ulmifolia), verzişoara (Sempervivum heuffelii), bulgării-de-stâncă
(Cnidium silaifolium), cocoşeii (Dianthus tenuifolius), brăduţu-de-pârleală (Bruckenthalia
spiculifolia), miliţea (Silene dubia), scunchiuţa (Veronica bachofeni), cimbrişorul (Thymus
comosus), căciuliţele (Symphyandra wanneri), margareta (Chrysanthemum rotundifolium)
şi diverse specii de ferigi, licheni şi muşchi.
Într-o aplicaţie practică cu studenţii în Cheile Cibinului o tânără cocoţându-se după o
plantă a alunecat şi şi-a julit destul de rău picioarele. I-am aplicat pe răni câteva frunze
de lumânărica-pământului. Şi mi-am zis şi le-am zis studenţilor ce bine este să şti, alături
de multe lucruri moderne, dar adesea nu la îndemănă, şi câteva din sfaturile nescrise ale
bătrânilor satelor noastre !
Prof. Constantin Drăgulescu, Sibiu

Spre vârful Mont Blanc


118
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Prin drumeţie mai aproape de natură


Asociaţia Carpatină Ardeleană (SKV), secţiunea Sibiu începe un ambiţios proiect
adresat diriginţilor şi elevilor din şcolile generale care are ca scop formarea obişnuinţei de
practicarea drumeţiei, ca formă de petrecere a timpului liber în mijlocul naturi şi educarea
copiilor în spiritul protejării acesteia.
A fost încheiat un parteneriat între Inspectoratul Municipiului Sibiu şi SKV Sibiu pentru
a-l include în activităţile extraşcolare pe care diriginţii pot să le aleagă şi oferirea de sprijin
în mediatizarea proiectului în şcoli.
Mai jos vă prezentăm întregul proiect:
I. Titlul proiectului: Prin drumeţie mai aproape de natură.
II. Parteneri: Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu şi Asociaţia Carpatină Arde-
leană (SKV), secţiunea Sibiu.
III. Scopul proiectului: Formarea obişnuinţei de practicarea drumeţiei, ca formă
de petrecere a timpului liber în mijlocul naturi şi educarea copiilor în spiritul protejării
acesteia.
IV. Grupul ţintă: elevii şi profesorii-diriginţi din ciclul gimnazial, clasele a V-a,
a VI-a şi VII-a, de la unităţile de învăţământ din municipiul Sibiu.
V.Obiective:
1. Transmiterea în orele de consiliere (dirigenţie) a noţiunilor şi cunoştinţelor referitor la
ecoturism, flora, fauna şi trasele turistice din munţii Cindrel, organizarea şi desfăşu-
rarea drumeţiilor, reguli de comportament pe munte etc.
2. Organizarea, cu fiecare clasă înscrisă în proiect, a trei drumeţii în zona montană
apropiată municipiului Sibiu.
3. Atragere în proiect a 20 de clase de elevi din municipiul Sibiu.
VI.Durata proiectului: 1 septembrie 2010 – 15 iunie 2012
VII. Eşalonarea activităţilor din cadrul proiectului:
1.09. - 15.10. 2010. Popularizarea proiectului în şcolile municipiului Sibiu.
15.10. - 15.11. 2010. Înscrierea profesorilor - diriginţi şi a membrilor SKV în proiect.
15.11. - 30.11. 2010. Întâlnirea partenerilor şi constituirea echipei de proiect.
1.12. 2010-31.01.2011. Pregătirea teoretică referitor la: ecoturism, organizarea drume-
ţiilor, trasee turistice în munţii Cindrel, reguli de comportament pe munte, zone protejate,
flora şi fauna munţilor Cindrel etc.
1.02. - 30.04. 2011. Organizare a trei lecţii de consiliere (dirigenţie), câte una în fiecare
lună (februarie, martie şi aprilie), pentru pregătirea teoretică a elevilor în vederea participării
la drumeţiiele programate.
1.04. - 30.04. 2011. Şedinţe cu părinţii pentru comunicarea cerinţelor participării elevilor
119
SKV • Jahrbuch 2009-2010

la drumeţii şi obţinerea, în scris, a acceptului părinţilor pentru participarea elevilor la dru-


meţiile programate.
1.05. - 11.06. 2011. Derularea primei drumeţii de o zi pe traseul ales de către cei doi
parteneri (diriginte şi reprezentant SKV).
15.09. - 30.10. 2011. Derularea celei de a două drumeţii.
1-30.11. 2011. Întâlnirea membrilor şi analiza de impact a proiectului.
15.04. - 1.06. 2012. Derularea celei de a treia drumeţii, pe un traseu diferit de cele
precedente.
VIII. Evaluarea proiectului (1.06. - 1.07. 2012):
- Analiza derulării proiectului în şedinţa finală a partenerilor;
- Întâlnirea de bilanţ a elevilor, profesorilor, membrilor SKV, a părinţilor şi a invitaţilor.
Proiecţii de film şi fotografii, discuţii şi expuneri din partea celor interesaţi;
- Aprecierea gradului de implicare a elevilor în activităţile proiectului, atât global cât şi
la nivelul claselor;
- Realizarea unui pliant despre derularea proiectului;
- Popularizarea în mass-media locală a rezultatelor proiectului.
IX. Aspecte financiare şi materiale, privind materialele şi aparatura necesară
XI. Echipa de proiect.
Echipa de proiect va fi formată dintr-un coordonator de proiect, un reprezentat al ISJ
Sibiu, un reprezentant al SKV şi membrii în proiect, profesorii-diriginţi şi membrii SKV care
se înscriu şi doresc să contribuie la realizarea obiectivelor proiectului: „Prin drumeţie mai
aproape de natură”.

120
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Raport de tură în Retezat, via Lunca Berhina- Crucea Traznitului- muchia


Slaveiu- Saua Judele- lacul Zanoaga- Crucea Traznitului- Lunca Berhina- Refugiul
Stanuleti, 2-3 octombrie 2010

În acest prim weekend de octombrie( 2, 3 oct 2010) am reuşit să ne reunim membri ai


Grupului Yahoo “Sfatul Munţilor”, membrii SKV şi noi participanţi din Timişoara, Deva si
Cluj si Sibiu, si subsemnatul.
În 2 oct 2010 s-a făcut traseul Lunca Berhina- Crucea Trăznitului- Muchia Slăveiu(traseu
nemarcat)- Şaua Judele- Lacul Zănoaga- Crucea Trăznitului-Lunca Berhina-Refugiul Stă-
nuleţi. Tura a durat aproximativ 11 ore şi s-a făcut şi tură de noapte.
La barieră în parcul Retezat la ora 9:15, unde se plăteşte pe cap de persoană 5 lei şi
pe maşină taxa de 7 lei. Se pare că e o măsură recentă din acest an.
La ora 10 am ajuns la Lunca Berhina, de unde am urcat pe traseul ce duce spre Crucea
Traznitului. Am urcat o panta destul de inclinată, pe alocuri chiar şi la 35 de grade, cu o
diferenţă de nivel de cel puţin 800 metri.
Facem un prim popas într-o poieniţă( unde a fost iniţial o stână şi înotăm într-o mare de
iarbă numită limba oii), nu înainte de a căuta marcajul punct galben şi continuăm traseul
pentru a ajunge la Crucea Trăznitului aflat la o altitudine aproximativ de 1800-1900 metri.
Dincolo de Cruce, ne aşteaptă un platou imens si o iarbă uscată de toamnă şi plăcută
la vedere.
În spatele nostru rămân Stănuleţii, Piatra Iorgovanuluui, Albele, Culmea Drăgşanu care
fac parte din masivul Retezatul Mic.
Pe traseu lăsăm în dreapta un prim tău numit Turcelul (ora 12:37), după care la 13:22
ajungem la Lacul Slăveiu aflat la o altitudine de 1930 metri .Urcăm mai departe pe muchia
Slaveiu şi vizualizăm de la depărtare Lacul Bucura.
Cu cât înaintăm spre creasta Slăveiu, si Şaua Judele vedem mai bine şi celelalte lacuri:
Lacul Lia, Lacul Ana, Lacul Viorica, Lacul Florica, Tăul Agaţat , Tăul Portii.
Trecem de Vf. Slăveiu şi intrăm pe un traseu parţial marcat de momâi (grămezi de pietre)şi
pentru a ajunge în Şaua Judele, coborând pe sub Vf. Judele înalt de 2398 metri.
Toţi ne mobilizăm şi pas cu pas trecem în timp de 1 oră( intervalul 14:10-15:08) o muchie
spectaculoasă , lungă de cel puţin 600- 800 metri, traseul marcat cu punct roşu care duce
la Lacul Zănoaga (1897 metri).
Într-un final ajungem la refugiul Zănoaga, facem o mica pauză de alimentare şi schimb
de haine, şi plecăm mai departe.
La acest refugiu am constatat că la prici e acoperit cu linoleum si condiţii bune de cazare.
Poate mai sunt pe acolo şoricei, dar nu agresivi faţă de turişti. Ce mi-a plăcut foarte mult că
121
SKV • Jahrbuch 2009-2010

pe “frontispiciul” refugiului se găseşte efigia lupului dacic şi mai jos nişte coarne de capră.
Încet, încet, vine şi întunericul şi ne forţăm să ajungem în timp util la Crucea Trăznitului
pe lumină. Pană acolo coborâm prin jnepeni seculari şi înalţi de 3 metri până în vale, tre-
cem de râul Judele. Urmează o pantă puternic solicitantă pe ultima parte a urcuşului spre
Crucea Traznitului.
Ne pregătim pentru tura de noapte şi intrăm în pădure unde ne-am orientat mai bine
după marcaj cruce galbenă şi ajungem la ora 21:00 la maşinile noastre.
Toată lumea era obosită şi fericita în acelaşi timp de aceasta tură. În Refugiul Stănuleţi
a început masa de seara şi cheful de voie bună.
A doua zi dimineaţa ne-am trezit la ora 9:00. După un mic dejun copios,am plecat din
masivul Retezat, îmbrăţişându-ne si strângând puternic mâinile noastre cu promisiunea
unei noi ture viitoare la ora 12:00.
Alin Popa, Sibiu

122
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Comoara Prejbei
Decât comori de aur orbitor
Şi-n jur pustiu şi-n suflet dor,
Mai bine o colibă la izvor,
Lângă un crâng ocrotitor.

Pentru mine Prejba este muntele-magistru. El m-a învăţat să fac primii paşi pe înălţimi,
de unul singur, şi tot el, să îndrăgesc plaiurile şi făpturile lor. Era pe 20 august 1969 când
l-am urcat prima oară, plecat de capul meu, într-un circuit prin Munţii Lotrului şi Cindrelului
“per pedes apostolorum”. In cei peste 60 de kilometri ai traseului peripeţiile s-au ţinut lanţ de
mine: mi-am pierdut briceagul (ceea ce m-a obligat să deschid conserva cu carne cu cuiul
şi cu piatra), mi-au mâncat şoarecii curelele rucsacului (lăsându-mă cu lucrurile în braţe)
şi, mai grav, m-am rătăcit (consecinţa fiind o noapte “dormită” într-o baracă păsăsită şi
spartă). Punctul culminant al acestei excursii a fost Vf. Prejba, căci pe el atingeam recordul
meu de altitudine de până atunci: 1745 m. Din acel august îi privesc vârful cu recunoştinţă
şi respect, şi pot face acest lucru aproape cotidian de la mine de-acasă deşi el, muntele,
nu e prea semeţ la vedere. Şi tot în semn de mulţumită urc la el şi-l caut în cap trecându-
mi degetele printre firele lui de iarbă, când verzi, de flăcău în putere, când încărunţite de
brumele toamnelor.
Unii spun că muntele ar avea închisă în măruntaie o comoară.
Ploua mărunt şi insistent. M-am adăpostit sub o stâncă aşteptând oprirea ploii. Dar
ea se înteţea. Ba a început să vâjâie şi vântul. Şiroaie de apă se scurgeau zgomotos de
pe versanţi. In stânga mea căzu un molid, spălată de viitură fiindu-i glia în care-şi înfipse
rădăcinile. În faţă, o piatră mare se desprinse din munte lăsând o gaură întunecată în
locu-i. La oprirea potopului o cercetez. Văgăuna avea la intrare un ancadrament de piatră
roşcată în care erau sculptaţi doi lupi sprijiniţi pe picioarele dinapoi şi ţinând între cele din
faţă un obiect greu de identificat. Aprind lanterna şi luminez interiorul. Strălucirea aurului
mă orbi. N-am mai putut vedea nimic. Cineva striga: Deschide ochii ! Deschide ochii ! Cu
mare greutate mi-am depărtat pleoapele şi am zărit întinderea roz-purpurie a frumoasei
pajişti de brăduţ-de-pârleală (Bruckenthalia spiculifolia) în care aţipisem. Reconfortantă şi
tăcută stătea sub ultimele raze ale acelei zile de vară etalând şi alte zămisliri ale Carpaţilor
noştri şi prelungirii lor balcanice: romaniţa (Achillea schurii), margareta (Chrysanthemum
rotundifolium), clopoţeii (Campanula serrata, C. abietina), cimbrişorul (Thymus dacicus),
omagul (Aconitum moldavicum), picioru-cocoşului (Ranunculus pseudomontanus), sclipeţii
(Potentilla ternata), unghia-păsării (Viola declinata). Unii au avut parte de comori de aur
metalic. E cunoscut cazul unui clujan care în testamentul său explică brusca sa îmbogăţire
123
SKV • Jahrbuch 2009-2010

prin descoperirea în munţi a unei comori formată din tot felul de obiecte de aur, din care
a luat cât a putut el căra. Sau găleţile cu monede din acelaşi metal, aşa-zişii cosoni (căci
purtau inscripţia Coson, nume atribuit unui rege geto-dac din a doua jumătate a secolului
I a. Chr.) găsite de ţăranii noştri în solul pajiştilor şi pădurilor şi-n malurile apelor. Eu am
descoperit doar aurul verde al celor 300 de specii de plante de pe vârful cu profil de imens
cort ospitalier. Ele şi animalele pe care le adăposteşte, împreună cu izvoarele şi aerul tare
de munte, cu subsolul şi solul ce le ţin pe toate reprezintă adevărata comoară a Prejbei.
In comparaţie cu deşertul din câmpie aici este Edenul cel râvnit de toţi. Unii au parte de el
acum, alţii, poate, în Viaţa de Apoi.

Dudaş
Pripor, buhaci şi zmeuret,
Sus luna, jos prăvalea
Şi vântul şoşotind discret
Cu toate alea.

În deceniul şase al secolului XX tata era revizor de vagoane la intreprinderea OFA din
Tălmaciu. Stătea într-o baracă sus la Dudaş pe Valea Sadului, la vreo 900 m alt. Dudaşul
era un loc defrişat destul de întins pe care se dezvoltase un mic centru muncitoresc: barăci,
utilaje, câţiva bărbaţi angajaţi la exploatărea forestiere şi, temporar, femei venite la cules
de fructe de pădure. M-am gândit adesea de unde i-o fi venit numele; de la vreo persoană,
de la bălăria sau dudăul din jur ori poate tocmai de la bogăţia în zmeură, mure şi fragi,
fructe numite, pe alocuri dude. Din când în când urcam la tata cu “Mocăniţa” pe calea ferată
îngustă, lungă de vreo 30 km. Linia a fost construită în urmă cu aproape o sută de ani (în
1904) pentru transportul buştenilor din Munţii Lotrului şi Cindrelului. La început, vagoanele
goale erau trase în sus de cai, iar în jos coborau încărcate pe linia în pantă. Firma italiană
Feltrinelli făcuse şi ea o cale ferată pe stânga râului Sadu, tot în scopul exploatării lemnului
din acest bazin. Ajunsese astfel Tălmaciul să fie, între cele două războaie mondiale, cel
mai mare centru din lume “devorator” de arbori, de transformare a lor în cherestea pentru
construcţii, elice de avioane şi instrumente muzicale. Au căzut, atunci, pradă celor 27 de
gatere mii de hectare de pădure, de pe cursul mijlociu şi superior al Sadului şi de pe afluenţii
săi. Dezastrul era, dealtfel, la scară naţională. Numai între 1920 şi 1935 a fost defrişată o
cincime din fondul forestier al României (respectiv 1.280.000 ha). Consecinţele s-au simţit
mulţi ani după aceea: schimbări de topoclimat, viituri în alternanţă cu debit scăzut de apă,
degradarea solurilor, scăderea biodiversităţii ş.a.
Nostalgia călătoriei cu “Mocăniţa” de Valea Sadului, dar şi atractivitatea văii m-a determi-
124
SKV • Jahrbuch 2009-2010

nat să aleg, în 1976 ca temă a tezei de doctorat “Flora şi vegetaţia din bazinul Văii Sadului”.
Am revăzut imagini din copilărie de zeci de ori. Nu din vagoanele trase de “Mocăniţă”, căci
linia se desfiinţase la începutul deceniului şapte, ci parcurgând valea pe jos. Dar încă se
mai văd porţiuni de terasament de-a lungul conglomeratului tortonian al Sadului, mascat
parţial de aluni (Corylus avellana), pe poalele Dealului cu Pini, acoperit cu goruni (Quercus
petraea), tei-argintii (Tilia tomentosa) şi pini plantaţi (Pinus silvestris), pe malul Sadului la
Masa Verde, Ciupari, Sădurel. După ce străbătea terasa râului linia intra la Sadu într-un
mic defileu în care se afla hidrocentrala Sadu I, despre care se spune c-ar fi prima din
România (datând din 1896). Interesant este că n-are nici baraj nici lac, turbinele fiind puse
în mişcare de forţa de cădere a apei adusă printr-o conductă de la peste 2 km. Apoi, la
Masa Verde valea se lărgeşte cale de câteva sute de metri, ca apoi iar să se îngusteze,
strânsă între Munţii Cindrelului şi Munţii Lotrului (Ştefleşti). “Mocăniţa” cu vagoane croite pe
măsura şi puterea ei traversa rând pe rând cele patru cătune ale localităţii Râu-Sadului şi
ajungea la confluenţa Sadului cu Sădurelul (cca. 770 m alt.). Aici este hidrocentrala Sadu
V, cea mai puternică din vale, contruită în 1960. Era şi este locul care mă fascinează cel
mai mult. Stâncării impresionante silesc râul să se zvârcolească, să se agite făcând mici
cascade, vâltori şi spume. Iar pe stânci , îndeosebi pe Dl. Caprei apar, când valuri-valuri,
când cu zgârcenie, ierburi şi flori tipice defileelor din aceşti munţi: ciucuşoara (Alyssum
saxatile), bulgării-de-stâncă (Cnidium silaifolium), pana-ghionoaiei (Woodsia ilvensis), că-
ciuliţele (Symphyandra wanneri), cocoşeii (Dianthus henteri, D. tenuifolius), atârnătoarea
(Moehringia pendula), verzişoarele (Sempervicum heuffelii, S. soboliferum), iarba-faptului
(Sedum album) şi iarba-nigeilor (Sedum hispanicum), cimbrişorul sau să(r)punelul (Thymus
comosus), scunchiuţa (Veronica bachofenii), priboiul (Geranium macrorrhizum), rumenele
(Silene armeria), bobiţelul (Cytisus nigricans), drobiţa (Genista januensis) ş.a. Fagi uriaşi
(Fagus silvatica) cuprind muntele între rădăcinile lor puternice, asigurându-se că nici vân-
turile şi nici viiturile nu-i vor azvârli în vale.
Sădurelul de azi e centrala electrică, o tabără de elevi şi nişte barăci muncitoreşti, toate
în paragină. Nu mai ţin minte ce era în urmă cu 45 de ani. In schimb din Dudaşul de atunci
n-a mai rămas nimic. Timpul a şters ca un burete şi mica staţie de cale ferată şi barăcile
şi platforma de încărcare a buştenilor. Peste toate, chiar şi peste imensele zmeurişe din
jur, s-a întins pădurea. Ceea ce e un lucru bun. Dar de câte ori trec pe acolo încerc să-mi
imaginez locul cămăruţei în care dormeam, cel al alergării cu cercul, al “expediţiilor” prin
buruienişurile mai înalte ca mine. Nu mai sunt, dar în nări mai simt acel amestec caracteristic
de miros de lemn de brad şi de vaselină, de zmeură şi sudoare. Trist, dar în acelaşi timp
şi încurajator, peste o parte a copilăriei mele s-a aşternut pădurea.
Prof. Constantin Drăgulescu, Sibiu
125
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Apuseni:
Cheile Galbenei - Cetăţile Ponorului - Peşteri
Tura în Apuseni programată între 7-9 august 2010 a fost total diferită faţă de alte ture
clasice pe creaste de munte.
Echipa din Sibiu a fost formată din membri SKV Sibiu: Marius, Alin, Dana, Adriana şi Paul.
Ne-am deplasat cu cu maşina până la Ic Ponor, unde ne-au aşteptat George şi Carmen
din Cluj-Napoca, membri ai clubului de speologie Politehnica.
7 august - După instalarea corturilor ne-am echipat şi am plecat spre Peştera Alunului
Mic. Am rămas dezamăgit. Practic e o sală de intrare cu galerii, din păcate colmatate, îm-
piedicând accesul în galeriile adiacente. Am pornit în continuare spre Peştera Pepii - timp
de mers o oră pe Valea Someşului pe un drum forestier.
Am intrat în peşteră prin apă în galerii până la izbuc. A fost o senzaţie cu totul diferită,
mergând printr-o galerie strâmtă, cu spatele la un perete şi sprijinit cu picioarele de celălalt
perete; să sari o săritoare înaltă de 2 metri peste un “cuib” de apă adâncă. Regula de bază
şi impusă de George: musai să ai caschetă şi frontală cu baterii rezistente, cizme, com-
binezon şi şosete de lână, care deşi sunt umede, ţin cald la picioare. A fost foarte plăcut,
timpul a trecut aşa de repede.
8 august - Am hotărât pentru azi o tură de suprafaţă, să vizităm Cetăţile Ponorului. Am
plecat către Padiş, unde am lăsat maşina. Am pornit la drum şi într-o poiană găsim pe un
indicator şi răscruce de trasee, marcajele punct galben spre Cheile Galbenei şi Gheţarul
Focul Viu, punct albastru spre Cetăţile Ponorului şi triunghi roşu spre cabana Cetăţile
Ponorului. Renunţăm să vedem Cetăţile Ponorului (le vom vizita la întoarcere) şi mergem
spre Cheile Galbenei.
Traseul presupune urcare şi coborâre obositoare, trecem de avenul Bortig (cu un dia-
metru de 35 m) şi ajungem la Chei, unde e un du-te vino, lume multă şi pestriţă. Ajungem
la o cavernă aflată la 2,3 m înălţime, din care apa ţâşneşte cu putere formând o cascadă
de 15- 20 metri. Urcarea pe lângă cascadă se face cu ajutorul unui cablu, eu am evitat
această bravadă, mergând prin apă, datorită aderenţei slabe a bocancilor mei. Ceilalţi s-au
urcat pe cabluri până la capăt.
A urmat un al doilea tronson de cablu, lung de 8-10 metri şi o coborâre de rapel. Ajun-
gem la capătul Cheilor, urcăm susţinut spre Poiana Florilor şi plecăm spre Gheţarul Focul
Viu. Peştera Gheţarul Focul Viu e un bloc de gheaţă fosilă de 25000 metri cubi, al treilea
ca mărime în ţară. Lipsa ventilaţiei din peşteră păstrează tot timpul anului o temperatură
constantă, păstrând gheţarul în stare compactă.
Ne continuăm drumul spre Cetăţile Ponorului prin Poiana Glăvoi. Intrăm în Chei, coborâm
126
SKV • Jahrbuch 2009-2010

pe nişte cabluri şi scări de fier improvizate. Portalul „Cetăţii“ este de 87 m, o imensitate


covârşitoare şi e greu de redat frumuseţea lui. Cu regret că trebuie să ne întoarcem, urcăm
în ultimele licăriri cablurile şi scările şi ajungem la Padiş la maşină. Târziu ajungem la tabără-
unde suntem ospătaţi cu tradiţionala tocăniţă de cartofi pregătită de cei rămaşi la corturi.
9 august - A urmat o zi de peşteră, ratată de mine din motive personale. A fost o expe-
rienţă cu totul diferită, s-a mers prin galerii strâmte şi întortocheate, cu coborâre verticală
şi cu multă noroială. Seara, la întoarcere după „peştereala“ făcută ne ospătăm cu un bulz
pregătit la ceaun, cu multă brânză, caşcaval şi slănină prăjită. Alina, pe care am luat-o cu
noi la întoarcere şi care se ocupă şi cu speologia în cadrul clubului Politehnica din Cluj, ne-
a povestit despre pasiunea ei pentru peşteri, numeroasele activităţi de canyoning, rafting,
speologie, ture pe creastă.
Rămâne pentru viitor să putem reveni şi vizita Cetăţile Ponorului, Cetăţile Rădesei,
Avenul Negru, Avenul Gemănata, Cheile Someşului Cald şi multe altele.
Le mulţumim lui Carmen şi George (Cluj) şi lui Adi (Sibiu) pentru suportul informaţional
şi logistic oferit.
Alin Popa, Sibiu

127
SKV • Jahrbuch 2009-2010

2010 - anul concursurilor pentru tineretul SKV-Secţia Braşov


1 Mai 2010 EcoMarathon Moeciu - primul concurs din acest an a fost EcoMarathonul
Moeciu, prima ediţie. SKV - Secţia Braşov a avut 2 reprezentanţi la categoria Cros. Traseul
de Cros a avut 14 km şi a fost prima buclă a maratonului. Startul EcoMarathonului a fost
din centrul satului Moieciu de Sus, din faţa Căminului Cultural. Prima buclă a urmat drumul
asfaltat de pe Valea Popii, după care a continuat cu 1 km de drum forestier. S-a traversat
râul peste un podeţ de lemn pe dreapta văii şi s-a parcurs poteca ce urca abrupt prin pădure
până la „La Mandru“. De aici traseul a coborât din Muntele Sf. Ilie către satul Fundăţica prin
Valea Cheii şi în continuare către biserica şi şcoala din Fundata. De aici traseul a continuat
printre gospodăriile sătenilor spre Colţul lui Puroi, a coborât spre Moieciu de Sus, ultima
bucată din coborâre a fost destul de abruptă.
La cros au fost în jur de 200 de participanţi, Claudia Oancea calificându-se pe locul 34,
la categoria „feminin“, iar Vali Oancea pe locul 40 la „masculin“.
Elena şi Mishu au fost acolo să susţină participanţii cu pancarte şi urale.
3 iulie 2010 - Saint Ana Lake Exterra Triathlon. După EcoMarathonul de la Moieciu
am prins gustul competiţiilor, ne-am înscris la triatlon, când am aflat de acesta, cu echipa
formată din: Claudia la alergat, Mishu la înot şi Vali pentru proba de bicicletă. Dând sfoară
în ţară, am reuşit să mai convingem o echipă să se înscrie. Aceasta a fost formată din
Andreea Guranda, Lothar Krupka şi Victor Moldoveanu.
Sâmbătă dimineaţa, lume multă adunată la Sfânta Ana. Se făcea încălzirea înainte
de start, ultimul upload cu carbs (i.e. paste pentru energie) şi adrenalină pe măsură. Cu
neoprenul pe ei, Mishu şi Lothar au pornit în prima probă, cea de înot, 700 m în lacul Sfânta
Ana. Apoi au predat ştafeta bicicliştilor, vali şi Victor, pentru cursa lor, una destul de lungă şi
dificilă, având în vedere traseul, care era mai mult de push-bike, iar terenul noroios a făcut
ca cei 23 de kilometri să îi solicite la maxim (MAXIM am zis). Claudia şi Andreea aşteptau
nerăbdătoare să pornească în proba de alergat, după sosirea coechipierilor. Andreea a
plecat prima, urmată de Claudia. La finalul cursei, sticlele de şampanie au fost desfăcute
şi echipele felicitate pentru rezultate (echipa 1: locul 20, echipa 2: locul 15).
16 iulie 2010 - Marathon 7500 Bucegi. Acest maraton a fost una dintre cele mai soli-
citante competiţii la care tineretul SKV a participat: un traseu lung (32 km) cu o diferenţă
de nivel de 2500 m. Maratonul a avut 2 probe: proba lungă de 81 km (7500 m diferenţă de
nivel) şi proba scurtă, la care am participat. La start s-au înscris două echipe SKV, prima
fiind formată din fraţii dinamită (Clau şi Vali), iar a doua fiind formată din Mishu şi Bob.
Traseul a pornit de la Salavamont Peştera spre Cabana Vârful cu Dor. Următorul punct
de pe traseu a fost Cabana Poiana Stânii, de unde începea urcuşul spre Cabana Piatra
Arsă. Pe platoul Bucegilor am făcut o pauză binemertitată pentru energizare şi alimentare
128
SKV • Jahrbuch 2009-2010

cu apă, după care a urmat coborârea pe Jepii Mari până în Buşteni „la grătare“. Din Buş-
teni a urmat partea cea mai dificilă, urcarea pe Jepii Mici, pe la Cabana Caraiman până
la Cabana Babele. După căldura înnăbuşitoare a început o ploaie torenţială, care ne-a
însoţit pe tot parcursul urcuşului. Ajungând însă pe platou, pentru a doua oară, a început
coborârea dificilă, având în vedere că eram pe traseu de 9 ore, însă nimic nu se compară
cu trecerea liniei de finiş în aplauzele tuturor. După o astfel de competiţie te simţi diferit,
schimbat, parcă cu mai multă încredere în tine şi în ce ai putea face.
18 septembrie Duatlon Cetatea Braşovului 2010. Anul acesta a fost a doua ediţie a
duatlonului la care am participat 2 echipe: Mishu (alergat) cu Ovi (bicicletă) şi Fraţii Dinamită:
Clau (alergat) şi Vali (bicicletă).
Tura de alergare a avut o lungime de 5 km. Diferenţa de nivel pozitivă a fost de +200 m. S-au
parcurs două ture de alergare între care s-a interpus tura de bicicletă, de 8 km în jurul Tâmpei.
Timpul a fost frumos şi cald şi a fost o plăcere să alergăm, iar cele două echipe s-au clasificat
pe locurile 7 la ştafetă companii (Fraţii Dinamită) şi 18 la hobby ştafetă (Mishu cu Ovi).
2 octombrie Maraton Piatra Craiului 2010. Traseul a fost mai lung, de 42 km, diferenţa
de nivel fiind de 2400 m. Participarea a fost individuală. La start s-au înscris Mishu, Clau, Vali,
şi Laura Macovei la categoria 30-40 ani, alături de alţi 400 de participanţi. Forfotă mare de
dimineaţă în Zărneşti, la şedinţa tehnică am fost şi avertizaţi de condiţiile meteo. Pe versurile
celor de la Phoenix (Ora-Hora) se dă startul. Până la Fântâna lui Botorog cei 400 de participanţi
s-au disperast. Vali a luat-o înainte, iar Mishu şi Claudia au rămas împreună pe tot parcursul
traseului. Urcuşuri şi coborâşuri printre casele sătenilor din Măgura, La Table, şi apoi din
Stâna Grind, unde am început să urcăm spre Şaua Funduri. Ajunşi la Şaua Funduri a început
coborârea prin Valea Urzicii urmat de Marele Grohotiş şi Umeri, până la refugiul Şpirlea şi
Plaiul Foii. Aici ne-am bucurat de supa caldă, însă nu am stat mult pe gânduri şi am pornit spre
Refugiul Diana, la care am ajuns după o oră şi jumătate, după care mai aveam doar coborâre
până în Zărneşti şi ajungem la finish după 9 ore de mers /alergat/urcat/coborât/... Am trecut
linia de sosire la ora 19. Ne-am clasificat pe locul 57 din 87 - Clau şi Mishu cu un timp de 9
ore şi 36 minute, şi 186 din 322 - Vali, cu un timp de 7 ore şi 19 minute, timpi considerabili
mai buni faţă de Marathonul din Bucegi, iar Laura a ocupat locul 13 la categoria 30-40 ani şi
locul 36 la open feminin cu un timp de 7 ore, 48 minute.
Concluzii finale:
Participarea la aceste competiţii ne-a pus la încercare condiţia fizică, dar mai ales cea
psihică. În orice competiţie există un prag critic ce trebuie depăşit. După cum se pune, ceea
ce nu te ucide, te face mai puternic.
Cu siguranţă, aşteptăm noile provocări pe care ni le rezervă anul viitor.
Mihaela Surducan
129
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Workshop „Iniţiere în escalada”


în Râmeți 9-10 octombrie 2010
Am dorit ca prin acest eveniment să promovăm escalada sportivă în rândul tinerilor, să
înveţe despre frumuseţile acestui sport. Zona aleasă a fost una pitorească, lângă mănăsti-
rea Rameţi, stanca aleasă având mai multe trasee ce puteau fi abordate de începători dar
şi trasee pentru avansaţii acestui sport. Workshopul (atelierul de lucru) a fost condus de
Costin Moraru, membru SKV Sibiu cu experienţă în escalada sportivă.
Echipamentul general (corzi, carabiniere, bucle, dispozitive de filat şi coborât etc.) a fost
asigurat de către Costin iar echipamentul individual care a fost recomandat să aibă fiecare
participant a fost compus din ham, espadrile şi casca de protecţie.
Programul de desfăşurare a fost următorul:
Sâmbătă 9 octombrie 2010:
După ce am ajuns la pensiunea Rameţi unde am fost cazaţi apoi am mers la stânca
pregătiţi de ostilităţi: Introducere în căţărare (ce înseamnă, stiluri, abilităţi necesare, un
pic de istorie a alpinismului); Elemente de siguranţă cum se folosesc (coarda, ham, casca
eventual altele mai complexe), riscuri; Prezentare sistemele ascensiune (manşa, cap de
coardă, rapel); Scurtă introducere în mişcarea pe stâncă; Căţărare în ateliere practice (man-
şa, pentru cei cu abilităţi poate şi cap de coardă); Pe seara discuţii, întrebări şi răspunsuri
vizionare filme despre şi cu căţărat.
Duminică 10 octombrie 2010:
- Căţărare în ateliere (manşa, cap de coardă şi eventual rapel).
Am fost 8 participanţi şi Costin care ne-a asigurat pregătirea. Participanţii au avut nivele de
pregătire diferite, de la începători care nu au mai urcat pe stâncă până la iniţiaţi în escalada.
Iată câteva amănunte importante prezentate de Costin pe care toţi cei care vor să înveţe
acest sport: Siguranţa este pe primul loc, trebuie verificat tot timpul echipamentul pentru
că orice mică scăpare poate duce la accidente grave.
- Echipamentele trebuie folosite cu mare atenţie fără a te pune în pericol pe tine sau pe par-
tenerul tău; Tot timpul trebuie verificat şi echipamentul partenerului înainte de căţărare.
- Nodul 8 trebuie ştiut foarte bine fiind un nod sigur şi care se poate verifica uşor dacă
este corect
- Casca de protecţie trebuie purtată tot timpul când eşti lângă stâncă sau pe stâncă
pentru că există pericol de căderi de pietre
Acest prim proiect face parte din programul SKV Sibiu de susţinere şi promovare a
escaladei în Sibiu.
Miclea Marius, Sibiu
130
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Mont Blanc 2010


Această tură mult visată de ceva timp a început să prindă încetul cu încetul contur cam pe
la sfârşitul anului 2009. Ideea există în mintea mea de vreun an dar mi-era şi frică să visez
la aşa ceva darămite să mai fac şi planuri. Nu ştiam de unde să încep, ce ture de pregătire
să fac, cu cine să merg, cum să ajung acolo. Astfel am început să mă documentez de pe
net şi am reuşit să dau şi de Costin Stoian şi Adi Boer, oameni dornici să ajungă acolo.; pe
Tudor Ghircoiaş l-am “racolat” mai târziu, ştiindu-l din câteva ture anterioare dar şi având
un sentiment straniu că o să mă înţeleg foarte bine cu el. Astfel grupul celor 4 romani s-a
conturat frumos cu 2 sibieni, un mureşan şi un bucureştean şi pot afirma cu vehemenţă
acum că toţi au fost şi sunt oameni cu caractere puternice.
Astfel am început pregătirile, să alegem ruta spre vârf, data plecării, opţiunile de transport
până acolo, iar în paralel cu toate acestea am început să facem ture serioase de iarnă.
Alegerea echipamentului pentru turele de iarnă a fost un proces încet dar zic eu destul de
benefic. Ne-am documentat foarte mult de pe net, am cerut părerea unor oameni experimen-
taţi şi nu în ultimul rând am luat parte la şcoala de alpinism hivernal organizată de alpinistul
sibian Fane Tulpan. A fost incredibil de frumos şi de util. A fost poate cea mai utilă “tura” (o
săptămână în zona Bâlea) pregătitoare pentru Mont Blanc. În afară de această săptămână
de pregătire la Bâlea s-au mai organizat încă 3 ture comune, în Retezat şi Bucegi. Cea
ratată de mine a fost în Piatra Craiului. În afară de acestea am făcut multe ture de o zi sau
maxim două împreună cu Tudor prin Făgăraş. În rest... multă alergare atât în parc dar şi
prin Cindrel, puţin înot, puţin ciclism.
După multe pregătiri şi mai multe emoţii am plecat cu avionul din Băneasa vineri în
20 august la ora 18:10. Sâmbătă dimineaţă am luat autocarul spre Courmayeur, de unde
am luat alt autocar până în Chamonix unde am vizitat “Maison de la montagne” şi am luat
toate informaţiile necesare referitoare la traseu şi meteo iar cu cei de la oficiul de turism
am localizat cel mai ok şi mai apropiat camping de ruta pe care vroiam să o urmăm. Seara
am ajuns în camping şi fiindcă a doua zi părea să avem vreme bună am decis ca duminică
dimineaţă să plecăm. Ruta aleasă de noi a fost Chamonix (Les Houches)-Bellevue-Nid
d’Aigle-Tette Rousse-Gouter-Mont Blanc. Am optat să urcăm de la baza muntelui până
în vârf şi invers fără nici un mijloc motorizat fie el TMB (train du MontBlanc) sau teleferic
până la Bellevue. A fost o alegere mai masochistă din partea noastră dar zic eu onorabilă.
Astfel în prima zi a trebuit să tragem tare la deal şi să urcăm de la altitudinea de 980 de m
din Les Houches până la 3167 la refugiu Tette Rouse. A fost o zi foarte extenuantă, foarte
torida. Nu mă aşteptam ca la peste 2500 de m să fie atât de cald. Până la urmă după ce-
am tras serios, cu rucsacii grei, cu aproape tot echipamentul şi mâncare pentru 5-6 zile la
noi am ajuns după aproximativ 9 ore la refugiul mai sus amintit. Traseul până aici a fost
131
SKV • Jahrbuch 2009-2010

superb, pe măsură ce luăm în altitudine alte şi alte creste şi culmi frumoase ni se arătau
privirilor noastre însetate.
Refugiul Tette Rousse este mai degrabă o cabană foarte bine dotată, foarte bine organi-
zată, curata dar şi foarte aglomerată în această perioadă. Aici am recunoscut cehi, polonezi,
englezi, nemţi, olandezi, chiar şi ceva asiatici. A doua zi a fost vreme destul de urâtă şi am
hotărât să rămânem pe loc. Am mâncat bine, ne-am odihnit bine, şi ne-am dezmorţit cu o
tură de vreo 3 ore prin jur. Seara am stabilit că cel mai bine ar fi să aşteptăm prognoza de
dimineaţă pentru marţi şi miercuri.
Marţi dimineaţa ne-am trezit demoralizaţi complet, frig, ploaie, lapoviţă, dar prognoza
pentru marţi după-masa şi miercuri s-a arătat ok. Astfel ne-am pregătit pentru urcare.
Am luat cu noi doar strictul necesar pentru 2-3 zile şi astfel rucsacii s-au arătat mai
îngăduitori. La traversarea marelui culoar ne-au cam tremurat picioarele dar până la
urmă am trecut fără incidente. Astfel am început să căţărăm muchia abruptă ce urca
până la Gouter. Vremea se menţinea proastă dar noi n-am simţit bine, chiar plăcut pe
urcare şi am ajuns după 3 ore la Gouter. Aici, forfotă mare, refugiul pe timpul verii fiind
întotdeauna supraaglomerat. Am mâncat bine, ne-am hidratat şi ne-am pus la somn pe
la orele 9. Am avut noroc că am reuşit în cursul aceleiaşi zile să rezervăm 4 locuri la
Gouter, altfel trebuia să dormim pe sub vreo masă sau ceva. Aici stingerea se dă cam
pe la ora 22 dar sunt foarte puţini care pot dormi. Începând de la altitudinea 3800 m
orice formă de efort este amplificată şi resimţită la maxim în plămâni, respiraţie dar şi în
muşchii picioarelor sau mâinilor.
Ne-am trezit la ora 2 şi am reuşit să ne echipăm şi să mâncăm, şi am plecat pe la ora
3:30, legaţi în coardă, şi am început să urcăm. După ce am urcat pe Dome de Gouter
(cam 4000 de m) am observat spectacolul din urmă noastră ce părea ceva grandios. Un
şarpe de luminiţe pe gheţar se mişca încet. Ne aflăm în inima nopţii şi în inima Alpilor. În
stânga vedeam luminiţele generate de Chamonix şi crestele Aiguille de Midi, în dreapta
creasta lui Aiguille de Bionnassay, în spate Gouter. Senzaţional! Am urcat într-un ritm bun
şi constant. Am ajuns la refugiul Vallot (4365), am mai mâncat un baton şi ne-am delectat
cu un ceai cald. După această pauză în care am observat şi binefăcătorul soare răsărind
am continuat sinuosul nostru drum şi am urcat pe o pantă foarte abruptă şi expusă de unde
am intrat în faimoasă şi îngusta creastă Bosses. N-am mai zăbovit mult şi am plecat mai
departe. Am trecut o altă creasta foarte îngustă, am urcat o pantă şi am reuşit şi ajungem
pe creasta vârfului final şi am ajuns! Ora 9:25, 25 august 2010. Senin. Linişte. Linişte
interioară. Împlinire. Parcă şi vântul s-a mai domolit. Am admirat întregul lanţ al Alpilor în
toată grandoarea lor. Am văzut chiar şi Matterhorn-ul în depărtare. Un vis a luat sfârşit, un
sfârşit fericit. Altul poate a început...
132
SKV • Jahrbuch 2009-2010

După zeci de poze, multe felicitări şi un sentiment total de reverie ne-am trezit şi am
început să coborâm iar după vreo 3 ore am ajuns la Gouter şi am plecat către Tette Ro-
usse. Descăţărarea a pus ceva probleme , mai aveam de trecut un singur hop şi anume
Grand Couloir, speriaţi de avalanşele de pietre pe care le vedeam cum cădeau cu o viteză
ameţitoare. La locul trecerii, am trecut toţi teferi. Am recuperat şi echipamentul de la Tette
Rousse, am coborât până la refugiul Les Rognes la 2800de m unde am montat cortul şi
după o cină foarte sumară am adormit toţi cu frumoasă amintire din memorie a zilei ce
tocmai s-a scurs.
În zilele rămase am mai hoinărit prin Chamonix şi am avut ocazia să admirăm startul
UTMB-ului (Ultra-trail de Mont Blanc), unul dintre cele mai râvnite şi mai frumoase concursuri
de trail-running din lume. În ultima zi adică duminică am ajuns cu trenuleţul cu cremaliera şi
la Montenvers unde ne-am răsfăţat privind atât frumosul şi colosalul gheţar Mer de Glace cât
şi câţiva pereţi incredibili şi foarte pitoreşti. Luni cu multă melancolie am părăsit Chamonix-ul,
am petrecut o seară foarte liniştită şi relaxanta într-un camping din Courmayeur iar marţi
dimineaţa am luat autocarul către Milano şi de aici avionul către Bucureşti.
A fost o experienţă inedită, aproape ireală şi cutremurătoare pentru sufletul nostru. Ne-
am comportat bine, atât fizic cât şi psihic pe munte şi am reuşit să realizăm tot ce ne-am
propus, poate chiar mai mult. Le mulţumesc atât celor trei prieteni pentru această tură şi
celor de acasă care ne-au încurajat şi s-au gândit la noi. Ne-am întors mai optimişti, parcă
mai plini de viaţă, poate cu o nouă şi vie lucire în priviri...
Cruciat Dan, SKV – Secţia Sibiu

133
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Membrii SKV Secţiunea Sibiu

Anghel Constantin Adrian Moraru Doru


Andron Horaţiu Moroşanu Lucian
Băcilă Alexandru Nan Dorin Ioan
Botezan Alexandru Nan Florian Mircea
Buta Andrei Negrea George
Cătană Iulia Patruţi Marius
Chistinean Casandra Pintea Paul
Chistinean Augustin Petrescu Mihail
Coman Adrian Philippi Paul
Constantinescu Alexandru Popa Alin
Constantinescu Laurenţiu Porr Jurgen Paul
Cruciat Dan Pralea Carmen
David Adrian Scântei Petru
Dincă Adriana Schuster Hanna
Dobrotă Daniela Schuster Martin
Dragoiu Dumitru Dragoş Scorţea Bogdan
Farcaş Adina Şerban Radu
Florea K. Inge Tatoiu Petru Coman
Fuchs Werner Telegariu Bogdan Iulian
Heinz Liane Tomuta Flaviu
Klingeis G. Arnold Ursu Andra Luminiţa
Manolache Narcisa Umbrich Bernnard
Matei Radu Văcariu Marilena
Miclea Marius Vasile Mihai Adrian
Mierluşcă Constanţa Ziegler Winfried
Moraru Costin

134
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Membrii SKV Secţiunea Braşov

Adair Stuart Colocolnicov Natalia Ghinea Dorin


Adam Arpad Comes Tiberiu Ghirişan Cornel
Adetu Sorin Constantin Maria Ghiţescu Gheorghe
Albu Leopoldina Constantin Liliana Ghiţescu Ruxandra
Alunaru Cristian Cosma Marcel Ghiţoc Liviu
Alupulesei Raluca Cosma Maria Grad Sorin
Antoniu Aurora Costea Mihai Gunther Antje
Arad Cristina Crintea Nicolae Guranda Andreea
Astalus Anca Csesznek Kurt Guşeila Mihai
Babeş Ionuţ Csorik Christian Haţegan Ana
Babeş Mina Curpen Mihail Haţegan Marius
Baraga Cristina Damian Elena Hellman Ortwin
Bârsan Sergiu Damşa Ionel Hisom Cătălin
Barth Erhard Dobozi Alexandru Hisom Iulian
Barth Heindrun Dobozi Mona Hisom Silviu
Baston Radu Donath Felix Hisom Silvia
Berbec Christel Dow Elizabeth Hisom Romeo
Bocos Mihaela Dow James Hisom Camelia
Bodeanu Vladimir Dragan Elena Hordea Valentin
Brandschott Erna Dragomir Ioan Huluban Maria
Bruss Sara Dragomir Valentin Iordache Maria
Bruss Eugen Einschenk Arnulf Jalobeanu Dana
Brutler Attila Einschenk Gundel Joos Emeric
Calin Otilia Enescu Liliana Joos Karin
Carnaru Bogdan Fazakas Tiberiu Klaus Daniel
Ciobanu Doru Florea Cornelia Kosa Iuliu
Ciorbă Octavian Floricioiu Alexandru Kraft Gunther
Ciulei Alexandru Fogoros Virgil Kraft Anelize
Cocuz Gabi Foith Jurgen Kravatzky Manfred
Cocuz Măria Foith Ute Kreuzer Erna
Cocuz Iuliu Georgescu Catinca Krupka Lothar
Codreanu Mariana Ghihea Fanica Kuchar Peter

135
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Kurmes Hermann Pavel Lucian Soos Peter


Lutsch Hans Petrescu Dan Stanila Mircea
Macovei Laura Petrescu Carmen Steblea Constantin
Madar Florin Pop Claudiu Sterner Richards
Mares Mihai Popovici Elena Suciu Claudia
Mares Mihaela Preca Vlad Sudrigian Ralf
Metente Simion Richter Christa Surducan Mihaela
Miclaus Vlad Roncea Ciprian Sutcliffe William
Mihalcioiu Petru Roncea Sorin Taus Mihai
Miklos Iuliu Roşu Daniel Tepes Viorel
Mititelu George Rudolf Gerhard Ticle Pavel
Mititelu Beatrice Rudolf Ortwin Ţigău Diana
Moarcăş Radu Sabadus Rozalia Tilinca Mihai
Moldovan Maria Sârbu Mihai Tintoiu Ion
Morar Adrian Sârbu Lefavrais Ada Tintoiu Marina
Munteanu Dorin Sârbu Lefavrais Thibault Truetsch Rolf
Munteanu Smaranda Schnabel Kurt Truetsch Kerstin
Munteanu Minodora Schullerus Carola Truetsch Franziska
Muntz Sorin Schullerus Hiltrud Truetsch Cornelia
Nagy Kinga Schullerus Lothar Turcu Mihai
Nagy Alexandru Schullerus Paul Vasluianu Ion
Nica Ştefan Schuster Christian Vatasan George
Nisipeanu Dan Scurtu Violeta Vencz Matilda
Nisipeanu Maria Sencovici Chrisian Veres Zoltan
Nisipeanu Alexandru Simina Elena Veres Vladuta
Nisipeanu Roxana Simina Iulian Vespremeanu Ion
Oancea Claudia Simon Christian Vlasceanu Marian
Oancea Valentin Simon Uwe Volkmer Gunter
Parate Ilena Simon Peter Volkmer Helmut
Parate Nicolae Şofariu Irina Wagner Herbert
Parvu Gabriela Şofariu Marcel Willmann Heinz
Parvulescu Mihai Şofariu Sorana Wittstock Wolfgang
Patrascu Vlad Soos Birgit Zakarias Anton

136
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Cupa de schi SKV Braşov - ediţia a IV-a

137
SKV • Jahrbuch 2009-2010
Ciucaş – Creasta „Zăganul“

Ciucaş – „Izvorul lui Ion“

Ciucaş – Cabana „Muntele Roşu“

Ciucaş
138
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Printre „Roşcuţe“ pe Lempeş

Portiţa Postăvarului
139
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Retezat – şaua Bucurei

Retezat – spre Buta


140
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Fragrant – Bretterich Austria – cabană montană

Cu Harald, ghidul nostru din Austria;


vedere spre Großglockner

Toamna în Austria – Fragrant

Fragrant – vedere spre


lacul de acumulare Oschenik

Austria – vedere spre Pletscheck


141
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Bucegi – cabana Bolboci Pauză în valea Băngăleasa

Bucegi

Bucegi – Valea Mălăieşti


142
SKV • Jahrbuch 2009-2010

„Colţii Chiliilor“

Dosul „Pietrei Mari“ Canionul „Şapte Scări“

Staţiunea Vidra
şi lacul de acumulare
din Munţii Lotrului

Piatra Craiului – „La Arsuri“ – creasta sudică


143
SKV • Jahrbuch 2009-2010

Membri SKV Braşov la sărbătorirea


doamnei Albu (96 de ani) - cea mai în vârstă
Doamna Albu la cabana Julius Römer membră SKV

Membri SKV Braşov la cabana Julius Römer

Logo ERA•EWV•FERP

Workshop comisia pentru magistrale turistice –


ERA, 2010 Participanţii la ediţia a 41-a ERA, în Italia, 2010
144
S.K.V.
Asociaþia Carpatină Ardeleană a Turiștilor
Siebenburgischer Karpatenverein
înființată în 1880
Consiliul Director
– Hermann Kurmes, președinte
– Christel Berbec, vicepreședinte
– Petru Scântei, vicepreședinte
– Marcel Șofariu, secretar
– Augustin Chistinean, trezorier
Consiliul de Onoare
– Dr. Dr. Paul Philippi
– Dr. Jürgen Porr
– Dorin Nan
– Rolf Truetsch
– Hans Lutsch
Comisia de Cenzori
– Umbrich Bernhardt
– Angela Albu
– Rosemarie Seidner

Consiliul Director Consiliul Director


al Secțiunii Brașov: al Secțiunii Sibiu:
– Rolf Truetsch, președinte – Marius Miclea, președinte
– Mihaela Surducan, vicepreședinte – Petru Scântei, vicepreședinte
– Christel Berbec, secretar – Bogdan Scorțea, secretar
– Maria Constantin, casier – Radu Gligor, casier
– Lothar Krupka, reprezentant tineret – Alin Popa, reprezentant tineret

Membrii continuatori:
– d-na Leopoldina ALBU, membră SKV din 1930 – Brașov
– d-na Erna KREUZER, membră SKV din 1944 – Brașov
– d-l Dr. Paul PHILIPPI, membru SKV din 1936 – Sibiu
Julius Römer Schulerhütte – Cabana SKV Postăvaru – fondată în anul 1883