\ MRNA William SANDERS ‘Ursula K. LE GUIN er ( # tes eel 6 * %, fete amet . Matthew HUGH Noy uu, oe eva “ ‘Cory DOCTOROW Eat Corey moa a TN ei be SU ee : aEditor: Medlapress ® - Grup de presi, Al. M.Kogalniceanu nr.4, Botosant, 710191, tel. 0231515083, fax 0231515130 office@scl-fl.ro SCI-FI Magazin si Colectia de povestirt stintiifico fantastice sunt marci inregistrate de Mediapress ® Botosani. Toate drepturile pentru aceast8 editie sunt rezervate Mediapress ® Botosani. Reproducerea partial& sau integrald a textului fr acordul editorului sunt pedepsite conform legilor in vigoare. Redactor: Gabriela Ionia Traducatort: Oana Cercel Emanuel Hutanu Daniela Moraru Camelia Butnariu Catalin Moraru Coperta: Tulian Coniac Tlustrafia copertel: © Photographer: Antony Papantoniou, Agency: Dreamstime.com Tehnoredactare: Comeliu Rusu Abonamente pot fi facute pe adresa Mediapress ® sau la www.sci-fi.ro Tipar executat de SC Mediator SRL Botosani ISSN 1843 - 5173WWW.SCI-fi.roO Dreptul de a visa Dreptul de a visa nu se obfine prin luptd, prin razbol sau revolutie, Nu are nici cea mai micd legaturd cu sexul, culoarea pieli, credinja religioasd sau coordonatele din timp si spapiu ale celui care visead. La fel, averea, mostenirea ereditara sau varsta, nu au aici vreo importanja. Dreptul de a visa este daruitflecdruta, pentru totdeauna, in momentul tn care vine pe lime - asta se stle cu certitudine, Face parte, asemeni codulul ‘genetic, din zestrea noasird de flinte rationale. Far dreptul de a visa liber, la care recurg frecvent oamenti, am ft rlmas la stadiul de vegetale ‘contemplative, sau minerale inerte, ancorate fix $1 deftnitiv intr-o lume pe care nu am ft ngeles-o sl pe care nici macar nu am fi perceput-o. ‘Numal cd visele, devenite mai apol realitate, despre opere de art8, fabrici, masini, constructil, navete spatiale, internet si viitor, au transformat lumea. Tot mai repede, tot mai mul, pe mdsurd ce oamenit au visat mai mult. Dintre toate visele, cele mal incitante sunt despre viitor. Sau despre alte lumi, despre alte inte, despre alte existente si experiene. Care vise ‘cu grew trec de sdgazul ce le desparte de realitate sau care nu fl trec niclodatd. Lor li sau spus Science Fiction. ‘Sci-Fi, pentru prieteni. Aidt cdfi suntem, iubim ardt de mult astfel de vise, incdt viaga ar fl cenusie fird ele. Aceasté revistd este pentru noi, cei care stim sd impdrtim bucuria unor vise frumoase, asternute de cineva - tot unul ca noi - pe hértie. ‘Am pornit un protect editorial care isi propune sd acopere un gol, niciodata umplut, pe piaja printurilor din Romdnia: o revisté dedicata integral litereturti SF. confindnd opere de calitate, aduse pentru inceput din cea mai mare $i prolifica ial din lume, cea anglasaxond. ‘Asta nu inseamnd cd autorii roméni sau din alte sari nu sunt binevenifi. De mare ajutor ne-ar fi noud, editorilor, opiniile i parerile dumneavoastra, ca prieteni ce impartasim aceeasi pasiune. ‘Macar pentru faptul c& visi, a réndul nostru, ca aceastit revista sd devind o prezenjé permanenta gi asteptata. Editorul www.scl-fl.ro office@scl-fl.roCuprins: Stele insngerate - Bud Sparhawk. Scheletul - William Sanders Anotimpurile de pe Ansarac - Ursula K. Le Guin. Am cucerit Marte - Alfred Coppel... Brian si extraterestrii - Will Shetterly. Hoful de 1Q-uri - Matthew Hughes.. Algoritmi pentru dragoste - Ken Liu. Restul zilelor — George Lazar .. Eu, robotul - Cory Doctorow.Stele insangerate Bud Sparhawk Locuieste cu sofia sa in Annapolis, Maryland $1 este ,un navigator neobosit pe Golful Chesapeak”. Este scriitor de literatura stiinpifico-fantasticd, in cea mai mare parte ,hard”. A inceput si scrie in 1975, iar Povestirile sale apar in mod regulat in Analog $i alte reviste si antologit. A fost de trei ori finalist Nebula Pentru povestirile sale. Stele insangerate” este o povestire horor, literaturd stiingifico-faniasticd militar, solid construiti, despre sacrificiul celor inocenfi, care respecté tradigia SF-ului hard . Sparhawk spune: A fost scrist pe masurd ce au evoluat evenimentele 9-11. Am incercat, in aceasti povestire, sit exprim ‘motivapiile celor care si-ar permite s& comitd asemenea atrocitiyi”. ‘ava noastri plutea silentios, ca un zbor de bufnitd si ateriz&, usor, ca un ghiocel de toam- ‘n&. Cu sigurangS, fusesem reperati de inamic — invizi- bilitatea putea doar si mai diminueze din urmele prezenfei noastre acolo. Folosisem tot ce se putea folosi ca si mai intirziem detectarea: plastic intart, ceramicd, gheat incércatd si foarte pujin metal. Toate acestea in scopul de a crea confuzie si, poate, 0 {ntarziere. Sau cel putin aga speram. ‘Ne-am rostogolit imediat afar din nava pentru c& acostarea declansase descircarea automat a inc&rc8- ‘uri, fir de care carcasa din gheafi a navei s-ar fi topit imediat. In céiteva minute, singurele urme rmase de 1a vasul nostru erau o baltoacd de ap& tulbure gi panza subfire, ca de pfianjen, a scutului pentru invi- zibilitate, care dispare la prima adiere a vantului Pentru a flanca inaintarea in teritoriu, ne-am dispus {intr-o manevr de dubl& fnvatuire gi am trimis doi sol- dati fn partea de nord, doi in partea de sud, si doi spre centru. Hunter si cu mine am inaintat in coloand. ‘Ne migcam repede, cu grijé si foarte mare atentie. Nuera nici oindoialé c& sharzii urmau s& ne giseascd in cele din urma si, in acest caz, moartea noastr& era inevitabila. Bi nu foloseau oamenii cum se cuvine; oricum, m3 indoiam c& ar scoate mare folos din noi. ‘In urma evalufrilor tactice, ne-am alocat 0 ori pen- tru salvarea sufletelor razvritite ale colonistilor. For- mau .un fel de colonie religioas& sau de alt natura - mu avea importanii - in afara faptului c& preferasers, cu nesibuinS, si rimAnd acolo de unde alfii au fugit. Erau slabe sanse de a avea mai putin de o ori la dis- pozitie si o posibilitate si mai redusi de a avea mai mult de att, aga c& ne migcam iute. Am alocat douizeci de minute pentru a le descoperi agezarea, si {ntre zece si douizeci ca si ne asiguram cd i-am loca- lizat pe tofi. Ne mai rimfneau cinci minute pentru acfiune si zece ca marja de siguranfi, in caz de Impre- Jjurdri neprevazute. Stiam cd am fi dat greg daca depiseam cele cincizeci si cinci de minute alocate. “shards”, a fost tot ce a mai putut ing&ima unul din ultimii cercetasi inainte ca planeta Jeaux II sd tacd pentru totdeauna, Acest cuvant a fost singura descriere auziti vreodati cu privire la extraterestri gi asa a rimas. La primul contact cu ¢i, sharzii ne-au atacat cu vio- len. Cu greu s-ar putea numi contact, deoarece au atacat primii, fri a fi provocati. In momentul cand nava noastrd s-a retras, ne-au urmiérit, atacdnd iar gi ia, cu o ferocitate incredibilé. Cénd ‘li s-au terminat rachetele, au incercat si izbeascd cu violentd tabla ‘groas& a navei noastre de explorare. In momentul impactului, nava lor a fost spulberata in mici bucdti de ceramicd, lisind in urmé un nor de fragmente straluci- toare care se invarteau in gol, fird a lasa vreo uma, ‘vreun indiciu, despre ce sau cine i-a provocat. Dup& multe dezbateri in cea ce priveste motivul unui asemenea atentat, am incercat din nou sa intrim in contact. Ideea unei alte civilizapii in spatiu era prea promifitoare ca si nu-i dim atentie. A durat ani de zile pind si d&m iar de ei, dar i-am gasit in cele din uma. ‘Adic& banuim c& cineva i-a gisit, pentru c& oflots cu nave de-ale lor a apArut din senin, aproape de Jeaux TT sia atacat orice marci a prezentei umane: nave, staii orbitale, agezAri terestre — orice nu era de origine natu- ralé, Fortele militare au incercat s& se apere in timp ce navele civile au scApat, fugind in toate directil. ‘Aceea a fost o greseald strategica. De vreme ce au reugit s& ia urma unei nave de a noastre spre Jeaux, asta insemnna c& puteau - si probabil au ficut-o - sé urmareasca fiecare nav& care a reusit si scape. Fiecare destinatie era in primejdie. Datorité unei avertizari scurte, majoritatea sis- temelor de colonizare au reusit 58 se mobilizeze pen- tru a face fafa atacului sharzifor. Primele pierderi au fost masive. Am fost nevoiti si ne retragem, sistem dupa sistem, angajafiintr-o luptd continu cu ceva ce zu puteam si injelegem. www.sci-fi.ro.6 Sci - Fi Magazin ‘Am incercat s& ne dim seama de ce ataci cu aga 0 ferocitate, de ce nu exist8 nici o tentativa de apropiere side ce nu rispund apelurilor noastre. Am dat greg la fiecare incercare de a-i infelege. De asemenea, nu putem si deducem nimic din tehnologia navelor lor avariate pe care am reusit s& le ecuperim. Carcasele, motoarele, si panourile de comanda nu sunt altceva decat sticla pr&fuit8, Banuim & este vorba despre echivalentul tehnologiei noastre, dar pe baz de siliciu, ins& nu puter fi siguri. Cercetd- torii lucreaza din greu, mi s-a spus, dar inc nu mi-a fost dat si aflu vreo informayie valoroas8. Mai mult de att, nu reusim s8 ne dim seama cu ce fel de creaturi luptim, Acel singur cuvant, acea singur& exclamatie din partea unei singure persoane de pe Teaux, este tot ce aver, Ceea ce stim sigur este c& fie sharzii, fie noi vom fi nimiciti. Umanitatea a pierdut prea mult, prea multe, pentru a ajunge la compromis, Fara indoial8, nu mai existd cale de mijloc, Drumul pind la locul cu singurul semnal de comu- nicare s-a desfigurat flr evenimente deosebite. Nu ne asteptam SX intémpindm rezisten{S. Sharzii nu ‘ocupl planetele luate de la noi, Nu, ei doar le curdt de orice urma a umanitijii, apoi le pardsesc. Stiam c& trebuie s& existe sharzi care s8 supravegheze planeta, Iincereénd s& giseasc& ceva came proaspiti sau, mai ru, vite de ras. Cu un pic de noroc, ne-a fost dat s& observ c& sharzii trecuserd deja pe acolo. Locafia era un deal, aproape de un complex de ferme, pe jumitate distrus, al cSrui tur era inclinat primejdios spre nord. Cu noroc, puteam gsi pe cel care lansase apelul de ajutor. Primele locurl care trebuiau cercetate erau clidirile, sau ce mai ramasese din el. Ne-am indreptat direct intr-acolo. Mai bine si descoperim orice indiciu, cAt mai repede, deoarece timpul trecea. Cercetarea hambarului a rimas flr rezultate, la fel gi rmasigele silozului si ale acare- turilor. La casd, situafia $-a schimbat. Am dat peste niste borcane desficute, majoritatea cu dulcefuri. Urmele mici de pasi, de afard, pareau ale unui copil sau ale unei ferei micuje. Duceau sus pe deal si de acolo in pidure ‘Am trimis soldaji s& acopere toatS zona in timp ce Hunter a luat urma pasilor. Putea fi o cursé, aga c& am asteptat, cu simpurile-n alert, orice semn’al vreunei complica. Trosnetul unei crengi m-a ridicat in picioare, Era Hunter cu o fetigs. ~ Este o pestera acolo sus, a spus el, ficdnd semn cu capul. Trei morti - de trei, patru zile. ‘Cam de cand primisem gi noi semnatul. Ea era micuyd - avea in jur de noud-zece ani, cred + cu ochi stralucitori si pir rogcat, rivasit, Dinfii ti erau sinitosi, P&rea speriaté de moarte. {njelegeam asta, de vreme ce Hunter mu a fost prea blind clind 0 arunci la picioarele mele. = Cum te numegti? am intrebat-o, aplecdndu-m& ca s& ajung cu capul pand la indltimea ei. = Suntefi extraterestri? intrebi ea, ficdnd ochii mari. Cum se face c& vorbifi la fel ca noi? ~ Noi suntem soldafi luptitori, am zis eu. Suntem ‘oameni, ca tine, draga mea. Aga cf, ia zi: cum te cheami? ~ Becky, zise ea in sfirgit. Cum de va mai aflati pe aici? Paw a spus c& toatl lumea a plecat. = Ne-amn intors ca si avem grij de tine gi de ceilalj, am spus eu. Nu ne putem permite s& va listim pradi inamicului + Paw gi bliefii lui Paston s-au géndit c& veti veri, spuse ea. ~ Cum au murit? . Becky plrea fascinatd de arina mea. aul impuscat dupa ce baiefii lui Paston au facut acel apel de ajutor. M-am ascuns tn spate, unde num puteau gisi. fi veti pedepsi pentru ce-au facut? Cele relatate mi-au atras atentia. Trebuie s& fii un adevarat idiot s& impusti niste oameni cu judecati sin&toasa. Incepusem s& ma indoiesc cA sharzii ar fi avut ce face cu tirdjele pe care acesti derbedei le aveau in loc de creier. - Bineinfeles, c& fi vor pedepsi, si intdi trebuie s& ne spui unde sunt. + Afi adus si 0 navi si ne luafi de aici? intreba Becky, atingdnd ugor patul armei melé AC-43. De asta a sterpelit Paw mijlocul de transmisie SOS — ca si ne aduceti o nava de salvare. ~ Am venit s& ne asigurdim c& nu vefi fi prinsi de inamic, am rispuns eu cu sinceritate. Asculté, nu avem prea mult timp la dispozitie. Poi si ne duci la locul unde se ascund ceilalti? ~ Cred ca se afl ined la locuinga lui Truett, spuse a, aritind spre est. T-am ficut semn cu capul lui Hunter, care igi dirija deja cercetasii spre est. Am luat-o pe Becky in brafe $i am pomit la drum. Hunter mi-a acoperit spatele. ~ Ai putea si ne ariji cum s& ajungem acolo? ~ Adicd la locuinja Truet? intreb& Becky. Bineinje- les, Este un cimp mare acolo. Acolo va ateriza nava de salvare? driguys, dar intai Navele sharzilor, pe care am reusit si le capturam mai mult sau mai putin intacte, erau complet goale, ‘ar% nici un extraterestru, doar sticld de diferite culori si forme, Fie navele erau foarte automatizate, fie sharzii s-au autodistrus ca s& nu cada in mainile noas- tre, O sinucidere, ne-am glndit noi. In cele din uma, am descoperit nigte creaturi vii, daca le putem numi asa, a bordul unei nave de-a lor. wwwsci-fi.r0,Bud Sparhawk - Stele insAigerate 7 Unul din lucrurile invljate, a fost acela c¥, dac& eram cit de cétavertizai, puteam sine apdrim destul de bine. Clteodatd am reusit s8-i gonim, cfteodat8 nu. Fiecare uptd a fost grea si indelungata, de obicei cu pierderi imense pentru amindoud parjile. Victoriile noastre defensive au ajuns, in cel mai bun caz, la egalitate. Totul s-a schimbat la Witca, un avanpost militar extrem de bine fortificat, dejinénd informagii de ultima ord cu privire la strategia de atac a sharzilor. Doar c& acestia au utilizat alte strategii noi, care au avut succes in apirarea extend. A fost ca si cum sharzii ar fi anticipat reactiile soldafilor nostri si au contracarat cu usurinfé cele mai bune actiuni de defensiva ale celor de la Witea. Witea a pierdut bitilia si intregul personal. Dup§ infrangerea de la Witca, am inceput s& pier- dem teren in mod constant, pribusindu-ne din ce in ce ‘mai mult inapoi spe Pimént, an dup& an, Nu mai ram la egalitate. Pierdeam. ‘Apoi, mai mult datoriti hazardului, flote noastra s-a nimerit din intimplare aproape de o navi inamic8, angi Outreach. De indatd ce ne-au sesizat prezena, au atacat printr-o strategie de evaziune care a depasit ceforturle cele mai sustinute, de defensiva, ale flotei. Flota a pierdut sase nave inainte si potoleasc& acea forjd misterioasi ce propulsa nava sharzilor, Soldati din marind mu au intérziat nici o clip& s& urce la bordul navei inamice. Autoritiile miltare aveau mari speranfe c& vor gisi in sfirgit ceva viu infuntru, Astep- ‘rile nu le-au fost ingelate.-Prin dezgust si uluire s-ar putea defini, mai concret, reactia avutl. Infuntru, au dat peste saisprezece supravicfuitori ai planetei Jeaux. Supraviefuitori nu este chiar cuvantul potrivit. Cea ce au gisit erau gaisprezece corpuri, fr braje, picioare, si majoritatea organelor, Ce mai rimasesera rau niste cBpajéni conectate la un suport vital i ai ‘mentate cu glucoz&, cu ajutorul unor pompe de 0» gen, De asemenea, céteva sute de cabluri de fibri optic& pomeau din perefii navei induntrul fiec&rui cra- niu, fiecSrui creier gi suflet. Patru din cei gaisprezece {inca funcfionau ~ in viafd nu este chiar starea potrivitd situafiei in care se aflau, ‘urma investigatii clinice a celor patru, sa con- statat cl erau perfect constienti si Iucizi, cel pufin asta indicau semnalele electroencefalogramei. Aceste semnale mai demonstrau cA sharzii nu folosiseri nici un fel de calmante pentru a atenua simpurile vic timelor cénd au fost supuse acestor operafii. Dacd supraviefuitorii ar fi avut gurd, ar fi fipat incontinuy de durere, Tofi patru si-au dat duhul de indata ce pom- pele le-au secat. Aproape a5 putea afirma c& medicii si-au adus $i ei o contributie. Din mila. Singura concluzie pe care am putut s& o tragem a fost ci sharzii foloseau creierele umane pentru a ne infrange apirarea, fn mod evident, ne foloseau creierele pentru a “gindi” la fel ca noi. Autoritifile au actionat fird nici o ezitare. Au ordo- nat tuturor (cu excepfia soldatilor luptitori, ca noi) pirisirea locurilor considerate finte posibile. Umani- tatea nu mai putea permite ca gi alfi cameni si devin victimele agresivititi sharzilor. Dar civilii nu ascult8 niciodat8, Fermierii sunt cei mai incdpiyinayi, agijindu-se de bucktica lor de pAmént si de recolte, pan cind vine cineva si fi trasc&, protestind gi fipénd in fafa acestei nedreptifi Din cauza asta eram noi aici. Patruzeci de colonisti refuzaser, prosteste, si fie evacuati de pe New Mars. Patruzeci de oameni despre care nu aveam cunostinS, and cand am primit acel scurt sernnal. Misiunea mea era aceea de a fi sigur c& nu vor ajunge patruzeci de victime fara brafe, fir& picioare, fri mfruntaie, niste componente in lupt, fard glas, = Cum de ariti aga de caraghios? intrebi Becky pe mésurl ce tnaintam greoi. Intrebarea ei era fireasc’. Din fericire, echipamen- tul de luptd si tntunericul ascundeau majoritatea mo- difictrilor grave pe care le indurasem: pompi ciber- netick de la inim& la plimfn, cu rezervt de oxigen pentru a putea actiona in orice fel de atmosfers si sub ap&; muschi ingrosafi la picioare gi 1a braje, care m& umflaserd ca un urias din desene animate, cu steroizi; vedere amped, care trecea de la infrarosu pnd la gama de raze ultraviolete — puteam chiar si schimb pe alb-negru pentru o mai bund vedere pe timp de noapte = si structur§ schele-ticd din metal dur, care sustinea mai bine muschii mei masivi. Camea fusese jupuitS si inlocuitd cu plastic impenetrabil. Mainile imi erau adevirate minundfii electromagnetice, capabile s& sfaisie bordajul unei nave spatiale din metal gi suli- cient de fine ca s& ridice o fetif%, fir8 a 0 rin Mai era gi pompa cu glucoz4, un mecanism scarbos dar util, pe care Iam copiat de la sharzi. Pani gi creierul mi-a fost modificat - inlocuind masa gelati- noas4, de culoare roz din nastere, cu siliciu si suspen- sie coloidala. fn mod sigur nu eram chiar ideal pentru © intilnire cu fiica dumneavoastrd. M& bucur c& era ‘intuneric. La lumina zilei, cred ci ag fi speriat-o de moarte pe Becky. = Am fost modificayi ca s& putem lupta contra ticdlosilor, am bombanit eu. Razbunarea rudelor celor de la Witca era motivul meu sincer. Dorinja de a sti mai mult despre sharzi, $i a obtine o farama din ei, era cel de-al doilea motiv. Mi s-a parut lipsit de sens s& intru in detalii singeroase sau si detaliez procesele chinuitoare pentru acea fetif, care oricum nu le-ar fi infeles. ~ Povesteste-mi despre restul grupului. Sunt teferi? - Domnul Robbarts este inc& seful. Cred cl el este cel care l-a impuscat pe Paw. $i mai sunt Jake gi Sally www.sci-fi.ro8 ‘Sci-Fi Magazin si micul Billy. Billy este prietenul meu, Jack are un picior bolnav. ~ $i mai sunt toate femeile Thomas. Ele au o cBrufi. ‘mare, sau au avut, pind a veni oamenii s8 0 anda. Incepu s& plang’. Eram sigur c& vorbea despre cetele riticite. Mulfi cameni nu au vrut s& lase nimic din ceea ce putea fi folositor sharzilor. Fara sens, a putea spune. Sharzilor nu le pasa nici cét e negra sub unghie, ins ‘majoritatea civililor nu stiau asta. Mai bine sa distrugi ce lagi in urmé, s-au gdndit ei probabil, si si-au revir- sat mania pe lucrurile aflate la indemand. - Domnul Robbarts a spus ci nu trebuie si ne facem grij, pentru cd noi nu suntem soldafi. A spus c& avem intregul pmint numai pentru noi. Dar dup ce toati lumea a plecat, lui Paw i s-a facut fricd de ce ar putea si se intimple. Robbarts este, probabil, seful acestui grup. -Robbarts a gresit, Becky. Ar fi trebuit si plecati cu tofii, am spus. Nu fi-au spus c& nu are nici o impor- tant c& esti sau nu soldat? A fi fiinjd umand este tot ce conteazi pentru inamic. - Domnul Robbarts s-a infuriat tare cind Paw s-a certat cu'el, spundndu-i c& vrea s& foloseascd aparatul de transmisie SOS. Mai tirziu, Paw cu baiefii gi cu mine am fugit cu el. Trebuie s& mergi un pic de-a lun- gul acestui curs de apa, ne indrumé ea, Asta explica mesajul primit, care ne ficea cunoscut faptul c& mai sunt oameni in urma. Probabil au folosit unul din aparatele de transmisie radio pentru urgene, pe care trupa de evacuare le impristiase pe teritoriul planetei New Mars, in ultimele zile, pentru orice eventualitate ~ Ce s-a intimplat dupa aceea? am intrebat eu, in timp ce urmaream degetul ei ce ardta in josul raului. Cercetasii au luat in calcul schimbarea mea de traseu gi s-au conformat. ~ Ei i-au spus lui Paw sé iasd din pesterd ca si stea de vorbi, a continuat Becky, sporovaind. Paw mi-a zis atunci si m8 ascund. Dupa asta, am auzit cearth gi tipete si m-am speriat tare. Apoi au urmat niste focuri de arm8. Am auzit oamenii cdutind prin apropiere. Domnul Robbarts injura mult i mA striga in diverse moduri, dar eu am rimas pe loc. Eram speriata. ~ Ce-ai facut atunci? Mam plimbat pe lang un bolovan mare si m-am intrebat daca nu era mai usor gi mai repede sé traversez raul decat s& merg prin padure, Hunter se finea aproape cde mine in zona ingustatd - Dupa ce s-au linistit treburile, m-am furisat afar’ si lam gisit pe Paw si pe biieti zicdnd la pimant. Paw singera tare, Am incercat si-i opresc singerarea, dar nu am reusit. Dupa asta, el a adormit si nu s-a mai migcat o perioada lunga de timp. Incepuse s& mi se facd foame in timp ce asteptam s8 vind nava de sal- vare, despre care stiam de la Paw c& trebuia s& apard. ‘Aga se explicau borcanele de gem si jeleu — exact ce i-ar fi plicut unei fetife s8 manince. ~ fi veti ingropa pe Paw gi pe baieti? ~ ingroparea inseamni pierdere de vreme— ceva ce nu ‘ne putem permite, spuse Hunter thios. Jos, strigd el in timp ce un foc de arma ricogd in armura mea de piept. M-am aruncat la pamént imediat, ascunzind-o instinetiv pe Becky dedesubt ca s-o protejez. Hunter s-a furigat intr-o parte sia disparut. Am trecut pe infrarosu si am putut identifica in tufig, la doisprezece metri in fap’, niste forme neolare, care emanau cal- urd. Gura jevii unei pusti strélucea, incins& de cildu- ra provocata de glont. Niciuna din forme nu mica. ‘Am asteptat. Tacut. Becky gemea si se migca cu greutate, ~ Chiar m& doare tare, spuse ea. Vocea ii era ‘inabusitd. ~ Asteaptd, i-am goptit, ateptind ca Hunter si intre pe pozitie. ~ D&-i dfumul, se auzi o voce rst in spate. = Migcd-te incet. Te acopar eu. ‘M-am ‘dat lao parte, lisdnd-o pe Becky si se stre- coare, inainte de a ma ridica complet, Barbatul se du un pas inapoi, ~ Huh, chiar cd esti un pic inalt. Se ‘mai indeaproape. Si urét pe deasupra. ~ A venit si ne salveze, domnule Robbarts, spuse Becky. Mai este insofit de un soldat, ‘Vocea lui Becky suna nefiresc. M-am uitat la a gi am vazut singele. La naiba, oare glonpul lui a atins-o? ‘Am identificat urmele de cAldura ale altor dowd forme in tufig; una in spatele lui Robbarts gi alta ceva mai departe, in spate. Nu aveam nici o indoialé c& tofi rau inarmafi si gata si tragi. Erau sase in total. = Ai impuscat-o pe Becky, am zis cu calm. Are nevoie de ingrijiri. ~ La naiba cu ea, rispunse Robbarts cu rautate. Familia ei afurisit nu a adus decat probleme. Mi-au ‘ucis pe unul din baiefi, asta au facut. Las-o pe citeaua asta mic& si moara. ~ Ne vor lua de aici cu o nav&, spuse Becky in graba. De aceea mergem la locuinfa dumneavoastra. Cémpul este un loc unde pot ateriza. Robbarts nu-i réspunse ei in mod direct. ~ E adevarat, soldat? Ai o nava? Nu-mi plicea deloc acest barbat. = Nimeni si nimic nu poate da de urma navei cu care am venit. Becky este cea care a spus ci existd 0 navd de salvare. = Nu exist nici o afurisitl de nava care s& ma ia, pe mine sau pe oamenii mei, de pe acest pimant, izbucni Robbarts, nefinind cont de ceea ce spusesem. Noi ‘vom riméne in continuare aici. Va fi un loc al dracului de placut pentru mine gi ai mei, dupé ce rézboiul se va muta in alte part. Chiar credea asa ceva? cu atentie, www.sci-fi.roBud Sparhawk - Stele insigerate 9 - Sharzii vor cutreiera planeta in lung si-n lat si vor culege orice fiinfi omeneasca vor gisi. Stii ce le fac celor capturagi’ Robbarts zmbi batjocoritor. - Am urmirit stirile despre cea ce le-au ficut unor biefi soldati. Dar noi suntem civili, nu niste maimutoi antrenati pentru lupta in spajiu. Ne vor lasa in pace. ‘Noi nu ne pricepem la treburi militaresti ‘Nu puieam sa cred naivitatea lui Robbarts. - Extraterestrilor nu le pasa de cea ce stiti. Proce- sele gindirii umane, modul in care mintea noastra face asocieri, abilitatea noastri de a recunoaste tipare —astea sunt lucrurile pe care le folosesc. Nu le pasa cAtusi de putin daca creierul provine de la un soldat, ‘un marinar, sau chiar de la un fermier nataflet! De indat& ce vorbele manioase mi-au iegit din gurd, le-am regretat. ~ Bi bine, s-ar putea sf fiu eu un fermier natafe, sol- ditel, tarigina Robbarts vorba, dar tu esti cel care se afld la capatul gresit al acestei arme. ~ Nu chiar, am spus eu in timp ce ma uitam la Hunter care, ticut, elimind cele dowd forme din spatele lui Robbarts. Acea actiune m-a ficut s&-mi dau seama cé si celelalte trei persoane fuseserd neu- tralizate. Hunter este bun in ceea ce face ~ meticulos. = Chiar n-ar fi trebuit s spui acele lucruri despre Becky, am spus eu cu calm. Timpul normal de reactie a lui Robbarts nu se potrivea cu ritmul meu sporit. Am rotit repede varful cufitului din ménec§, si un rénjet umed, rosietic lus proportii sub barbia Lui. Taierea arterelor cardioide elibereaz presiunea si goleste singele din creier. Provoaci moartea in cateva secunde, iar retezarea laringelui impiedicd orice tipit. ‘Robbarts a stat feaptin pani ce sngele din corp nu i-a mai ajuns la creier si nici nu a mai primit semnale de la creierul muribund. Dupa care s-a prabusit. ‘Am luat-o pe Becky si am mers mai departe. ‘Hunter urma s4 distrugd capul lui Robbarts, asa cum. a ficut cu celelalte, si apoi si ne ajunga din urma. Am sperat c& restul gloatei lui Robbarts nu ne va mai risipi timpul limitat care ne rimAsese. timp ce mergeam prin padure, am verificat locul unde era ranité Becky. Nu era o rand fatald, asa ca am pus 0 compres peste ea, ca si opresc sangerarea. Se va simi destul de bine pind vom ajunge la ceialt. = incotro? am intrebat-o. Becky s-a oprit pentru un moment din suspinat. = Este un iaz jos. De acolo trebuie urcat dealul. Este © gaurd ascunsd, ling’ hambar. ‘Deci asa au reusit s& scape de trupele de evacuare ~ ascunzindu-se intr-un buncér. Hunter ne ajunse din ‘uri gi i-am dat instructiuni. fsi trimise cercetasii la faja locului. ™ Si daca este inchis? ma tntreba el. + Stiice ai de fut, am rispuns gi imi zambi. Aceasta era diferenta dintre noi doi — tui ii placeau aceste lucruri, pericolul, singele. In momentul in care am ajuns Ings intrarea in buncir, am lisat-o pe Becky jos. + Trebuie s8-i strigi, -am spus. Poti si faci asta? - Mi vor impusca’asa ca pe Paw, protest Becky. ‘Sunt rénitd grav, domnule. Nu poti si faci ceva? Plangea. = Asculté, Becky, este foarte important s8-i scot repede pe acesti oameni. Ii spun eu cum facem: dacd in tine, fi voi pedepsi aga cum L-am pedepsit si pe domnul Robbarts, e bine asa? Eaa dat din cap, fara tragere de inima. jecky, du-te pind acolo gi strigi. Spune-le ci esti rinitd si c@ ai nevoie de ajutor. Nu cred c& vor impus- cao fetipa. - Nu venifi cu mine? intrebi ca. ‘Am clatinat din ca = Nu, s-ar putea si le fie fricd dacd ma zlresc. Poti si Je spui cine sunt daca vrei si apoi ma voi arta. Tam sters nasul si am impins-o de la spate, ca s-o fac si meargi. Becky sovai intai si se deplasa cu greutate peste cmp. - Ajutor! Am fost impuscata! fipa ea. gaurd neagra se csc in paméntul de Kinga ham- bar siun om a iesit din ca. - Becky? strigi el. Robbarts ne-a zis c& ai muri ‘Am observat cd lasase trapa deschis8. Bun asa. - M-a impuscat, asa cum a fcut cu Paw si baiefii Jui Paston, réspunse ea. ~ Am auzit 0 impuscaturd, dar nu stiam c& e vorba de tine, spuse barbatul pe mésurd ce se apropie; si ‘ingenunchie in fata lui Becky. ~ La naiba, arati urdt rana asta, Cum ai reusit si ajungi pnd aici - si unde-i Robbarts si oamenil lui? spuse privind in jur cu neliniste. - Soldafii salvatori au avut grijé de el, réspunse Becky cu inocentd. - Soldati! Exclamatia lui nu sund ca un blestem. Mai mult caa ‘unui om cu speranfa in glas. M-am apropiat. ~ Capitan Savage; Armata 45, am spus. Am venit s& vi salvam sufletele. ‘Am putut observa din reactia Iui de om inspaiman- tat cd nu avea s8 creeze probleme. ~ Are o nava cu care sd ne ia, domnule Truett, exact cum a spus Paw, zise Becky. Cred c& au si un doctor care s8 m& ingrijeascd si vom fi cu tofii in siguranfa. ‘Truett se apropie. = Am auzit unele lucruri. Puteam si-i simt frica din glas. Cat de mult stia, nu puteam si-mi dau seama. = Noi nu putem sa fim folosifi de sharzi, am spus cu calm. Nu puter sé trdim mai mult de cdteva minute fra rezervele noastre pentru lupta. ‘Mi-am imaginat cé stia de dozele masurate de anti- coagulant care mi se administrau in sfnge. Dac& aces- tea se terminau, creierul mi se umplea cu un singe dens, provocdnd hemoragie si distrugind restul celulelor organjce. www.sci-fi.ro,10 Sci - Fi Magazin + Suntem in criz& de timp acum. = Cat timp? intrebii el, dnd dovada de mai multi injelegere decat m& asteptasem de la un nitiflet de fermier care nu a avut inelepciunea s& se salveze pe el gi familia lui cand se putea, = Mai am doar aproximativ o sut de minute, i-am raspuns. ‘Truett igi intoarse capul gi fluier’. - Soldat sinucigas. Clip in och dar magi puta stip o lari curgea pe obraz. injelese. Fara vreo alt vorba, ne conduse spre gaura neagrd. = Sunt tofi induntru, ne-a atras el atenfia repede, ‘Suntem treizeci de tofi. Majoritatea femei. Unii sunt doar niste copii, mai spuse el cu tristeje. Speram ci... Se opr, uitindu-se la Becky, si off. = N-are important Treizeci intr-un buncér. Asta insemna cf fi puteam justifica pe toti patruzeci, numérandu-i pe cei trei bar- bayi din familia lui Becky, pe cei sase pe care i-a eli- minat Hunter, Becky si Truett. Bun asa. ~ Ne vom ocupa de ei imediat, am spus eu repede gi el imi faicu semn cu capul. In linist. Maa, cred ci stia el nigte “Iucruri” Hunter si cercetasii se apropiaserii deja de gaurd gi pitrundeau induntru unul céte unul. Nu ma indoiam de eficienta lor. = Cum este pentru tine? intreba Truett, findnd-o sins pe Becky in brate. ~ Sma aflu aici, sau s& fiu soldat? am réspuns. ~ Ambele. Nu pot si inteleg cum de pot fi aga rece gi distant, La naiba, omule, nu pot si dai frau liber emofiei ‘micar putin? Sau esti mai mult un robot acum? ‘Vocea fi era amestecatii cu ménie si fri. ~ Am crescut la 0 ferma, am spus eu rar, incercaind si dezgrop amintirile unui trecut fericit, pe o planeta de acum pierduti, fark salvare. Inc& imi amintesc de mirosul toamnei, senzatia noroiului pe picioare, si sentimentul avut la uciderea oii premiate, la timpul potrivit. Aceasti misiune nu e diferitd. Fac ceea ce tre- buie si fac pentru c& sunt lucruri mai ingrozitoare pentru fiinta umana decat moartea, - Am vazut casetele cu stiri, a spus el. Urat. Oribil. Dar voi cum va salvati pielea? Nu avefi un instinct de autoconservare? - Dupa ce vom avea grijé de voi, ne vom duce dup& sharzi, am spus eu, Misiunea noastra secundard este si adunm orice fel de date despre ei si sa lansm un ‘mesaj flotei. Dup3 asta, ei bine, exista patru, cinci mii de tone de explozibil in ranitele noastre. ‘Am batut usor cutia micutd prinsd cu o curea de spate ~ Imi imaginez cf dispozitivul automat va acjiona, in az c& ne apropiem prea tare de inamic. Truett zimbi. ‘Bright Red Star” by Bud Sparhawk - Suntefi vitei, dar a fost o pierdere prosteascd de resurse s& veniji dup’ noi. Ne-am ficut-o cu mana noastrdi—am fost prosti si avem incredere in Robbarts = gi ne meritim soarta, 'Am verificat timpul. Mai aveam doar cincisprezece minute, Hunter intirzia prea mult. ~ Imi pare ru, am spus eu repede, Nu mai aveti timp. Truett mi-a apucat mana sia strins-o. ~ Vreau doar s& stii ... incepu el si vocea i se sufoca. Atunci m& bitu pe umér, “Mda.” Pot s& spun c& incerca din risputeri si nu pling’, dar vocea i se schimba la sfargit, ~ Ei bine, fi spuse el lui Becky. Se pare ci avem o navé de prins, adauga el vesel. Hunter iesi din gaurd si fugi inspre mine. ~ Gata, am terminat, spuse repede. Catva timp mai tarziu, pamantul se zgudui din cauza bubuiturii in timp ce fum gi foc tasneau de pe intrarea buncdrului. Daca nici asta nu a atras atenfia sharzilor, atunci nu mai am ce s& spun. - Becky, am zis eu, si am luat-o cu grija din bratele Jui Truett, E timpul si mergem. ~ Vine si ne ia? intreba Becky cu emotie vanzolin- du-se in bratele mele. Nu vad nava. - Este acolo sus, pe cer, spuse Truett cu multa blan- defe. Uiti-te in sus. Acolo, in dreapta acelei stele rosii, mare si strAlucitoare. Becky se ldsa pe spate uitindu-se direct peste cap, Mi-am pus braful in jurul gatului ei si am tinut-o pana a murit. Speram c& poate nu a avut destul timp ca si- gi dea seama ce am facut. Ce am fost nevoit si fac. ‘Hunter s-a ocupat de Truett firrd a intimpina rezis- tentd. $i el privise spre cer, ca gi cum ar fi dat crezare propriilor vorbe. ‘Am asezat corpul neinsufletit al lui Becky pe pamént, incerednd s nu ma las coplesit de emojie. Ca mai devreme, l-am lsat pe Hunter si se ocupe de ultimele detalii, asigurandu-se c& nici o singura celula cerebral nu a rimas intreaga la Becky si Truett. Mai rimaseserA dou’ minute libere, timp in care am auzit un vaiet in depirtare. Nu puteau fi decat sharzii, Mi-am pus degetul pe detonant. Cutile noas- tre fuseserd puse in functiune si ne mai ramasesera cteva ultime, momente. ~ Civilii pur si simplu nu infeleg, nu-i aga? intreba Hunter in timp ce astepta lingd mine s& vind dulcea uitare, dulcea eliberare de masinariile mecanice care devenisem. M-am gandit la Truett, si la felu! curajos in care a protejat-o pe Becky pana la capt, m-am gandit la ‘toate modurile in care razboiul nu schimbase decenja uumand, si la oaia mea premiatd si constringerile pe care viata ni le impune. ~ Unil ingeleg, am recunoscut eu. ‘Copyright (c) 2005 by Bud Sparkawk. First published in Asimov's Science Fiction Magazine. Reprinted by permission of the ‘author. www.sci-fi.ro,Scheletul Willliam Sanders Locuieste in Tahlequah, Oklahoma, dar si-a petrecut mult timp in vestul Arizonei, unde are loc actiunea povestirii ,Dry Bones”. A aptirut ca scriitor, la inceputul anilor '80, cu dowd comedii de istorie alternativa. S-a orientat apoi spre mystery si suspans, producind citeva scrieri de succes. Vechiul su prieten Roger Zelazny este cel care I-a convins si serie science fiction. Povestirile sale au aparut in diverse reviste $i in antologii de succes $i i-au céstigat o binemeritatd reputatie ca fiind unul dintre cei mai buni scriitori de short stories din ultimii ani, aducdndu-i si doud premii Sidewise Awards for Best Alternate History. Despre povestirea de fafa, care a fost finalisti la premiile Nebula in 2006 zice: ,,Singurul lucru pe ‘care fi pot spune este cit se referii la o subcategorie veche, dar rar vazuta a SF-ului: Marile descoperiri stlinjifice pierdute.” Fig serine de var gi steam sub copacl acela mare de pe marginea drumului, de unde, de obicei, Iuam autobuzul in timpul scoli, cdnd Wendell Haney urci cu bicicleta si-mi spuse cd cineva a gisit un schelet intt-o pesterd, jos in Vagiuna Lunii - Pe bune, spuse el. Verigoara mea, Wilma Jean, locuieste in oras. Tocmai a trecut pe la noi si i-a spus mamei. ‘Am lasat benzile desenate cu Plastic Man pe care le citeam. - Vrei si zici un schelet uman? am intrebat nefn- crezitor. Wendell ficu o' fafa impacientatd - Bineingeles c& unul uman, spuse el. Ce ai crezut? Era un copil slabanog, avea capul mare si ochii bulbucafi ca ta broasca, iar atunci cénd era incéntat de ceva, ca acum, ardta destul de ciudat. Era cu doar un an mai mic decat mine, dar tocmai implinisem treisprezece luna trecutS, iar unul de doisprezece mi se pairea un pusti. = Hai, Ray, nu vrei si mergi sé vezi? spuse el. Toati Iumea e acolo jos, seriful i ceilalti Cum era de asteptat, cand am intors capul, am vazut un nor de praf in departare, deasupra pasunii lui Tobe Nelson, acolo unde drumul pietruit cotea la vale spre Vagituna Lunii. O camioneta vira, iesind de pe drum. M-am ridicat - Ma duc si-mi iau bicicleta, i-am spus. Du-te {nainte, cd te ajung din urma. ‘M-am intors acasd, sperdnd cd mama nu ma vazuse vorbind cu Wendell. Nu vroia si am nimic de-a face cu el pentru c, spunea ea, familia lui era de conditie Jjoasd. Locuiau ceva mai sus de noi, pe un drum pietruit, intr-o casi veche, ce prea gata-gata si se prabuseascé, iar in curtea din faté aveau cateva masini fird rofi. Toatd lumea stia cf tatal lui e un betiv. Mama era in spate, in bucdtirie, chiar daci 0 auzeam prin fereastra’ fredonand 0 melodie a lui Johnny Ray, caré cénta la radio. Mi-am luat bicicleta din spatele casei si am tulit-o inainte si ma intrebe unde ma duc si, probabil, s4 nu-mi dea voie. L-am ajuns pe Wendell pe la aproape un sfert din rumul care traversa plsunea lui Tobe Nelson. N-a fost prea greu, considerind chestia aia veche si rugi- nit pe care pedala el. Am incetinit si am mers impre- ‘und restul drumului, Cimpul era traversat de un drum.lung gi fr& nici un pic de umbrd. Era mai mult o cdrare ficutd de vaci, cu hopuri si démburi si praf . Am transpirat bine, pe- dalind prin soare. in capitul celalalt al pagunii, cArarea 0 lua la vale, spre pardu, si puteam s& 0 lasm, mai usor, fara sé mai pedalim tot restul drumului. Deja se vedeau o multime de masini si camionete parcate pe malul paraului, unde se termina drumul. La poalele dealului, m-am oprit, m-am dat jos de pe biciclet, i-am coborit piciorul de sprijin si l-am astep- tat pe Wendell si-si sprijine bicicleta de un copac. O mulfime de oameni, birbati si femei, stiteau la ‘umbra silciilor si a platanilor uriagi, vorbind gi uitén- du-se peste pirdu, inspre Vagiuna Lunii, Vagiuna Lunii era un loc ciudat, Semana un pic cu cceea ce se numeste in vest ,canion cutie”, doar c& era mai mica. Presupun cé ai fi putut s8-i spui si defileu. Oricum, se intindea cam jumitate de mit& in malul crestei gi se termina intr-un crater rotund, cu pereti inalfi de stancd de jur imprejur, si cdteva cascade in sezonul ploios. ‘Am fost si eu de céteva ori in crater, ca mai tofi copiii de pe aici. Era cam inspaimantator si nu prea mi-a plicut. Copacii de pe maluri blocau Soarele, aga cd lumina era slab& si sumbra, chiat si intr-o zi finsorita. Terenul era abrupt si bolovanos si era foarte greu sa pasesti. Mai tot timpul anului, nu era wwwscl-fi.ro "112 ‘Sci - Fi Magazin ugor nici sf ajungi acolo. Mai intai, trebuia sa treci pardul, care, in special primavara, curgea repede si cu putere prin aceasta stramtoare. Erau doar vreo nou sau zece metri pand pe partea cealalta, dar trebuia si fii nebun si-i treci fnot, atunci cdnd nivelul apei era ridicat. $i era cam singura cale de acces, dacé nu vroiai si mergi pe creasti pana acolo si apoi s& cobori ppe stanci. Cativa oameni au faicut-o, sau cel putin aga sugtin ei Intr-o vard secetoasa ca asta insi, nu era mare sco- fald, pentru cd puteai si mergi pind pe malul celalalt, chiar §i fir si te uzi la picioare. Numai cd acum aju- torul de serif Pritchard stitea in mijlocul albiei secate si mu lasa pe nimeni s& treaca. = Ordinele serifului, spunea el, in timp ce ma indreptam spre un loc de unde s pot vedea mai bine. = Nimeni nu trece dincolo, pénd nu se intoarce el. Se facu un pic de agitatie, deoarece cineva incerca sa ajungi in fatd, ficdndu-si loc prin mulfime. Langa ‘mine, Wendell spuse in goapté: ,Ob, nu !” si o secunda ‘mai tarziu am inteles de ce. ‘Tata lui Wendell era un barbat inalt, slab, brunet, cu tenul inchis — am auzit c& a batut un om destul de ru odatd, pentru ci I-a intrebat daca nu e pe jumitate indian — $i avea 0 privire rautdcioasa. S-a oprit pe malul pardului, fixindu-l cu privirea pe ajutorul de serif’ Pritchard, - Ordinele serifului, ai ? spuse el. Cine se crede? Ajutorul de serif’ se uitd spre el. ~ Se crede serif, presupun, spuse el. La fel ca de ultimele doua ori cand te-a arestat. Cam un minut, s-a facut liniste, apoi, de undeva de mai jos, Tobe Nelson intreba: ~ Dar ce face acolo? Convinge scheletul si-1 voteze? Era un om gras, cu chelie gi o voce subfire ca de femeie, intotdeauna pus pe glume. Toatd lumea a ras, chiar si tatal lui Wendell, si lucrurile s-au mai deten- sionat, Wendell rasufla uurat - Uite-i cd vin, spuse cineva. Seriful Cowan venea dinspre malul celatalt, printre copaci, dand le o parte crengile. Era cineva in spatele Jui, sila inceput, nu |-am recunoscut, dar apoi am spus: ~ Hei, e domnul Donovan ! + Bineinfeles, zise Wendell, de parc tocmai spu- sesem cea mai mare prostie din lume. Ele cel care ra gasit. Domnul Donovan preda stiinfele naturii la gim- naziul din oras. Toati lumea il plicea, chiar daci testele pe care le dadea erau destul de grele. Era mare si voinic, ca un jucdtor de rugby, si toate fetele vor- beau despre cat de bine araté. Baiefii il admirau pen- tru cd fusese in Marina si fusese decorat cu Steaua de Axgint, la Okinawa. Cred c& jumatate din birbapii de acolo fuseserd inrolati in timpul rézboiului - acela a fost ceea ce inca mai numeam ,Razboiul”, chiar dacd luptele din Coreea durau de aproape un an — dar el era singurul pe care il stiam cd avea o medalie. fntotdeauna mi-au plicut orele lui, pentru cd le faicea interesante, ardtdndu-ne tot felul de roci, plante si chiar animale vii. Uneori ma lisa s&-1 asist cind facea experimente. Dupa ce a vazut c& imi plac sti- intele naturii, m-a ajutat si-mi aleg niste cdrji din biblioteca scolii, S-a oferit chiar si-mi imprumute niste reviste stiintifico - fantastice, dar a trebuit si-1 refuz, pentru cd a5 fi avut necazuri mari dack ma prindea tata citindu-le, Seriful Cowan a coborat de pe malul celalalt si a venit langa ajutorul de serif Pritchard. Avea fata rosi si transpirata, iar uniforma kaki era sifonata i plina de praf. S-a uitat la multimea de oameni de pe mal. = Nu stiu ce afi auzit, spuse el. $i nici nu stiu ce ati crezut cd veti vedea, dar astizi nu o sa vedeti nimic aici. Cativa oameni incepusera si vocifereze si el si-a ridicat mana. ~ Ascultati-ma! Am examinat locul si ¢ evident c& masitele sunt mult prea vechi pentru a fi sub juris- dictia mea. Si-a intors capul spre domnul Donovan, care a venit Kinga el. - Domnu! Donovan, aici de fata, crede c& oasele ar putea avea chiar mii de ani si nici macar eu nu sunt aga de batran, Dupi ce s-au oprit rasetele, a continuat, ~ El spune ci aceasta ar putea fi o descoperire important. Asa c& va lua legatura cu niste oameni de a Universitate, pe care-i cunoaste, si fi va chema s& arunce o privire. Intre timp, luand in considerare c& locul unde a fost descoperit scheletul e pe paméntul municipalitaii. ~ Nu-i adevarat! il intrerupse tatil lui Wendell pe un ton ridicat. Paméntul de pe malul dla e al nostra, al familiei mele, si asa a fost dintotdeauna, ~ Ba nu, spuse serifil Cowan. A aparfinut familiei tale, dar nu afi platit impocitul, ga c8 a intra in proprietatea ‘municipaliti si nu a mai vrut nimeni s-l cumpere. - Cred gi eu, spuse Tobe Nelson, doar bolovani gi tufiguri, nici macar ceva lemn de calitate. ~ Nu-mi pas, spuse tatdl lui Wendell. E al nostru, iar ei ni l-au furat. Nu-i drept! ~ Aga-i, spuse geriful. Nu-i drept cA ai reusit, in imp ce fratele tu isi dadea viaja pentru far’, s& impragtii tot ceea ce tatal tdu s-a chinuit s& adune. La fel cum nu e drept cd familia ta trebuie s& sufere din cauza c& tu ai face orice altceva decat si muncesti. $i acum, Floyd Haney, taci, c& vorbesc eu. ‘Tata lui Wendell ardta mai nervos ca oricénd, dar ticu. = Foarte bine, spuse seriful, Dup& cum spuneam, deoarece e proprietatea municipalitafii,interzic acce- sul publicului pana la noi ordine, Tobe, vreau s& ‘nchizi poarta de la drumul principal si s& nu lagi pe www.scl-fi.roWilliam Sanders - Scheletul 13 nimeni s& treac& pe piméntul tau fir si te consulfi mai intdi cu mine sau cu domnul Donovan. - Vrei si spui cé nu putem merge si ne uitim? ‘ntreba cineva. ~ Exact, spuse seriful. Ce, ai probleme cu auzul? - De fapt, nici nu prea este ce vedea, spuse domnul Donovan. Doar o mand gi un pic din incheietura se - vad mai bine, dintre bolovani, dar si alea sunt pe jumatate ingropate. Presupunem doar, ci ¢ un schelet intreg undeva pe dedesubt. = Oricum, nu afi gsi pestera, chiar daca v-as da voie si o cdutafi, spuse seriful. Chiar si eu a5 fi trecut pe langi ea, dac& nu era el si mi-o arate. ‘Apoi a inceput si dea din maini spre multime, ca si cum ar fi fugirit un card de gaste. - Hai, plecafi odata! Toatd lumea si se ducd acasd sau fa sala de bitiard sau oriunde. Nu-i nimic de vazut aici. Oamenii au inceput si se indrepte spre masini, vorbind intre ei si uitindu-se inapoi spre Vagéuna Lunii. Tatil lui se indrepta spre noi, asa cd Wendell s-a ascuns in spatele meu, dar Floyd Haney a trecut pe lang& noi si s-a urcat in camionetd, improscand cu Amant si pietri in timp ce urca dealul. Dupai ce l-am ‘vazut plecat, ne-am dus si ne-am luat bicicletele, fird s vorbim sau si ne uitém unul la celalalt. As fi avut multe de zis, dar mi-am dat seama ci Wendell nu prea avea chef, wee - Prostii, ‘spuse tata, cénd i-am povestit intém- plarea la cin’. ~ Acum or s& vind o multime de savangi idioti sa-si bage nasul pe aici, ca si descopere o mulfime de prosti Tatei nuci pliceau oamenii de stiinja pentra & acestia credeau in teoria evolutiei, Obignuia si ma intrebe dacd domnul Donovan nu preda teoria evolutiei la scoala si spunea cd, dacd ar face asa ceva, ar putea fi concediat. Totusi, nu ma surprinde, spuse el. Sunt o multime de caverne s1 pesteri in rapa aceea, de aia se si numeste Vagauna Lunii, Pe vremea Prohibitiei, con- trabandisti isi ascundeau whisky-ul acolo. S-ar putea si fie oasele unui contrabandist care a fugit din fata legii si s-a ascuns acolo. Sau poate sunt oasele unui selav negru, fugit in perioada Sclaviei. Probabil cé nu sunt nici macar indiene, - Domnul Donovan zice cA oasele sunt mult mai vechi, am spus eu, iar mama mi-a aruncat o privire de avertizare. Nu vroia si il contrazic pe tata in nici 0 privinja. Spunea cd nu se cade. - Ce témpenie! spuse tata. Savangii Asti blestemati, dacd i-ai auzi cum stiu ei totul. L-am auzit pe unul la radio spundnd cat de mare € distanfa de aici pana la Lund. De parca a fost el pind acolo si 0 mésoare, spuse el razind zgomotos. - Vrea cineva placint&? intreba mama. Mai tirziu, domnul Donovan mi-a povestit cum a gisit scheletul. Era intr-o expedite, sus, in Vagduni, Cutind tot felul de chestii pe care le-ar fi putut folosi Ja ore in anul urmiator. Incerea sf se strecoare pe la bbaza malului stincos, deoarece se privaliser’ 0 mulfime de bolovani, cénd a vizut un garpe pe care nu Ia recunoscut. Inainte si-1 poati examina, acesta s-a strecurat dupa un bolovan sprijinit de mal. Asa c& domnul Donovan s-a apropiat si, dup ce s-a invartit in jurul bélovanului si a dat la 0 parte céteva tufiguri, a isit o deschizitura intre pietroi si mal. Si-a scos lanterna din rucsac si, cdutind sarpele, @ luminat in vizuind si a vazut ceva ce semana cu 0 intrare int-o pesterd. Fara si mai stea pe ginduri,s-a strecurat prin deschizaturd si vadi despre ce e vorba. ~ Unul dintre cele mai stupide lucruri pe care le-am ficut vreodati, mi-a spus. Niciodata, dar niciodata, si mu inti singur int-un asemenea loc. Uneori sunt total idiot, dat si nu spui nimic despre asta celorlalfi profesori. Intr-adevir, in spatele bolovanului era un tunel care ducea in stancd, dar era atit de ingust incdt a tebuit sa se aplece si si se térasc pe maini si pe genunchi - devenind din ce in ce mai idiot” -insd tunelul s-alir- Bit si ajuns inte-o mica pesterd. Pe jos era plin de pietrig care, probabil, se desprinsese din tavan, S-a aplecat gi a cules céteva pietre, analizéndu-le cu lanterna in speranja ci va fosile. Dar nu erau decat simple roci Apoi a intors 0 lespede mai mare de piatré si a gisit scheletul unei maini. ~ Mica luat vreo cdteva secunde s& procesez, spuse el. Lumina era slab, iar oasele erau pe jumatate ‘ingropate. Abia se distingeau. Am inceput sa scurm, mi-am dat seama ce erau $i mi-am tras imediat mana inapoi. Am rmas un pic asa pana am infeles despre ce era vorba. ~ Dar de unde afi stiut c& sunt asa de vechi? am fntrebat eu. ~ Nu am stiut, a recunoscut el. Arheologia nu ¢ domeniul meu. Dar aritau destul de vechi si apoi, daci chiar erau, trebuiau protejate. Aga_c& l-am pacalit un pic pe serif. Dar asta riméne intre noi. Bine? tee Nici domnul Donovan si nici prietenii lui de la Universitate nu au pierdut vremea si au venit in urmitoarea simbiti, pe dupi-amiaz ~ Eu's un baiat simplu de la tard, spunea Tobe ‘Nelson a doua zi dimineafi unor oameni adunati in faja bisericii, dupa slujba, “and a spus profesorul cd or sd vind niste oameni de stiinta, ma asteptam la nite persoane in varsté, cu www.sci-fi.ro14 Sci - Fi Magazin barba si halate albe, stiti? Cénd acolo, spuse el ran- jind, vine un cuplu drigut de tineri si parcheaza in fata casei mele un Mercury rosu, nou-nouf, cu o ruloté micé, argintie, in spate. Am crezut ci-s turisti care s-au rtcit, dar s-au dat jos, au venit la mine, s-au prezentat sim-au intrebat daci pot si-si aseze tabira pe malul pardului - Si i-ai lsat pe fraierii aia pe pimantul tau? a intrebat tata. - Hei, spuse Tobe Nelson. M-au rugat foarte fru- mos $i chiar mi-au dat o suma frumusica de bani. Era destul si ma roage frumos, dar dac& tot mi-au dat, doar nu era si refuz banii. Acris pifigaiat. ~ Si si va mai spun ceva, si fi fost eu tina si si am aga. masind si asa o femeie, nu mi-as fi pierdut tim- pul sdpind dupa oase. As fi gasit destule lucruri mult mai bune de facut. ‘Vremea a rimas cald& si uscatd. Marti dupd-amiazi mam dus cu bicicleta pand la magazinasul din inter- sectie si-mi iau un suc. Pe drum, am oprit, totus in dreptul porti pasunii lui Tobe Nelson, m-am dat jos si am stat o vreme rezemat de gard, uitindu-mnd la cirarea spre Vaigiuna Luni. Poarta nu era incuiata si as fi putut si intru, dar eram destul de sigur cd nu aveam voie. Apoi am auzit o masind oprind in spatele meu si, ‘cand am intors capul, |-am vazut pe domnul Donovan la volanul jeepului siu, rimas de la rzboi. - Hei, Raymond, m-a strigat el. Fii baiat de treaba si deschide, te rog, poarta ‘M-am dus, am tras zivorul, am deschis poarta si am jinut-o panda trecut cu masina. Apoi am inchis-o si am pus zavorul. = Mulfumese, spuse domnul Donovan oprind masina. - Si, Raymond, ce-ai mai facut vara asta? Ceva interesant ? ~ Nu chiar, am rispuns eu. E prea cald ca si mai fat ceva. ~Te infeleg, spuse el. Nu ai vrea si faci cunosting cu niste oameni de stiinta adevarati? - Serios? am intrebat eu. - Sigur. A coborit din masind, mi-a luat bicicleta gi a trdntit-o in spate, in timp ce eu m-am urcat in fat si apoi am plecat. Pe drumul acela plin de hopuuri care tia pagunea lui Tobe Nelson, mi-a povestit cum a it pestera. ‘Am coborit foarte repede dealul si, inca de dinainte de a ajunge jos, am vazut magina rosie parcatd lang u $i in spatele ei o rulota argintie Domnul Donovan a parcat masina la umbra unui copac, ne-am dat jos si am mers spre rulota, care, abia acum am mt, avea intt-o parte un umbrar mare de pnza sub care erau o masa si céteva scaune. Un barbat s-a ridicat de la masa si a venit spre noi. - David, il strigi domnul Donovan, Muncesti din greu, ai? : - Pind la epuizare, spuse barbatul, intoarse capul gi strigh: Maddy! A venit Bob. Usa rulotei s-a deschis $i a iesit o femeie. ~ Aa, bund, spuse ea. $i apoi; uitindu-se la mine: Si el cine e? - El e Raymond, spuse domnul Donovan. Unul dintre cei mai buni elevi ai mei. Raymond, f& cunos- ‘inj cu David si Madeline Sloane. Barbatul mi-a intins mana si i-am strns-o. Femeia a venit lang mine in pas vioi $i mi-a intins si ea mana. = $i deci s& infeleg, spuse ea, c iti plac stiintele naturale, Raymond. ~Da, doamnd, am spus eu, iar ea si-a Lisat capul pe spate rézind. = Doamnd, zise. Dumnezeule, sund de parc as fi bbunic’-ta. Spune-mi Maddy. Aga imi spune toatd lumea, - Veniti sa stati la umbra, spuse barbatul. Tocmai Tuam o scurti pauzi. Era un barbat tindr, de indlfime medie, cu parul blond, tuns militareste, si ochelari. Cam asta e tot ce am observat. Nu el imi atrasese atentia. ~ Raymond, vrei o Cola? imi spuse femeia. Era cea mai frumoasa femeie pe care o vazusem vreodati in came gi oase. Era mai inaltd decat mine, iar eu ajunsesem la un metru saptezeci, inainte de ziua mea. Avea pirul saten deschis, tus scurt, la baza gitului, ochii de un albastru inchis si dinti albi, fru- mosi, Purta o bluza rosie scurt, fra méneci, legat in talie, si pantaloni scurfi care, din céte mi-am dat seama, erau nigte jeangi tdiafi. Oricum, cine i-a taiat nu a mai lésat prea mult din ei. Picioarele fi erau bronzate si parc nu se mai terminau. ~Da, doamnd. Scuze, Maddy, am spus eu. = Bob, fi-aduc i fie ceva? Ela dat din cap, in semn c& nu, iar ea s-a indreptat spre ruloti. Noi ne-am dus si ne-am asezat la masé, sub umbrar. ‘Am observat ci se auzea un zgomot, ca ficut de o magina de tuns iarba, de undeva de prin apropiere, dar nu vedeam de unde ar fi putut veni. ~ Generatorul, spuse David Sloane vazind c& ma tot uit in jur. $tii tu, pentru electricitate. ~ V-ati instalat destul de confortabil aici, spuse domnul Donovan. - Da, raspuse David, cele mai bune conditii de pe iat Fafa sa arta un pic cam ciudat cand a zis ultima parte, = Ce bine o ducem unii..., adiuga, el atat de incet, ca abia lam putut auzi Apoi si-a intors privirea spre Maddy, ‘care tocmai iegea din rulota cu o Cola in mand. www.sci-fi.ro,. William Sanders - Scheletul 15 = Vroiai si pahar si gheata? ma intreba ea. ‘Am dat din cap cd nu, - Stiam eu cd esti genul care bea din sticla. Si-a tras un scaun gi s-a asezat. = Bob Donovan, ar trebui si te string de gat, aici cu musafiri cdnd eu arat aya. Abia atunci am observat c& avea mainile si picioarele murdare de praf. Uiti-te la mine, spuse ea, in ce hal ard - V-ati apucat de scormonit? intreba domnul Dono- van zambind. Cum merge? = Incet, spuse David, asa cum ar trebui. - Eun intreg proces, imi explicd domnul Donovan, Paméntul trebuie indepirtat treptat, céte pufin, ca si nu se distruga ceea ce e dedesubt. Si totul trebuie si fie masurat si inregistrat. Iyi trebuie mult rabdare i méini precise, - De fapt, spuse Maddy, ine& mai avem treabi cu pietrigul desprins din tavan, Trebuie sa examiném fiecare bucificd in caz cd - se opri gi se uitd la David. Arati-le varful! David vru si spund ceva, dar mormai si se ridici, indreptindu-se spre rulotd ~ Stati si vedeti asta, spuse Maddy. Imi sorbeam Cola si incercam si nu ma holbez la ea. Prin parfile noastre nu vedeai prea multe femei in pantaloni scurti, pentru c& majoritatea bisericilor Ziceau c& e pacat. Unchiul Miles, care era pastor la biserica Baptista de care aparfineam, spunea chiar c& femeile n-ar trebui si poarte prul tuns scurt. Singurele femei pe care le-am vazut imbracate asa cum era Maddy acum, erau cele usuratice, care-si petreceau timpul la salonul de biliard din orag gi -fetifele" de pe autostrada. Dar ifi dideai usor seama cd ea mu era deloc usuratica. David s-a intors, aducdnd o cutie micd, plat, din lemn, si a pus-o pe masa in fata mea. A deschis-o si a dat la 0 parte niste vata. -Poftim, Uite ce am gasit in dimineata asta, spuse el. ‘Am incercat si nu par dezamigit. Mai vizusem -varfuri de sigeatd indiene si altd data. Cine nu vizuse! Se giseau foarte des pe malul pardului sau ta arat Cativa baieti de la scoald aveau adevarate colecii ind m-am uitat mai de aproape, mi-am dat seama A varful acela nu era la fel ca toate celelalte varfuri de sigeatd pe care le vizusem pana atunci. Cu siguranja era o frumusefe, ficut dintr-o piatra lucioas’, maro- gilbuie, cu dungi negre, foarte bine lucratd, Era destul de mare, avea aproape sapte sau opt centimetri si mu avea acele crestaturi pe margini. Avea o singuri cresti- ‘uri la bazi, ca un fel de canelura pe mijloc. Domnul Donovan spuse: ~ Sa fiu al naibii! E un Clovis? ~ Sunt aproape sigur, zise David. $i am vazut destule anul trecut, la sipaturile din New Mexico. = Stiti ce fel de indieni au fScut aceste varfuri de slgeatd? am intrebat eu. ~ Nu-s indieni, Cet putin nu din cei la care te gin- desti tu. Mai degraba strimosii lor preistorici ~ Sie un varf de sulitS, spuse Maddy. Arcul i sigefile incd nu fuseserd inventate. = Uau! am mangiiat eu piatra find cu degetele. Veche, ha? David m-a aprobat. _ - Cam cit de veche? inci mai sunt discutii pe tema asta. Oricum, mult peste zece mii de ani. ~ Ca si-ti faci o idee, imi spuse domnul Donovan, chestia asta era, foarte probabil, folositd pentru a vina mamufi - Uau! am spus eu din nou. Dar nu stiti sigur daca are vreo legaturd cu scheletul, nu-i asa? S-au uitat unii la alfi. : - La naiba, spuse Maddy. Ai avut dreptate, Bob. Chiar cdi iste baiatul. ~ Ai dreptate, imi spuse David. Nu avem nici 0 siguranfa ca scheletul e din aceeasi perioada. inca nu putem nici macar si presupunem. = Inca nu stifi nimic despre asta? intreb& domnul Donovan. David a ridicat din umeri - E-al naibii de vechi, asta e sigur. La 0 examinare oar superficiala a oaselor expuse, sunt aproape sigur c& exist un grad de fosilizare. Deocamdatd, ins, nu am gisit nimic ca si-1 putem data A oftat = Cel mai bun ar fi noul test cu radio-carbon, a care lucreazi Doctorul Libby, la Universitatea din Chicago. InsS aproape jumatate din arheologii din {ard asteaptd la rind pentru el. Ar putea trece mult vreme pand si avem un réspuns. Dar, spuse Maddy, acum intelegi de ce eram asa incdntati de acest loc. S-ar putea si fie ceva foarte important. David s-a ridicat gi s-a intins. - Siacum trebuie sine intoarcem la mune. Scuze. A luat cutia 5i a inchis-o cu grija. Am vazut ca erau niste numere scrise pe capac. In timp ce David ducea ccutia spre ruloté, Maddy imi spuse ~ Ma bucur cd te-am cunoscut, Raymond. S-a intins gi mi-a pus mana pe umar. = Sa mai vii si ne vizitezi. - Sigur. Vocea mea sund cam ciudat. O sa vin, Dar nu i-am revazut prea curdnd pe soii Sloane. ‘Am coborat la pardu de céteva ori cu bicicleta, ins nu i-am vazut pé nicdieri, doar rulota si generatorul, care functiona. Am banuit cd erau in pesterd. Am vrut si ma due in Vagaund, s incere si-i glsesc, dar nu stiam dramul. ' Www.sci-fi.ro_16 ‘Sci - Fi Magazin ‘De acum toatd lumea vorbea despre ei. in special despre Maddy. ~ Se afigeaz aproape goal, {i spuse matusa Ethel mamei, care lucra la magazinul cu produse la cinci- zeci de centi, Ben Franklin, din oras. ~ A fost ieri in magazin. Arata ca o stii tue... Unchiul Miles a amintit-o chiar si in slujba de duminic’, imi aduc aminte, spuse el, de o interesanta zicala: Voi, care nu sunteti decdt-oase, ascultati cuvantul Domnului. Unii oameni ar trebui si nu se mai pre- ccupe de niste oase vechi si si asculte cuvéntul lui Dumnezeu. ‘A doua 2i dimineati m-am trezit cu o riceald. Nu era chiar asa grava, dar a fost suficient pentru ca ‘mama si ma tind doud zile in pat, si in casi pentru tot restul siptiménii. Mi-am petrecut timpul citind si ascultind radioul si dorindu-mi si-i vizitez din now pe David si Maddy. Tata a venit intt-o sear din oras, cu un zimbet mare pe fatd. Profesorul asta al tiu, imi spuse el, trebui recunosc, mu-i deloc un fatal ~ Dar ce s-a intémplat? am intrebat gi tata a ras. ~ Al naibii lucru, spuse el. Floyd Haney a venit la el, in faa restaurantului, beat ca un porc, ca de obi- cei, sia inceput s8 injure — in legaturd cu paméntul de la pardu — si cnd profesorul a incereat s& treaci de el, Floyd a incercat si-1 loveasci cu pumnul. in aceeasi secundi, Floyd era in funid, Am vazut toatd povestea de peste stradi. + ~ Domnul Donovan 1 lovit? - Cea mai rapida sting pe care am vazut-o vreo- data. in timp ce Floyd inc& mai zicea pe jos, a venit si ajutorul de serif Pritchard, dar profesorui a spus ci nut vrea si depuni plingere. Probabil ci are dreptate, spuse tata. Nu ajut la nimic si-i inchizi pe cei de teapa lui Floyd. Pe unii oameni n-ai cum si-i schimbi. in sfargit, incepusem s& ma simt mai bine si mama mea lsat si ies afard. Bineinteles c& am tulit-o ime- diat spre pardu. Coborand dealul, am vazut masina de teren a dom- nului Donovan si, cind m-am dat jos de pe bicicleta, j-am vizut pe tof trei ling ruloté, stind sub umbrar. in timp ce ma indreptam.spre ei, am auzit-o pe Maddy vorbind. Parea fiervoasd. - Nu pot si cred, spunea ea, cea mai important descoperire a secolului si noi ne comportim de parca € 0 bomba gata si ne explodeze in fata. ~ Asta gi este, spuse David. Aa, bineinfeles, poate nu pentru tine, Nu funduleful tau mic si bombat e la bataie, nu-i aga? Nimeni nu bagi in seama un proaspat absolvent. ‘Vorbea din ce in ce mai tare. ~ Eu sunt nenorocitul cu cemneala inca uda pe diplo- ma de doctorat. Dac’ o dau in bari, o si am noroc acd o s mai pot preda micar la 0 scoala generala. Cand si-au ridicat privirea si m-au vazut, au tacut jJenati, asa cum fac de obicei adultii cand copiii fi sur prind certandu-se. Dupa o secunda de pauzé, Maddy ‘imi spuse ~ A, bund, Raymond ! ~ Poate ar trebui si plec? am intrebat eu. - Nu, nu, spuse Maddy, dnd din maini. Pun pariu c& vrei o Cola, nu-i asa? De ce nu te duci si-ti iei singur? Frigiderul e chiar ling us, n-ai cum s nu-l vezi! ‘M-am dus la intrarea in ruloti, am urcat treptele micuje si am deschis usa. Intradeva, era un frigider, chiar la intrare. Cel mai mic pe care il vazusem vreodati. De unde mi aflam, puteam si vad in partea din fata a rulotei, care era in mare parte ocupata de un pat nestrins. Mi-am luat o Cola si m-am intors chiar cand dom- nul Donovan spunea: - Oricum, sper ca acestea sa fie bune. Abia acum vizusem ci pe masa era un plic galben si un teane de fotografii mari, lucioase. David tinea luna in mana si se uita la ea din unghiuri diferite . A, da, spuse el. Sunt de prima clas. Multumesc, Bob, A trecut ceva timp de cand nu am mai lucrat in camera obscura, spuse domnul Donovan. Mi-au tre- buit vreo doua ore numai si-mi gisesc echipamentul si si-l cura de praf. Ma bucur ca au iesit bine. Mani dus si m-am uitat la fotografi, in timp ce ei vorbeau. Una dintre ele era un prim-plan al unui era- niu, pe jumatate ingropat in pamént. Alta era un cadru larg al intregului schelet. Am luat-o pe aceasta din urma in mand pentru a ma uita mai de aproape si am vzut ceva ce nu se potrivea deloc. ~ Hei ! am spus eu. Dar are haine! S-au intors tofi trei si s-au uitat lung la mi ~ Daci scheletul e atét de vechi precum ati spus, atunci n-ar fi trebuit si fi putrezit pind acum? am intrebat eu. = La dracu! spuse David si-mi smulse fotografia din mind. Bob, de ce a trebuit sa-l aduci pe. = Taci din guré, David, spuse Maddy. Raymond, vino aici. ‘Am inconjurat masa si am ajuns in fata ei. Ea mi-a fuat mainile in mainile ei si s-a uitat direct in ochii mei. ~ Raymond, spuse, tu nu vrei si ne faci riu, nui asa? = Na, doamna, am spus eu. Mi se pusese’ un nod in gat si abia mai puteam vorbi = Nu, Maddy. - Si, daca ai sti ceva care ar putea si ne provoace necazuri, nu ai spune. Asa-i? Nu-i ceva rau sau ilegal, spuse ea repede, doar ceva ce ne poate aduce multe necazur. Nu. www.sci-fi.ro.William Sanders - Scheletul 7 Habar nu aveam despre ce vorbeste, dar a5 fi fost de acord cu orice spunea. - Atunci, vino, spuse ea ridicdndu-se i ludnd o lantema cu baterii mari. Vreau si-ti arat ceva. David s-a ridicat gi el repede in picioare. ~Pe dracu o si-i arii! = Nu fi idiot, David, spuse Maddy fird si se uite la el. $imicar o data in viaja ta, incearc& si ai incredere fn cineva, - Raymond e baiat istet, spuse domnu! Donovan. Cand va intelege, va coopera. - Foarte bine, spuse David agitandu-si mainile. De ce nu? Hai sd finem o conferinfl de presi. Cheam Casa Alba. Inviti-l pe Presedintele Truman si vada Adu Natiunile Unite. ~ Fil atent pe unde calci, spuse Maddy, in timp ce ‘incepusem si pisim prin albia secata a pardului. Era un drum lung si dificil prin Vagiund, pani la pesterd. $i era incredibil de cald, chiar si fa umbra deasi a copacilor. Nici nu am ajuns acolo si deja imi doream sa fi luat si restul de Cola. ‘Cam pe la jumatatea drumutui prin Vagaund, Maddy fficu spre stanga si incepu si urce 0 pant abrupta, acoperita cu pietris, spre baza peretelui de stanc ~ Aci, zise ea $1 atunci am infeles ce vroia si spund seriful. Daca nu as fi stiut cd acolo este o pesterd, nu as fi ghicit niciodata. - Eun pic mai greu de trecut prin tufiguri, spuse ea. Dar nu le-am indepartat, ca sa nu atragem atentia localnicitor. S-a indreptat spre un bolovan gri si mare, cam ct, © masind medie, care se sprijinea de stanc. A aprins lanterna, a dat la 0 parte cateva tufe, si a disparut in spatele bolovanului ~ $tii, spuse domnul Donovan in timp ce mergea dup’ ea. Cred cd a fost inchis& pind nu demult. Uiti-te la tot acest pietr i la pamantul de dedesubt. A fost © alunecare de teren, nu cu foarte mult timp in uma. Poate ultima furtund puternicd din mai a declansat-o, + S-ar putea s& ai dreptate, spuse David. Nu prea sunt urme de animale in pestera. A dat la o parte tufigul si ne-am trezit intr-un spayiu mic si intunecat, cu exceptia luminii care venea din dreapta mea, - Trebuie si te apleci gi sa te taristi un pic, strigi Maddy. Nu-i chiar aga rau. fn cea ce mi privea, era. Lumina din fay ma ajuta, dar era, totusi, un loc inspaimantator. Tar cand am trecut prin portiunea cea mai stramté, simfeam c& toatd greutatea lumii ma apisa. Aerul era rece si mirosea a mort. Am vrut s& tip, dar m-am abjinut, pentru cé nu vroiam ca Maddy sa creada cé eram un las. Apoi tunelul s-a largit, lumina a devenit mai pu- temicd, si m-am trezit in pesterd. - Scuze pentru lumina, spuse Maddy in timp ce ma {indreptam de spate. De obicei folosim kimpi cu car- bid, care lumineazi mai tare. Dar sunt foarte greu de aprins si acum nu prea am chef sd-mi bat capul. ‘Nu era o pesterd din aceea mare, cum vazusem in crf, cu stalactite gi restul. Era doar un fel de camera, de marimea unui garaj simplu. Parea chiar mai mic’, din cauza lucrurilor stivuite sau puse grimada pe Tanga ziduri — lopeti si lopifele, site mari, rotunde, pentru pamént, cutii si saci $i o multime de lucruri pe care nu le recunosteam. in mijlocul pardoselii era un loc marcat cu farusi de leman si funie. In interior, pimantul fusese spat gi inliturat pind la aproape treizeci de centimetri adancime, iar in golul rimas era scheletul. ‘Nu prea semiina cu decoratiunile pentru Halloween. La prima impresie, ardta mai mult ca o grimada de bee impristiate. Era intins pe partea stangi, cu genunchii ridicati, ta distanfa unul de celélalt, iar ‘mana stnga fi era intins@ in fat. Mana dreaptd nu se mai vedea in dreptul pieptului. {n mod sigur purta haine si, dupa parerea mea, nu prea ardtau a haine indiene. Era greu sa fli sigur, dar semanau mai mult cu un costum dintr-o singurd piesa, un fel de combinezon ca cel pe care il purta varul Larry, cdnd lucra la benzinaria Texaco din oras. Maddy a ridicat un pic lanterna gi am putut si vad c& avea incalfari. Mai bine spus, niste bocanci cu talpile ‘mari si aparent grele. De fapt, nu se vedea dect unul, caci piciorul sting era ined ingropat - Nu infeleg, am spus eu dupa un minut - Bun venit in club, spuse David. - Nu-fi f& probleme, zise Maddy. Nici noi nu inge- legem. David s-a dus pe parte cealaltd, a ingenunchiat pe ‘marginea gropii,a intins mana si a alins maneca dreapt. ~ Ai pus o intrebare foarte bund mai devreme, spuse el. Materialul ar fi trebuit si fi putrezit cu mult timp in urmé, dar uitd-te la chestia asta. Aza, e dete- rioratd ru, e sfirmicioasa si fragilé, dar oricum & intr-o stare al naibii de bund fata de cum ar trebui s fie, Decat e posibil si fie = Dar atunei, am spus eu crezind ci am injeles, {nsearni cd nu e atat de vechi precum ati spus. Cae, 483, modem, David ma aproba din cap. ~ Asta ar fi concluzia logica. Starea oaselor, fos lizarea partiald, ei bine, s-ar putea si fie o altd expli- cafie, chimicalele din sol sau ceva. Varful de sulité pe care |-ai vazut s-ar putea sa fi fost aici cu mult inainte sd vind tipul sta. Dar mai ¢ ceva. S-a dat un pic intro parte si mi-a ficut semn cu mana. = Vino s& vezi. www.sci-fi.ro18 Sci - Fi Magazin M-am dus si m-am lasat pe vine langa el, desi nu prea vroiam si ma apropii mai tare de schelet. = Tine lumina aia mai aproape, Maddy, spuse el. Uita-te aici, Raymond, A aratat spre o ruptura lung in materialul care acoperea umarul drept. A dat panza la o parte cu vi ful degetelor. ~ Veri asta? L-am vazut. Tot ei imi ardtasera unul asemanator {in urma cu vreo doud siptaméni, pe o bucatd de vat, intr-o cutie, pe o masd, Langa parau. ~ Aga cé, spuse David, cea ce avem aici, ¢ un bar- bat in haine modeme, cu un varf de sulifi vechi de zece mii de ani infipt in umar. Ceea ce, desigur, e pur si simplu imposibil. Bine spus, modem, zise Maddy. Am taiat 0 buciticd de la mangetd si am studiat-o la microscop. ‘Nu e fibra naturala. De fapt nu e nici macar fibra fesutd, e mai mult — adevarul ¢ cd nu stiu ce naiba e. ‘Nuam mai vizut niciodata asa ceva, iar textilele sunt specialitatea mea. = $i bocaneii sunt din material sintetic, spuse David. lar cataramele sunt dintr-un fel de plastic tare. ‘Am stat si m-am gandit un minut. = Dar dstae {mi amintisem o povestire pe care o citisem intr-o revista stiinfifico-fantasticd, inainte si mi-o ia tata, spunandu-mi cd o si ma batd cu biciul daci ma mai prinde citind gunoaiele alea. ~ Credefi cd e un calator in timp? am intrebat eu. - Am zis eu asa ceva? spuse David, uitindu-se teatral in jur. Eu nu am auzit pe nimeni si spund asta, tu? ~ Acum infelegi, spuse Maddy, de ce trebuie s& pistrim secretul pentru moment. David trebuie s& fie foarte atent cum gestioneazd situafia, deoarece sunt 0 multime de oameni care vor spune c& e un fals. Asta ar putea sii distrugl cariera. Mai era ceva, ce iesea usor din pamént, in partea din spate a scheletului, un obiect inchis la culoare, de mirimea unui ghiozdan. Sau, cel putin, asa am crezut eu. Nu se vedea prea mult din el. = Cee asta? am intrebat. + Din now, spuse David, s& fiu al naibii dac’ stiu. Pare a fi un fel de rucsac, dar nu ti-as putea spune ce ¢ fnfuntru. Poate pachefelul pentru prinz, poate sosete de schimb, sau poate ceva ce nici macar nu am Tecunoaste. ~ Cum ar fi, spuse Maddy, ceea ce I-a adus aici. Din orice loc si din orice timp ar fi venit. spuse David. Oricum, nu m-am uitat induntru gi nici nu o voi face. Nici micar nul voi dezgropa, ca si poati fi deschis. Cand gi dac& va fi deschis, acest lucru va fi ficut de o per- soand cu o reputatie profesionala absolut impecabila si cu o mulfime de alte modele de perfectiune Tespectabile ca martori. ~Ai giisit deja pe cineva? intreba domnul Donovan David dadu din cap in sermn ci nu. - Toatd lumea e la sipaturi acum. Cel mai mult Las vrea pe Doctorul Hoban de la Universitatea din Pennsylvania, dar e in Irak pentru tot restul veri. = Nenorocitul ala batran?! spuse Maddy. $tii foarte bine ca igi va asuma toate meritele ~ As vrea si. am optimismul tdu, spuse David. Mai degrabii va spune cA toatl chestia asta ¢ o ingelatorie si cd eu sunt nebun sau mai rau. - Bineinfeles, spuse domnu! Donovan, dacd ajunge pana la guvem si cineva de acolo crede ca in rucsacul acela ar putea fi ceva cu aplicafii militare... - 0, Dumnezeule, spuse David si igi puse mainile in cap. Nici nu ma gandisem la asta. Minunat! MA uitam la craniu. Nu ,,rnjea” cum se spune, Gura fi era deschisi si prea ci tipi de durere. Am ‘remurat, Era foarte frig acolo, ~ Sulifa |-a ucis, nu-i asa? am intrebat eu. Probabil, spuse Maddy. Se pare cd s-a tarat pana aici - poate si caute adapost, poate incercand s se ascunda — si pur si simplu a sngerat pand a murit. ‘Trebuie sd fi fost o rand cumplitd. = MA intreb ce s-o fi intémplat, spuse domnul Donovan, si-i determine si-l omoare, ma refer. Poate a incdlcat vreun obicei local, spuse Maddy. Am gisit cateva obiecte mici, care pareau si-i fi clzut, din buzunare — inca un varf ca cel pe care I-afi vazut, © unealta din os, un fel de bufité facutd dintr-un com ide cerb. E evident ci le colecfiona. Poate a luat ceva ce nu trebuia. ~ Sau poate cd !-au ucis pentru ca era strdin. David se uitd la schelet. Bietul de tine, nenorocitule, cu sigu- Tang ai ajuns cam departe de casi. = Cum de a fost ingropat? am intrebat eu. - Inundafii, spuse Maddy. Namolu! si nisipul fost aduse de ape. Pestera a fost imundati de mai multe ori in decursul timpului, - Nivelul solului in vigiund trebuie s& fi fost mult mai ridicat atunci, adiuga domnul Donovan. Hei, acesta ar putea fi un indiciu pentru a-l data, nu-i asa? + Poate, ridic& David din umeri. Cénd stai s8 te gindesti, data deja nu mai conteazi. Chiar dac& mor- méntul are o sutd de ani vechime si deja e imposibil. Cristoase, chiar si cincizeci ar fi mult! S-a ridicat. = Haideti! Raymond a vazut destul. Probabil c& deja se intreaba dacd noi suntem nebuni, sau el. see Cand am ajuns acasé, era deja ora cinei, Tata veni putin mai tarziu, in timp ce eu meditam pe canapeaua din camera de zi gi, £8 nici o introducere, spuse: ~ Raymond, ai fost la pardu gi fi-ai pierdut timpul cu oamenii fia de la facultate? Nu md mini! adiuga www.sci-fi.roWilliam Sanders - Scheletul 19 el fnainte si-i pot rispunde. Doi oameni mi-au spus cf te-au vazut pe bicicleti, indreptindu-te inspre acolo. ~ Tobe Nelson a spus cam voie, tati, am zis eu. L-am intrebat si a spus c& am voie, numai sa inchid poarta dupa mine. = Vrei sd spui: domnul Nelson, zise mama din prag. ~ Nu-mi pasi nici dacd Generalul MacArthur fi-a spus cd ai voie. Eu sunt cel care hotirdste ce ai si ce nu ai voie si eu iti spun si stai departe de oamenii dia. Nu vreau 8a ai nimic de-a face cu ei si nu vreau si te ‘mai duci la paréu cat sunt ei acolo. ~ De ce? am intrebat eu. - Pentru cA asa spun eu, zise el, incepind si se fnrogeascd la fatd. $i incd nu esti prea mare si-fi dau vreo céteva la fund, dacé nu ma asculti. ‘Am incercat si vorbese. = Sau pot. si-ti dau cateva acum, dacd imi mai raspunzi, spuse el. ‘Asa cé nu am mai spus nimic. Nu imi era fried de el ~ nu ma mai batuse de cnd aveam gase ani, fi plicea doar si ma ameninje ~ dar stiam cd 0 si se infurie si o si strige gi 0 s& tranteasca si mama 0 s& fnceapa si plnga si nu aveam chef si trec prin asta acum. Aveam destule pe cap. ‘Am pistrat, totusi, distanta pentru céteva ile, ‘M-am géndit ci numai eu mai lipseam de pe capul lui David i al lui Maddy, cu toate problemele pe care le aveau. Miercuri m-am hotrat sii mi due fn oras, la bi- bliotecd, si vad daci gasesc niste cArti despre arhe- ologie. I-am spus mamei si m-a intrebat: ~ Sper cd nu te duci la pardu si te intélnesti cu oamenii aceia? Stii ce ti-a spus taicd-tu, ~ Doar pani la biblioteca, am spus. Promit. ~ Ai grij atunci, spuse ea. Nu prea imi place cd te duci cu bicicleta aia pe drum. Erau doar vreo ‘rei kilometri pind in oras, dar inca era foarte cald afari, asa c8, pind am ajuns, eram tot ‘tanspirat. Am incetinit cind am trecut prin dreptul ben- Zindriei Texaco, géndindu-ma si-mi iau ceva rece de but. Atunci am vazut Mercury-ul rosu parcat in fafa. David Sloane iesi pe usa laterald chiar cdnd am oprit. - Raymond, ma saluti el, ridicdnd mana, Se uité la bicicleta mea si zise: + Hmm, te migti destul de bine cu bicicleta aia, ‘nui asa? N-ai vrea s-mi faci un mare serviciu? Igi scoase portofelul. = Cinci dolari, spuse el, dac& te duci s8-i spui lui Maddy c& eu sunt blocat fn orag din cauza unor pro- bleme ta magina si c¥, probabil, 0 s& m& intore destul de tarziu, Am ezitat pentru o secund’, Tata s-ar fi infuriat foarte tare, dac& m-as fi dus iar acolo. Deja riscam destul de mult prin simplul fapt cA stteam de vorba cu David, Dar eram prea jenat si-i spun lui David despre tata si chiar vroiam s-o revid pe Maddy. Tar daca ar fi fost cazul, ag fi putut si spun c fliceam un lucru cresti- nese, ajutind pe cineva. Tata nu ar mai fi avut ce comenia. In plus, erau o mulfime de lucruri pe care as fi putut si le fac cu cinci dolari ~ Sigur, am spus eu, am luat bancnota si am bagat-o in buzunar. Mam intors, ridi ca si prind viteza. indu-ma in picioare pe bicicleta tee (Cénd am ajuns jos la pardu, ceva arita ciudat. Mi-am dat seama cd eram obisnuit si vad masina rosie in fata rulotei, iar acum lipsea. Totusi, era jeepul domnului Donovan. ,Ce bine,” m-am gandit eu, ,poate ma duce el inapoi oras.” Nu i-am vazut insé, nicdieri, nici pe el si nici pe Maddy. Am presupus ca sunt in pester. Mi-am spri- jinit bicicleta pe picior si am inceput s& merg spre ‘Vagaund, dar apoi m-am oprit si m-am uitat inapoi spre ruloté. Eram foarte insetat de la mersul cu bici- cleta prin cdldura toridi si stiam cd Maddy nu o si se supere daci imi iau mai intai o Cola rece. Indreptindu-ma spre ruloti, se auzea zgomotul facut de generator. Am urcat micutele trepte de metal si am vazut cd usa nu era bine inchisd. Am impins-o si ‘am vrut si intru, cénd am vazut ceva migcdndu-se, cu coada ochiului. Am intors capul si i-am vizut in pat. Domnul Donovan era deasupra lui Maddy. Picioarele ei erau ridicate in aer si se zbenguiau améndoi, Nici unul dintre ei nu avea haine. Cam un minut, am stat acolo, pe ultima treapta, cu ‘umerii si capul induntru, uitindu-ma cu gura deschis. Nu se uitau in jur. Nu cred c& observau prea mult fnt-un final, m-am deblocat, am sérit de pe scari gi am luat-o la fuga spre malul pardului, Eram ingretosat si furios gi rusinat gi totusi excitat intr-un fel. Pielea ‘mi frigea si nuera de la Soare. Vreau s4 spun ca stiam_ ce fac, pnd la urma aveam si eu treisprezece ani. Dar ‘nu ardta deloc asa cum imi imaginasem. Mi-am luat bicicleta si am ureat dealul clatinndu-ma, gata-gata s& cad de céteva ori. In varf, mi-am amintit de mesajul lui David gi de cei cinci dolari. O sd cread’ cd I-am ingelat, dar nu mai putea s8 fac nimic. Nu as mai fi coborat inapoi pentru tofi banii din lume. tee Sfmbaté noapte m-am trezit in mijlocul unui vis despre Maddy si schelet ~ nu vreau si povestesc despre asta, a fost suficient de ingrozitor ~ m-am ridi- www.sci-fi.ro,20 ‘Sci - Fi Magazin cat in pat, ascultind, asa cum faci de obicei cand nu sti ce te-a trezit. Mi s-a parut cd aud ecoul unei bubuituri putemice si apoi un vuiet care s-a stins usor. in camera alaturata am auzit vocea mamei = Ce-a fost asta? ; Un tunet, a spus tata, Culed-te inapoi. in dimineaya urmatoare, in timp ce ma indreptam spre bisericd, am vazut un nor de praf pe drumul ce traverseaza pasunea lui Tobe Nelson, si ceea ce parea a fi o masina de politie, mergind spre pardu. Cand ne-am intors, praful era tot acolo, dar nu am mai ‘vazut nici o masind Dupi-amiazd térziu, cand stiteam pe veranda, a ‘recut pe la noi seriful Cowan. - Buna ziua, fi spuse el tatei. Pot si-i pun niste intrebiri baiatului tu? Nu-ti f& griji, nu a intrat in nici un bucluc, adduga el zambind spre mama. ~ Raspunde-i serifului, spuse tata Seriful Cowan s-a asezat pe marginea verandei si s-€ uitat in sus la mine. - Din céte am infeles, in ultima vreme, ti-ai petre- cut mai mult timp jos la paréu. Te-ai imprietenit cu rietenii domnului Donovan? - Si-a petrecut, spuse tata, nedndu-mi vreo sans spund. La timpul trecut, - Aga-i? ridicd dintr-o spranceand seriful Cowan. Atunci probabil ci-mipierd timpul cu tine. In ultimele doua zile ai fost pe acolo? ~ Nu, domnule, am spus eu. - Bine atunci, a oftat el adainc. S-a dus si asta. imi cer scuze pentru deranj, ~ Pot si te intreb despre ce © vorba? spuse tata. Seriful Cowan si-a intors capul uitindu-se spre vale. ~ Teri-noapte cineva a spart magazinul de ,Hrand si Provizii" al lui Huckaby si a furat o jumatate de lada de dinamitd. Azi-noapte a folosit-o pentru a arunca in aer pestera aceea. - Ce?! am spus eu si mamaa scos un sunet de wimire. ~ Sa fiu al naibii! a spus tata, Serifal Cowan |-a aprobat. > Da, si chiar a ficut 0 treaba de ispravé. Tot peretele de sténca s-a prabusit. Peste tot sunt numai bolovani Sai spun adevarul, imi vine greu sf cred c& cineva 2 putut face atétea pagube doar cu o jumatate de lad de batoane de explozibil DuPont. E ciudat, spuse el - Tobe Nelson spunea ci au fost dowd explozii, {ntai una mai micd si apoi una mai mare. Dar e sin- gurul care le-a auzit aga. A ridicat din umeri. Poate vreun fel de gaz in pamant in zona aceea. Cine stie? ~ Dumnezeule, cine ar face asa ceva? intrebi mama, ~ Aaa, spuse seriful Cowan, stiu sigur cine a ficut-o, Dar nu cred ca o voi putea dovedi vreodata. ‘»Dry Bones” by William Sanders - Floyd Haney, spuse tata. - Da. Nimeni de aici nu e asa de nebun si de rau, spuse seriful Cowan, $i cu siguranté era furios din cauza pamantului. S-a ridicat si si-a pus palaria inapoi pe cap. ~ Dar, dup cum am spus, nu o voi putea dovedi niciodata. Am crezut ci poate Raymond a vézut sau auzit ceva, dar trebuia si imi dau seama cd imi fac iluzi. A chicotit in sinea lui. ~ Sti care e partea amuzanta? A muncit atéta si a riscat degeaba. Aia doi oameni de stint plecaserd deja. - Au plecat? am spus eu mai tare decét am intentionat, ~ Da, raspunse seriful Cowan, Au trecut chiar prin oras, ieri dupa-amiaza, trziu, cu rulotd cu tot. Pro- babil ca pnd la urmé si-au dat seama ca nu era nimic important acolo. Probabil doar niste oase vechi de animale, sau aga ceva, - Probabil, zise tata, niste prostii. Si cam asta e tot ce era de povestit. David gi Maddy nu s-au mai intors $i nimeni nu a mai incercat vreodatd si giseascd pestera. Nu ci i-ar fi ajutat la ceva. Odaté, m-am dus sus, in Vagiuna Lunii, mult timp mai tarziu. Totul in jur era aga distrus, c& nici nu iti puteai da seama unde te afl Si domnul Donovan a plecat in vara aceea, S-a intors in Marina si am auzit ¢& a murit in Corea, dar nu stiu nimic sigur. Mai térziu, in acelasi an, tatal lui Wendell a fost prins cu un camion furat si a fost trimis la peniten- ciar, unde toata lumea spunea ci-i e locul. Seriful Cowan nu a reusit niciodata si-1 acuze pentru explozia din pesterd, dar nu tinea deloc secret faptul ca il credea vinovat. Poate ci avea dreptate, dar eu nu eram asa sigur. Varul Larry lucra in schimbul de dupi-amiazi la Texaco, cénd David si Maddy au oprit pentru ben- 2nd, in drum spre iesirea din oras sia spus c& Maddy plingea gi arata de parcd a fost bruscatS. $i matusa Ethel i-a povestit mamei ci David fusese samba in magazin si cumpirase un ceas desteptitor. Nu am spus ins niciodaté nimic nimanui. Oamenii au vorbit 0 vreme despre ciudajeniile din Vagiuna Luni, dar nu a durat prea mult. Toatd lumea si-a indreptat atentia spre vestile din Corea care erau ‘mai mult rele, iar in anul urmitor principalul subiect de discutie au fost alegerile. Cred c& acum sunt si ‘gurul care-si mai aminteste. Tar uneori imi dorese s8 uit Copyright (c) 2003 by William Sanders. First printed in Asimov's Science Fiction, 2003. Reprinted by the permission ofthe author www.sci-fi.ro,Anotimpurile de pe Ansarac Ursula K. Le Guin . Locuieste in Portland, Oregon si este o forfa in fantasy $i science fiction in ultimit zece ani. A seris deasemenea poedii, cirti pentru copii, eseuriliterare $i a publicat si o carie despre cum sitscriifictiune sinon ‘Sictiune. Opera sa este citité mult dincolo de domeniul SF si este privita ca un important seritor al literaturii ‘moderne. Devenita celebri cu The left hand of Darkness, care a Iuat premiile Hugo, Locus si Nebula in ace- asi an, Ursula K. Le Guin a fost rasplatiti cu peste 50 de premii, cele mai multe ca scriitoare de SF si fantasy, dar si pentru cirfile de copii sau de poecie. In Anotimpurile de pe Ansarac creioneazi un portret antropo- logic subtl si inteligent al unel rase extraterestre, care se comport mai degrabi ca egretele decét ca oamenii. Am cattit mutt timp, odinioar, eu un ansar .batrén, L-am intélnit: la Hanul Interplanar, care se afla pe o insula mare, indepartata, din oceanul Great Western, foarte departe de rutele migratoare ale ansarilor. Este singurul loc, in zilele noastre, permis vizitatorilor de pe alte planuri. Kergemmeg locuia acolo in calitate de gazda si ghid, ca si redea turisilor o parte din coloritul local. De altfel, locul seamind cu o insula tropical de pe alte o suti de planuri — insorité, récoroasa, domoalé, minunaté, cu copaci bogafi in coroand, nisipuri aurii si valuri mari, verzi-albistrui, inspumate, care se sparg de sténca din spatele lagunei. Majoritatea vi- zitatorilor vin pentru navigatie, pescuit, si caute chilipiruri, si si bea di fiert, si mu arata interes nici pentru plan, nici pentru singurul bastinas intdlnit. La iinceput se uitd la el gi fi fac poze, bineinfeles, pentru @ are o infétisare remarcabila: inalt de aproximativ doi metri si zece, subfire, putemic, costeliv, tin pic garbovit de vreme, cu capul mic, ochii mari, rotunzi, egri-galbui, si cioe. Ciocul, ca trasditura caracteris- ticd a fefei, este cu doud taiguri, pentru c& o fat cu cioc nu poate fi la fel de expresiva ca cea la care nnasul si gura sunt distangate, Cu toate acestea, oc! sprancenele Ini Kergemmeg fi exprimau foarte clar sentimentele. Era si batran, dar si patimas. Era un pic it si singur printre turistii indife- renfi si, cénd ma gsi pe mine, un ascultitor binevoitor (cu siguranfa nici primul, nici ultimul, dar la acel moment singurul) i-a ficut placere sé-mi povesteascd despre poporul su, in timp ce stiteam la un pabar inalt de & cu gheaté, in serile lungi, linistte, intt-o obscuritate purpurie Iuminata de stele, de stralucirea valurilor pline de creaturi incandescente, si Scdnteierea tremurata a noianului de licurici din frunzisul bogat al copacilor. »Din timpuri strivechi", incepu el, Ansarac a urmat © Cale, Madan, 0 numi el. Calea poporului meu, modul in care se fac lucrurile, felul in care sunt lucrurile, drumul pe care si mergi, conditia care este ascunsé in cuvantul fofdeauna’. Ca al nostru, cuvantul www. sci-fi.ro, tui detinea toate aceste sensuri, “Apoi ne-am departat de la Cale”, spuse el. “Pentru o perioada. Acum pro- cedam la fel ca intotdeauna.” Oamenii spun tot timpul cd “am facut intotdeauna asa,” si apoi afli cd al lor “intotdeauna” inseamna de fapt o generatie, doud, sau unul sau dou’ secole, cel mult un milenin sau dowd. Obiceiurile si mentalitatile sunt trecdtoare comparativ cu obiceiurile si deprinderile trupului si ale rasei. Sunt foarte putine lucruri pe care oamenii de pe planul nostru le-au. ficut “intotdeauna”, in afard de a manca, a bea, a domi, a canta, a vorbi, a procrea, a hrani copiii, sia se coaliza intr-o oarecare masurd. Se poate observa, fntradevar, in esenta umand, ct de putine cerinte ‘comportamentale respectim. ‘Cat de flexibili suntem, fn a gisi noi lucruri de facut, noi edi de urmat. Cu cata iscusin{S, inventivitate, disperare, cdutam edlea Greapti, calea adevarati, Calea pe care 0 credeam pierdut cu mult timp in urma, in hatisul de schim- bari, ocazii si alegeri ‘Ansarii au facut o alegere diferita de a noastra, poate una mai limitatd. Dar are aspectele ei intere- sante, Lumea lor este mai departe de Soarele care € mai mare decat al nostru, deci, desi migcarea de rotatie si {nclinare este aproape identica cu cea a Paméntului, anul lor dureaza in jut de douizeci si patru ani de-ai nostri. Iar anotimpurile sunt tot lungi si tihnite, fiecare durdnd cate sase ani de-ai nostri Pe fiecare plan si in fiecare climat care are si primavari, acesta e anotimpul perioadei de reprodu- cere, cand se nasc noi vieti; si pentru creaturile a ‘c&rot viafi este doar de céteva anotimpuri sau de cati- va ani, fiecare primivard este si perioada de ‘imperechere, cand incepe 0 noua viafi. Este cazul ansarilor, a céror durata de viati este, in conditiile lor, de trei ani. Ei locuiesc pe doua continente, unul la ecuator si unul mai la nord, care se intinde in sus, spre polul nord; cele doud ‘sunt reunite, la fel ca cele dowd Americi, de un istm ingust, cu relief muntos, de scara 222 redusa. Restul lumii este format de ocean, cu cateva arhipelaguri si insule mar, risipite, nici una populatd, cu exceptia celei folosite de Agenfia Interplanar’. Anul incepe, spunea Kergemmeg, cand, in orasele din campiile si deserturile din sud, Preofii Anului igi dau cuvantul si mulfimi mari se adund ca si vada Soarele oprindu-se pe varful unui Turn sau strépungind Tinta cu o sigeati de lumina, in zori - ‘momentul solstitiului. Din acest moment, c&ldura din ce in ce mai mare va parjoli pasunile si preeriile cu cereale salbatice, si in lungul sezon secetos, réurile vor scidea simtitor iar fanténile din oras vor seca. Primavara urmeazi Soarele spre nord, unde topeste zpezile de pe acele dealuri indepartate, inverzind vile .. $i ansarii iau urma Soarelui, “Hai c& am plecat”, spune un vechi prieten altui vechi prieten, pe o stradi din oras. “Ne mai vedem!” Si tinerii, cei de aproape un an — pentru noi ar fi tineri de doudzeci si unu sau doudzeci gi doi de ani — se despart de familii, grupuri de prieteni, colegii si cluburi sportive, si igi cautd, prin complexele ine: cite de apartamente, locuinfe comune gi hanuri, pe unul din parinjii de care s-a desparit, la inceput de vari. Venind nepisitori, zic: “Bund ziua, tat,” sau “Bund ziua, mam. Se pare ci toaté lumea merge ‘inapoi spre nord.” $i parintele, cu grijé si nul insulte oferindu-i célauzire pe drumul lung, parcurs cind baiatul avea jumatate de an, spune: "Da, m-am gandit si eu la asta. Ar fi plicut, bineinfeles, s& ne insofesti. Sora ta impacheteaza in cealalté camera”. Si astfel, céte unul, cate doi, si cite trei, pardsesc orasul. Exodul este un proces lung, far o randuiala spun despre ei, “Ce tare se grabesc” sau “Shennenne ‘rebuie numaidecdt 8 ajunga acolo prima, cas pun’ mana pe vechiul asezimant.” Dar unii pierd vremea prin oras pind ce aproape se goleste, si tot nu se pot s& pirdseascd strazile fierbinti si linistit piefele triste, inundate de Soare, ce fuseserd atat de pline de muzicd si lume toatd jumétatea de an. Dar in final toti pomese pe drumurile ce due spre nord. $i, dati plecafi, se mised cu vitezi. Majoritatea duc cu ei doar ce pot cfira in rucsac sau pe rubac (din descrierea lui Kergemmeg, rubac seaming cu niste migari iui). Cagiva din negus- torii care s-au imbogatit in timpul perioadei numite Desert Season, pomesc la drum cu siruri intregi de rubac, incdrcat fiind de marfuri si comori. Desi cei mai ‘multi dintre ei circula singuri sat in mici grupuri fami- liale, pe drumurile mai bine cunoscute merg aproape uni de alti. Grupuri mai mari se formeaza, pentru scurti vreme, in locuri unde inaintarea este dificil, sau ‘in care batrani si persoanele slabite au nevoie de ajutor la culesul si c&ratul hranei, Nu sunt copii pe drumul spre nord. Sci - Fi Magazin Kergemmeg nu avea idee cdji ansari erau, dar a facut 0 aproximare de céteva sute de mii, poate un milion, Toti se aldturé migrarii Pe misurd ce urcd in zona muntoasé, numité Mid- dle Lands, nu se ingrimadese, ci se risipesc pe cele céteva sute de poteci, mai mult sau mai putin popu- late, unele clar marcate, altele atat de ascunse incat doar persoanele care mai fuseserd pe acolo inainte uteau si le urméreascd cotiturile. “Atunci e bine si ai aléturi pe cineva in varstd de trei ani,” spuse Kergemmeg. “Cineva care a fost pe acolo de dou ori.” Ei cdlatoresc foarte repede si fird multe bagaje. Trdiesc de pe urma paméntului, exceptind zonele inate si aride de munte unde, dupa cum preciza el, “gi usureazd desagii.” $i sus, in trecdtorile i cani- oanele inalte, animalele greu incercate din caravanele negustorilor incep s4 se poticneasc& si si tremure, pierind de obosealé si frig. Dac negustorul mai incearcd sé le mane inainte, oamenii de pe drum le descarc’ marfurile, fi dezleag’, si las8 animalele de povari si meargi inapoi cu ele. Micile animale schioapati si se tirdsc indarit spre sud, in desert. Bunurile pe care le-au cérat rman risipite pe drum putind sf le ia oricine; dar nimeni nu ia nimic, in afard de un pic de méncare, la nevoie. Nu le trebui Iucruri de crat, care si-i incetineasca. Primavara cea r&coroasd, dulce, se apropie de vaile cu verdeati si p&duri, lacurile 5i réurile limpezi din nord, si ei vor si fie acolo la timp. ‘Ascultindu-I pe Kergemmeg, m-am gandit c& dac& ccineva ar urméri migrarea de la indltime, si ar vedea tofi acei oameni strabatand cu greu cdrari i poteci, ar fica si cum ar vedea coasta noastrd de nord-vest, in primvard, cu un secol sau doud in urma, cénd fiecare curs de api, de la indepartatul fluviu Columbia, pana Ta cel mai mic parduas, se inrosea, odatd cu migrarea somonilor. ‘Somonul depune icre si moare dupa ce isi atinge scopill, si cdtiva dintre ansari merg $i ei acasd si moard ~ cei aflafi laa treia migrare spre nord, cei cu varsta de ‘rei ani, cei pe care noi i-am considera ca avand saptezeci de ani sau mai mult. Unii dintre ei nu reugesc s& reziste. Sleifi de puteri din cauza lipsurilor si a mer- sului greoi, raman in urm&. Daca lumea trece pe Langa un bitrin sau o batrand stind pe marginea drumului, schimbi céteva cuvinte, ii ajutd s8-si incropeasca un mic adapost, le las hrand sau un dar, ins fri a-i {ndemna si vind cu ei. Daca batranul este foarte slabit sau bolnay, asteapté o noapte sau douii, pénd ce poate alt migrator 88 fi ia locul. Dacd dau peste un batran ‘mort pe marginea drumului, il ingroap8. Pe spate, cu picioarele spre nord - indreptate spre casi. Exista multe, multe morminte de-a lungul drumu- lui, spunea Kergemmeg. Nimeni nu a migrat vreo- data de patru ori. Cei mai tineri, aflati la prima sau a doua migrare, se grabesc, fie adunafi laolaltd in trecdtorile inalte ale “ www.sci-fi.ro,Ursula K, Le Guin - Anotimpurile de pe Ansarac 23 muntelui, fie mai impristiayi ca niciodat& pe cararile nenumirate din preerii, pe masura ce Middle Land se [teste inspre nord. Pand ce ajung propriu-zis la Northland, marile suvoaie de lume s-au desprins deja in mii de mici Siroaie, cotind de-a curmezigul, la est si vest. De cum au ajuns int-o regiune deluroasé, placuta, unde iarba era deja inverzité si copacii infrunzifi, ‘nul din micile grupuri s-a oprit. “Ei bine, am ajuns,” spuse mama. “Aici e.” Cu lacrimi in ochi, rade, cu rasul ansarilor — un_climpanit slab. “Shuko, amintesti de locul asta?” $i fica - avea mai putin de jumatate de an cand parasise locul (unsprezece sau cam aga ceva, de-ai nostri) — se uitd atenti in jur, cu mirare si indoiald, rase, $i strigd: “Dar era mai mare de-atat!” Apoi, probabil Shuko, isi aruncd privirea peste pajistile pe jumatate familiare ale locului de bastin’, pana peste acoperisurile abia vizibile ale celui mai apropiat vecin, si se intreb& dacd Kimimmid si tatal i, care le-au ajuns din urma si au dormit cu ele cite- ‘va nopti si apoi au luat-o inainte, erau ajunsi aici deja, locuind acolo, si daca da, va veni oare Kimim- mid si 0 salute? Cei care locuiserd inghesuiti ca sardelele, int-un amestec contin si intim in Orasele de sub Soare, ‘impargind camera, patul, munca si jocul, total petrecdn- du-se in grup gi la grad, acum s-au separa, fami de familie, prieten de pricten, fiecare la cite 0 casé micd siretrasi, fie in zona de campie, fie la depirtare, in zona deluroasé din nord, sau chiar in nordul mai indepaitat, in finutul lacurilor. Dar, in ciuda faptului c& s-au risipit a nisipul dintr-o clepsidri sfirématd, legSturile care au unit nu s-au rupt; doar s-au schimbat. Acum se uunesc, nu in grup si la gramada, nu cate zece sau sute gi mii, ci doi cate doi. “Jati-te!” spuse mama lui Shuko cénd il vizu pe tat deschizand usa casutei de la marginea pajistei. “Proba- bil ai ajuns doar cu cdteva zile inaintea noast “Bine afi_venit acasi”, spuse el grav. Ochii straluceau. Cei doi adulti se iau de mand gi isi ridicd usor capul ingust, cu cioc, intr-un salut special, o uurare intima si totusi formala. Shuko isi aminti deo- datd cd i-a mai vizut ficdnd asta cénd ea era micd, in vremea cénd locuiau acolo, cu mult timp in urms. Aici, la locul nasterii “Kimmimid a intrebat de tine chiar ieri,” spuse tatil lui Shuko, gi izbueni usor in rasul climpanit. Primavara se apropie, primavara este pretutindeni. De acum vor incepe ceremoniile primaveri. ‘Kimimmid strabatu pajistea si veni in vizitl, a vorbit ccu Shuko si s-au plimbat pe pajiste si jos, la rau. Ime- iat, dupa o sptiménd sau doud, a intrebat-o daca ar vrea si danseze. “Oh, nu stiu,” rispunse ea, dar vizin- du-l cum sta inalt si drept, cu capul dat nifel pe spate, in pozitie de dans, se rica si ea; la inceput capul fi era sat in jos, desi corpul era in pozitie de drepfi, cu brajele lipite pe Langa corp; apoi simfi nevoia si-j arunce capul pe spate, si mai in spate, si-si intinda bratele larg, larg... si danseze, si danseze cu el... cce fac print lui Shuko sau ai lui Kimimmid, in grdina de zarzavat sau afard, in vechea livadd, dacd nu acelasi lucru? Stau fafi in fatS, igi ridicd capul mandru si ingust, si apoi el face un salt, cu bratele ridicate deasupra capului, un salt mare si o plecdci- une, o plecdciune adincé ... face si ea una ... Aga are loc dansul ritual al imperecherii. Pe tot continentul nordic, la acea vreme, se danseazi. Nimeni nu intervine in cuplurile vechi, pentru un nou curtat sau vreo schimbare in cAsitoria acestora, imimmid ar fi trebuit sé fie atent. Intr-o seard, ir a traversat pajigtea, un tandr pe care Shuko nu il mai intalnise niciodat&; locul su de bastin& era la departare de cativa kilometri. Auzise de fru- ‘musefea lui Shuko. Stitu gi vorbi cu ea. fi povestt despre casa pe care o construia, intr-o pidurice, un loc incdnt&tor, mai aproape de casa ei decat de a lui. ‘Voia si primeascd un sfat de la ea in privinta con- strucfiei casei. Ar fi vrut si danseze cu ea cdndva. Poate chiar in acea sear, doar pentru scurt timp, doar tun pas sau doi, inainte de a pleca? Era un dansator desavarsit. In timp ce dansa cu el pe iarba, in seara térzie de primavard, Shuko simfea c& zboard, si inchise ochii, cu mainile plutind ca luate de vant, intalnindu-le pe ale lui .. Parintii ei vor trai impreund in casa de lang pajiste; nu vor mai avea copii, decarece timpul acela a trecut pentru ei, dar vor mai face dragoste tot aga de des ca atunci cand s-au casitorit. Shuko va alege pe unul din cei doi pretendenti, pe cel din urmi, de fapt. S-a dus s& locuiasca cu acesta si s8 facd dragoste cu el in casa pe care au terminat-o de construit impre~ ‘und, Munca la constructie, dansul, grédinaritul, mén- catul, somnul, tot ceea ce ficeau, se sfargea prin a face dragoste. $i, la momentul_ potrivit, Shuko a mas insdrcinatl; a sosit clipa cand a dat nastere la doi copilasi. Fiecare s-a ndscut invelit intr-o gdoace saul o coaja alba, solid’. Ambii parinfi au sfasiat acel strat protector cu mAinile si ciocul, eliberind noul- nascut mititel si bucdlat, care si-a ridicat ciocul minuscul si, orbeste, a ciscat deja gura, domic de brand si viata. Cel de-al doilea pui era mai mic, nu si hamesit, gi nici mu-i mergea bine. Desi Shuko si Soful ei o ingrijeau cu gingasie, si mama lui Shuko venise si stea si si 0. hurdneasca pe micufi-din cioc, si o legdna la nesfaryit cand plangea, ea totusi se ofilea si slabea, Int-o dimineagi, pe’ cénd stitea in brafele bunicii, copila ‘ncepu si se zbati, i se tiie respiratia si muri. Bunica planse cu amérdciune, amintindu-si de fratele lui Shuko, care traise si mai pufin, si incered si o consoleze pe Shuko. Tatil micufei s-a apucat si sape 0 groapa ‘mid in spatele casei celei noi, printre copacii imbobo- citi ai primaverii tarzii, in timp ce lacrimile fi curgeau www.sci-fi.ro,24 Sci - Fi Magazin necontenit. Celilalt copil ins, fata cea mare, Kikirr, ciripea si cotcodicea, manca si crestea viguroasd. Cam pe cand Kikirri incepea si meargi de-a busilea si sd strige “Ta!” la taicd-sdu si “Ma!” la maicd-sa si la bbunicd-sa si “Nu!” cénd i se spunea si se opreasc& din ceea ce ficea, Shuko nascu un alt copil. Ca multe alte nasteri secundare, fu un singur nou-niscut. Un baiat fragil, mic, dar himesit. Crescu repede. Partea a doua Si el va fi ultimul copil al lui Shuko. Ea si sopul et vor mai face dragoste, oricand vor simti nevoia, in toati desfatarea si tihna perioadei florilor si a fructelor, in zilele calde si nopfile blande, sub rcoarea ‘copacilor gi pe pajiste, in cldura plin& de zumzet a veri, la orele amiezii, dar se va numi, dupa cum spun ei, dragoste pentru desfatare. Nimic’nu se va naste din éa, decit ea insigi Copii se nase pe Ansarac doar in primvara tim- purie, in nord, imediat dupa ce s-au intors la locul natal. Unele cupluri au patra copii; sunt mulfi si cu ‘tei, Dar, deseori, daca primilor doi le merge bine, nu ‘mai are loc o alté nastere. “Ati fost crutati de blestemul nostru, al iamultirii excesive,” i-am spus lui Kergemmeg cand am auzit cele de mai sus. $i fu de acord cu mine, cand i-am povestit despre planul meu. Dar nu voia sd ma facd si cred cd un ansar nu avea deloc posibilitatea alegerii sexuale sau de reprodu- cere. Legitura de cuplu este lege, insi vointa umana 481 spiritul de contradictie o schimbi, 0 supune si 0 incalc&, si el imi povesti despre acele exceptii. Multe legaturi de cuplu se formau intre persoane de acelasi sex. Asemenea cupluri, $i altele care nu aveau copii, puteau primi copii de la cupluri care aveau trei sau patru, sau puteau si adopte un copil orfan si si-l creased. Existau persoane care nu fotmau uni cuplu sau persoane care isi fSceau mai multi parteneri odata sau consecutiv. Mai exista, bineinteles, si adulterul. Si violul. Era rau s& fii o fata printre ultimii migratori veniti din sud, pentru c& pomirile sexuale erau deja putemice la acesti vagabonzi, si tinerele femei cddeau prea des prada violurilor in grup, ajungand acasi brutalizate, far pereche si insércinate. Barba- ful care nu-si gisea pereche sau era nemulfumit de sofie, putea pleca de acas, umblnd ca negustor ambulant de ace si afd sau ca tinichigiu si ascutitor de unelte; asemenea pribegi erau binevenifi pentru mar- furile, lor dar suspectafi pentru motivele lor. Pe cand vorbeam verzi si uscate in acele seri lumi- noase, purpurii, pe veranda, in briza blinda a m: am intrebat pe Kergemmeg despre propria sa viafé. El urmase Madan, legea, calea, din toate punctele de vedere, cu exceptia uneia singure, spunea el. S-a ‘imperecheat dup prima migrare spre nord. Nevasta sa a nascut doi copii, ambii din prima nastere, 0 fati si un baiat, care au mers cu ei in sud Ia timpul potri- vit. Toaté familia s-a reunit pentru a doua migrare spre nord, si ambii copii s-au cdsdtorit in apropiere, astfel inedt a apucat s8-si cunoasci bine cei cinci nepofi. El cu sofia sa si-au petrecut cea mai mare parte a celui de-al treilea sezon din sud, in diferite ‘ase; fiind profesor de astronomie, ea a plecat intr-o zon& $i mai indepSrtat’ a sudului, la Observator, in timp ce el a stat in Terke Keter si studieze cu un grup de filozofi. Ea a murit foarte repede, de un atac de cord. A participat si el la inmorméntare. Imediat dupa asta, a facut célatoria inapoi spre nord, cu fiul sau si nepofii. “Nu i-am simfit lipsa pind ce nu am ajuns casi,” spuse cl. “Dar s& ajung la casa noastrd, si ttdiesc acolo fara ea — era ceva ce nu eram in stare s3 fac. Mi s-a intimplat s& aflu c& era nevoie de cineva care si intimpine strdinii veniti pe insula. Ma gindi- sem la modalitatea cea mai potrivitd s& mor, gi asta mi s-a parut 0 solutie de compromis. O insuld in mijlocul oceanului, fara alt suflet din neamul meu nici viatd, nici moarte. Ideea m-a amuzat. Asa ca iati- ma aici.” Avea mai bine de trei ani; apropiindu-se de optzeci in anii nostri, desi doar usoara incovoiere a ‘umerilor si paral incdruntit al crestei il d&ideau de gol. in .urmitoarea noapte mi-a povestit despre migrarea spre sud, descriind cum un om de pe Ansarac simte c& zilele calde ale verii nordice incep s& descreascd si si'se scurteze. Toati munca culesului de recolti € gata, grinele sunt stocate in hambare etanse pentru anul urmator, rédicinile cu crestere Tent se planteazi pentru iernat si primavara urmi- toare; copiii au crescut inalti, energici, din ce in ce mai nelinistiti si mai plictisiti de viafa in c&minul pArintesc, tinjind tot mai mult dupa hoindrealA si pri- etenii cu copili din vecini. Viata era plicuta acolo, dar aceeasi, totdeauna aceeasi, iar dragostea pentru placere igi pierduse caracterul imperios. Intr-o noapte, © noapte innorats, rlcoroasd, nevasta ta, lingi tine in ‘pat, suspind gi iti sopteste: “Stii ce? Mi-e dor de oras.”” Siti vin in minte, ca un val mare de cdldurd i lumina ~ multimile, strézile misterioase si casele inalte, pline de oameni, Turnul Anului inalt, aflat deasupra tuturor, arenele sportive inundate de lumina soarelui, piefele pe timp de noapte cu felinare si muzica, unde stai la mesele cafenelelor si bei G si paldvrdgesti si pa- livrigesti pani la jumitatea diminefii, vechii prieteni, prieteni la care nu te-ai gindit in tot acest ristimp, gi strdini, etd vreme a trecut de cénd nu ai mai vazut 0 {af nowl? De cat timp nu ai mai auzit o idee nou, sau ai avut génduri noi? A venit vremea pentru oras, vre- ‘mea si urmezi Soarele! “Dragi,” spune mama, “nu putem lua foaté colectia ta de pietre in sud, alege-e doar pe cele mai deosebite”, si fata protesteazd, zicdnd: “Dar le voi cara eu pe toate! Promit!” Obligaté, in cele din urma, s& cedeze, ea giseste un loc special, seoret, pentru pietrele ei pénd la {ntoarcere, neputdndu-si imagina c& pnd la anul, c&nd se va intoarce acasi, nu-i va mai pasa de colectia ei www.sci-fi.ro,Ursula K. Le Guin - Anotimpurile de pe Ansarac 25 copilareasc& de pietre, si prea pusin constienté ci a {nceput si se gindeascd intr-una la cdlatoria cea mare si la finuturile necunoscute. Oragul! Ce pofi face in ras? Existd colectii de pietre? Da”, spune tatil, “La muzeu. Colectii foarte deosebite. Te vor duce s8 vizitezi toate muzeele cand vei merge la'scoali.” Scoala’ lft va plicea”, spune mama cu o siguranga absolut. Scoala este locul unde petreci ce! mai grozav timp din lume”, spune matusa Kekki. “Mi-a plicut asa de mult scoala, inedt ma gdndesc si predau anul acesta.” Migrarea spre sud este destul de diferita de cea spre nord. Nu se face imprastiat, ci grupat, este ca 0 adunare. Nu-i intimplitoare, ci ordonatd, pregatité de toate familiile din regiune cu céteva zile inainte Pleac& tofi odat’, cinci, zece sau cincisprezece familii, si campeazd laolaltd noaptea. Aduc cu ei 0 ‘mulfime de maneare in cdrucioare si roabe, ustensile entra gatit, combustibil pentru foc in cémpii, haine ‘groase pentru trecdtorile de munte, si medicamente pentru boli. Nu sunt oameni batréni in migrarea spre sud - rnimeni peste saptezeci, in anii nostri. Cei care au fost in trei migrari, rman, Se aduné la ferme sau in micile ordsele care s-au format in jurul fermelor, sau trdiesc pani la sfarsitul vietii cu partenerul, singuri, in casa unde si-au trait primaverile si verile vietii. (Cred c& ce a vrut Kergemmeg si zicd, atunci cand a mentio- nat c& el a urmat Calea poporului sdu, cu o singurd exceptie, care a fost faptul c& el nu a rimas acasi, ci a venit pe insuld.) “Despartirea iemii”, cum a fost numitd, intre tinerii care merg spre sud si batrinii care rman acasd, este dureroasd. Este un fapt de vitejie, Este asa cum trebuie sé fie. Doar cei care rman vor putea vedea gloria toam- nei din finuturile nordice, amurgul albastriu si lung, primele urme vagi de gheatd pe lac. Unii au facut pi turi sau au scris serisori in care descriu aceste lucruri pentru copiii si nepofii pe care nu-i vor mai vedea. Majoritatea mor inainte de intunericul far& sfarsit $i frigul iemii, Nimeni nu i-a supraviefuit. Ficcare grup migrator, pe masurd ce se apropie de Middle Lands, este ajuns de altele care vin de la est si vest, iar noaptea scdnteierea focurilor de tabard acoperdi intreaga preerie de jur imprejur. Se cdnté in jurul focurilor de tabard, iar cdntecul linistit pluteste in intuneric, intre focurile mici si stele. Nu se grabese pe drumul spre sud. Se deplaseazd usor, fd a ajunge prea departe, desi ziua nu se opresc din mers. Indata ce ajung aproape de munte, multimile se risipese pe multe poteci, rarindu-se, pentru c& e mai plicut sa célitoreasca mai putini pe cate o cdrare decat si meargi in urma a numerosi ‘ameni si s&-si tarasc& picioarele in praful si gunoiul pe care il lasd indarat. Sus pe culmi si trecdtori, unde ‘mai rman doar cdteva drumuri, trebuie si se string iar laolalta. incearcd s& se impace cat mai bine, cu uriri vesele si propuneri de impartire a hranei, a focului sau a adapostului. Toatd lumea este amabild cu copiii, cu cei in varstd de jumatate de an, Arora c&ririle abrupte de munte li se par greoaie si deseori infticosdtoare; incetinesc pasul pentru copii $i intr-o sear8, cdnd se prea c& au invins muntele definitiv, au ajuns la 0 trec3toare inaltd, pietroasd South Face, sau Godsbeak Rocks, sau The Tor. De acolo stateau si priveau atent in jos, tot mai jos, la cémpiile aurii, insorite ale sudului, cémpurile nes- frsite de grane sdlbatice, si la niste pete indepartate, zidurile si tumurile Oragelor De La cobordre merg mai repede si mndncd mai putin, si praful se ridicd ca un nor mare in urma lor. ‘Merg spre orase — sunt noua: Terke Keter este cel mai mare ~ stand plin de praf, in ticere gi lumina. Se evarsi ca un puhoi pe port si usi, umplu strazile, aprind felinarele, scot api din fantanile pline ochi, intind agtermuture in camerele goale, strigi de la o fereastra la alta si de pe un acoperis pe altul. Viata la oras este asa de diferita de cea de la ferme incat copiilor nu le vine s& cread&; sunt deranjati si sovaitori; protesteazd. Este asa de zgomotos", se plang ei. Este cald. Nu ai unde si fii singur*, spun ei. Plang in primele nopti, de dor de casi. Dar apoi erg la scoala de indaté ce sunt deschise, si acolo se lnesc cu altii de varsta lor, tot supSrati, ovditori, ostili, timizi, nerabdatori si plini de emotie. Acasé tofi au invafat sd citeascd, sa serie si s& calculeze, tot asa cum au invajat timplirie si agriculturd de la parintii lor. Dar aici sunt clase de avansati, biblioteci, muzee, galerii de arti, concerte de muzicd, profesori de arti, de literatura, de matematic’, de astronomie, de arhitectur’, de filozofie, aici sunt sporturi de tot felul, jocuri, gimnas undeva in oras exist un loc unde in fiecare noapte este dans in forma de cere mai presus de orice, aici sunt tofi din lume, ingrémadiji intre aceste ziduri galbene, intalnindu-se s vorbeascd, si munceasca si sé gindeascd impreun’ to agitatie continua a mintii si a ocupatiilor. arinfii rareori stau impreund la oras. Viata acolo ‘nu este traitd in doi, ci in grup. Bi se despart, urman- du-si prietenii, preocupirile, profesiile, si se vid doar din cand in cand. Copii stau la inceput cu unul dintre Prinfi, dar, dupa un timp, si ei vor s fie pe cont pro- priu si pleacd si locuiascd int-unul din ciminele pentru tineri, casele comunale, sau intematele colegi- ilor. Baietii $i fetele trdiesc laolalta, pe masurd ce se transforma in barbafi si femei. Sexul masculin sau feminin nu este de mare important acolo unde mu existd sexualitate. Pentru ci ei fac de toate sub Soarele Oraselor de Sub Soare, in afara de a face dragoste. ubesc, urase, invafa, construiesc, gandesc mult, muncese din greu, se joacd, se distreazA cu pasiune, www.sci-fi.ro,26 ‘Sci - Fi Magazin trdiesc intens 0 viata umand, fird a se géndi vreodatd la sex ~ in afard de cazul cind, spuse Kergemmeg cu © fata inexpresiva, sunt filozofi Realizarile, exemple remarcabile pentru oameni, se afld in Orasele de Sub Soare, ale cor tumuri si clidiri publice, dupa cum am vazut intr-o carte cu ilustrafii pe care Kergemmeg mi-a ardtat-o, variazd de la puritate sobra, la splendoare ferventa. Cartile lor sunt scrise acolo, ideile si religia lor a prins contur acolo, secole de-a randul. Istoria lor, continuitatea lor cultural, sunt toate acolo. Continuitatea lor ca fife vii este ceea ce detin in nord. Kergemmeg spuse c4, in timpul ct se aflé in sud, nu le lipseste deloc sexualitatea. A trebuit s& iau cuvan- tul lui, pe care gi I-a dat, oricat de greu mi-ar fi fost i imaginez, pur si simplu ca un proces verbal Si cum incerc si descriu aici ceea ce el mi-a poyestit, poate cd e gresit s& descriu viafa lor in orage ca o viafi de celibat sau castitate; pentru ca acele cuvinte presupun o rezistent& fortata sau voluntard in fati dorinfei. Acolo unde nu este dorinjd mu este rezistenja sau abstinenté, ci mai degraba ceea ce s~ putea numi, in sensul fundamental al cuvéntului, inocenff. Ei nu se gindesc la sex, nu le lipseste, este © non-problema. Viafa lor maritala devine o amintire vida pentru ei, fird sens. Daca dowd persoane trdiesc impreund sau se intdlnese deseori in sud, asta se fintémpla pentra c& sunt prieteni nemaipomenit de = pentru c& se iubese. Dar ei isi iubesc si pri- etenii, Niciodata nu trdiesc separafi de alte persoane Este pufina intimitate in apartamentele din orase, dar nimanui nu-i pasa de asta. Viafa acolo este comund, activa, sociabild, vesela si plind de placer Dar, incetul cu incetul, zilele devin tot mai calde; aerul se usucd; apare nelinistea in jur, Umbrele incep s& cad’ altéel. $i multimile incep sa se adune pe strazi a si-i auda pe Preotii Anului anuntand solstifiul si s& priveascd Soarele oprindu-se, facdnd 0 pauzi, si apoi indreptdndu-se spre sud. Oamenii pardsesc orasele, unul aici, un_cuplu acolo, o familie dincolo... AU inceput s8 se agite, iar bbazaitul domol al hormonilor in singe, acea prima amintire sau vestire mistuitoare, anunfé venirea tim- pului pentru dorintele trupesti Tinerii urmeaza orbeste acca simfire fara a sti cd 0 stiv. Cuplurile cdsitorite sunt reunite de amintirile desteptate, foarte dulci. Sa mearg acasd, si mearga acasi si sa fie impreund! Tot ce au invafat gi au flcut in acele mii de zile si nopti in orase este lasat in urma, impachetat, pus deoparte. Pnd se vor intoarce inapoi “Din cauza asta a fost usor si ne facd si deviem”, a spus Kergemmeg. “Pentru cd vietile noastre in nord in sud sunt atdt de diferite incét par, pentru voi, ceilalfi, incoerente, incomplete. $i noi nu le putem corela in mod rational. Nu putem justifica Madanul celor care isi trdiesc intr-un singur mod viata, Cand Bayderac a venit pe planeta noastré, ne-a spus c& Madenul, Calea noastra, era doar instinct, si ci traim ca animalele. $i noi ne-am rusinat.” (Mai tarziu, am cdutat cuvantul “Bayderac”, pe care |-a rostit Kergemmeg, in Enciclopedia Planaria, si am gisit ceva pentru Beidr, de pe Planul Unon, un popor agresiv si intreprinzator, cu tehnologii foarte avansate ale materialelor, care se aflase in conflict de mai multe ori cu Agentia Interplanars, pentru amestecul pe teritoriul altor planuri. Simbolul din ghidul turistic sugereaza c& “prezintd interes deosebit entra ingineri, informaticieni, si analisti de sistem.”) Kergemmeg vorbi despre ei cu un fel de durere. Vocea i s-a schimbat, s-a indsprit. El era un copil cand au ajuns acestia, ca prim vizitatori, de pe alt plan. I-au rimas in minte pentru tot restul viefi. “Ne-au spus cd ar trebui s& ne Iudm vietile in pro- priile maini, Ci nu ar trebui si ducem doud vieti se- parate, ci s& trim din plin tot timpul, tot anul, asa cum fac fiinfele rajionale. Ei erau un popor puternic, plin de invaydtur8, cu stiinte avansate, tihnd si belsug. Pentru ei, noi eram un pic mai avansafi decét ani- malele. Ne-au spus si ne-au aritat cum traiau cele~ lalte popoare, de pe celelalte planuri. Am vazut c& eram nesdbuiti, pierzind jumitate din viafi fia placerea sexuald. Am vazut ci eram nesdbuiti, pierzind atata timp si energie pe drumul dintre nord si sud, pe jos, cand am fi putut si construim vapoare, sau drumuri si masini, sau avioane, si s& mergem incolo si incoace de o suti de ori pe an dac voiam. ‘Am vazut ci am putea construi orase in nord gi ferme in sud. De ce nu? Madanul nostru era risipitor si fra noima, doar un impuls animalic care ne controla. Tot ce trebuia si facem ca s& ne eliberim de ea, era si luam doctoriile pe care Bayderac ni le diduserd. Copii nostri nu mai trebuiau sa ia medicamente, sti- infa genetic’ a Bayderilor putand avea repercursiuni asupra urmasilor. Dupa aceea puteam fi activi sexual pana la o varsti foarte inaintat, ca Bayderac. O femeie putea s& riménd insércinatd in orice moment, and a ajungea la menopauzd — chiar si in sud. Si numérul copiilor ei nu mai era limitat... Bi erau dor- nici s& ne dea aceste tratamente. Noi stiam cd doctorii lor sunt infelepfi. De indaté ce au ajuns la noi, ne-aur dat tratamente pentru cateva din bolile noastre, care i-au vindeeat pe oameni ca prin minune. Stiau asa de multe. I-am vazut zburdnd cu avionul, si i-am invidi- at, si eram rusinati. ‘Ne-au adus masini. Am incereat si le conducem pe drumurile noastre inguste si pietroase. Au trimis ingineri care s ne indrume, si am inceput s& constru- im o Autostrada imensa, direct prin Middle Land. Am aruncat in aer munti cu explozibitul de la Bayderac, pentru ca Autostrada si fie dreapta si lat, de la sud Ja nord si de la nord la sud, Tatal meu a fost muncitor la Autostrada, Pentru o vreme, au fost mii de oameni care au muncit acolo. Oameni de la fermele din sud... www.sci-fi.roUrsula K. Le Guin - Anotimpurile de pe Ansarac 27 Doar barbayi. Femeilor nu li s-a cerut s& meargi si si munceasca acolo. Femeile Bayder nu ficeau asa 0 mune’. Nu este 0 mune de femei, ne-au spus ei. Femeile trebuiau si stea acasi cu copiii in timp ce ‘barbatii erau la munca” Kergemmeg sorbi ganditor din @, si se uit tung la ‘area scénteietoare si la cerul plin de stele. “Femeile au pardsit fermele si au venit s& vor- beascd cu barbatii lor", a spus el. “I-au rugat s& asculte si de ele, nu doar de Bayderac ... Poate femeile mu simt rusinea pe care o simt barbatii. Poate rusinea lor e diferité, mai mult legatd de trup decat de minte, Se parea cd lor nu le pasau prea mult de masini si avioane si buldozere, cat le pisau de medica- mentele care ne puteau schimba si de regulile cu privire la cine si ce fel de muncd ficea. La urma urmei, la noi, femeia naste copilul, dar ambi print {il hranesc, ambii il cresc. De ce ar trebui ca un copil s& fie lasat singur, doar cu mama? Asta au intrebat ele, Cum putea o mami singura 8 aiba grij& de patru copii? Sau de mai mult de patru copii? Era inuman. $i apoi, de ce la oras trebuiau sa stea familiile lao- alts? Copilul nu mai are nevoie de parinfi, nici parinfii nu mai au nevoie de el, tofi au alte treburi de facut... Femeile au vorbit cu noi, barbatii, despre toate lucrurile astea, si apoi, impreund cu ele, am incercat si vorbim cu Bayderac. Ei au spus aga: “Toate acestea se vor schimba. Veti vedea. Voi nu puteti si ganditi limpede. Noi va vom corecta pur si simplu o actiune a hormonilor, progra- ‘marea voastra genetic’. Apoi vefi acjiona indepen- dent de modelul vostru de comportament irational si fra folos.” Dar noi am intrebat, ,Dar noi vom putea si actionaim independent de modelul vostru de compor- ‘tament irational si fird folos?* ‘Muncitorii de la Autostrad au inceput s4 arunce une! tele si si abandoneze masinile mari aduse de Bayderac. Ei au spus atunci: ,Ce nevoie avem noi de Autostrada cénd avem o mie de drumuri de-ale noastre?* $i s-au pomit spre sud, pe vechile drumur si cdrar. ““Veri tu, cd toate acestea au avut loc ~ din fericire, cred — aproape de sfargitul anotimpului nordic. In nord, unde tofi trdim in intimitate, si unde atat de mult timp se petrece in dans si dragoste gi cresterea copiilor, eram - cum s& zic — mai marginiti, mai impresionabili, mai vulnerabili. Abia incepusem si ne adunim laolalti. Cnd am ajuns in sud, in Oragele de Sub Soare, ne-am putut strange si facem consiliu, sd discutim si s& auzim argumente, si s& hotdrim cum este mai bine pentru noi, ca popor. Dupa asta, dupa ce am discutat si cu Bayderac si i-am lisat si pe ei si ne vorbeascd, am convocat un "The Seasons of the Ansarac " by Ursula K. Le Guin Copyright(c) 2002 by Ursula K. Le Guin; frst appeared in INFINITE MATRIX; reprinted by per ‘author's agents, the Virginia Kidd Agency, Ine. Great Consensus, asa cum se povesteste prin legende si in vechile insemnari din Turnul Anului unde se serie istoria, Fiecare ansar a venit la Turmul Anului din orasul su sia votat: Vom urma Calea Bayder sau Madan? Daca urmam calea lor, ei urmau sd stea prin- tre noi; dac& 0 alegeam pe a noastrd, ei trebuiau si plece. $i am ales Calea noastri.” Ciocul ii clmpani foarte usor in timp ce rédea. “Aveam un jumatate de an, in acel anotimp. Mi-am depus si eu votul.”, ‘Nu a trebuit sf il intreb cum a votat, ci l-am intre- bat daci Bayderac au fost domici s& piece. “Unii dintre ei au protestat, unii au ameninfat”, a spus el. “Au amintit de razboaiele si armele lor. Sunt sigur c& puteau si ne distrugi cu totul. Dar nu au facut-o. Poate c& ne-au disprefuit atat de mult incét ‘mu au vrut si se oboseascd. Sau poate c& rizboaiele lor i-au finut departe. Pénd atunci fusesem vizitafi persoane de la Agentia Interplanard, si e foarte posi bil ca din cauza lor Bayderac si ne fi lésat in pace. Destul de multi de-ai nostri s-au speriat, astfel incét am hotirat atunci, cu ocazia altui vot, si nu mai pri- mim vizitatori. Agentia a fost de acord ca ei s8 vind numai pe aceasti insuld, Nu sunt sigur c& am luat atunci decizia corecté. Uneori cred cd da, alteori ma c. De ce ne este fricd de alte popoare, alte Cai? Nu pot fi toti ca Bayderac*. »Bu cred cf afi Iuat decizia corecté”, am spus eu. Dar o zic impotriva vointei mele. Mi-ar plaicea asa de mult s& intalnese o femeie ansard, si va intdlnese copiii, s8 vad Orasele de Sub Soare! Ag vrea atat de mult s& va vid dansind!” ‘Ei bine, asta poti si vezi”, zise el, si se ridic’. Poate c& bausem mai mult ti decat de obicei, in ‘oaptea aceea. Era foarte drept si inalt, in intunericul scdnteietor, pe verand’, mai sus de plaja. isi indrepti umeri, du capul pe spate. Creasta capului i se transforma incet intr-o pand feapand, ca de argint, in lumina stelelor. I5i ridic& brafele deasupra capului. Era pozi- fia dansatorului antic spaniol, extrem de elegant, incordat si masculin. Nu mai sari, era, la urma urmei un om de optzeci de ani, dar ddu impresia unei sari- turi, $i apoi a unei plecdciuni gratioase. Ciocul fcdni un ritm dublu, scurt, batu din picior de doud ori, si picioarele executari 0 selectie de pasi complecsi in timp ce partea superioara a corpului rimasese incor- data si dreaptd. Apoi bratele mimara gestul unei ‘imbratisiri largi, inspre mine, cum stteam aproape ‘ngrozitd de frumusefea si intensitatea dansului. ‘Apoi se opri si incepu s& radi. Avea risuflarea ti- iat. Se agezA si-si trecu mana pe frunte si creasti, a in definitiv,” spuse, “nu este anotim- ion of the author and the wwwsci-fi.roAm cucerit Marte Alfred Coppel Alfredo Jose de Marini y Coppel Jr. a fost pilot de vandtoare in al doitea rizboi mondial si a publicat prima povestire in 1947. De-a lungul timpului, a publicat peste 20 de romane, incluzdind thrillere si romane de science fiction, fiind unul dintre cei mai prolifici autori americani, avéind cite un best seller aproape in fiecare an. A trait in California pani la moartea sa, in 2004, la varsta de 83 de ani. unele rosii se trezir’ sub Soarele dimineti 'Stelele igi pierduserd din strilucire, dar nu se stinsera pnd la risirit. Sub atingerea luminii, norii de gheatd lungi si strivezii, devenird roz, contrastand cu méreful cer de cobalt. in indepartatul vest, dealurile tocite de la marginile Syrtis-ului, cu galbe- nurile lor strdlucitoare si marourile vestejite, pareau a rinde viats. Coloana hungi de vehicule blindate, ce pareau nigte insecte in vasta pustietate, se tira incet, spre nord. Sunetul motoarelor se stingea imediat in aerul rece $i rarefiat, iar urmele senilelor erau acoperite cu repeziciune de nisipurile de fier spulberate. {in cabina sa, Marrane se trezi dintr-un somn spas modic. Micuta lamp de citit era ined aprinsi, iar cartea de dramaturgie deschis& pe piept. Isi arunc& rivirea pe ceasul de la picioare si se intreb& dacd dormise vreun pie. isi trecu mana peste fafa nerasi si se lupt cu teroarea familiara si in acelasi timp incredibil de vie, pe care o simfea fad de momentul trezirii. Se fortd si stea intins gi si se relaxeze, lisind migcarea ondula- toare a Weasel-ului s&-I linisteascat vE reat”, gandi el. ,Ofel si nituri, si huruitul conti- ‘mui al compresorutui de aer. Vita de cosmarul in care cémpiile lipicioase, stapdnite de fricé, se intind la nes- Sarsit. Si las-o mai moale cu tuminolul.” Se simfi saturat de reziduurile drogului, cu gura cleioasd si ochii umflati. Corday va trebui si-i dea alteeva, Devenise imun la luminol si nu-i mai alunga cosmarurile. Corday va trebui sB inventeze altceva. Un flacon cu ceva care si-i ofere macar céteva ore de 0- dina si somn fard vise. Nu-si putea conduce oamenii fn luptd simtindu-se atit de distrus pe dinduntru, Beculeful interfonului clipi ~ Ce s-a intimplat, sergent? intreba el igus - E ora 6AM, domnule maior, sun metalic prin difuzor vocea lui Grubich. Am inceput s8 urcdm reci- ful. Mi-ati spus s va anunt. ~ Foarte bine, sergent. ~Afari din sicriu’”, se gindi el. ,Afard din sicriu si inapoi la vaya. Pentru Dumnezeu, de ce? ined 0 zi nesfarsita de tarat prin desertul nesfarsit. Se géndi 28 www.sci-fi.ro, din nou la mare sila lacurile albastre. Cat timp a tre- cut de atunci? Poate ani, Nu c& ar mai conta.” ._ Ii puse masca de oxigen si decompresi cabina. ncuietorile nu opuserd rezistenté. Avea oroare de acest lucru Interiorul Weasel-ului era ca de gheatd si Marrane tremurd gol, pe puntea inclinaté. Vru sd se bar- biereascd, dar se rézgindi. Oricum, orice apa ar mai fi fost, era inghetaté, si nu mai avea nici lame care si taie. Aparatul electric fusese distrus de nisip cu luni urmi, pe cand traversau Syrtis-ul. Toate proviziile rau pe terminate — ca nisipul care se scurge dintr- clepsidra. Trebuiau sd stabileasc8 contactul, cét mai curind, sau Grupul avea si fie distrus de propria-i decdidere in ariditate. = Glorie cuceritorilor! Grubich isi bagi capul tuns militireste pe dupa peretele despartitor si intrebii: ~ Ati spus ceva, domnule maior? - Nu, spuse el scurt. Continuati pul lui Grubich dispéru mormaind un ,da, domnnule” Marrane se imbric& incet. Fiecare’migcare i se prea un efort. Se intreb& daca de vind era frigul scat, presiunea sc&zutd, sau aerul imbuteliat, Sau poate el? Am treizeci”, se gandi. Nu sunt batrdn. Dar ma simt batran, Obosit si cleios, intr-un fel si incredibil de mic fafa de vastitatea desertului.” Se gandi la piesa pe care o citise noaptea trecutd. Autorul era dintre cei proscrisi, dar aici parea si. nu mai conteze. Lista Gri, Lista Neagra. Consiliile Toate pireau exagerate gi ireale in abisul noptii. Dar piesa il pusese pe ginduri. Steinbeck, sau tun nume aseménator. lar titlul, parea atét de potrivit jn timp ce, in intunecimea gaurita de stele, siral de Weasel-uri se téra pe cdmpiile Martiene. Luna cdzutd”. Despre invadatori, intr-un razboi demult uitat, intrun loc de care el nu auzise niciodat’. Cu toate astea, era o frazi in piesi care I-a inspaimantat Care i-a provocat din nou cosmaruri, in ciuda lumi- nolului. Poate c& era infelept sé tind cartea departe de ochii civililor. Didu din cap, obosit. Era 0 dovada cd indisciplina incepea si se instaureze in Grup, atunci cdnd unAlfred Coppel - Am cucerit Marte 29 fier putea si imprumute o carte de pe Lista Gri comandantului su, fird nici o tresarire de constiintS, far nici o frie’. ,,Dar, Dumnezeule”, se intreba el, nla ce poti sa te astepti in desertul asta, céutind Baza Cominform, care s-ar putea si nici mu existe? igi spuse c& trebuie sJ isi aminteascd sd ‘multumeascd lui Hallerock pehtru carte. Din bucitirie venea un miros de proteine sintetice arse. Cuptoarele nu functionaserd niciodata cum tre- buie, aici, sub 0,47 atmosfere presiune. $i motoarele ~ care abia isi trag suflul, in ciuda supra- alimentatoarelor. Nimic nu functiona in parametri. Doar armele. $i nu era nimic in care si tragi. »Glorie cuceritorilor”, gindi el din nou, sarcastic. Marte e a nostru. Marzanoztru". Avea ta fel de mult sens si aga, chiar suna oficial. Se trezi zimbind pros- teste la géndul acesta. Marzanoztru. ~ Creasti in fafd, domnule Maior, anunta Grubich. Marrane se opri din zimbit si se imbrici cu repeziciune. Inima ii batea nebuneste, dar se stipani. 10 jau razna de la nisip”, medita, ,si la fel ceilalfi coameni din Grup. Ceva este total gresit in toata trea- ba asta — vehicule militare cdutdnd la nesférsit pe suprafaja unei lumi calme, técute $i moarte de peste 0 sutd de milioane de ani. Trebuia sa fi venit aici cu un alt motiv”, gandi. Se repezi in camera de comand si se opri in spatele lui Grubich si al soferului De acolo, putu si vadi, in spatele, masinariei greoaie, de saizeci de metri lungime, restul Grupului urméndu-l orbeste, prin nesfarsitele pustietiti de nisipuri de fier, antene radar, rotindu-se cu o idioat& precizie militara, cduténd un inamic acolo unde, peste tot, era doar nisip inghetat. ‘Verified cursul navei i urcd pe puntea de navi- gatie, bocancii scrésnindu-i pe nisipul réspandit peste tot in Weasel. In trecere, verificd armele, asigurandu-se 8 au piedica pus si cd sunt protejate impotriva impuritijilor abrazive, cauzatoare de rugin3. Impreund cu tandrul Hallerock, o caricaturd tras la fata si scheletica a ofiterului dichisit care era acum un an, cand pirdsise Baza Marte, verificara pozitia coloanei pe diagrams. 1» Trebuie sd se termine in curdnd aceasté patrulare”, se gandi Marrane, ,, camenti nu vor mai rezista mult”. = Sparks a reparat noaptea trecut& statia radio, domnule Maior, spuse Hallerock. Marrane deschise larg ochii. Simfi un ilogic fior de mini = De ce nu am fost informat? intreba el. Hallerock refuza s-i infrunte privirea. ~ Nu am reusit s& contactim Baza Marte. $i clpi- tanul Corday a spus si mu fifi deranjat decat dac& Hallerock se uit ciudat la el. ,Chiar infelegefi, domnule?” - Nu pot s& stea tot timpul pe freevenfa noastra, spuse Marrane, desi chiar in timp ce rostea cuvintele stia cd nu sunt adevarate. - Nu am mai reusit s8 stabilim contactul de trei luni, domnule Maior, rosti Hallerock nelinistt. ~Sice vrei si spui cu asta, domnule? intrebi Marrane ‘ncruntat. Hallerock nu-i rispunse. In linistea aceea mormén- talg, doar motoarele, cu huruitul lor, pareau si mai fie in views. Nu”, se gindi Marrane, .u o rosti. Nici macar nu © gandi’ Nu se poate si ne fi abandonat aici. $i méicar daca nu ar fi fost atét de al naibit de economi cu echiparea, poate alta ar fi fost situatia. E nebunie curaté, si trimipi in patrulare o coloana, din care doar Weasel-ul din faja este echipat pentru a putea stabili contactul cu baza. Dar echipamentul costi. $i tofi banié dau intrat in kilogramele de plutoniu si lit hibrid ce stau acum calme in proiectilele, candva lucioase, acum line de rugind, asteptind sd fie hrénite tunurile. Mate- ialul pentru ucis era amplu; doar lucrurile menite pentru supraviefuire erau in cantitati mici.” = Cat de departe suntem, domanule Hallerock? intreba brusc Marrane. Hallerock isi consult& haijile. - Nousisute de mile, domnule. Am strabitut aproape {ntreg Syrtis-ul si o bund bucata din Solis Marrane isi simi gura uscata, - Lace distant ne aflam acum fafi de Baza Marte? = Opt sute de mile, domnule Maior, spuse Hallerock si apoi adaugé: aria de contact e mult mai mare. ~ Sparks a reusit si prinda semnalul? Marrane lupti cu teama care incepea si pund st&panire pe el - Probabil c& lucrurile s-au inrdutifit acasi si de aceea au intrerupt, temporar, comunicarea prin radio. ~ Da, domnule. S-ar putea si fie asta Comandantul isi muti privirea de pe fafa trasi a ofiferului pe intinderile de nisip. Grupul se apropia de un sir de dealuri joase, formate din pietrig purtat de vant si acoperite cu lichen. Recifuri ale unei mati din vechime. Batran”, isi spuse. .Gol. $i singur”. Sfarsitul se apropia. Incd opt sute de mile pnd la Baza Marte. in mod sigur erau acolo si fi asteptau. Varful ascuit al navei ardtnd spre lacuri albastre si mare. Inc& opt sute de mile doar, de liniste gi desert, de canale infun- date si moarte. $i sfarsitul ostilititilor, ardtate de terenul fara viatd. ..Nu se poate sa ne fi parasit, se ‘géndi Marrane. Nu se poate sd fi facut asta.” Se intoarse, indreptindu-se spre camera de comandi si se opri bruse. ~ Multumese pentru carte, Evan, spuse el. ~ Afi citit-o, domnule? - Am citit. www.scl-firo30 Sci Fi Magazin ~ Suatem muste, nui aga? Marrane se incrunté la fafa uscatd a ofiterului faci o vizita lui Corday, spuse el. Hallerock rase. Suna sinistr, prin masca de oxigen. - Am cucerit hartia de muste. ffi amintesti Luna cdizutié? Ai citit-o, nu-i asa? ~Amcitit-o, domnule. Nu am cucerit nimic. Nu inc. Hallerock se ridicd, clitindndu-se. Lacrimile ti curgeau pe obraji si se cutremurd intr-un rés ciudat, fri sd scoaté un sunet, Marrane stitea si se uité lal, ‘mut de uimire, realizind c& navigatorul séu era nebun, {n aceast& stare erau cénd, prin labirintul de ofel al ‘Weasel-ului, sund strident alarma de lupt ~ Ducefi-va inapoi la postul dumneavoastrd, dom- rule! striga Marrane la navigator. Hallerock se agezi si incepu sa suspine. ~ Domnule maior Marrane! Era Grubich apelénd din camera de comand. - Avem contact, domnule, Rusnacii sunt chiar dupa deal, Le-am gisit cuibul! Ramai acolo, Evan! ordond Marrane si cobori in fuga scara de tambuchi, bocancii sii cu talpi de ofel rsundnd pe punte. ‘Tunarii detasau chesoanele tunurilor si Marrane se strecurd pind in turnul de comanda gi igi puse casea. Planul B. Weasel Able cdtre Baza, Planul B. Grubich era lingé el, cu binoclul extins. ~ Sunt chiar peste creasti, domnule Maior. Aproape ne-am lovit de ei Marrane injuri atmosfera farefiata, care na putea susfine o navi. Baza Cominform era intr-o pozitie bine pirat, iar Grupultrebuia si se disperseze de-a lungul crestei pentru a putea avea inamicul in raza de actiune a armelor. Un atac blindat impotriva unei pozitit for- tificate era intotdeauna mortal frd suport aviatic. Ningic mu trebuie sa mearga prost acum”, se gindi el inversunat ,u aici. Nu atdt de aproape de casd.” Si apoi, indoiala incepu si- terorizeze, Mai exista ‘are Baza Marte? Dac rusnacii o distrusera? Uri urd il micina pe dinduntru, dar pentru prima data, in aproape un an, simi cd trdieste. ‘Weasel se tripe creast, pana aproape de varf - Cercetasii afard, ordond Marrane. Echipa Sase. Un echipaj de puscasi marini se rostogoli din ultimul Weasel, dintr-o coloand de sase, si incepu si urce creasta in formatie de tragere. Statia emisie-receptie a conducatorului de echipaj se auzi printre parditurile din casca lui Marrane, = Nici o acfiune inamicd, domnule Maior. Vad un ‘grup de case din prefabricate si citeva tancuri usoare Sunt ceva distrugeri in zon. S-ar putea si-i fi prins descoperiti. ‘Amintirea anilor de soldafie veni ca o avertizare pentru Marrane. Nu puteai si fii sigur. Mintea iji poate juca feste, Ceca ce vezi s-ar putea si fie 0 ingelatorie. O coloand de tancuri inamice putea si fie chiar dupa creasti, spre nord. Asteptand, Putea foarte bine si fie o ambuscada. ~ Si vedem, mormi el. Cei din fata si avanseze, Weasel-ul Charlie s8 incarce bombele atomice. Dog si Baker, améndoi in acelasi timp pe varful crestei Sunt prea precaut?” se intrebi el. ,Oare toate aceste sdptdméni prin nisip si pustietafi mi-au golit ‘maduva din oase? Putem sa lovim cu viteza si sa cdjstigtim.” Simi bruse, clocotindu-i sub scoarta cere- brald, un impuls de a rfde isteric. Baza Cominform se afla sub asediul lor. Tunurile le erau grupate ca intr-o problemd tacticd in jurul cdmpului innegrit, unde racheta rusnacilor triumfa peste clidirile invechite. Punetul zero. Epicentrul. ,.fermenii din manualul de militard erau atat de inexpresivi”, se gandi el vag. ,,Ceavea de a face punctul zero cu milioanele de grade din mijlocul mingti de foc? Poate doar partea e1tzero are sens. Zero pentru rusnaci si totul se va fer- ‘mina, Marzanoztru marzanoztru — opreste-te!” Isi_afundi mainile in buzunarele uniformei in- clestindu-si pumnii. $i 18s4 durerea din unghii sé- calmeze. Vedea oameni iesind puboi din casele de prefabrieate si uitandu-se la sirul de Weasel-uri care se materializaserd din dimineafa intunecatd ~Sunt atdt de neajutorafi", se gindi Martane. {gi auzi ordinele retransmise Grupului. Weasel-ul Charlie se plangea de niste probleme cu bomba ato- Marrane igi invinse iritarea si il lis& pe Charlie termine raportul = De cit timp ai,nevoie pentru a remedia proble- din cauza energiei statice. = Cat? Pentru Dumnezeu? ~ Zece minute, domnule. »Zece minute. Ce inseamné zece minute in zece ani? Doudzeci? Putea sa le mai lase zece minute de viaja”, géndi cl, uitandu-se in jos la figurile speriate de pe campia de nisip. ,,Straniu”, se gandi. Arata aproape uman. E ciudat $a vezi ceva atat de familiar in dezolarea asta nesfirsita.” Puscasii_marini erau imprastiayi pe marginea crestei, in formatie de tragere, in transee spate in nisip, de parcd s-ar fi asteptat la un atac al infanterici. »Facem totul dupa manual”, gindi Marrane. ,,{ntot- deauna respectim manualul. $i cei care au facut manualul au respectat un manual, $i tot asa, mergénd pe culoarele cu ogtinzi ale timpului pani la Cain care I-a ucis pe Abel si chiar mai departe la amintirea ancestrala, de o sinistri incdntare, a securii de piatra strivind sangele si oasele in mdi.” ~ Tane inainte, domnule Maior, sun vocea con- ducatorului de echipaj Timp”, se gindi Marrane. ,.Zece minute $i totul se va'termina.”” = Urmireste-l, spuse Marrane fintasului, Weasel Charlie ~ in ce stadiu sunteti? ~ Mai avem putin, domnule. www.sci-fi.ro,Alfred Coppel - Am cucerit Marte 31 Se intreba dintr-o data daca nu era mai bine s&-i fi insircinat pe Dog sau Baker s& se ocupe de bomba atomic’, dar nu — aceasti joacd cu timpul fi crea 0 stranie plicere. ,,ar dacd ar fi venit o coloand de rus- naci, i-ar fi dat timp si se apropie, sa se bucure si ei de caldura mingii de foe. Riscant, foarte riscant. Nu era in manual. Lista Neagrd. Lista Gri. Marzanoziru, Dumnezeule, ce obosit sunt”, se gandi Marrane. + Steag alb, domnule, spuse Grubich. ~ Fii cu ochii pe ei, spuse Marrane tintasului ~ Able cdtre Grup. Desfaigurati tunurile pe cmp, dar nu tragefi pind nu vedem despre ce e vorba ai Daci cineva face vreo migcare spre rachet, elimi nafi-l. Able c&tre Charlie, Cat mai dureazi? = Cinci minute sau mai putin, domnule Maior. Stitea indecis, cdntarind intre viata si moarte. De ce steagul alb? Vor s& se tirguiascd pentra viata lor? Cu ce? fi prinsese descoperiti.. Manualul spune si-i mori oriunde fi gasesti. Se uitd la Grubich. Ochii sergentului erau fixati pe el. Cum va arita aceasti ezitare in fafa Consili Loialitayii? Prost ~ foarte prost. ~ Tragefi cind suntefi gata Charlie, spuse el incet - Da, domnule - Manualul cAstigd intotdeauna, Grubich, spuse el. Sau te-ai indoit vreodats? - Mice team c& nu va injeleg, domnule Maior, spuse Grubich. Miata sau moarte”, se gandi Marrane. .incd ma mai ‘pot juca de-a Dumnezeu. As putea sa ma rézgdndesc.” ‘Nimeni nu misca in front, Tancul ure huruind in pant, lisnd urme de senile in nisipul rosiatic. Teava Tung@ a tunului su era indreptatd spre sol si o auto- lava fluturd in aerul rarefiat. Ajunse pani la linia de ‘rdgaci si doua siluete debarcard putemic infofolite. = Adu-i induntru! ordon Marrane. {si imagind cd ined il mai aude pe Hallerock sus- pindnd undeva, sus, pe puntea de navigatie. Mustele cucerind hartia de muste. Cei doi rusnaci, mascati impotriva frigului si info- folifi in uniforme capitonate, se cdtarard prin trap’. Marrane observa c& cel mai mic dintre ei avea prinse pe guler tresele de colonel. Insojitorul colonelului ra un sergent si era inarm: ~ Luati-i pistolul acela mitraliera! se repezi Marrane. Grubich ti smulse arma sil impinse pe rusnac intr-un colt al camerei de comand. = Grubich, prégateste-mi cabina, spuse Marrane ‘Vom vorbi induntru. ~ Cu inregistrare, domnule Maior? = Da, pregateste totul Nefiind loc in cabina de dormit decét pentru doa persoane era obligatoriu sd existe gi un aparat care si inregistreze convorbirea pentru a putea fi prezentati Consiliului Loialitatii cind se va ajunge acas8. Acasa”, gandi Marrane. ,Lacuri albastre, verdele agitat din largul oceanului.” Pred agitat controlul asupra armelor lui Wilson din Weasel-ul Dog si merse inainte pentru a indica drumul spre cabin. Grubich infinse cu putere varful {evii pistolului-mitraliera in mijlocul sergentului: - Stai nemiscat, nenorocit comunist ce esti tu! Colonelul vru si protesteze dar piru si se rizgan- deascd si il urm& pe Marrane in cabina. Marrane pomi compresorul si, cdnd presiunea ajunse la 0,75 bari, i ddu jos masca si fi indic& rusnacului sl fact la fel. Urmiri operafiunea cu mana strénsi. pe ménerul ca de gheafa al pistolului. ,,Suspiciune”, se gindi el. ,Manualul spune c& sunt ingelatori. O sin- ‘gurd miscare gresitd'si-i zbor creierit nenorocitului.” Odata indepartati masca, Marrane se trezi in fafa uunei femei de aproximativ treizeci de ani. Avea o fata tras, cu pomefii inalti si obrajii supti. O fata obosita, cu o pulbere rosiatica si nisipoasd ce prea imprimatd in piele, cu ochii ingalbenifi si parul albit prematur. ~ Te-am surprins, domnule maior? Vorbea engleza aproape frd accent. -Nuchia ~ Nu, spuse ea. fn tabéra noastra au mai rmas prea putine tabuuri, ~ Foarte edificator, spuse el. Doresti si ne com- pardm sistemele politice? Ea didu usor din cap: = De ce ne aflim aici? Nu pot raspunde la aceasta intrebare”, se gindi Marrane. ,,Trebuie sa fin cont de aparatul de inregis- trare. $i chiar daci nu at fi fost acesta - ce as fi putut sd-i spun? Ca rézboiul face parte din preludiul rasei mane? Ar trebui sa i-1 citez pe Clausewitz? Aici? La treizeci de milioane de mile departare de lacuri si réuri, de casi?” ~ Baza ta se afla sub asediul meu, spuse el. Asta e din manual’, se gandi el. Formal, Riguros. $i 0 suti de metri mai incolo carcasa ruginit’ a proiectilului ar trebui si fie in elevator, nasul su tur- tit cduténd culata armei lui Charlie, mangaind pli- nurile ghintului si canelurile, gustindu-le voluptuos cu detonatorul, simtind granulele de praf nerabda- toare, agitindu-se in urmd, imediat ce inchizdtorul trosneste, inchizindu-se si-servantul-ochitor igi invarte rotifele uleioase, iar gura fevii urcd adul- mecand frenetic, gata s8 scuipe mingea de foc spre 0 masa de muste, prinse pe 0 nesfarsita cimpie de har- tie de muste culoarea sangelui. Else uiti la ceas. Sigur nu mai mult de doud minute. Ea injelese semnificajia gestului si i mused buza. Nu pofi, spuse ea. Dar nu poti! Ne predam. »Grupul insa, nu e echipat pentru o predare”, gindi Marrane. ,£ echipat doar pentru distrugere. Pentru a-si indeplini Directiva, Distrugerea Bazei Cominform.” - Da ordin si nu tragl. Spune-le oamenilor thi ca le suntem prizonieri, spuse colonelul cu un glas r&gusit. - Nu pot si accept o predare. www. sci-fi.ro,32 ‘Sci Fi Magazin Eraca sium o voce, alta decat a lui, vorbi. Uimit, isi simti mana strangand si mai putemnic manerul pis- tolului. Ea se uitd in jos spre arma. - Doar nu vrei si mi ucizi? De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Am venit cu un steag alb ca si. predau comanda. Chiar nu exist’ nici o cale si te ‘induplec? ~ Poti s& incerci, Nu am mai vazut o femeie de aproape un an — timpul, din momentul acesta, un minut, sau mai putin. Ea gica scos casca si si-a descheiat nasturii de la tunica. in ciuda imbatrénirii premature si a pudrei rosiatice, era o femeie frumoasi, = Nu o si-fi foloseasca la nimic, spuse el Ea isi scp mainile in poald. Parea secatd de viata. Ochi i s-au deschis din nou si vizu cartea de dra- ‘maturgie pe patul inca nestrans - Steinbeck inversunat om, spuse ca. ~ Aga pare, spuse Marrane. Urdste orice distruge

Das könnte Ihnen auch gefallen

• SCI-FI Magazin nr.08 PDF

  

  Dokument80 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.08 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin nr.07 PDF

  

  Dokument80 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.07 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin nr.08 PDF

  

  Dokument80 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.08 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• • Zeitschriften
  • Podcasts
  • Noten
• SCI-FI Magazin nr.06 PDF

  

  Dokument80 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.06 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin nr.05 PDF

  

  Dokument79 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.05 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin Nr.04

  

  Dokument79 Seiten

  SCI-FI Magazin Nr.04

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin Nr.03

  

  Dokument79 Seiten

  SCI-FI Magazin Nr.03

  cristi

  Noch keine Bewertungen
• SCI-FI Magazin nr.02 PDF

  

  Dokument79 Seiten

  SCI-FI Magazin nr.02 PDF

  cristi

  Noch keine Bewertungen