i pea ALEXANDRU ONCESCU nivel a facie volumul 4Sistemul International de unititi Mérimea Unitatea Alegerea unitafii Lungimea ——) metru m Masa kilogram kg Timpul secunda 3 Curentul Amper electric 4 Temperatura | Kelvin K Tntensitatea candela Juminoasé ed Unghiul plan | radian rad Unghiul solid | sterardian 7° UNITATILE FUNDAMENTALE: Lungimea unei bare etalon Masa unui corp etalon Durata unui fenomen periodic natural Curentul produs prin trecerea unui anumit numar de electroni (printr-un conductor) tntr-o secund& A suta parte din intervalul de temperatura, intre punctul de topire a ghetii si punctul de fierbore a apei, la presiunea atmosferict normal Intensitatea luminoasi a unui corp incandescent, conventional ales, la temperatura sa de topire UNITAFILE SUPLIMENTARE: Unghiul plan ales conventional Unghiul solid ales conventional Definipile metrologice stot date tn Anexa 3. COPERTA ANTERIOARK: Procesul oscllatoriu imitat in timp cu durata ©... COPERTA POSTERIOARK: este compus, conform teoremet Fourler, dintr-un numar foarte mare de procese oseilatorii armonice ale edror trecvente ‘cups domenial Av (§ 13.3)Marimes Unitatea, ‘Simbolul * UNITATILE DERIVATE: Arie metru patrat m* Volum metru cub m* Vitezt metru pe secundé m/s Vitec unghiulard radian pe secunda rad/s Acceleragie metru pe secundi la p&trat m/s Accelerafie unghiulara radian pe secund’ la patrat rad/s Frecventi. hertz Hs Densitate (masé volumics) kilogram pe metru cub kg/m? Forti. newton N Presiune newton pe metru patrat Njm? Viscozitate dinamied (Viscozitate) | newton secunda pe metru pitrat | N.s/m* Viscozitate cinematica metru p&trat pe secund& mt /s Luora mecanie, energie, joule I Putere watt w Sarcind electrica, coulomb: c Tensiune electrics, volt v Intensitatea ctmpului electric volt pe metra Vim Rezistenta electric ohm Q Capacitate electrici Farad F Flux de inductie magneticé weber Wb Inductie magneticd ‘weber pe metru pitrat Wb/m* Intensitatea cimpului magnetic | amper pe metru Alm Inductanti henry H ‘Tensiune magnetomotoare amper A Flux luminos lumen In Luminana candeli pe metru patrat cd/m? Tiuminare lux ixMIRCEA ALEX. ONCESCU FIZICA nivel postliceal volumul 1 EDITURA DIDACTICA $I PEDAGOGICK — BUCURESTI, 1973Referenti; Doctor docent Aretin Caretovel Gercetitor Aurelia Tope Profesor Ladovle Schwartz Coperta $i desene; Arhitect Constantin Ghifslesra Arbitect Irena @hifulesenPrefatd modern a addugat la fizica clasicd un numér foarte mare de cunostinte, care au revolufionat concepfiile vechi despre lumea inconjuritoare si care au impins frontierele fizicii mult in domeniul necunoscutului. In acest progres, nemaiintilnit in alté disciplina stiintifies, abstractizarea gi matema- tizarea au fost gi sint folosite din ce in cemaimult ca ,instrumente de lucru", care au ugurat munca cercet&torului gi care au permis pitrunderea in domenii greu accesibile sau chiar inaccesibile pind atunci: nucleul si particulele ele- Mentare, sau stelele gi galaxiilo. In acelagi timp ins8, abstractizarea 4i mate- matizarea au transformat fizica intr-o discipling din ce in ce mai greu de in- sugit si de aceea asimilarea fizicii a devenit si mai dificil pentru cei ce au Pentru motivele ardtate predarea fizicii este o problemi acuta in procesul de tnvajamint, mai ales dacd se tine seama si de faptul c& prezentarea fizi trebuie si fie’ continu adaptaté la ritmul actual de dezvoltare al acestei discipline. In predarea canogtinfelor de fixie, Ia orice nivel al procesului de inva {imint, exista riscul ca transmiterea acéstor cunogtinje 84 nu se facd in mod eficient. Accasta se poate datora fie faptului c& se foloseste prea mult abstrac- tizarea ‘rafionamentelor, fie cM se simplified prea mult rationamentele in detrimentul rigurozitapii. De aceea in predarea fizicii la anumite nivele trebuie realizat, un echilibru, prin folosirea tindrii, numai atit.cft este nevoie pentra explicarea unor concepte mai dificil de abordat gi prin folosirea ratio- hamentelor simplificate, numai In misura in care acestea mu glirbese riguro- itatea demonstratiilor. O prezentare a fizieii ar trebui fMcuta astfel tnclt, si nu se lase impresia, evident gregita, cf In fizick s-a descoporit, totul ci si se arate c& frontic- rele acestei discipline sint tn continu migcare, iar legile fenomenelor repre- tint anumnite aproximafii. Pentra fenomenole care astzi nu sint explicate se vor adiuga noi informapii, care vor imbundtati aproximatia cu care de- sepiem natura.De asemenea, in prezentarea fizicii trebuie combituta conceptia c& natura este simpl& gi el Insugirea fenomenelor din naturi se poate face dup un gablon unie. Mai mult. chiar, in predarea fizicii ar trebui si se creeze, printr-un proces sistematic gi continu, acele ,forme de gindire gi aptitudinile care si permits celor ce studiaza fizica infelegerea fenomenelor complexe ale lumii inconju- ritoare, cum ar fi, de exemplu, relativitatea, comportarea statistics, compor- tarea cuanticd ete. Cartea de faji incearcdé o prezentare a fizicii la nivelul postliceal. In diferitele (ari exista diferente intre volumul cunostinfelor acestui nivel de tudiu, dar in toata lumea exist parerea unanimé c& pentru pregatirea color igi vor aduce aportul lor Ja stiinja gi tehnica modern, nwvelal postliceal In insusirea fizicié are un rol primordial. De aceea cred cd prezentarea fizicii 1a nivelul postliceal nu trebuie #8 80 bazeze pe repetarea cunostintelor, predate anterior, ci trebuie sk presupunt insugite cunostintele fundamentale proprii fizicii de liceu. Totugi sistematizarea anumitor cunostinte foarte importante, predate anterior, sau ,justificarea™ prin alte mijloace a unor legi deja cunoscute sint dinevenite. [n'predarea cunogtintelor la acest, nivel nu este necesar si se reia toate capitolele fizicii studiate tn liceu. Scopul nivelului postliceal in predarea fizicii este duble: 4, 8d asigure acelora care au nevoie de fisicd ca un instrament auxiliar {n alte domenii ale gtiinfei qi tebnicii, cunogtinje mai largi gi tratate Ja un nivel superior celui din licen gi 88 pregéteasca gindirea fizicd pentru insugirea cunogtintelor de nivel superior, acelora care vor studia fiziea in continuare. Gitre eititorii care predan fiziea In fizic& mai mult dectt in orice alt disciplin’, exist# numeroase moduri de predare‘mai ales la nivelul postliceal. Aceasta rerulta din numarul relativ mare de c&rti de fizick de acest nivel existente tn literatura mondial gi care au figcare un mod particular de tratare. Cartea de fat prezinti’ modul de tratare gi de predare folosit de autor invaamintul superior tehnic. Materialul acestei c&rti poate fi ins& folosit si de cdtre profesorii de liceu 1a corcurile de fizicd. Cunostinjele do algebra Yectoriald care nu au fost predate in liceu dar care sint necesare pentru Infe- legerea cltorva capitole sint grupate intr-o anexa. Sint de parere c& predarii moderne a fizicii ti este specific un mod propriu de prezentare a fenomenelor din naturé gi anume: ,extragerea“ legilor din Japtele experimentale si apoi deducerea din legi, a teoremelor, cu ajutorul matematicii. Din lectille de fizick trebuie s& rezulte cu claritate sistemul de legi pe care se bazeazk explicarea fenomenelor fizice intr-o anumita etapa de studiu. In predarea fizieii matematica trebuie folosita ca un instrument de Iueru si nu ca un scop In sine. Trebuie combituta tendinta, extrem de periculoasé,de a reduce lectile de fizict, pentru acest nivel, 1 leetii de demonstx matice. Aceasta tendin}& este un refugiu coméd al celui ce predi fizica si ares a efect indepartarea auditoriului su de injelegerea fenomenelor fizice. Cétre cititorii care fnvafS fiziea Insugirea fizicii inseamna formarea unui sistem de gindire care 6% permit: intelegerea fenomenelor naturii. Concepfia ci natura este simpli este 0 con- ceptie falsd, care nu mimai c& impiedic& insugirea cunogtinfelor noi, dar ea deformeaza tnfelegerea fenomenelor din natura gi in special a acelor aspecte mai complexe ale naturii, pe care fizica a ajuns si Je elucideze in ultimul timp. Dificultatea insusirii fizicii consté in numarul mare de legi care trebuie invijate ca atare. Legile fizicii se invafa pe baza ,extragerii* lor din faptele experimentale gi nu prin deducerea matematicd a lor. La prima citire a lucrarii de fafa se pot lisa de o parte paragrafele sau capitolele care prezinta dificultati la Infelegerea Jor, de exemplu §§ 5.7, 6.5, 76, 8.7, 10.6, 10.7, 12.6, 13.3 g.a. Unele parti mai dificile trebuie citite de mai muite ori pentru a fi injelese. S& nu uitdm c& Infelegerea unor fenomene sau a unor rafionamente nu se poate obtine dintr-o daté. Ca gi descoperirea lor, care s-a facut treptat, Intelegerea lor se va realiza de asemenea gradat. Clari- ficarea ideilor in orice domeniu al fizicii se face dup mai multe citiri, dupa reflectare proprie gi dup rezolvarea a cit mai multor probleme legate de confinutul domeniului respectiv. Sint convins c& o incorcare de prezontare a fizicii care si satistacd cerin- ele acestui nivel nu poate reugi dela prima editie. Numai ,reacfia cititorilor, atit a celor care folosese aceasta carte in scopul prodaril elt gi a celor care © folosese in scopul invapirii fizici, poate decide continuarea unei astfel de tacerciri de prezentare. AutoralCoprinsul Capitolut 1, Introdueere 4.4. Obiectat fiziett. ° 1.2 Metoda fiziel....... u 41.8. Diviziunile firlit R XA. Legh, teoreme st detinitl. 13 4.5. Fenomenul masurari : 7 1.6, Serierea valorilor numerice... 18 1.7. Fundamentele ealentulut vectorial 20 Cpitolol 2. Noflunt fundamentale 2a, Difrimlle Male... 2.2. Cinematica 91 dinamica punctul 2.3, Cinematica $1 dinamice solidulul 24, Calorimetsia seseeeee 25. Orellatit st unde . 2.6. Electricitatea si magnetismul 2.7, Constanta Iul Avogndro ... Capitolul 3. savarianga gallletand 8.1, Relativitates mised. 96 3.2. Transformarea ecuatle! mused 37 3.3. Expresia viterel relative « 8 34, Mijearea aparenta dium .-..0.-0-.. 43 3.5. Migcarea clreulard relativa 2.2... 48 86. Dowd corpuel in migeare ereulard........ 47 3.7, Prineipiul Invariantet gallelene 20... 48 Capitolul 4, Invartanga lnstelatend 4.1, Experimentul lui Michelson gi Morley... St 2. Principiul invariantel elnstelntene ...... $2 3. Transformarlle Tel Lorentz. 55 |. Contractia spatiutul 38 4'5, Dilmarea timpulut 6 48. Compunerea vitezelor oe 17. Conetusie ..---. : Capitolul 3. Legite dinemtelt 5,1, Experimente fundamentale - oe 6 5.2. Lastea conservirit impalsului =... ° 5.3. Lagea Inertial sl legen fortet 2 ‘Teorema actluni sl reactiunit % Propulsarea rachetel 6 5. Lepile dinamie! m migearea cienlard... 79 tated MASEL es eeeeeeeeceeseee BE ReCapitolul 6. Fortele 6.1, Forte funlanientale si forte de Frecare.... 86 6.2, Reactiunite legaturitor en 8.3, Precizari la legen forte. %0 6.4. Forfelo de incrie in miscarea recllinie relatives. 9 65. Forfele de incrtic in miscarea virculard relativt %6 8.6. Lucrul fortei 9 87, Fortele conservative 2 103 CCapitolul 7. Dinaniea sottdatut TA. Generali 1s 9. Central de mass. 18 73. Rehilibrul corpulul solid cee at 74, Caleulul momentulul de inertie «22+. 119 715. Dinamiea rotatie: 5 i 6 7.6. Translatia si rotatia ny Capltolut 8. Gravitate 8.1. Legea Iul Newtor 122 82, Cimpul gravitational 2128 8. Migcarea telativd in cimpal gravitational 127 B.A, Lucrul forfel gravitationale 129 85. Migcarea pe orbita gravitational 131 8.6. Evadarea din cimpul gravitational 136 87, Cllatoria Pamint-Lund-Pimint 2... 140 84, Conchuxie “7 Capitolul 9. Energia 8.4. neg oes wl coe otal... 49 92, Energia de + 150 9.3. Transformarea energiel 2183 94, Eehivalenja masivenergle <0... 00.+. 154 9.5. Legea conserviril energie . 159 9.6, Energia termicd gi energia interna ...... 162 9.7. Principle fizice ale energetic 216s: CCapitolul 10. Mecanten statistied 10.1, Legea gazulul perteet .....-.-.--+- 170 10.2. Teorfa cinetich gazelor co 14 10,3. Energia cineticd moleculard ....2-.2.. 177 104, Distrbujia molecalelor tm atmosters.- 178 105, Legea lul Boltemann 181 10.6 Distribujia vitesstor molecullor .....- 188 10.7, Atmostera planetelor + 188 Capltolut 11, Leyes intit a termodinainel! ‘Sistem st stare ceceeses 19H Legea inti a termodinamiell pentru procescle udiabatice 193 Caleulul lucralui t9 schimbarea de stare 194 Procesul izoterm : 196 Procesul adiabate w Exprimarea generals a legit Intth 2. tee modinamicii Procescle ciclice mionoterme 203 Capitolut 12, Tegea a down w termodinanstett 12.1, Clelul Carnot direct 206 2. Cielul Carnot inversat : 209 123, Relajia re Ge. Qn Te st Ty, aut 12.4, Enuntul legit a doua a termodinamiell 213 125. Teorema tal Carnot... 24 12.6, Aplicarca cichului Carnot lnversat...... 215 127, Entropia 218 Capitotul 13, Ouellet sf unde 1st. Oseilatt i sllatort 221 1:42, Compunerea osellailor 2s Vk, Anal Fourier « «| 227 LAL Propagarea oscilailor 232 155. Coerenta 236 186. Bfeetul Doppler Capitola 14, Lege electromaguetismutat 41.1. Fenomene fundamentals - 243 14.2. Cimpul electric In vid... 246 143. Caleulul etmputul electric + 250 144, Potentialul electric . 251 145. Clmpul magnetic tn vid. 253 145, Forfele tm elmpal electri 51 maynetc. . 256 Capitolul 15. Cimpal electromagnetic 154, Sempifieatia fuxulul totat 261 182. Semnleajin rule =A 183, Rent hi Maxwell 0. bar {6:4 Propagate eimpull htromagaeie «270 155. Vier de propagere ve Zs 186. Energia cdmputl cetromagnele 2229 ‘Anexa 1, Galeutut integrated f oF de 22 Anexa 2. Conslaié lie fuhdaenae am ‘Aneta 3 Slama! Iteration 23 ‘Anexa 4. Elemente de algebrd s1 analiza vectorial 287Capitolul 1 Introducere 4.4. Obieetul fizieit Fizica deserie Iumea inconjuratoare de la microcosm (structura mole- eulelor, a atomilor sau a nucleelor) pind la macrocosm (structura sistemului solar, 2 nebuloaselor seu a galaxiilor), cu un cuvint, fizica descrie Universul in care traim. Universul este nemarginit atit n sensul dimensiunilor mari (ce descoperd sisteme astrale la distanfe din ce in ce mai mari) cit gi in sensul dimensiunilor mici (dupa ces-au pus in evident particulele, numite elementare, so cauta astazi quarkurile care ar constitui pe celelalte). In tabelul 1.4. sint date citeva exemple de lungimi foarte mari si foarte mici din naturd. Tebetot 11 Langlmd foarte mari si foarte miel im natard Lovgimen Metrt Ast-leming Diametrul Universulat ~ 108 Diametrul Galaxie ~ 10 Diametrol Pamiatalai Diametrul planetel Hermes* Diametrul molecuiei ‘Diametrul atomulu Diametrul nucleulut © descoperité de Reiamath tn 1937gil 10 INTRODUCERE Pe ling lungime, o alt m&rime care joack un rol foarte important in descrierea Universului este timpul, pentru e& fenomenele din naturi au o anumité ,duraté, Fizica descrie atit fenomene cu durati foarte mare, de exomplu, Yormarea si evolutia Universului, elt gi fonomene cu durata foarte micé, de exemplu, dezintegrarea particuielor elementare. Tabelul 1.2 da citeva exemple de virsta sau durata medie a unor fenomene. Virsta este durata unui fenomen pind in momental observatiei; fenomenele statistice sint carac- terizate prin durata medie. Taberol 12 Vieste ‘2 uner fenomene naturale Fenomenal Seeunde Ant Virsta unet ealaxti 108 Virsta sistemulul solar 5,010" Durata medie a nucleutui *1r 4510" Durata medie a nucleului C 57108 Durata medie @ nucleului Co 53 Darata medie a neutronuut Durata medle a mezonulul p+ Durata medie a mezonului x? De-a lungul anilor gi in special In ultimele decenii obiectul fizicii a devenit din ce in ce mai complex. Posibilitatea cunoagterii legilor dupa care se compor- ta substanja de la atom pind la galaxie a crescut. In aceasté acumulare de cunogtinte, In continu& erestere, exist, totugi, o idee de baz& care caracteri- zeazi structura Universului de la microcosm la macrocosm; aceasta s-ar putea numi ,structuré discontinud* sau ,cuantificare" sau chiar ,atomism" Toatd lumea'inconjurdtoare ste formata’dintr-un numar limitat de particule elementare care stau la baza formérii atomilor. Se cunose astizi 105 specii atomice (elemente), ale ciror nucle prezint o diversitate destul de mare; numérul speciilor nucleare cunoscute se ridic& la 1 500. Toate corpurile din naturd sint formate din molecule in a clror constitu- fie intra mai mulfi sau mai putini atomi. Corpurile vii contin molecule foarte mari, de exemplu, edificiul moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) are 408...40 atomi. In organismul uman intré un numar de 101 celule, fiecare celuli cu 10¥...10! atom. Substanta” din Univers se caracterizeazi mai ugor prin numarul de nucleoni (protoni gi neutroni), deoarece in cea mai mare parte aceasta sub- stanfa se glseste sub forma de plasma. Numérul de nucleoni din Univers este apreciat astazi, din numarul stelelor si galaxiilor cunoscute, la 10® nu- cleoni, cu un factor de nesiguranta de 100; in Soare sint 10% nucleoni, iar In planeta Jocuit’ de oameni 440% nucleoni. Substanta din Univers ‘este conjinuta in 10°/1057 — 10 stele*, iar acostea sint grupate in galexii, Galaxia noasir& (fig. 1.1) avind 2404 stele, © In acest calenl sa lisat deoparte substanja planetelor, deoarece masa acestora este neglljabild fad de aceea a stalelor.METODA FIZICIE 1.2. Metoda fizicii Metoda fizicii const in modul de ,descriere“ a fenomenelor fizice. De- sorierea acestor fenomene se face dupd un procedeu caracteristic acestei disci- pline. Insugirea procedeului de descriere & fenomenelor fizice trebuie s& fie obiectivul initial al celui ce vrea si invete fizica. In plus, trebuie subliniat de la Inceput ci procedeul dé descriere a fenomenelor fizice estecaracteristic unei etape de dezvoltare a fizicii si ca atare si unei anumite etape de studiu al fizicii. lata oiteva din caracteristicile acestui procedeu. In primul rind, descrierea fenomenelor fizice are nevoie de un instrument matematic, Alegerea' celui mai adecvat instrument matematic este o problema de experienta*. Pentru etapa de studin a c&rtii de fata, etapa postliceala, ca gi in aceea liceal8, instrumentul matematic trebuie s& ‘fie cel mai simplu, Fig. 1.4 Forme gala Sourele $, mlyearen ailyearen Galaxtel Se observ Galaxie # dar corect, gi care s& conducd totugi la acoleagi rezultate ca gi cel folosit intr-o etapa superioard. De exemplu, la compunerea vitezelor in migcarea relativa, se poate renunta la exprimarea vectoriald, Iucrind cu mobile ce se miged pe aceeagi directie. Dar in expunerea legilor electromagnetismului nu se poate renunta, in aceasta etapa, la divergen}a gi rotor, doud concepte matematice, dar pline de semnificatit fizice. In al doilea rind, deserierea fenomenelor fizice se bazeazd, intr-o anumité etapa, pe un sistem de legi extrase din experimente. Sistemul de legi al fiicii poate diferi de lao etapa de studin la alta, dupé cum diferé de la o etapa de dezvoltare a fizicii la alta. De exemplu, intr-o etap anterioara erau expuse egile gazelor (Gay Lussac, Boyle Mariotte, Charles ete.) pe cind in etapa * In aceasta carte se folosese termenll: experiment si experlen(a, a edror precizare este necesard. Pentra stabilirea sau verficarea nel leg! se exectth un experiment (au 0 experien{a), ine montajol ezperimental poate fi mai imp sau mai conplicat. Prin executarea multor expe. ‘rimente studental seu cercetdtorul cgtigh experlen{d; ceca ce li permite acestula #1 descopere Iueruri noi este experienfa sa reallzaté prin efectuarea multor experimente §12§13 12 INTRODUCERE actual descrierea fenomenelor in gaze se face cu ajutorul unei singure legi ‘a gazelor din care se dedue, ca teoreme, aga-zisele plegi* din etapa anterioard. De asemenea, intr-o etapa’ de dezvoltare mai veche, descrierea fenomenclor electrostatice se fcea cu legea Ini Coulomb, din care se dedacea teorema Tui Gauss, pe cind astazi aceleagi fenomene se descriu cu legea lui Gauss, din care se deduce teorema lui Coulomb. Asupra problemei legilor gi teoremelor se va reveni in § 4.4. In al treilea rind, descrierea anumitor fenomene ale fisici se face cu o metoda insr-un capitol $i cu. alta metodd tn alt capil. De exemplu, tn mecanica corpu- rilor macroscopice metoda determinist& este folosita din plin, dar in mecanica particulelor elementare nu se mai poate folosi aceeagi metod’. Nu se poate construi o imagine a lumii microfizice, numai pe baza legilor deterministe ale macrofizicii. In fine, in al patrulea rind, descrierea unor fenomene fizice se face prin aprozimapii. Intr-o anumita etapa de studiu se concope un model simplu al fenomenului, cu ajutorul unor ipoteze simplificatoare. In alta etapa, modelul Tenomemului se modific& ca s& se apropie mai mult de rezultatele experimentale obtinute intre timp gi aga mai departe. Ca exemplu de acest mod de descriere a unui fenomen fizie este migearea electronului in jurul nucleului atomului. Ce simplu este atomul Tui Bohr gi ce modele au apirut ulterior pentru a inter- preta toate datele oxperimentale! Caracteristicile, menfionate mai sus, ale procedeului de studiu folosit, 1m fizied, arati, pe de o parte, deosebirea esentiali intre fizicd gi celelalte discipline, de exemplu matematica, iar pe de alti parte, dificultatile mari care apar in predarea fizicii gi in invajarea oi. Cu cit caracteristicile sistemului de descriere folosit in fizic& sint mai bine precizate de la inceput, cu atit cititorii acestei carfi vor infelege mai bine drumul parcurs in descrierea feno- menelor fizice. 4.3. Diviziunile fizieli Dezvoltarea aproape explozivit a fizicii, din ultimele decenii, a condus la 0 diversitato impresionant de mare a subdiviziunilor sale. Clasificarea irtilor componente ale fizicii se poate face din mai multe puncte de vedere. Gittoral teebuie 84 cunoascd, ined de la inceput, clteva din ele, pentru cd In unele capitole va face apel ia bibliografie suplimentard gi el trebuie s& stie cum si 0 eaute. Cea mai veohe imparfire a fi fandamentale, de exemplu: mecanica, cildura gi termodinamica, oscilafii si unde, lectricitatea gi ‘magnetismul. Aceast& clasificare are réd&cini adtnei in istoria fizicii gi este folosita incd de mulfi autori. ‘Pornind de la structura substanfei si considerind drept criteriu de clasi- ticare pargile componente ale substantei, fiziea poate avea urm&tosrele diviziuni: se bazeaz& pe gruparea fenomenelorEGI, TEOREME SI DEFINITI gl4 fiziea molecular, fiziea atomic’, fizica nucleara, fizica electronica, fizica particulelor elementare. Fizica plasmei Dupi starea substanjei, clasificarea fizicii este: fizica solidului, fizica lichidelor, fisiea gazelor, fiziea plasmei. mages In fine, se mai foloseste o Impirtire a fizicii in funcyie de uncle aspecte ale naturié care au impus concepfii noi in fizicd gi care au revolutionat ideile noastre despre lumea inconjuritoare: Pig. 1.2. Bxompta do tntrepitcua- dere @ unor domenil ale’ filell fizica rolativista, fizica statistic’, fizica cuantica. Astizi, diferitele diviziuni ardtate mai sus se intrep&trund gi in manualele moderne de fizicd, autorii recurg la solufii aparent inconsecvente in clasifi- carea fizicii. Cursul de fizic8 al lui Feynmann* gi cursul de fizicd de la Ber- keley** sint cele mai bune ilustréri din acest punct de vedere. Un exemplu de Intrepatrundere a capitolelor fizicii este aritat in figura 4 In cartea de fafa s-& recurs la clasificarea care tine seama de cunostin- jele presupuse acumulate din studiul fizicii-de licen gi de scopul propus: acela de a oferi cititoralui posibilitatea de intelegere a celor mai recente descoperiri din fizied. 1.4. Logi, teoreme gi definifit In descrierea fenomenelor fizice legile, teoremele $i definitiile au ‘un rol bine determinat, care trebuie si fie perfect tnsugit de cel ce vrea sf invele fizica. Tntr-un fenomen sau grup de fenomene asemindtoare legea deserie mate- ‘matic esengialul, sub forma unei relafii matematice intre mérimile caracteris- tice. De exempla, pentru descrierea fenomenului gravitajional (numit atractia universal, tn fizica de liceu), legea lui Newton exprimé matematic legitura intre masele celor doud corpuri, distanja dintre ele gi constanta gravitatio- nal&. Important este faptul o& fizica descrie gravitatia prin legea Ini Newton 3i nu oxplicd de co legea lui Newton are aceasta forma. Fisica nu poate spune fn etapa actual de ce corpurile se atrag proportional cu produsul maselor \- Feynman, R. Leighton, M, Sands, Fisiea modern (2 vol.) E.T., Bucuresti, 1960, 1970 2 xx Berkeley Physice Course: vol. I, Mechanics (Kittel, Knight, Ruderman), vol. 11, Elecricity and Magnetism (Porcel), vol. Ii, Waves and Osciiations (Crawford), vol. 1V, Quantum: Physles (Wichmann), vol. V, Statlelical Physics (Reif) McGraw Hill, New York, 1965... 1970.§ 14 INTRODUCERE inyers proportional cu pitratul distantei dintre ele; ea aratd numai cum se petree Iucrurile in natura. Din legea gravitafiei a lui Newton se pot demonstra cu ajutorul relatiilor matematice mai multe teoreme. De exemplu, se introduce prin definitie cimpul gravitational g, ca raportul dintre forfa gravitajionalé F gi una din mase m, Pentru un corp de mask m care se migc& pe o orbitd gravitationala circulars, forfa lui Newton mg este egal cu forta de inerfie centrifugd mo? /R, v fiind viteza pe orbita circulard, iar R raza orbitei citculare mg = De aici se deduce viteza corpului pe orbita circulars v- Vz R care constituie o teoremi dedusi din legea Iui Newton; aceasti teorema se oate numi teorema vitezei pe orbita gravitationald’ circular. Teorema include in ea o explicatie: viteza pe orbita circulara are aceasta forma deoa- rece s-a admis legea lui Newton ca atare. Cu alte cuvinte, dac& pentru lege nu se poate pune intrebarea: de ce are aceastd forms ?", pentru teorema se poate pune aceasta intrebare i fizica d& un raspuns explicativ. In general, pentru stabilirea unei teoreme este nevoie de o relatie de definitie prin care se introduce o anumit4 mirime, aga cum s-a introdus mai sus elmpul gravi- tafional In functie de forfa gravitationala si de masd. Prin urmare, o lege fizicd descrie matematic un fenomen fara a furniza vreo explicafie cauzald. Aceasta situatie este asemAnitoare cu a axio- melor din matematicd. Fizica nu oferé semnificapia unei legi, in sensul ci nu arata de ce o lege este data cu formularea respectiva. Cu privire la aceasta, Max von Laue®* spune: ,Fizica nu poate gi nu trebuie si ofere mai mult. Explicatia unui proces natural poate consta in a-] pune in relatie cu alte procese, prin intermediul unor legi cunoscute ale naturii. Cind se vorbeste despre deducerea unei legi trebuie sk ne gindim la eztragerea ei din faptele experimentale si nicidecum la demonstrarea ei matematica din alte expresii mai generale, Dacd o relajie fied ponte fi demonstraté matematic, atunci acoasta rolajie nu este lege ci teorema. Unei teoreme i se poate cere semnifi- cafia gi aceasta poate fi daté numai in funefie de legea din care a fost dedusd. Consideratille facute in acest paragraf trebuie sa constituie un ghid pen- tra incepitorul tn studiul fizieii. El trebuie si admitd legile ca atare si si nu caute explicafia lor intr-o anumita etapa de dezvoltare a fizicil. Aceasta precizare este necesar& deoarece, In timp, descrierea fenomenelor fizice devine mai profunda gi se gésese legi mai generale, in sensul ca unele legi considerate ‘ Semnul a se foloseste pentru expresia egal prin defiitie” Max von Laue: Istorla fisielt, EA. stilntifick, Bucuresti, 195, p. 29.LEGI. TEOREME $1 LEPINITIL astazica atare devin teoreme. In aceasta consta dificultatea invatarii fizicii pe de o parte numérul legilor este foarte mare, iar pe de alta parte, ansamblul logilor fizicii se schimba in timp. Trebuie precizat c& fizica de liceu se bazeazi pe aproximatiy 40 de legi, pe cind intr-o etapa postliceala se Iuereaz& cu-aproape 400 de legi, unele din legile din fizica de liceu devin teoreme In aceasta etapa. Intr-un stadiu mai avansat al studiului fizieii se intilnesc din ce in ce mai multe legi din cauza numarului mare al legilor de material care descrin pro- prietapile materialelor. In sistematica fizicii se intilnese i principii, de exemplu, principiul con- servirii energiei, principiile termodinamicii ete. Prin principiu’se intelege adevarul fundamental care nu se extrage dintr-un anumit experiment, ci se impune prin faptul c& nu este infirmat de nici un experiment. In timp, fizica experimental a ajuns la anumite experimente, din care s-au putut. deduce, pe alte baze, principiile. De aceea, in prezentarile moderne ale fizicii, exista Lendinja ca ‘prineipiile a8 fie considerate legi; de exemplu, se. vorbeste de logile termodinamieii in loc de principiile termodinarnicii. In continuare se va arta deducerea unei teoreme dintr-o lege, cu ajuto- ul unei definitii, pe un exemplu din geometric: geometria este de fapt primul capitol al fizicii, Exemplu In geometric, una din cele mai importante legi este aceea care arati cH lungimea La circumferintet cereului este proportionals eu dlametrul D al cercului const, D ste o constantd universalé ca si'constanta gravi- tatiei sau constanta Isi Planck, Determinarea scestei constante se poste face experimental prin mésurarea Tungimil circumferintel gi a dlametrulul unui cere. Raportul acestor doud lun- simi a R=3i. Valoarea exact constantel universale = va fi digcutata mai departe, Deocamdata se pre- Claeazd 8 aceasti lege a geometriel aflrma c2 dlametrul unul eere se cuprinde tn circumferinta, 4a de 3,14... of. Este lpsit de sens tizie s8 se pund Intrebarea de ce diametrul se cuprinde de 3,14... oFi In elreumferinga cercului respectiv. Accastd lege a geometrisi, de allel, ea orice lege @ firili, nu furnizeazk o explicatle cauzalf, cf red numai un anumit fenomen. De refi. nut: co eft constanta x este dcterminata mal exact, ev ait legea respectivi este mai exactl, Introduetnd, prin definitle, raza cercului r=: 27/2, se poate sere legea de mai sus sub forma, L=nD=2sr Din aceasta lege se poate deduce matematic aria suprafetel cerculul. Pentru aceasta se introduce lunghiul elementar dx prin relapia de definitie dame unde ds este lungimen arculul elementar (figura 1.3). Ca urmare, aria supratetel cerculul este faa Qevar (rasa g14 Pig. 1.3. Pentru dettalpia unghin- Jul plan 1 pentra ealoafal ariot ‘suprafefel cercalal 5g 14 Fig. 1.4, Calealal constantel wnl- Nersale 7, pela aproximatll sucee- tle, ex raportal diatre perimetral poligonatal regulat Inseriptbl eu N= 2" laturt (2 > 2) sl dinme- tral cereulal, egal ea dlagonata Poligonnlal rogalat Jnseriptibil INTRODUCERE Integrala efectutndu-se pentru (oat aria cerculul, adied pentru Intreg domenlul de variagle al unghlului a gi al razet r a (8, a= (Mae (Fear = on™ o 2 ‘dedusd dinte-o lege. Semmniticatia sau explicatia 'coremel constd tocma 1m deducerea ei din lege. (Cu privire la delerminarea conslaniei n. S-8 spux mai tnainte ef valoares constantel 7 se poate determina experimental, misurind dlametrul gi lungimea cireumferinfei unui cere. Dacit se foloseste o metoda precist pentru mfsurarea acestor lungimi se poate obtine mumarul cu patru sau chlar cincicifre semnificative, S-ar putea gis! metode cxperimentale si aaah Precise pentru a obtine mai multe cifre semnificative fl a cunoajte mal bine accasts constants Important a geometriel. Exist insi gi o alta cale de determinare a constantel x $i anume prin calcul, Cu ajutorul teoremet Ini Pitagora te poate calcula tatura umut poligon regulat inscriptbil In functie de rara cerculul, In acest fel rezulta expresia perimetrului pollgonulu regulat inscriptibil gl aumdrul = poate fl aproximat prin raportul dintee perimetral acostut ppoligon si dublul razel, Dublul razel, adicd diametrul cerculul, este totdeauna egal cu dlagonala poligonului regulat inscriptibil. Pentru ugarinta caleululul se pleaca de la pAtrat ¢b se dublears ‘mereu numarul laturiler, folosind de flecare datA teorema Iui Pitagora pentru caleulul laturit poligonului respect. De exemplu, Intura pitratulul caleulats cu ajutorul teoremel lui Pitagora find YER, lature octogonului se determing, tot prin intermediul teoremel lul Pitagora, din semilatura pAtratull fl din diferenta dintre raza 2 gi apotema pitratulul, dupd cum se vede tn figura 1.4. Raportul dintre perimetral poligonulat regulat Inscriptibil cu N = 2 laturl (x > 2) s1 am EYL — ot cos (ot + 9) = — ty (2.46) ae Cele trei marimi, elongatia, viteza gi acceleratia, au valorile arktate in ta belul 24 1 aint reprezeniate grafic in figura Elongatia y— Reprezentarea de ‘longeych, viteze qi aceeler{iel Viteza » — in eazal une! oselail meaner Acceleratia a Oscilatiile locale ale unui mediu elastic (solid, lichid seu gazos) nu pot, rémine izolate in locul in care iau nastere. Datorita fortelor de interactiune dintre particulele mediutui, arestea sint antrenate si incep s% oscileze cu 0 intirziere cu atit mai mare. cu eit distanfa lor fafa de locul de perturbare §25 31§26 NOTIUNI FUNDAMENTALE iniial este mai mare. Ansamblul oscilatiilor diferitelor particule ale mediului se numegte undd. O oscilayie armonic& 4X nagtere unei unde armonice: ecuatia undei armonice derivata din relatia (2.14) este y= A cos o('-4) (2.47) Aceasta relatie exprim& elongatia y, la timpul t, intr-un punct aflat la dis- tanfa s de sursa de oscilafii; » este viteza de propagare. Din punetul de vedere al orientarii perturbatiei fat de directia de pro- pagare se disting unde longitudinale gi unde transversale. La undele longitudi- nale elongatia este fie o marime scalard, fie 0 marime vectorialé orientata in direcfia de propagare. La undele transversale elongatia este o marime vectotialé orientata perpendicular pe directia de propagare. Pe clnd oscilatia este caracterizaté printr-o variafie In timp, unda este caracterizaté printr-o variafie in timp gi spafiu. Marimea caracteristic’ oscila- fiei este frecvenja v; unda se caracterizeazd prin frecventa y gi prin lu de unda 2. O oscilatie de o anumitd frecvent& di nagtere unor unde de Jungimi de undé diferite, in medii diferite, adicd pentru viteze de propagare diferite. Pentru un anumit mediu, relatia intre lungimea de und 2 si frev- venta v este hive (2.48) unde » este viteza de propagare in mediul respectiv. ‘Marimile care apar in studiul oscilafiilor gi undelor sint de aceeasi naturé cu acelea studiate in celelalte capitole ale fizicii: in geometrie, in mecanicé, fn electricitate ete. Astfel, in cazul vibratiilor mecanice elongatia poate fi deplasarea geometricd a unei particule sau a unui corp; in acustica elongatia poate fi dilatarea sau suprapresiunea; in cazul radiafiilor electromagnetice elongatia este cimpul electric sau cimpul magnetic, dar gi tensiunea electrica sau curentul electric. In afara acestor mérimi ‘mai intervin si celelalte mirimi caracteristice oscilatiilor gi undelor: frecventa, pulsatia, tungimea de unda etc., care pot fi definite cu ajutorul marimilor stabilite in cele- lalte capitole ale fizicii. Prin urmare, in studiul oscilajiilor gi undelor nu este necesard vreo mérime fundamentalé noua. 2.6. Blectricitates si magnetismul Desorierea fenomenelor electrice gi magnetice ridicd dificultagi dintre cele mai mari, datorit numeroaselor legi care sint necesare pewtru explicarea acestor fenomene. In acest. paragraf nu vor fi tratate legile electricitatii yi magnetismului, ci se menfioneazi numai e& numirul mare de marimi noi, specifice acestui domeniu, ridicd problema alegerii marimilor fundamentale. In urma eu citeva decenii acest capitol al fizicii era prezentat, chiar la nivelul fizieii de liceu, cu clteva sisteme de unitati fundamentale, deci cu mai multe in ceea ce priveste alegerea mirimilor fundamentale. Aceasta situatie ppersist& Inc& gi astazi la nivele superioare de studiu al fizicii gi in unele cazuri, de exemplu in fizica teoreticd, folosirea mai multor sisteme de unitéfi este chiar inevitabil’,ELECTRICITATEA $1 MAGNETISMUL ‘Trebuie precizat cA tn literatura moderna existd tendinta ca Ia nivelul postliceal si se foloseased un singur sistem de unit&ti; aceasta inseamni alegerea unei singure mérimi fundamentale pentrn electricitate gi magnetism, aga cum se procedeazé si in fiziéa de liceu. Studiul elgctricitafii se tncepe In fizica de liceu cu legea lui Coulomb, care exprima forja dintre sarcinile g si q', situate la distanja d Fa Amel unde ¢ este permitivitatea mediului in care se gisesc cele dowd sarcini elec- rice. Pri jia matematica a legii lui Coulomb se introduc dou marimi noi: sarcina g si permitivitatea e; distanta d si forfa F fiind definite din vapi- tolele anterioare ale fizicii. Ca urmare, este necesard alegerea uncia din cele dou’ marimi ndi, ea marime tundamentalé-Se poate alege, in mod conventio- nal, sareina electric ca marime fundamentali, ceea ce inseamna ca se alege arbitrar unitatea de mdsurare a acestei mirimi. Alegerea sarcinii electrive a marime fundamentald este in concordant cu un aspect particular al acestei ‘mérimi si anume, faptul c& sarcina electric’ este o marime discontinua. Orice sarcina electric& este un multiplu al sarcinii electrice elementare e. Cele dowi particule principale care intra in constitutia substantei, electronul si protonul, au sarcinile electrice —e si, respectiv, +e. In consecinti unitatea de sarcini electric numits coulomb (simbol C) s¢ defineste ca un anumit numar de sar- ini electrice elementare, de exemplu un anumit numir de electroni. Acest numér poate fi ales in mod conventional, deoarece este vorba de o unitate fundamental’: (2.49) 1 C= 6242-10 Din punct de vedere metrologic amperel este mai usor de determinat decit coulombul. Definind amperul ca unitate fundamentali, prin intermedi forjei lui Laplace, coulombul rezulta ca unitate derivat#, 1C = 1A x 1s. Dar in aceasta etapa de studin al fizicii, este mai comoda deserierea fenom nelor electrice cu ajutorul sascinii elect“ice ca marime fundamentald si deci cu coulombul ca unitate fundamentali. Coulombul este o unitate SI si deci folosirea sa ca unitate fundamentalé nu este in contradictie cu utilizarea estui sistem de unitati. Toate celelalte mérimi electrice pot fi definite cu ajutorul a patru mérimi fandamentale: Jungimea, timpul, masa i sarcina.electricé. sistemul de unitati propriu electricitatii este cel bazat pe uni mentale: metru, secunda, kilogram gi coulomb. Este important de sul ch magnetismul nu are nevoie de o mdrime fandamentald noud. Magne ‘este un aspect al miscdrii sarcinilor electrice gi deci nu necesita marimi speci fice. Nu exist in naturd nici un corespondent magnetic al sarcinii electrice, deoarece la un magnet. nu se pot separa polii, oricit, de mici ar fi particulele de divizare a magnetului. Prin urmare, fenomenele magnetice sint descrise cu aceleasi marimi fundameniale cu care sint descrise fenomencle electrice, iar sistemul de unitati fundamentale este acelasi atit in electricitate cit. Bi in magnetism. La inceputul acestui paragraf s-a folosit ca punct de plecare in studiul electricitaii lezea Iui Coulomb, care exprima forja dintre doud sarcini elec- trice. Aga se procedeazi in fizica de Jiceu gi chiar in unele céryi de nivel supe- > § 26 33§27 34 NOTIUNI FUNDAMENTALE rior. Dintr-un punct de vedere mai modern, in descrierea fenomenelor elec trice nu se roai pornegte de la legea !ui Coulomb, ci de la o alta lege, numita legea lui Gauss, care’ exprima fiuxul cimpului electric produs de o sarcind electricd. In acest caz, expresia (2.19) se deduce matematic din legea lui Gauss gi devine astfel ‘teorema: teorema lui Coulomb. Din acest punct dr vedere médern se va prezenta electricitatea in cartea de fata. 2.7, Constanta Ini Avogadro Moleculele care intré in compozitia substantei sint formate din atomi. Cel mai ugor atom este atcmul de hidrogen ; ceilalti atomi sint mai masivi *, masele lor fiind apropiate de multiplii intregi ai masei atomului de hidrogen, Pentru misurarea masolor atomice nu se folozegte masa atomului de hidrogen, io valoare foarte apropiata de aceasta = 1,660 «10-7 kg numité ,unitatea atomick de masa“. In ceea ce priveste alegerea acestei valori pentru unitatea u, Lrebuie precizat c& in procedeul de masurare a masei atomilor, atomul de referinjé nu este hidrogenul, ci carbonul. De aceca, unitate atomicé de masa reprezintd a 12-a parte din masa atomului nucli- dului #C, ‘Masa alomicd m a unei specii atomice (element chimic) este media pon- deraté a masei izotopilor respectivi; ea se noteazd cu m gi se exprima in uni- tali u. Exemp! hidrogenul Hm heliul, = Hem 41,0080 oxigenul Q m= 15,999 4.0026 clorul Cl m = 35,453 Masa moleculard M a unei speci moleculare (substanta chimic&), expri: mat& de asemenea in unitéti u, se obtine prin Insumarea maselor atomice m, ale atomilor componenti M=Dm De exemplu: hidrogenul I, M = 2,0160 apa 1,0 M = 18,015 oxigenul 0; M = 31,998 — acidul clorhidrie HCl M = 36,464 ‘a urmare, atit masa unui atom cu ajutorul unititii atomice de mas si masa unci molecule se exprimi masa unui atom = mu masa unei molecule = M-u Marimile ,masa atomica" gi ,masa moleculara" sint_numere pe cind masa unui atom", respectiv, ,masa unei molecule” sint marimi exprimabile in unitatea de masé: kilogramul. * Prin .masiv® se Infelege. mast mai mare".CONSTANTA LUI AVOGADRO Pentru formarea unei molecule dintr-o substanta trebuie s& reactioneze ‘un anumit numir de atomi; de exemplu, pentru formarea acidului clorhidric (HC) trebuie ca un anumit numar de atorhi de hidrogen s& reactioneze cu acelagi numar de atomi de clor. Intrucit pentru formarea substantelor este mai important numarul de particule (atomi sau molecule) dectt masa lor se Toloseste conceptul de kilomol. Un kilomol (simbol kmol) este cantitatea de substanfé care confine un anumit numdr de atomi sax de molecule si anume un numdr egal cu constanta lui Avogadro. Constanta lui Avogadro -€ este prin definifie inversul unitajii atomice de mas& 6,023 - 10% kmol? adicd reprezintd numarul de unitati u dintr-un kilogram. Cu alte cuvinte, constanta lui Avogadro reprezint numarul de atomi en masa egal cu u, confinufi intr-un kilogram. In unele c&rfi constanta se serie 6,023- 10% molecule/kmol, dar trebuie precizat e& aceasta constant tu se réferd numai la numarul de molecule, ei gi la numarul de atomi. Pentru © molecula monoatomic’, de exemplu heliul, se poate scrie 6,023 - 10% ato- mifkmol. Dac8 intereseazk numarul de atomi de un anumit fel dintr-un kilomol trebuie si se eunoased formula chimick a moleculei care confine specia ato- mica respectiva. De exemplu, numarul de atomi de hidrogen este in HCl 6,023 - 10% atomi /kmol in H,O 2 x 6,023 - 10% atomi /kmol Un kilomol din orice substanta are acelagi numar de molecule, dar masa acestei cantitifi de substan{’, adic& masa unui kilomol (notatA meni) eate diferité de la o substanfa la alta gi aro valoarea data de produsul intre con- stanta lui Avogadro si masa unei molecule, tum u mma = St- Mw adicd masa unui kilomol este egald cu masa molecular in kilograme. Astfel, un kilomol de apa are 18,015 kg, iar un kilomol de acid clorhidric are 36,461 kg, dar 18,015 kg de apa gi 36,461 kg de acid clorhidric contin acelasi numar de ‘molecule. Pentru formarea a 36,461 kg acid clorhidric este necesar 1,008 kg hidrogen 3i 35,453 kg clor, deoarece pentra formarea unui kilomol de acid clorhidric trebuie un kilomol de hidrogen atomar gi un kilomol de clor ato- mar. Daca se folosese un kilomol hidrogen molecular si un kilomol clor mole- cular se obfin doi kilomoli de acid clorhidric, deoarece moleculele de hidrogen si clor sint biatomice gi reactia chimic& reapectiva este Hy + Gy = 2HCI © marime importanta in studiul gazelor este numarul de kilomoli v definit prin raportul y= masa de substanté /masa unui kilomol Numérul de kilomoli este un numir pur, deoarece atit masa de substanta cit gi masa unui kilomol se exprim’ in kilograme. $27 35Capitolul 3 Invarianta galileiana 3.4, Relativitates migedrii Orice migcare .pe care o producem sau la caro participim se executd pe planeta Pamint flat’ in migcare in jurul Soarelui. P&mintul, in afara migcérii anuale pe orbita sa, efectuatd cu viteza de 30000 m/s, in medie, ‘mai are o migcare de rotafie zilnica, datorité cdroia viteza unui punct de la suprafaja sa variaz8 de la 500 m/s, la ecuator, pind la zero, la poli. In fino, Soarale tnsugi se migod fata de stelele vecine din Galaxia noastrd, on vitena de circe 20 000 m/s, in timp ce Galania se miged fal de alle gelaxit din Uni ve Dupa cum se observa nu se poate vorbi despre viteza absoluta a unui corp. In migcarea unui corp se misoard pitesa relating {afi de un alt corp sau, mai precis, fata de un anumit. sistem de refering. Cind nu se mentioneazi corpul sau sistemul de raferinf& se subintelege c& ne referim la Pimint. Se IntiInese misedri relative mai mult sau mai putin complicate. Majori- tatea mecanismelor din’ maginile moderne sau deplasarea navelor cosmice fers asemenea exemple. Astfel, o nav lansata de pe Pimlnt poate fi carac- terizata, la inceput, printr-o viteza relativa faja de Pamint, important pentru evadarea din cimpul gravitational al planetei noastre, apoi printr-o vitezi relativa fay de Soare i in fine, printr-o vitezd relativa fad de o alt& planeta, de exemplu, Venus sau Marte, viteri esenfiala pentru efectuarea programului de zbor. Dac programul prevede ajungerea pe alta planeta este necesar s& se poata prevedea viteza relativé a navei faya de planeta gazd8, vitezi nece- sar pentru a depune in bune conditiuni pe suprafata acesteia aparatura de investigatie sau cabina cu echipajul navei. Conform consideratiilor fécute rezulta c& un corp are la un moment dat mai multe viteze relative, fiecare din acestea raportata la un anumit sistem de referinta. Ceea ce intereseazi in cazul unei migcari este determinarea vite- zai relative a unui corp fajd de un sistem de referingd, cind se cunoagte viteza relativa a sa fai de un alt sistem de referinté. Pentru simplificarea, ratio-TRANSFORMAREA ECUATIET MISCARIE $32 namentalor se va folosi un sistem fiz gi un sistem mobil, desi so va arita ci niciodatd nu se poate defini un sistem de referint& fix.’ Aceasti simplificare nu reduce cu nimie exactitatea concluziilor la care se va ajunge. Sistemul de referinfi fix poate fi, dupa caz, legat de suprafata Pamintului, logat de central Pamintului sau solidar cu central Soarolvi. In continuare se va analiza, mai Intli, migcarea rectilinie relativa, uni- formé gi accelerati, gi apoi migcarea circular relativa.. 3.2, ‘Transtormarea ecusfiei migedrii y y, Se presupune un corp punctiform M situat in sistemul Q"z'y'2’ mobil {in raport cu sistemul Ozyz presupus fix. Viteza de deplasare v a sistemului 0” —, fata de sistemul O (viteza de transport) este constant& in mérime gi directie. In migearea sa, axa O'z' coincide continu cu axa Oz, iar la originea timpului axele de coordonate ale celor doud sisteme au coincis intre ele (figura 3.1). Deoarece migcarea sistemului 0’ este rectilinie gi uniforma, rezult& c& ulterior dupa timpul ¢ distanta 00’ intre originile celor doua sisteme va fi 00" =0-t Fie x’, y’, 2’ coordonatele punctului M, in sistemul 0’ la timpul ¢” gi #, y, z coordonatele sale, la timpul ¢, in sistemul O. Datorita alegerii migedrii sistemului O’ in lungul axei Oz, relatiile intre coordonatele punctului M in Fig. 2.1. Sistemul O°x'y’s"in mlg- cele doud sisteme se seri care reciliiale sluniformd fs}é de sistemal Oye, astfel Joelt axele Of" Os cola } (G4) z la care se adaugk relafia adica timpul este 0 marime absolutd, nefiind influentata de migcarea de trans- latie rectilinie gi uniforma a sistemului de referin{a, oricum s-ar alege sensul migearii. Cele patru relafii de mai sus stnt formulele de transformare ale lui Galilei numite pe scurt transformdrile lui Galilei, care permit trecerea de la coordo- natele x, y, 2, masurate la timpul ¢ in sistemul O, la coordonatele 2’, y', 2’, misurate simultan, la timpul t’, tn sistemul Daca punctul ‘Mf este in migcare rectilinie gi uniforma, fay de axa O’x', un observator din sistemul QO’ giseste viteza relativa m a punctulni M fata de sistemul 0". ou igedrit in sistemul O° va fi rawr 2) Ne propunem s& gisim ecuafia migcérii pentru sistemul 0 folosind formulele de transformare ale lui Galilei date de relatiile (3.1). Introducind in relagia (3.2) expresia lui x’, dati de relatia (3.1) se obtine z—ol=wer’ dar, deoarece t' = 4, rezulta z= (0+) 37§33 38 INVARIANTA GALILEIANA Definind V = » + w, se ajunge la urmatoarea ecu ie a migodrii in sistemul O a=Vt (33) Prin interpretarea acostei relatii reiese semnificatia marimii V: oa repre- zinta viteza punctului M fata de sistemul 0. In limbajul celor care presupun sistemul O fix, V ar fi viteza absoluté a punctului M. Se remarca faptul ci ecuajia misedrii dat& de relatiile (3.2) si (3.3) are aceeasi forma in cele doud sisteme de referinté, cu conditia ca migcareasiste- mului 0” sd fie 0 migeare rectilinie gi uniforma. Este adevérat ca in cele doud expresii viteza are valori diferite dar forma ecuatiei este aceeasi. Constatarea c& viteza nu este un invariant este deosebit. de semnificativa gi va fi reluata in capitolul uemator. Relatia intre viteze care se poate generaliza gi serie vectorial Vao+m (3.4) se numeste teorema de compunere a vitezclor. Aceast& teorema este foarte impor- tant, ea oferind posibilitatea si se urmireasci dacd ecuatia miscérii se modi< ficd in cazul altor tipuri de migedri. Astfel dack migcarea punctului M, sau migoarea sistemului 0’, siu amindoud, sint accelerate, atunci derivind relatia (3.4) in raport cu timpul, Wai a dt dt de a=a,+a' (3.5) se obtine expresia acceleratiei a in sistemul 0 (a = dV'/de), in functie de accoleratia 2, a sistemului de referinta (a, = d0/dt, numité acceleratia de transport) gi de acceleratia a’ 9 punctului Mf in sistemul 0'(a’ = dw/dt), In cazul particular in care sistemul de referinja 0’ se migcd rectilinin gi uni- form, dvjdt—0 gi deci aad Daca acceleratiile sint identice ecuatiile migearii sint identice; prin urmare, intr-un sistem de referinté care este in migcare rectilinie gi uniforma ecualia migcdrii r&mine aceeagi, in raport cu sistemul de referint& considerat, fix. 3.3. Bxpresia vitezei relative Pentru discutarea expresiei vitezei relative citeva caznri particulare sint mai interesante, Primul se refer la deplasarea unui corp intr-un mediu in miscare, de exemplu navi pe ap curgatoare sau avion in vint. Mediul in mig- care (sistemul de referinté mobil) se deplaseaza fal de sistemul de referinta fix — suprafoja Pamintulyi — eu viteza de transport 2 iar corpul are viteza relativS w foté de mediu. Pentru cazul in care vitesrle » gi i stnt coliniare,EXPRESIA VITEZEI RELATIVE §33 apar situatiile redate schematic tn figura 3.2. Viteza V a corpului faji de sistemul presupus fix, in exemplul de mai sus suprafata Pamintului, are expre- le algebrice date in figura 3.2. In eazul unei nave care se migcd pe o apa curgitoare, dacd i este de sens invers cu 0, este necesar ea |io| > [o| pentro ca nava s& urce in amonte (| este negativ). In asemenea cazuri, nava este caracterizata prin viteza relativa @, fati de mediul in care se miged, impusi de puterea motorului respectiv. Pentru calculul timpului de zbor’al unui avion sau de navigatie a unei nave intre doud puncte situate la distanta D, distan}a misuratd pe sol, este necesar& viteza V fa de sistemul presupus fix gf atunci t= DIV. VV Pow VVw-t WiBrrice Fig. 32, Cele 4 eaxurl penta vitera rimen ¢l ventul vitezel relative i, fa} | 7 | araté sensur vectoratal Y t0 $d tune oe te PAG22 Ln tavern anole po epee 3 dot sta stenn plaid i at perpen Menlarh petra lous stza fae e neela al vee vot ¥ este perpendiculard pe vitezs rislul & In cazul migedrii unui corp intr-un mediu in migcare, mai interesants este situatia tn care viteza relativa w nu este coliniard cu viteza de transport i. D ele dowd viteze, v gi w, formeazi unghiul », atunci viteza V fatd de sistemul fix, in modul, este redatad de cunoscuta relajie 8 'o? + w* + Qow cos @ Aceast& relagie scalars corespunde ecuafiei vectoriale ¥ = 3 + w. La traver- sarea unui lu, o bared poate mentine p=, adies 1d, gi deci Wl=V= late 6) cum se vede In figura 3.3. Dar dack barca trebuie s& ajungi pe malul celi- Talt, exact pe perpendiculara la viteza de transport 3 adiea ¥ sa rdmind perpendicular pe viteza riului 2, atunci viteza relativé @ trebuie s& aibé o 39§33 INVARIANTA GALILEIANA anumité orientare, astfel Incit eu ajutorul figurii 3.3 se obtine expresia lui |?| Piav=ier—e 7) Cazul urmitor, care so va analiza este deplasarea a dowd corpuri csre se miged cu vitezele V, gi Vz fafa de sol; solul este sistemul de reforinga fix. Pentru a gisi vitera relativa w a unui corp fafd de celilalt, se va ataga primului corp sistemul de referin{i mobil O’z'y'z’, folosit in paragraful anterior, astfel c& viteza de transport va fi 0 — Vy (fig. 3.4). i *¢ se atapeazd sistema y's" wana & 3 ‘in cale dock mobile ay In sistemul mobil, al doilea corp se miged cu viteza relativi m gi deci viteza sa fat de sol devine =o} Din aceste douk relatii resulta b=7,-% 8) S discut&ém aceasta relafie, in primul rind, pentru cazul In care cele doud corpuri se deplaseaza in acelagi sens, adic& vectorii Vp i V, au acclagi sens, Expresia algebriot w= V,—V; arata cA exist’ dou’ cazuri a) Vy>Vy w>0 atunci corpurile se depirteazi si dup& timpul ¢ distanja dintre le va fi Dawei; gi b) Me < Vy <0, l= Wy— Ve atunci corpurile se apropie unul de altul. In acoasta ultim& situafie, dact ele se aflau initial la distanta D, se vor inttlni (cioeni) dup& timpul DEXPRESIA VITEZEI RELATIVE In al doilea rind, si diseutaim relatia vitezei relative w pentru cazul In care cele dou éorpuri se deplaseazd unul spre celalalt, adic vectorii 7, si Vy au sensuri diferite. Alegindu-] pe V, nogativ, expresia algebricd a vitezei r devine bl =w=—%.- Mh =-(+ Vd) In. acest caz, independent do marimea vitezelor V, gi Ve, w este negativ, adied cele dow corpuri se apropie; la cioenire, viteza relativaé w reprezinti viteza de ciocnire. Dac& cele dowd corpuri erau initial la distanta D, unul fa de celtlalt, atunci timpul de intiinire va fi w V+, In locul relatiei vectoriale (3.8) se poate folosi, in cazul in care vitezele sint paralele, relatia algebrick mat, 9 cu convenfia de semn semnul +, vitezele au sensuri contrarii semaul —} vitezole au acelagi sens. Saradé* Dol aviatori B si C trebuiau 34 zboare din Bucureyth, dus s{ totors, primul la Buzbu 4] dollea la Caldrasi, cole douk distante flind egale, Vintul bates intens de la Bucurests spre Buzdu cu 100 km pe ord; direetia vintutal flind perpendiculart pe traiectoria Bucureyti— Cilarayl. Inainte de plecare, B a pus rimasag cu C ed se va Intoarce Inaintea Jul. Argumentul Jul B a fost urmitorul: va fi mat dificil la Intors, cu vintul din fad, dar la dus va_cijt Lump, deoarece vintal ii va sufla din spate. Cu alte cuvinte, dupa B, efectul vintului s-ar ‘i snulat pentru el, pe cind pentru C vintul ti va sufla dintr-o parte gi la dus yi la Intors, ‘Aviatoril au zburat, flecare a stationat la fintA aceeasi durata si s-a tntors C tnalntes ui B. Plerzind rimfgagul, B I-x tntrebat pe C cum explich acest rerultat. C i-a spus c& pe distanja Buzku—Bucuregtl, efectul de ,frinare" al vintului aefionesz’ un timp mal lung Ia Intoareere, pe cind efectul de ,accelerare™, Ia dus, acfioncaz4 un timp mal scurt. Cele dowd ‘impuri pentru Buzdu si Cilirasi se pot calcula aga cum se aratd in continuare, an medi in migeare ct vitesa de transport # un corp trebule +8 parcargh dus gi tntore sceessi distant’ D, 0 dat paralel cu directia lui v 41 sltAdat perpendicular pe vec- ‘oral & Dack vitecs reat corputal fat de modia este © se cer: raportal dintre timpat + dup G. Gamov, M. Stern: Enlgme matematice, Ed, stUntiticd Bue, 1961 §33 4l§ 33 a w-v INVARIANTA GALILEIANA de parcurgere longitudinal f, si timpul de parcurgere transversal ,, ambele timpuri pentru dus i Intors. 53 dependenta acestui raport de viteza o. Aceasti situatic se tntllnes'e fle tn cazul Aoplasdrit unel birei pe o api curgatoare, fie In caxul zhorului unui avion pe un vint pute: nic, elnd punetele de destinatie H si C se gisese fata de punclul de plecare A situate ca in figura 8.5, unde v este viteza apel curgatoare sau a vintulul Fig. 3.5. Deplasares aout mobil pe ® dreefil perpen leulare, intr-en media In inlgenre eu vitera de (rans- port’ sl raportul + = fy ly al dmpartlor respective. tn tanejle de iter » = [3 medial wer Gu valorle vitezelor fat de sol, indicate tn figura 3.5, timpul de parcurgere longitu- ina se exprima astfet 2» tae Acoarcce este neces fe wre om fel unde sa folosit pentru Intoarcere viteza V = — corpul nu s-ar mal putea Intoaree din @ tn A. ‘Timpul de parcurgere transversal se determina folasind relatia (2.7) pentru vitera fata de sol, care deserie un cax similar de miscare, Se observa ed raportul y nu depinde de distanta D. Deoarece o < 1, altfel corpul nu sar putea Intoarce din B tn A, rezulta y > 1 sau fy > yj, Altfel spus, pentru ea factorul yy sk albi sens. trebuie ca expresia de sub radical si tle pozitivi, eeea ce conduce Ia w* > v* saul] > [ol ind v = 0, s0 obline y = 1 sl deel fy fe, ceea ce éa de agteptat. Pentru up anumit vehlcul, w este o caracteristies Impuss de puterea motoralul. {a eazul navigatiel Intr-un mediu in migcare intereséand variatia raportulul y cu viteza v, care poate varia, Funefia y(o) este ardtaté tn figura 3.5, in dreapta; dacd 0 — w atunct y > o>. a exemplu, un avion eu w ~ 200 kinjh ar trebul sk se doplaseze din Bucuresti Ia Buziu 1a Caldrayl cind vintut bate de la Bucuresti spre Buzau, eur v = 190 kmh. Cele doud directMISCAREA APARENTA DIURNA de zbor sint aproape perpendiculare Intre cle, iar distantele Ia cele 2 orage practic egale eu 2D 100 kon. Daca vintul mu ar bate fg = 51 ty =f; = 1h. fn prezenta vintulut ealenlut a 1, = 1,88 h if, = 1,17 h. Daed vitena vintulul ar ereste, raportul y = Gy ar exes, lar daca ‘intul ar deveni exeesiy de puterale, raportul acesta ereste considerabil din cauza cresteri ului f Bste important de sublinit ef atlt 1; eft gi fy stnt mal mari dectt %. Marimea y se ‘mumeste factorul lui Lorents, 3.4, Migeares aparent& diurn Ininte de a trece la migcarea circulart relativi este interesant cazul migcarii aparente diarne pe baza c&reia se definesc: ziua sideralé gi ziua solard, nofiuni foarte importante in misurarea timpului. Pamintul se mige8 in sons direct pe o elipsd in jurul Soarelui, care ocup’ unul din focare (figura 3.6); acoasta-i migcarea de revolutie. Orbita elipticd se numegte, de obicei, eclip- tied, deoarece eclipsele de Lund au loc numai atunci cind Luna se giseste in planul eclipticii. Axa Parnintului este inclinata fata de ecliptica cu unghiul de 23°27"; acest unghi poarta numele de oblicitatea eclipticei. Fig. 3.6. Miyearea Pimintolal in jural Socretul, pe o ellpai ea Sozrele in waul ain focare periheliu Pentru stabilirea notiunilor de timp la care s-au ficut referiri mai ina- inte, este mai comod s4 se considere migcarea aparenta a Soarelui gi a stelelor in jurul Pamintului. In figura 3.7 este reprezentata sfera cereasc cu Pamintul in centru, BB" fiind aza teresird. Linia de intersectie a planului ecuatorial cu eoliptica se numeste linia eckinocfiilor; punctele y gi y’ unde Soarele intil- neste ecuatorul EE" trocind, respectiv din emisferul austral in cel boreal gi invers, se numese echinoxul de primavard si echinoxul de toamn’. Cind Soarele se gisegte In unul din aceste puncte ziua este egal cu noaptea in toate punctele Pémintului, Echinoxul de primévard, y, ee mai numopte. punctul vernal; planul EE" se numeste ecuatorial. Eeliptica gi ecuatorialul se numesc plane fundamentale. Pe ling migcarea de revolutie pamintul are gi o migeare de rotafie in jurul axei_ proprii cu petioada T,, = 86 164s = 23,934 h perioada care se m&soari fata de un sistem exterior sistemuului solar, de exem- plu faté de un sistem solidar cu 3 stele fixe. Aceastd perioada reprezinta tervalul de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale unei anu- mite stele la acelagi meridian; ea este folosita ca definilie a unitajii de timp numita ,ziva siderald". Ziua siderala este unitatea folosita real in observa- toarele astronomice pentru m&surarea timpului. Ins omul nu regleazi acti- §34 excentrleliates ‘parente « Soarelal 4a§34 INVARIANTA GALILELANA Drreria ine tele vitatea sa rilnicd dup& migcarea aparenté a stelelor ci dupa migearea aj v =\Y a Soarelui, Perioada de rotatie aparent a Soarelui In jurul Pamintului est | i | T, = 86 4003 = 24,000 h Se injelege c& perioada 7, este mai mare decit T,, dack se considera umbele migcdri ale Pamlntului,’cea de revolutie gi cea do rotatie, avind sen- surile directe aga cum se vede in figura 3.8. Perioada 7’, reprozint& prin urmare intervalul de timp care se scurge intre doui treceri consecutive ale Soarelui a meridianul locului; ea este folosit& ca definigic a unitStii de timp numita ysiua solara. De fapt esto vorba de o zi solari mijlocie, deoarece migcarea aparenta a Soarelui au este uniforms din dow’ motiv 1. Soarcle descriind ecliptica dupa legea ariilor, viteza sa unghiulard nu este constanta; ea descrete de Ia perigeu (ianuarie) la apogeu (iulie) gi ~seneu mifuied derevolite invers. De aici rezulld faptul ef zilele solare stnt mai mari tn ianuarie decit, ‘n iulie, LA. Migcaren de rotate = Pa 2. Datorit& oblicitapii eclipticii, arce egale ale acesteia se vor proiecta pe ecuator dup& arce ricegale gi pentru acest motiv zilele solare vor cregte do Ia un echinox la solstifiul urmator gi invers. ee meee thee Deplasarea planelor fundamentale. Atit Soarele, din cauza masei enorme, ft gi Luna care orbiteaz’ la o distanji mick in jurul Pamintului, exercita © puternied influent’ asupra migcSrii Pimintului. Pe de alt’ parte, migcarea Pamintului mai este influentat& gi de migcarea celorlalte planete din sistemul solar, precum si de perturbatiile cauzate sistemului solar de migcarea altor fetri'din Galaxie. Dacd Pamintul ar avea 6 form slericd, atunel rerultanta tuturor forjelor de atracfie, care se exercitd asupra Pamintului, ar trece prin central siu gi astfol axa de rotafie ar rimine meren paralela cu ea tnsiqi. Deoarece Pamintul are o forma elipsoidals, directia axei polilor in spatiu ete modiioatd ta mod continuu de aojiunea éorpurilor ceretiInconjurlloare, in special de actiunea Soarelui gi a Ca urmare a acestor influente, planele fundamentale, Ecliptica si Eeua- torialul, se deplaseazi in timp gi dau nastere la alte doua migeéri ale Pamin- tului: migcarea de precesie i migcarea de nutagie. In migcarea de precesie, axa Pamintului descrie, in sens retrograd (sens trigonometric indirect), o suprafafa care este foarte apropiataé de aceea a unui con de revolujie a cérui axa este perpendicular pe Ecliptic& gi al c&rui semiunghi la virf este de aproximatiy 23° (figura 3.9). Pentru a parcurge wocesie Mn Intregime acest con, axa Pamintului are nevoie de aproximativ 26 000 ani, aceasta Inseamni of Ia capiitul perioadei de 26000 ani, punctul y parcurge ei in sens retrograd cele 360° ale ecuatorului cerese. In aceasta migcare, axa teres- 2% eoipticn, tr antreneaz ecuatoral, astfel e& Soarele revine de fiecare data cu 50,26" 5 mai devreme Ia ecuatorul sferei ceregti. Stelele formeazi un sistem invariabil pe sfera cereascd. In virtutea migoarii de procesie, polul A se deplaseazi incet. printre stele, descriind pe tera cereatch eereul AA’. De exempla, cele mai vechi observafiiastronomice ‘au situat steaua polard actual la 12° de pol; in cilele noastre ea se giseste Ta 4°2' de pol, pentru ca in jural anului 2100 8% ajungé la numai 27'S" de pol. Mai tirziu, actuala stea polard se va depirta, astiel Incit dup 13000 ani ea va fi la 46° deptrtare unghiularé de pol, iar steana a Lyra (Vega) va fi consi- derat’ stea polard.AMISCAREA CIRCULARA RELATIVA In migcarea de nutafie, axa terestra descrie In jurul pozitiei sale medii un mic con cu baza elipticd; perioada acestei migcdri este de aproximativ 48,66 ani. Nutagia are ca efect, inlocuirea conului de revolufie, corespunzitor Precesiei, printr-un con cu baza ondulata (figura 3.9). 3.5. Migcarea cirenlark relativa Un corp A (figura 3.40) se migc fata de suprafaja Pamintului cu viteza relativa w, iar viteza punctului de pe suprafaja Pamintului, In care se afld corpul, este d. Viteza bse refer la sistemul stelelor fixe. Pentru simplificarea rationamentului gi fra a reduce generalitatea fenomenului, se presupune ci cele doud viteze sint coliniare (figura 3.10). Teorema de compunere a vitezelor permite s& se scrie PadyD ¥ este viteza fafa de sistemul presupus fix (sistemul stelelor fixe). Viteza V este important cind atenjia noastré depageste cadral pimtnteso, gi anume cind intoreseara migcarea agtrilor pe cer, ca in Astronomie, sau cind se-urma- reste migearea unei nave cosmice, ca in Astronautics. Definind vitezele unghiulare, absolut’ Q, de transport ©, gi relativ’ oF oat (3.40) =a (3.10) (A tind raza Pamintului in punctul considerat) teorema de compunere a Vitezelor scris& mai tnainte, devine Q=0,40, (3.tt) in care se exprimf relatia intre vitezele unghiulare in cazul migc&rii circulare relative. Aceasta relafie ar fi putut s& fie scrisx si sub forma vectorial; tn cazul migedrii circulare vectorii vitezelor unghiulare sint totdeauna situati po axul de rotafie. Pastrind forma algebricd, vemmul + se referd la cazal clnd Totafia de transport gi cea relativé au acelagi sens, iar semnul — cind cele doua rotafii au sensuri contrarii. Relatia de compunere a vitezelor unghiulare se poate pune sub dowd alte forme mult mai comode pentru caleule. In prima forma se folosesc: erioada de rotatie de transport, 7,, a sistemului mobil faja de sistemul fix, perioada de rotatie relativé, 7,, & corpului fata de sistemul mobil rioada de rotatie, zisi absolut’, 7, fai de sistemul presupus 2n Ing _ ae o ==, ©, —i2=— 12) a Ora TH T (3.12) §35 Fig. 3.10. Migearea relativd a wunul mobil eu viteza i {ays de tun slstem tn mlgeare elreularl eu ‘itera de transport >§ 35 INVARIANTA GALILEIANA ‘Teorema de compunere a vitezelor unghiulare (3.11) exprimata tn aceastd noua forma da teorema de compunere a perioadelor de rotatie tot rT Tf, Aducind, in membrul doi, In acelasi numitor gi inversind relajia se objine poss (3.43) TT, eu convenfia de semn: semnul+etnd rotafiile au acelagi sens gi semnul — cind rotafiile au sensuri contrare. Dac& intereseard freeventa de rotatie f, definita ca inversul perioadei de rotatie, atunei pe baza relafiei intre viteza unghiularé gi {recvenfa de rotatie, se poate serie teorema de compunere a freeventelor de rotatie f=foh (3.44) unde f este freeventa de rotatie fata de sistemul fix, f, este freeventa de ro- tatie a sistemului mobil, iar f, este frecventa de rotatie relativé a corpului feta de sistemul mobil. Ce se intimplé cu acceleratia centripeta in cazul migcirii circulare rela- tive? In migcarea circulars a unui corp cu viteza linearé V, acceleratia cen- tripeta este a, = V2/R. In cazul migodrii eirculare relative (figura 3.10), acceleratia centripets a (zisi absoluta) fa} de sistemul fix este pO Oe eae et ee) RR R'R' R adicd contine acceleratia centripetit de transport, o*/R, acceleratia centripett, relativs, w#/R, gi 0 accelerajie complementari, ow PP = ea, w 3.16) R (3.16) ag are un rol important in dinamic8. Aici retinem numai aspectul cinematic $1 anume: pentru existenfa unei migedri circulare este necesara 0 acceleratie centripeta, iar pentru o migcare circularé relativa este nocesard o accelerati complementara, pe lings aceeleratiile centripeté de transport gi relativa. In fine trebuie mentionat faptul ci acceleratia complementara se poate serie vectorial pe baza constatarii experimentale ci in cazul w {|v acceleratia complomentard are directia gi sensul acceleratiei centripete, adic& este indrep- tata spre centrul migedrii gi deci 3.45) a Ge = 2a, XD. Aceasta relafie este adevSratd pentru orice orientare a vectorului w.‘DOUA CORPURI IN MISCARE CIRCULARA Exempla Avioanele de pasageri moderne au ajuns la vitera (fof de sol) w = 1.660 km/h. Dack tun asemenea avion zboard In lungul Ecuatorului odatd spre Rasirit $1 apol spre Apus, timp suficient de lung tn cole doud sensuri, se pune tntrebarea de elte ori vor vedea pasageril risi- rind. Soarele 1m 24 ore, Pamintut are perioada de retatle (feta de Soare) 7; = 24 h so frecvenld de rotatie , Faporlatd 11 24 ore, Cu ajutorul vitezel relative w data, se caleuleazd pentru a perioada de rotatic relativk 7; = 2% de Pamint) este J; = 1, de asemenea raportati ta 24 ore. ‘Teorema de compunere a perloadelor de rotatie sau a freeventelor de rotajie da pentru aborul spre risarit hk Hh, freeventa de rotatie relativa (fata TT, ne7, =hth= died ei vor vedea ristrind Soarele de doul ori in 24 ore, Pentru zborul spre Apus, perloada de rotatie sl freeventa de rotatlc =0 feh—h= ‘dled nu vor vedea rlsirind Soarele niclodatd, tn sensul e& vor avea In continu Soarele tn acceagi positie ca accea de la decolare. Cu alte cuvinte vor ateriza In oricare punet al P&min- tulal (pe Beuator) a aceeasl ork locald cu aceea de Ja decolare, Acest rezultat ere de agteptat eoarece avionul are vitera relativa w egald eu viteza de transport v a Pamfntulul la Reuator. 3.6. Doud corpuri in migearo circulars Problema a doud corpuri in migcare cireulard este esenfialt in Astronomie si in Astronauticl. Dac& aceste corpuri au respectiv, vitezele unghiulare fi respectiv Q,, fati de sistemul fix, intereseazé viteza unghiulars relativa unuia fata de celélalt. Extinzind relatia (3.9) pentru acest caz, deoarece s-a vizut c& teorema de compunere a vitezolor (3.4) se extinde si asupra vite- zelor unghiulare (3.11) se poate scrie expresia vitezei unghiulare relative 2, + 9, cu conventia de semn: semaul +, rotafiile au sensuri contrare semnul —, rotafiile au acelagi sens Formula de mai sus are numeroase aplicatii, daca se introduc perioadele de rotatie 4 1 4 sie ceeeee 7, 7, 7, Ty Ty TT: $3.6 47§37 Fig. 3.11. Considering migearea proprle'a Pamintulal $1 migearea ‘Lantl In Jaral Parmintalal ol 2.12. Sensurile de rotatie tlyearea aparentd a Soarelal $1 ‘Lonil Im jaro! Pamtncatal 48 INVARIANTA GALILETANA ‘Una din aplicatiile acestei formule consta in determinarea timpului de tntil- nire a Luni eu un punct de pe suprafata Pémintului (v. exemplul 1). Alt& aplicatie este determinarea perioadei de rotatie relativa a doi agtri, care araté durata intre 2 intilniri, adicd intre 2 conjuncfii, cum se spune in astronomie (v. exemplal 2). Exemplal 1. ‘Phraintul se roteyte fn furul axel sale, fath de sistemul stelelor fixe, cu perionda T,; Luna se roteste In jurul Pimlntulul cu perioada 7, de asemenea feta de sistemul stelelor fixe. Cele oud perloade au valorile Ty = 23,034 h = 86 164 5 (au 24 n1) 7,82 d= 2,860 10% ambele rotatit Heindu-se In acelasi sens (figura 3.14), Perioada de rotatie relativa 7, ny ‘exprima timpul Yntre douk trecerl ale Lunll deasupra unui punct fix de pe suprafata Pain ‘ulut, adied timpul de revenire 4 Lunit le meridianul locului. Prin urmare Luna revine la meri- dian dupa mal mult de 24 h, adicd tntirale fata de Soare ca St min. Acest caleul a fcut [presupustnd o orbité clrculari pentra Lund, In realitate intirzierea peste 24 h variazi tn ‘cursul unel durate mai mari de timp, tntré 50 si 60 minute, ‘Exemplal 2. Se studlazi migearea Lunil din punctul de vedere al fazelor sale. Aceste faze depind de rmigearea relativi 2 Lunll fat de Soare. Pentru aceasta so considera migcarea aparentd 2 Soarelul s1 a Lunil tn jurul Pémintului. In ‘acest caz, pertoadele de rotatle respective sint 1, = 20h (alel 24 ht) T= 28th 1, lind locmai 7, calculat mal tnainte In exemplul 1. Aceasta migcare relativa este repre- zentala grafic tn figura 3.12 gf este de fopt miscarea aparenta pe care un observator de pe Pamint o vede pe bolta cereasei. Perioada de rotatie relativi a acestel misciri este Te Te IT Tl 1, este timpul Intre ,2 Intlnir, pentru un observator de pe Paniint, adica de Ja conjunctie 18 conjunctie (lund nowt); el este egal eu timpul de Ia 0 opozitie Ia alta (Lunk pina), t = 799 n= 29,804 3.7. Prineipial invarianfei galileiene Observatorul care ia parte la producerea unui fenomen fizic stabileste ecuafia dupa care fenomenul are loc gi cauté si o transpund la propriul. iu sistem de referinja. Experimental se observé c& unele m&rimi se modificd Ja trecerea de la un sistem de referinti la altul, pe cind alte mérimi réminPRINCIPIUL INVARIANTEL GALILEIENE invariante. De exemplu, s-a vazut cf viteza unui corp nu este invariant, deoarece are valori diferite in sisteme de referinja diferite, spre deosebire de alte mérimi de exemplu, sarcina electricd, care igi plstreazd valoarea in sisteme de referinta diferite. Transformérile lui Galilei permit 64 se urm&reascd modificarea ecuafiilor si deci a mérimilor cind se trece dintr-un sistem de referin}& tn altul. Cu aju- torul lor s-a stabilit teorema de compunere a vitezelor, care araté cum ,variaza" viteza unui corp in funcfie, de viteza sistemului de referinta’ in cara aceasta este misurat. Transformarile lui Galilei permit stabilirea marimilor invariante si a celor care nu sint, invariante faté de modificarea sistemului de refering. Sint necesare citeva precizari in cea ce priveste sistemul de referin Un sistem de referinyy care se deplaseaza rectiliniu si uniform se numeste sistem inerfial, pentra motive care vor fi ardtate in continuare. Din acest punct de vedere Pémintul nu constituie un sistem inertial, datorita migc&rii sale de rotafig. Totugi, in anumite cazuri, pentru o durata 'relativ micd fata de perioada de rotafie a Pimintului, se considera ci sistemul de referinté legat de Pamint este un sistem inerfial: aceasté situatie se intiineste, de exemplu, in experimentul Ini Michelson gi Morley, la care se va apela in capi- tolal urmétor. Un sistem de referinga inertial ar fi acela legat. deo nava cos- ‘mic& care s-ar migca tn spafiul extragalactic, departe de orice interactiune ‘cu vreun alt corp. Pentru observatiile facute pe Pamtat, un sistem de referinja inerfial este cel legat de stele. Pe sfera cereascd stelele ocup’, pentru o. duratd de timp suficient de mare, locuri fixe gi sistemul de referinfa solider cu stelele fize este folosit pentra descrierea migc8rii planetelor sau a navelor cos- ice, Astfel, In cele ce urmeazt, sistemul legat de stele va fi sistemul O iar itemul care se deplaseazd fata de acesta va fi sistemul 0’. Se considera, in sistemul 0’, o bara de lungime U’ definita prin abscisele aj gi af ale extremitafilor ei, masurate fa& de sistemul O° Vax Pentru observatorul din sistemul 0 aceasta este o lungime staticd, deoarece observatorul se aflé in repaus faté de ea. Observatorul din sistemul O va misura aceastd lungime determinind abscisele z, gi z, ale extremitatilor ei fafa de sistemul in care el se gisegte gi va objine bm may Pentru observatorul din sistemul O, lungimea ! a barei este o lungime cine- maticd, intruelt bara se afla in migcare fata de acest observator, ea aflindu-se In sistemul mobil 0° Cu ajutorul formulelor de transformare ale lui Galilei (3.1) se poate stabili relatia dintre marimile 1’ gi 1 ale lungimii barei considerate, stiind o& extremitafile ei sint observate in acelagi moment de.ciitre fiecare din cei doi observatori din sistemul O si respectiv, sistemul 0’. Rezult& Hanoi go aan de unde Bogam—m adick ol §37§37 50 INVARIANTA GALILEIANA ceea ce inseamné ck Jungimea statied este egalé cu lungimea cinematicd. Cu alte cuvinte, Tungimea unei bare m&surati de un observator in repaus fafa de ea preaint& aceeasi valoare gi in cazul fn care observatorul se mised, fafa de ea, rectiliniu gi uniform, pe directia ei. Prin urmare fafd de sistemele de refe- ring inerfiale lungimea este un invariant. In insegi formele de transformare ale lui Gali folosit, timpul ca un invariant, Aceasta este 0 ipotozi de baz& a fizicii clasice. De asemenca s-a ‘varut in paragraful3.2 c& fap& de sistemele inerfiale accelerafia este un inoariant Consecinfa acestor considerafii este o& ecuafia migcarii unui corp nu se schimba la trocorea do la un sistem do referinta inertial la altul; accelerafi invariant impune aceeasi ecuafie a. unei migcari accelerate. Aceste obser -vatii au fost facute de Galilei si pe baza lor a fost formulat prineipiul relati- tai clasice sau principiul invariantei galileiene gi anume: 0 experienjé mecanicd executatd tntr-un sistem inertial nu poate sé pund in evidenfd migcarca acestuia fajé de un alt sistem de referinga. Legile ‘mecanicii sint identice, pentru toate sistemele inertiale, sisteme care se mised cu vitead constanté unul fag de altul. Acest fapt conduce Ja concluzia c& legile fenomenelor mecanice nu sint influenjate de translatia sistemului inertial in care se studiazd. Astfel, mis- carea uniform sau acceleraté a unei bile pe plan orizontal, migcarea unui corp pe un plan inclinat, céderea liber a unui corp, ciocnirea'a doua bile sau oseilafiile unui pendul se fac Ja fel intr-un vagon de tren, fie ed acesta este 1n repaus fafa de sol, fie cd se deplaseaz& pe sol cu o migcare rect uniforma. Acceagi constatare este adevarata pentru un vapor pe o apa curgé- toare sau pentru o naya cosmica care se deplaseazi rectiliniu si uniform in spatiul extragalactic. In toate aceste inerfiale un joc de biliard sau un joc de popice poate avea loo fr oa jucditor dea seama de migcarea rectilinie gi uniforma a sistemului lor de refering. Dacé sistemul de referin}a nu este inertial, deci daci se deplaseaza acce- lerat, atunei observatiile efectuate in acest sistem pot pune in evident& mig- carea acestuia. De exemplu un joc de biliard este puternic deranjat Ia aocele- varea sau frinarea trenului, precum gi la executarea unei curbe, ceca ce per- mite jucdtorilor sa-gi dea seama de modul de migcare a trenului. Daca aflindu-ne intr-un sistem putem observa obiecte din celdlalt sistem, putem stabili viteza de transport a unui sistem fata de celdlalt; dar nu se poate afla care este sistemul fix gi care este cel mobil. De exemplu, cind in Sstapie sint dou trenuri, de multe ori se Intimpli ca la plecarea trenului, si ‘nu ne putem da seama daca trenul care a plecat este cel in care ne afldm sau celélalt. Daca se pot repera obiecte intr-un sistem ,fix", atunci se poate sta- Dili migoarea faté de acesta. Astfel omul reperind’stelele pe bolta cereasca a dedus, de-a lungul timpurilor, migcarea Pamintului, a Lunii gi a Soarelui, in sisternul stelelor fixe. Prineipiul invarianfei galileiene are numeroase aplicatii in fizicd, aga cum se va vedea in capitolele urmatoare. Acest principiu a fost folosit in dife- rite domenii ale fizicii la migoari ale sistemelor de referin}é cu viteze din ce in ce mai mari. La viteze foarte mari, apropiate de viteza luminii, s-au con- statat diferente intre formele de exprimare ale legii unui fenomen, de exemplu legea migedrii unui corp tn doud sisteme de referinfd inerjiale. Aceasti necon- cordanta a condus la analiza invariantei galileiene gi a descoperirii invariantei einsteiniene, aplicabilg la viteze foarte mari, apropiate de viteza luminii,Capitolul 4 Invarianta einsteiniana 4A. Experimental Ini Michelson si Morley In studiul fenomenclor mecanice, pentru masurarea lungimilor, a timpu- rilor sau a vitezelor-sint folosite ,semnale, pe care observatoral le primeyte in experimentele efectuate, Aceste semnale pot fi acustice sau luminoase; ‘semnatele luminoase joac& un rol primordial, deoarece cu ajutorul lor se con: stat coincidenta Iungimilor sau se observa migcarea acelor indicatoare ale eeasornicelor cu care se misoard timpurile. Sernalele Iuminoase fac parte din geupa semnalelor electromagnetice folosite astézi din ce in ce mai mult pentru m&surarea lungimilor sau chiar a vitezelor. Cel mai bun exemplu 41 ofer& radarul folosit atit: pentru masurarea lungimilor terestre sau a distan- jelor ping la planete, elt gi pentru masurarea vitezelor: a automobilelor, & avioanelor, a navelor spatiale etc. Din aceste consideratii rezulté c& radia~ fille electromagnetice, in general, si lumina in special, constituie un ,instru- ment" general, in sensul c& toate capitolele fizieii gi mai ales mecanica, face adeseori uz de el in toate experimentele. Studiul propagarii luminii tn sistemo eare se miged unul fara de altul La condus pe Einstein la stabilirea teoriei relativitafii. Punetul de plecare al acestui studiu l-a constituit experimentul lui Michelson gi Morley realizat in 1887; simplu in principiu, acest experiment a stat la baza unei teorii care a revolufionat fiziea, Principiul experimentului lui Michelson gi Morley este urmétorul: 0 sursd Juminoasé trimite doud fascicule de lumina tn doud directii perpendi- culare. Sursa de lumina este situata pe Pamint in punctul P gi cele doud directii sint astfel, incit una si coincidd cu deplasarea punotului P in spatiu (in sistemul legat te stele), iax cealalta sa fie perpendiculara pe aceast& directie (figura 4.1). De exemplu, dacd punctul P este pe Ecuator, A se giseste in Tungul Ecuatorului la distanta D, iar B pe meridianul Jui P tot la distanja D, Punctul P se deplaseaza in spafiv, fata de sistemul stelelor cu viteza b (viteza de transport a sistemului mobil, in cazul de fafa Pamfntul). SI§42 Fie. Propagars Jamlall tatd de Pémint, ealeoiate prin teorema de companere a vite- Zelor dln endral lnvarlantel geille- Sone, ¢ find viteza tumlall f2p8 de spatial vid gv vitera de transport ‘8 Pimfotalal tapi de acelog! spate INVARIANTA EINSTEINIANA ‘La efectuarea experimentului se cunogtea c& lumina se propagi cu vi- teza c, in spafiul vid, interplanetar, intragalactic, sau chiar extragalactic, si ck mediul tn care se propagé lumina nu este antrenat de migcarea vreunui astru gi deci, nici de migcarea Pimintului. Ipoteza ficutd de Michelson i Morley a fost cA viteza luminii m&surata faji de Pamint, ar trebui si core pundi cu viteza calculatd pe baza teoremei de compunere a vitezelor (§ 3.2). Dact c este viteza lumini fafa de sistemul stelelor gi » este vitoza de transport Pamintului fata deacelagi sistem, atunci vitezele luminii fay de Pamtnt (v. §3.3) sint cole indicate in figura 4.1, punctele P, A gi B fiind solidare cu Pamintul. Gu valorile ecetor vitore se ealculeaxd timpurile de propagare a jumint! pe distanjele D, dus gi intors, timpul de propagare longitudinal ¢, (pentru seg- mentul PA)’ gi timpol de’ propagare transversal ¢, (pentru segmentul PB) D 2De ep aa | (4) ‘ a | Fao Ye-e Veo Michelson gi Morley ow aranjat’ experimentul astfel, ineit interferenta celor i fascicule de Jumin& si se produc la intoarcerea in P, dup’ ce fiecare strabatut drumul respectiv in cele dou’ sensuri. Intructt din calcule rerulta t, # t,, ei 8e agteptau ca franjele de interferenf ef pund in evidenta diferenta f, — f. Rezultatul experimental surprinzitor pentru vremea aceea a fost ed inter- ferenfa celor doud fascicule de luming arta ci 1, = ¢,. Experimentul, repetat de un mare numér de ori, in mai multe variante, a arétat c& timpurile de propagare, dus gi intors, a luminii in cele doua directii perpendiculare sint gale, doy vitena de transport » a punctului P nu esto noglijabilé foi do viteza ¢; intr-adevir = 30 000 m/s. ‘Acest experiment contrazicea cunogtintele pe care fizica clasic& le acumu- Jase cu privire la migcarea relativa. Intr-adevér, decd dintr-un avion se arunci doud proieetile, unul tn directia de mers gi celilalt perpendicular pe directia de mera, ambele proiectile avind acceasi ‘vitezS w fajd de avion, un obser vator situat tntr-un anumit punct pe Pimint va determina pentru proiec- le vitere V, misurate fa} de Phrnnt, care int diferite pentru cele doul proicctile. In experimentul Iui Michelson si Morley, lucrurile se intimpli ca si cum viteza luminii fa} de Pamint are aceeagi valoare, independent de mig- carea de transport a sursei de lumina ‘Acest rezultat experimental, neagteptat gi neinterpretabil in fizica cle- sic’, 1-a facut pe Einstein si elaboreze o alti forma a principiului invariantei §i anume principiul invarianfei einsteiniene. Einstein generalizeari rezultatele experimentului Ini Michelson gi Morley si Je-exprima pentru sistemele inerfiale sub 0 form& din care se deduo alte consecinfe. Idee. de baz a teoriei lui Einstein este invarianta vitezei uminii in sistemele inerfiale.PRINCIPICL INV ARIANTEI EINSTEINIENE Pentru a tnjelege invarianja vitezei luminii fafa de sistemele inerfiale, se va recurge mai inti la un exemplu din fizica clasic&: propagarea undelor mecanice faji de sistemele inerfiale. Fie dou barei care se migoh una fal de alta on viteza’d constant in direotie gi marime (fig. 4.2). Cind barcile ajung una lingé alta, unul din cei doi observatori, indiferent care, A sau B aruncd © piatrd intre cele doud barci, care provoacd unde mecanice la suprafaja apei. Aceste unde circulare se propagii la suprafaja apei gi aspectul lor apare diferit celor doi observatori, A rémine in centrul valurilor circulare, pe cind B se departeaza de acest centru. Observind valurile circulare, A si B pot spune care este migcarea lor faf4 de mediul in care se propagé valurile: A poate afirma cf el este fix, pe cind B constaté migcarea sa faté de apa. S& trecem acum la experimentul care ilustreazi principiul invariantei einsteiniene. Fie dowd vehicule, cu cei doi observatori A i B, care sint in migeare rectilinie gi uniforma unul faf de altul cu viteza relativa d (fig. 4.3). In momentul in care cele dou’ vehicule sint unnl ling celalalt, unul din obser- vatori emite un semnal luminos. La fel ca tn exemplul anterior, nu este important care din observatori emite semnalul luminos. Presupunind o& se dispune de un mijloc de ,detectare repida" a propagérii jumini, observatorul A va constata propagarea luminii tn toate direotiile sub forma unei ,sfere Juminoase" a cliret raz oregte continu, Experimental observatorul 'B va constata Jucru, gi anume propagarea undelor sferice in al cdror centra Jisegte el. Desi vehiculul siu se deplaseazd fat de A gi fafa de punctul je @ fost emis semnalul Iuminos, propagarea luminii sub forma undelor Merice se face pentru observatoral Bia acelagi mod ca ql pentru obusrva: torul A, adic pentru amindoi raza ,sferei luminoase* cregte cu aceeagi vitezd. Prin mare, lamina se propagd Wentz, cu acteai geometrie, gi cb aceegi vitezt de propagare, tn cele doud sisteme de referinfé care se gasese unul fafa de celdlalt in miscare rectilinie si uniform. §42 53§42 INVARIANTA EINSTEINIANA Un astfel de experiment, nu se poate efectua deoarece nu exist un sistem de ,detectare rapids" a propagérii luminii; toate experimentele fizicii moderne araid nsi e&, in naturd, fenomenul propagérii luminii in sistemele inergiale are loc-ca in experimentul descris. Acest experiment sta la baza prineipiului invarianjei einsteinione gi el trebuie tnsugit ca atare; este vorba aici de un fenomen fundamental a cérei explicatie cauzala toci nu a fost, formulata. eva mai mult, dack observatorii din experimental desoris mai sus nu observ nici un alt’ obiect din vreun alt sistem de refering, este imposibil 4 spuna care din ei se afla in migcare gi care in stare de repaus. Prin masuré- rile pe care cei doi observatori le-ar face asupra propagirii semnalului luminos, fiscare din ei ar gis aceeapi valoare a vitesei de propagare a luminits cu alte cuvinte fiecare din ei ar constata la fel fenomenu) de propagare a luminii. Constanta vitezei luminii gi a fenomenului de propagare stat independente de viteza relativi v a unui observator fap de celilalt. Aceasta constant este adevirat’ numai pentru sistemele de referin}a inerfiale. In consecinja, principiul invariontei einsteiniene are urmitoarea enun- are: Fig. 4.3 Undele Iamlnoase formate de ‘um seminal mines se propept eu ace- asl geomatrle sco. acneanl ited fafa de'nmblloboarvntort 4 a! By deel stat a malyeer retnlew! uniform, ual fal t do citi; im een fel ol ba pot earaee s ‘erlan migearen moblfual fo eare te Ge oe Legile fisicii stnt identice, adicé se exprima prin acelasi sistem de ecuafit entra ioate sistemele de referinja inerfiale, sisteme care se miged eu vitesd con- stantd unub fajd de altul.TRANSFORMARILE LUT LORENTZ Viteza luminii tn spafiul liber, adied in vid, are aceeagi valoare pentru tofi observatorii din sistemele inertiale, independent de starea lor de miscare adicd de vitesa unuia fapd de celdlalt. Prima parte a principiului pune in evident faptul c& nu exist nici un sistem de referinfé fix (In repaus). Dac& legile fizicii ar avea o form diferit& pentru observatorii din diferitele sisteme de referinfa aflate in migcare unul faja de altul, atunci ei ar putea s& deduc& din aceste ,diferente" care dintre i sint tn migcare gi care observator este stationar in spatiu. In naturé aceasta incfie nu se poate face, deoarece nu existé un sistem de referin}é absolut fix, Prima parte a principiului invariantei einsteiniene este asemindtoare cu principiul invarian{ei galileiene, cu doosebirea c& unul se referd la leg finicii* pe cind celalalt la ,legile mecanicii'. Prin urmare din acest. puzet, de vedere principiul lui Einstein este mai general dectt acela al Iui Galilei. A doua parte a principiului invarianfel einsteiniene este nou pi caracteietcl teoriel lui Binstein. fn unele cArfi invarianta einsteiniand este prezentat& sub forma a doua principii: principiul relativita ii gi principiul constanfei invarian- ei) vitezei Iumini, care stat de fapt cele douk pBrfi ale principiului enuntat, mai inainte. Viteza luminii tn spatiul liber este o constanta universal’ 2,997 93-408 m/s In caloule, se poate folosi valoarea aproximativa ¢ = 3-10* m/s, care diferd cu numai 0,2% de valoarea adevirats. Viteza luminii ocup& 0 pozitie cu totul diferita fafa de celelalte viteze; acest Iucru va fi pus in evidenja atit in capitolul de fat& eft gi in alte capitole ale c&rfii. In interpretarea galileiand a invarianjei, viteza nu era un invariant ; in interpretarea einsteiniand ins viteza luminii este un invariant. In paragra- fele care urmeazd se va arita ci nu orice vitesd este un invariant. Referitor la celelalte marimi invariante tn aspectul galileian, distanta gi timpul, se va vedea ca in aspectul einsteinian aceste mérimi nu mai rimin invariante odat& cu schimbarea sistemului de :referin{a inertial. c 4.3. Transformarile Ini Lorentz Dupa Einstein viteza luminii in vid este un invariant in toate sistemele inerfiale. Cu alte cuvinte, 0 unda sferic’ de lumin emis& de o surst puncti- forma intr-un sistem inertial va apare ca und& sferied gi unui observator din oricare alt sistem inertial. Deci nu apare nici o deformare a undei sferice pentru nicianul dnire obsroator:. Aceasti afirmatie corespunde rezultatului experi mentului din paragraful precedent. Se considers doud sisteme inertiale Oxys 5i O’x’y’s’; sistemul O’ este in migcare fa} de sistemul O pe directia Ox cu viteza de transport v. In centrul 0 al primului sistem se giseste o sursd de luming, care emite un semnal luminos lat = 0. Ecuagia undei sferice lumi- noase este descrist de binecunoscuta relajie atptiaat § 43 55§43 INVARIANTA EINSTEINIANA gi. 0’ au coineis, sursa de lumind a emis semnalul luminos gila t’ = 0 in centrul 0’. Pentru un observator din sistemul 0’ ecuatia undei sfetice va fi af yt ptm art (4.3) deoarece raza~acestei sfere luminoase erejte in timp tot cu viteza c, de sistemul 0’ s0 deplaseazK fata de O cu viteza 0. Aseménarea ecuatiilor (4.3) si (4.3) attt din punctul de vedere al formei ecuatiilor, cit gi din punctul de vedere al coeficientului timpului, reprezentat prin viteza luminii c, este 0 consecinta a principiului invariantei einsteiniene, Ar trebui s4 se ajungi de Ja una le cealalté pentru anumite transforméri aplicate coordonatelor 2” viz git’, Daca ecuafiei (4.3) i s-ar aplica transformérile lui Galilei (3.4) s-ar obtine (e—ofttyt+ eae Ba Dot -+ ei + k= ee (4.4) Ecuafia (4.4) nu are aceeagi form cu ecuasia (4.2). Prin urmare transform’- rile lui Galilei ou sint in concordant cu invarianta constantei c, Este necesarl deci glsirea unor transformri care ef eduellecuafia (4:3) sub forma ecusiei (4.2). Identitatea celor dou’ ecuafii ar exprima faptul experimental c& doi observatori din dou’ sisteme inertiale obserod unde sferice identice pentru i semnal luminos. Fenomenul propagtrii luminii nu se deformeaz& pentru niciunul din cei doi observatori, conform principiului invarianfei einsteiniene. Pentru identitatea eouatiilor (4.4) gi (4.2), ar trebui ca termenul — 2ozt + + ott? din ecuatia (4.4) a se anuleze, Deoarece timpul intervine sub formele 21910, este evident c& relatia t’ = / nu poate fi adevaratd. De aceea este necesari'o formé liniaré pentra relatia intre timpurile gi ¢, in care timpul t° 84 fie funetie atit de timpul 1 cft gi de variabila x t+ fe (4.5) unde f este o constant& care ar trebui determinata. Folosind transformarile lui Galilei pentru 2’, y’, 2’ gi transformarea (4.5) pentru t’, ecuafia (4.3) devine ’ at — Dost + MP4 yt at = ott + Ofat + frat) at — vat + ott + y+ ot = ott + Dfetat } facta? (46) Se observ o&. termenul in zt so anuleaz’ dact —o=fe su f=—-2% e Cu aceastd valoare a constantei f, relajia (4.8) devine Steet pt eaces te (1-G) tat saee— oeTRANSFORMARILE LUI LORENTZ ei d}eteea( Se remarc& ed expresia astfel obtinuta diferd de ecuatia (4.2), la termenii in a gi, doar prin factorul (1 —v#/c'). Acest factor trebuie s& apard tn expresiile fui 2’ git’, astfel inott transformarile obtinute sf permit obtinerea ecuatiei (4.2) din ecuatia (4.3). Transformarile cdutate, numite transforma. rile lui Lorentz vor avea forma Se precizeazi oi axa Oz gi respectiv axa O’2’ au fost alese paralele cu directia de transport a sistemului 0’. Se poate verifica cu ugurinté c& expresiile (4.7) adue ecuatia (4.3) sub forma (4.2). Cu alte cuvinte pentra transformarile lui Lorents propagarea luminit amine dceeasi din punctul de vedere al celar doi obseroator situa tn sistemele inertiale O $i 0". Se folosegte notatiay = 4/V° Be; se numegte factorul lui Lorentz, iar eu aceasté notafie transformérile lui Lorentz se seriv a — wl); yay; a 2 vax(t-32) (48) Dupa cum se vede, 7 depinde de viteza relativa v a sistemelor inerfiale. Pentru cole co urmetcd aowoath dependeniX este foarte important; oa cate dat a 44 si in tabelul 4.1. Pentru viteze mici, eind v/e— 0, factorul rentz devine , iar transformérile lui Lorentz se reduc la trans formiite Tui Gale” Atel spus, invarianfa galileiani (mecanica clasicd) este un caz limita al invarianfei einsteiniene (mecanica relativista). Daca viteza relativa v a unui sistem inertial fata de un altul cregte foarte mult gi tinde cétre viteza luminii, atunci lim y +00 Pentra ca factoraly ii nu deving imaginar, adiod s8 fie real, trebuie ca viteza v a unui sistem inerfial sk nu depigeasca viteza luminil. Apare astfel o conse- cinjé extrem de importantd a invarianfei einsteiniene: In migcarea unui sistem sau corp material viteza luminii mu poate fi depdgitt, Constanta ¢ este © vitezd limitd In univers. § 43 7§ 44 Fig, 44. Dependents tactorulul Jal Lorentz y de vitera relativd 0 sigemelor Inerjiale “Ozy? $1 ory 58 INVARIANTA EINSTEINIANA Tabelul 44 rata Fol Lorentz tn funetle de B= itera 9 este ath eu 0 aproximatie de 02 %, valrila ‘notate ea ~ ¢ Mind praetie gale eu viteza ¢ ' | m | + et ue | te aa ue | iS a ene a See eral a onl fa Be | is os aot a Raee aa 09 azo | 230 a are a oa pao itaas cae nee eee re eaeehs estan eee ease eee eee ee conan sete ee aoe ce eee fee eae ee ae =) EM fea este ee ree eee ee ee eee 4.4, Contractia spafiului Se considera o bard de o anumit& lungime situata in un observator din sistemul 0’, aceasta lungime se exprima prin diferenja dintre abscisele extremitajilor vax Aceasta lungime este o lungime staticd deoarece observatoral care o mésoara este In repaus fafa de obiectul misurat. Pentru observatorul din sistemul O Tungimea aceleiagi bare va fi a l=m—% ‘Aceasta este”o lungime cinematicd, deoarece observatorul care o mésoar& este in migcare fa} de bara misurati, sau, ceea ce este tot una, bara masu- rata este in migcare fata de operatorul care execut’ mésurarea; conform invariantei einsteiniene nu se poate preciza declt c& cele doud sisteme, cel care confine bara gi cel in care se afld operatorul, sint in migcare unol fata de celalalt.CONTRACTIA SPATIULUT Aplicind lungimii statice transformarile lui Lorentz se obtine U = ay — 2 = y(a, — ot) — x(a, — of) = x(a, — 2) deoarece s-a presupus ci misurarea celor dowd coordonate x gi 2, s- Ja acelagi timp 2. In continuare, se obtine vay; lath (49) Cum y > 4 rezulté 1 ¢ aceasta clips& tinde cdtre o dreapta (fig. 4.6). §44§45 INVARIANT A EINSTEINIANA 4,5, Dilatarea timpului Intervalele de timp sint afectate gi cle de migcarea relativa. Fie un fenomen oarecare care se destigoari in timp, intr-un punct A al sistemului 0"; ca urmare, durata fenomenului misurati de observatorul din sistemul O’ va fi AYannt Un observator din sistemul O va mésura durata aceluiagi fenomen gi va gisi At=t— Tinind seama c& fenomenul este localizat in sistemul 0’, durata At’ este staticd deoarece este masurat de observatorul in repaus faja de sistemul in care are loc fenomenul, iar At este durata cinematied, deoarece este misuraté de un observator in migcare fat de sistemul in care are loc fenomenul res pectiv. Folosind transformérile lui Lorentz (4.8) se objine Pentru timpurile 13 si tj s-au folosit coordonatele 24, respectiv 2, deoarece fenomenul are loc in intervalul de timp in care pozitia punctului A trece de la 2 la 2, fata de sistemul 0, cu toate c& punctul A rémine in repaus fafa de sistemul 0’. Relajia de mai sus se poate scrie sub forma s-dar[a-a-ge- a]DILATAREA TIMPULUT ts aot sistemul 0. Deci Dar » constituie ecualia de migcare a punctului 4, fat de a ay(t- 2) @ At=yAr (410) Din cauza c& y > 1, durata cinematicd este mai mare dectt durata staticé ; obser- vatorul aflat in migeare observ totdeauna o duratd mai mare a fenomenclor. Prin dilatare se injelege de obicei ,mai mare decit mirimea normala* side aceea se spune dilatarea timpului. Duratele apar dilatate dard sint ‘masurate de cdtre un observator aflat in migcare fay de sistemul de referinta unde se desfagoara fenomentll Pentru a exemplifica aceasta consecintt a invariantei cinsteiniene se presupun doud ceasornice. Unul este Iuat de o nava cosmic care se depla- seazi cu vitezi mare (y > 1). Durata de parcurgere de catré acul indicator a eadranulti ceesorniculul aflat in navi apare dilatatd observatorului rémas pe cosmodrom; cu alte cuvinte pentru el ceasornicul de pe navi avanseaz& mai fncet, adic& rimtne tn urma. De asemenca, pentru pilotul navei ceasor- nicul de pe cosmodrom rimine in urma. Aceste considerafii sint adevarate pentru orice fenomen; de exemplu durata de dezintegrare a unei particule elementare instabile este caracteris- tick pentru particula tn repaus adic& fafa de sistemul propria al particulei. Masuratd dintr-un alt sistem de referinjé, de exemplu din sistemul unui laborator, durata de dezintegrare apare dilatata, deoarece particula este in migcare fata de sistemul laboratorului. Cu cit particula se migcd cu o vitext mai mare fata de sistemu! laboratorului, ou atit durata de dezintegrare masu- ratd din acest sistem va fi mai mare. © consecint& importanta a dilatarii timpului este relativitatea simulta- neitajii. Fie dovd evenimente A i B simultane in sistemul Q, adic& ele au avut loc la acelagi timp, t, = ty, dar in locuri diferite, 2, gi x. Conform trans- formérilor lui Lorentz, timpurile corespunzitoare in sistemul Q’, vor fi ser(s-Za) > garfa-2 r(a- ga] Se observa imediat c& t4 # %{ deoarece 2 + x, Din aceasti cauzk se poate calcula o durata intre evenimentele A gi B faja de sistemul 0’. Deoarece y=h totey? ao (—) faa (4.41) Prin urmare doud evenimente simultane in sistemul O intr-un alt sis- tem cu atit mai depiirtate in timp (At’ mai mare) cu oft distanta geometricé. §45 61§ 46 62 INVARIANTA EINSTEINIANA dintre locurile unde evenimentele se petrec este mai mare. Doud evenimente imultane in sistemul O rimtn simultane gi pentra sistemul 0’, numai dack 2% = 2 adicd dac& evenimentele se petrec in acelagi punct al ‘sistemului 0. Dilatarea timpului este una din cele mai dificile notiuni la invatarea fizieii. Numai efectuarea multor exerciii $i probleme poate ajuta la intele- gerea acestei consecinfe a invariantei vitezel luminii, Exempiu, Particula y, numitd mivoa, este o particuld instablla, eare se formeazi tn piturile inalte ale atmosferel prin interectiunea radi se dezintegreard totr-un electron si dol neutrini. Miuonil au fost detectatl oriunde pe Pamint a diferite altitudini, Ia nivelul méril sl chiar Ia adincimi destul de mari In oceane sau sub ppAmint. Pentra injelegerea celor ce urmeaza slnt suficiente aceste detail. Intervalul de timp Intee formare gi dezintegrare a fost determinat prin elteva metode $l s-a gisit 2-10-*s: ar fh durata de dezintegrare sfalied, misurata fa}4 de sistemul propriu al rarticuel Viteza acestor particule tn atmosferi este 0 — 2,094 - 108 m/s sau 0,998 © (y Limpul 2+10-*s miuonit ar parcurge distanta 2,994 +108 x 210+ 4m timp ce detector de miuoai trimisitn atmosterd au aritat cd miuonit care ajung ta supra- faja Pamintulal se produc la altitudini mult mai mari iar lungimlle traiectorlor lor siat de peste 10 or mal mar. ‘Aceasta contradietle se poate inkitura aplicind rezultatele invariantet einsteiniene, Durata de dezintegrare gisitd experimental este A’ (durata staticd) fatA de sistemul propria al par- Liculei, jar in sistemul PAmintului durata cinematicd, conform relate! (4.10) este At = yar = 18 x 2-10-41 = 92-10-4 s Corespunzitor acsstul timp lungimea va fi 1m oA = 2,904 +108 x 32+ 10-+ 99 m 9500 m care apare contact tn sisemut laoratoafa din exuza factrutl rote ss Yi 599m Din acest exemplu se vede of dilatarea timpulul si contractia spatiului sint dou consecinje fale acellagl fenomen: invartanga vitezei semnalelor electromagnetice. 4.6. Compunerea vitezelor Invarianfa einsteiniand modified teorema de compunere a_vitezelor. Forma stabilita tn capitolul anterior este adevarata numai in limitele inva- rianjei gelileiene. ‘Se presupune un corp care se miged. in sistemul O’ in lungul axei O'2’ cu yiteza relativ’ m, fajd de acest sistem. Prin urmare viteza relativa » este coliniaré cu viteza de transport » (figura 4.7). Dact 2’ wt! este ecua-COMPUNEREA VITEZELOR §47 tia migc&rii in sistemul 0’, atunei cu ajutorul transformarilor lui Lorentz se poate trece la eouatia migedrii tn sistemul O z—mam(1- 52) 2(1+Z)- 0 +m 2 ete 442 Viteza V a corpului fajé de sistemul O este V —2/t gi are deci expresia varie (4.42) 142 Vitera V are directia Oz, adic este coliniara cu viteza de transport v gi cu viteza relativa w. Aceasta este teorema de compunere a vitezelor in invartanja einsteiniand, Se vede cé pentru > + Ose ajungela forma teoremei de com- c punere a vitezelor din mecanica galileiant: V =» + w. In concluzie, se accentueazd rezultatul foarte important c& V—rc, atit pentru viteze de transport foarte mari (o -> c) eft gi pentru viteze relative foarte yt y Z z ig. 47. Mearns a wut corp In fungl nse] lg. A. Mlgere eat ane eoep tn ange at Orr vais O'y' en vies b- mari (w > ¢), cum rezulté din relafia (4.12). Aceasta. concluzie este echiva- lent& cu aceea care afirm& c& viteza c este o vitesd limitd care nu poate fi depigité de vreun sistem inerfial sau de vreun corp in migearetntr-un sistem inerti Un caz interesant de compunere a vitezelor este migcarea relativé. pe axa O'y’. Se considers un corp care se deplaseazi in sistemul 0’ in lungul axci O'y' ou viteza relativa 1, componenta pe O's’ find nulé (fig. 4.8). Eoua- tie mipeari in sstemal 0” este y’ = wt i, ou transformérile tui Lorentz, Jnr 24) unde z este abscisa corpului fafa de sistemul 0. Intructt z/t este chiar viteza de transport v, se obfine fa y a) _wy_w =mye(1— 2 aL 4-2) U me 3) t = ay tor 63$47 INVARIANTA EINSTEINIANA Punind V = y/t, viteza corpului fafi de sistemul O, rezulta » 12 Vayqo l 1-4 (4.43) In acest caz V are direotia axei Oy, fiind coliniard cu viteza relativa w. Se observa c& la variatia vitezei de transport 0, V scade de la V = w pentru o=0 pini la ¥=0 pentru v= c. Expresia (4.13) este necesari pentru analiza relativitafii masei (§5.7) Exempla acd de pe o nava care se deplaseaza cu o viterd foarte mare» = ex (e poste fl oare- care dar mal mic deett unitatea) se emite un semnal Tuminos, vitezs luminll fa} de navi va fi, evident, w =e. Pentru un observator de pe Pamint, vitera acelul semaal luminos ve fl dupd teorema de compunere @ vitezelor (4.12) ate Lite ee ite ‘died in concordant& cu principiul invarlangel elnsteiniene: lumina se propagk in vidul ort cai sistem inertial eu viteza ¢, 47. Coneluzie Din cele de mai sus rezulté ci, spre deosebire de ceea ce s-a obfinut tn cadrul invarianfei galileiene, in invarianta einsteinian’ spagiul gi timpul sint relative in sensul c& lungimea unui obiect sau durata unui fenomen depinde de sistemul din care se face mdsurarea. Aceasté relativitate a spatiului gi a timpului face ca invarianja einsteiniand si se numeasc& teoria relativitdgii; de studiul fenomenelor la viteze foarte mari cu considerarea invariantei vitezei luminii se ocupa ,fizica relativist&, (de exemplu mecanic& relati- vista etc.). Care este importanta practic a consideratiilor {cute mai sus? Aparent aceasti{ teorie nu este aplicabila la scara terestrd, deoarece in practic& se tnttl- nese viteze mici faf de viteza luminii. Teoria relativit&tii are o mare impor- tanf& in studiul gi aplicafiile particulelor elementare care se migcd de-obicei cu viteze mai mult sau mai pufin apropiate de viteza luminii. Totugi, in ultimul timp aceste considerafii s-au extins intr-un domeniu de mare viitor: astronautica. Dacd astézi vitezele navelor cosmice sit mici (~10 km/s), in viitor aceste nave vor trebui si aib& viteze mult mai mari pentru a putea ajunge In timpuri rezonabile (fafa de viaja unui om) la pla- netelé mai departate din sistemul solar, la steaua cea mai apropiata (Proxi- ma — Centauri) gi ulterior 1a galaxia vecin& (galaxia din Andromeda). Cine- Lica arat& of Se poate realiza o vitezA oricit de mare dact acceleratia, fie orictt de mica, acfioneazi un timp suficient de lung. De exemplu, dack 0CONCLUZIE Tabetet 42 ‘Timpul , fajd de Pimint, dos sl Intors eu staffonare Je tints, gl umpul (° tajd de nova, entra elieva editor cosmlee In func{le de viteza de deplasare 2 navel - a Fimpal Timpor Viteze de °Pol ] postbttiatee Tinta eattontel | Distnte | Livasere | ’ [Paints km Lona ~waso | 13 emjs | moor | 1 0.92 | Posibits Venus, Marte min 6.20 | 20 kmjs | mt | 1 1 | Posibitx luton 610° | 20 kmjs | 40 1 40° | Imposibae 100 kmjs | 4 1 4 | Posie ‘ani-tumina ProximaCentauri | 4,3 100 kmjs | 25000 | 1 25000. | Imposibits ose a | as 18 | Postbua Andromeda 208 5 sao} ris | 7108 | tmposibiae (galaxia, veeina) aawome] ao | are | a0 | rowan racheti ar avea suficient combustibil ca si-gi pastreze o acceleratie egalé cu acceleratia gravitationala la suprafata Pimintului (9,81 m/s), ar putea ge viteza 0,5 ¢ = 41,510" m/s in i ‘4,5+408 m/s 10 mst adicd 0 jumatate de an (1). Acest timp este enorm pentru tehnica actuala, dar generatiilor viitoare se va impune obtinerea unor durate mari de accele- rare a nayelor cosmice, pentru a atinge vitezele necesare cilitoriilor la limita sistemului solar gi in afara lui. Din distanta la tinta unei asemenea céldtorii si viteza de deplasare de care se va dispune rezulté durata ¢ a cAlitoriei fata de'Pamint. Aceasta durata include timpul de drurd, dus gi intors, precum $i © stationare minima la tint; durata stationarii depinde de scopul edldtori si anume de cercetarile care trebuie executate. Durata 4, aga cum este dat in tabelul 4.2 pentru citeva ealitorii, este durata cinematicd deoarece este masu- raté de un observator de pe Pamint, adied dinafara sistemului navel. Durata statica 1, fuji de nava, data in tabetul 4.2, este vet Durata statied este functie de factorul y, adic& de viteza v care trebuie si se imprime navei. Energia necesard pentru imprimarea acestei viteze nu intereseaz aici; ea va fi analizaté In § 9.7 Durata static’ ¢’ sta astazi la baza discutiilor pentru proiectele de viitor ale ealatoriilor cosmice, deoarece ea ar stabili posibilitatea principiala a unei asemenea operalii. Pentru ca o edlatorie cosmica si fie in principiu posibila, se considerd astizi c& durata statied a sa trebuie si fie mai mick decit durata de viafa a unui om!Capitolul 5 Legile dinamicii 66 5A. Experimente fundamentale Dupa geometric gi cinematic’, dinamica completeszi odificiul fizieii eu legile sale fundamentale, Observafiile experimentale ale lui Galilei ¢i in special cele ale lui Newton stav la baza stebilitii legilor dinamicii numite legile lui Newton. Dinamica studiazé cauzele migeérii corpurilor, mai precis cavzele trecerii unni corp din starea de repaus in starea de migcare gi invers, sau ale trecerii de ls un tip de migcare la altul. Observind natura inconjurituare, se constalé ck acestle-cauze sint datorete diferitelor interactiuni intre corpuri, iar rea mai simplé interacliune este ciocnirea; prin cincnirea a dowd corpuri slarea lor de migcare se schimba. De aceea se va incepe studiul dinamicii fu analiza eitorva ciocniri, aga cum rezulta din experimente simple. Gioenirea elastied si civenirea plastica. Dous bile, confectionate una din ofel si cealalté din plastilind, sint lasate s& cada, de'la 0 anumitd iniltime pe un plan orizontal foarte rigid, de exemplu din olel. Se constata ci dupa tioenire, bila din otel se tidied fat de plan, aproximativ a indltimea dela care a Gaul, pe cind bils din plastiling rémine pe plan, suferind evident © anumité deformare permanenta. Observarea acestui fenomen din naturk duce Ia definirea color doud eazuri limit de ciocnire: cisenirea clasticd si ciocnirea plastied; ultima se mai numeste cinenire neelastics. In cele de mai sus s-au dofinit cazuile timitt de cioenire: tn prac se intilnese gi cazuri intermediare gi anume civenirea aproepe elasticd sou ciocnirea aproape plastica. In cele ce urmeaza se vor studia numai cazurile limita de ciocnivi. Descrierea color dous tipuri de cloeniri. In exparimentele de mai jos ale caror rezuitate vor condutce le stabilirea legilor diuamicii, se vor folo: bile cu acceasi cantitate de substenti, adicd et mase egale. Fard a recurge la legile dinaimcii se slie c& ou ajutorul balantei se pot alege corpuri la fel de masive, adica cu masele egale.EXPERIMENTE FUNDAMENTALE In experimentnl A se realizeazé civenirea a dou’ bile din ofel (ciocnire elastied), cu masele egale, care se indreapta una cdtre coalalta pe acceasi directie, cu aceeagi vitezs V fat de un sistem de referinjd O presupus fix. Prin observarea fenomenului civenirii, se constat& c4 dupa civenire cele doud bile isi schimba sensurile de migeare. pastrindu-se insd valoarea vitezei T pentra fiecare din bile (fig. 5.1). In experimentul B are loc ciocnirea a doua bile plastice, egale ca masa, care se migc# la fel ea bilele din experimentul A Se observa ¢4 dupa cioenire bilele rimin ,lipite* una de alta cu viteza finald nul (F = 0), dupa cum se vede in figura 5.1. A 1 Pig. 5.1. Cloenirea elastics (4) _ inainte — floenires plastid (Js) 8 dous bile Ta fel de masive, observate din slstemul de a Vv roferiuta nine Inte de cloealre, dupa — apa cloealre j o> Deserierea celor dona experimente se poate face gi dintr-un sistem iner- {ial 0”. Sistemul 0 se deplaseazi fa44 de sistemul O In acelagi fel ca bila 7 inainte de a se cioeni, adicd sistemnl 0’ are viteza de transport » = V. Nu se poate spune ci sistemul ales este legat de bili, deoarece dupa ciocni viteza bile! 7 se schimba si sistemul nu ar mai fi inertial; dacd viteza sis- temului este V atit inainte, cit si dupa ciornires bilelor atunci sistemul este inertial. Se noteazi cu w, gi respectiv i,, vitezele relative ale celor dous bile fata de sistemul inertial O’ si cu_V,, respectiv Vy vitezele celor dows bile fata de sistemul O presupus fix. Datorita modulni in care an fost alese vitezele bilelor se poate serie Wek en atit in experimentul A cit si in experimentul B. Aplicind teorema de compunere a vitezelor, se obtin vitezele relative 1a, $i respectiv 1, fata de sistemul 0’, ale celor doua bile, in ambele expe- rimente w= V,-9= VV = =-V-V¥=-W m=, — Prin urmare, bile 7 este in repaus fald de sistemul 0’. iar hila 2 se migcd cm viteza — 2V fai de acest sistem (fig. 5.2). Dup& ciocnirea elastica (experimentul A) vitezele celor dows bile fata de sisternul O sint v Wa-P oY § 5.1 67§5.1 LEGILE DINAMICH iar vitezele relative ale bilelor, calculate eu ajutorul teoremei de compunere a vitezelor, vor fi o,=V;—0=—-V-V=- 2 w= V,-v=V-V=0 Aceasta inseamn ci bila 1 se mige& cu viteza —2V fata de sistemul 0’, iar bila 2 rémine In repaus fatd de sistemul 0". A B a 2V Pig. 5.2. Clocnires elastled inainte A) al cloentrea plastid (2) = doa bile la fel de wesive, observate din sistemul dé referingé O eareterlzat prin vitern de transport = V. afk de sistemal O; tnainte ‘= Inainte de eloenire, dupa Pg In experimentul B, dupa ciocnirea plastica, cele doud bile ,ipite" au viteza nul& fafa de sistemul O(V = 0); viteza relativa fafa de sistemul 0 tind dupa w=V—o =V=-y Prin urmare cele dou bile lipite se miged in sistemul 0’ cu viteza —V, adied jumatate din voloarea vitezei bilei 2 inainte de ciocnire. Rezultatele obti- nute pentru sistemul inerjial O” sint redate in figura 5.2. Conform principiului invarianei, galileiene sau einsteiniene, rezultatele obfinute in sistemul inertial care se migcd cu viteza de transport » = V sint adevarate pentru orice alt sistem inertial, deoarece legile fizicii gi deci si cele ale ciocnirilor studiate sint aceleagi in diferitele sisteme inerfiale. Prin urmare gi in sistemul inerfial cu viteza de transport o = 0, cele doud expe- rimente se vor desfigura aga cum sint descrise de observatorul din siste- mul 0’. Dacd acest observator rimine in repaus, iar bilele igi pastreazi ace- Jeagi viteze fai de sisemul inerjial ca acelea din figura 5.2, el va constata doud alte experimente de ciocnire A’ gi B’, aga cum ele sint ard- tate In figura 5.3. Este important de subliniat c& experimentele A’ gi B’ din figura 5.3 difera de experimentele A gi B din figura 5.1. In experimentele A’ gi B", bila 1 este In ropaus inainte de ciocnire, iar bila 2 se indreapta spre bila Z cu viteza —V. Dup& cioenirea elasticd, bila 2 ‘imine in repaus, iar bila 7 se deplaseaza cu viteza —V, adic& cu viteza dina- inte de ciocnire, a bilei 2, preluind atit valoarea' cit si sensul vitezei respective. Dups ciocnirea plastica, cele dowi bile ,lipite se deplaseazé cu jumitate din viteza bilei 2, in sensul de migcare pe care aceasta bilé il avea inainte de cioenire. In rerumat, in acest paragraf s-a pomit de la observarea experimentalé a unei ciocniri elastice gi a unei cioeniri plastice. Vitezele finale, dup& cioc-LEGEA CONSERVARIL IMPULSULUT nire, redate tn figura 5.1, eint obfinute prin mieurare. Apoi, prin aplicarea teoremei de compunere a vitezelor s-au valoulet vitezele Tingle, aga cum ar fi aceste viteze determinate de citre un observator dintr-un sistem inertial 0” tn migcare fafa de sistemul O (fig. 5.2). In fine, pe baza principiului invari- antei, s-au stabilit alte dowd experimente A’ gi B’ (fig. 5.3) fri a mai fi necesar si se recurgd la observarea experimentalé. A a 2 —_ inainte ‘Fig. 5.9 Cleeniren elastied (A’) gt eatin plac") « doaltle intel Go manive, Un care tos exin {oii tmrepaon, osereate ain sse —¢——— dupa —_— temmel de Petertaya 0. 0 Cum se pot caracteriza cantitativ ciocnirile descrise? Pentru cele patru oxperimente: A, B, A’ gi B’ se scriu produsele dintre masa gi viteza bilei, pentru fiecare bilé, o data tnainte de ciocnire gi apoi dup& ciocnire inainte dupa bila 7 bila 2 bila 1 bila 2 + mv — mv — mv + mV + mV mv 0 0 o — mv —mv 0 0 —mv —am 2 Din ansliza expresiilor astiel oblinule, se sjunge la concluzis urmi- In orice sistem inertial gi pentru orice tip de ciocnire, elastica sau plas- ticd. suma produselor mV inainte de ciocnire este egal cu suma produselor mY dupa ciocnire. 5.2. Legen. conservirii impulsu Exprimarea primei legi a dinamicii se bazeazd pe observarea experi- mentald a ciocnirilor, aga cum s-a facut in paragraful anterior. Folosind impulsul unvi corp, definit ea produsul tntre masa gi viteza sa, p=mv pe baza concluziei § 5.4, prima lege a dinamicii este: $52 69§ 52 70 LEGILE DINAMICI In orice sistem inertial, pentru dowd sau mai multe corpuri care se cioe- nese, suma impulsurilar tnainte de ciocnire este egald cu suma impulsurilor dupa ciocnire : (Zp)inainte = (ZP)aupa (Sl) Aceasta lege se mai poate enunta: in orice sistem inertial, impulsul total at corpurilor care se ciocnese se conservd. Cele dowd sau mai multe corpuri care se ciocnesc formeazX un sistem de corpuri care interactioneazi Intre ele si nu au vreo interacjiune cu un alt corp. Pentru precizarea acestui fapt, sistemul de corpuri pentru care seexprima legea conservrii impulsului se numeste sistem inckis. Cu aceast nofiune legea conservarii impulsului se exprima astfel: in orice sistem inertial, impul- ‘sul total al corpurilor dintr-un sistem inchis se conserva. Cind miscarea celor.doud corpuri se face pe aceeagi directie, adicd tn cazul unei cioeniré centrice a dows corpuri de masd m, gi respectiv my (vite- zele corpurilor au aceeagi directie att inainte de ciocnire cit $i dupa ciocnire), legea conservarii impulsului se poate scrie mV, + mV, = mV + mV, a (5.2) unde V; si Vgsint vitezele inainte de ciocnire iar V', gi V’, sint vitezele dupa ciocnire. Dacd m,, ms, V, si Va din ecuafia de mai sus sint cunoscute nu se pot determina vitezele dupa ciocnire, V’, gi respectiv V’,. Pentru rezolvarea problemei mai este necesard ined 0 ecuafie data de legea conservarii energiei (veri § 95). Legea conservarii impulsului sub forma cea mai general se exprima vectorial. In eazul a dowd corpuri care se cioenese sub un anumit unghi (directiile de migeare sint diferite: ciccnire necentricd) se scrie Pit P= Bi+e 53) Pr Gi Pe Siind impulsurile inainte de ciocnire, iar p; $i Pi Gp clocnire (figura 5.4). Relatia (5.3) se poate explicita sub forma ind impulsurile mV + my = mii + mV Legea conservarii impulsului se mai exprim& gi sub 0 form care va interesa in cele ce urmeazi. Eouatia (5.3) se poate scrie astfel ae ee 64) 4p. = — APs Rezultd de aici cd variatia impulsului pentru: primul corp este egald eu varia- jia impulsului, cu semn schimbat, pentru cel de-al doilea corp; aceasta insearoak 4, impulsul eigtigat de un corp in urma unei interactiuni este egal cu iropul- sul pierdut de celdlalt corp. De exemplu, in experimentul A din § 5.f, varia. tia impulsului pentru bila 7 este Ap, = — mV — mV = — 2mV, iar pentru bila 2 este Ap, = mV —(—mV)=2 mV.LEGEA CONSERVARIL IMPULSULUT Legea conservarii impulsului explied o serie de fenomene din multe domenii ale fizieii de la migcarea corpurilor ceresti pind la migcarea particu- lelor elementare. In aplicatiile practire se intiinese duua rategorii de fenomene unde se aplick Jegea consorvarit impulsului. In prima categorie, cazul a doua Fig. 5:4. Schema veetottiorInpuls ; pentru dows eorpur cure se choc y ties corpuri care se cioenese, legea se serie age cum s-a ardtat mai inainte. In ea de-a doua categorie, avem de-a face eu cazul unui corp initial in repaus, care ge ,fragmentewzi san se .separi™ ullerior in alte doud corpuri; de exemplu’aruncarea proiectimiui din tun prin explozie sau eruncarea unui obiect masiv de cdtre om pe care el i) tinea in brate. Corpul initial, tunul eu proiectilol sau omul cu obiectul mesiv, are impulsul zero, dar ulterior, prin explozie sau prin aruncare, apar in fiecare caz cite dowd corpuri: pro- iectilul gi eava tunului, sau omul gi obiectul masiv. Daca eele dous yfragmente" au masele m’ sim” si vitezele linale ¥” si T'", legea conservarii impulsului se serie mVi= mv" 65) deoarece initial impulsul total era zero. Un caz asemindtor de ,separare este racheta propulsaté prin ejectarea gazelor, care va fi stadiata in §5.5. De asemenea se mai poate cita exemplnl iegirii cosmonautului din rabind, in eonditiile migedrii pe 0 orbita fixé in jurul Pamintului. Cele doud fragmente (cosmonautul si cabina) trebuie si aiba impulsuri egale si de semn contrar. Dacd cosmonautul s-ar folosi de cabin& ca sé se .impinga" in spatiu, cabina ar primi un impuls gi gi-ar modifica treiec- toria, luctu nedorit pentru intoarcerea pe Pamint. Ca urmare, iesirea din cabind si pleearea de lingé cabind Urebuie sa se facd cu un impuls neglijabil. § 5.2 7§ 5.3 LEGILE DINAMICI Nota. ‘Legea conservarii impulsului se aplied la interactivnea a doud corpuri. Dupa cum s-a ‘vazut in considerajile anterioare t-a recurs Ie cele mal simple interactiuni: clocnirea sau frag ‘mentarea unui corp prin aruncare sau explozie. In general, Interactinne Inscamné actiunes uunul corp asupra altui corp datoritd unui anumit tip de forte. De exemplu, la cioenire intervin forjele elastic, lar Ja alte tipuri de interacfiuni Intervin fortele eleetromagnetice, gravita- Monale sau nucleare, O interactiune simpla este s1 sprijinirea nul corp pe altul In ctmpul sravitational, In care se va face apel mai departe. Efectul unei intersetiuni este modificarea stdrii de repaus sau de miscare: modificarea staril de mljeare poate fl oprires, schimbarea direefiel sau moditicarea mirimil vitezel. Se poate aminti de exempls, migcarea unel sarcint electrice potitive spre o altS sarcind pozitivi (fig. 5.5, 2). Dac directille lor de migcare coincld, datorité fortei electrice coulombiene, sar~ cli electrice tn migeare sint frinate 31 Intoarse inapoi. apa ‘acest tp. fa) Dac directile de migcare ale eelor dous sarcini electrice nu sint accleash, migcarea are Joc asa cum se aratd In figura 5.5,, Aceste interacjluni sint analoge ciocnirilor. Mai tirzi, {In studiul partiulelor elementare se vor tntiini alte interactiuni: ionizarea, efectul fotoelectric, efectul Compton ete, Tuturor acestor interactiuni ise aplicd legea conservaril impulsului. 5.3. Legea inerfiel pi legea forfei Legos inerfiei. Din prima lege a dinamicii rezultd of dacd un corp nu interacfioneazd cu alte corpuri, impulsul su trebuie s& rimin& constant in timp 66)LEGEA INERTIEL $I LEGEA FORTE Pentru un corp in migcare, avind masa constanta, faptul of impulsul este constant Inseamna cf viteza lui — vectorial —esie constantd, adici acest corp are o migcare rectilinie gi uniforma. Astfel un corp ajuns in spajiulextra- galactic, unde nu este supus nici unei interactiuni, i phetreasX nedefinit mip carea rectilinie gi uniforma. In cazul particular, cind 9 = 0, corpul este in repaus gi rdmine tn ropaus atit timp cit nu suferd vreo interactiune. Conform considerafiilor {acute legea inerfiei se enunfi: In lipsa unei interactiani, un corp tsi pdstreard nedefinit starea de care rectilinie si uniformd sau starea de repaus, fafé de orice sistem Pe Pamint, un corp nu igi poate pastra timp nedefinit migcarea rectilinie si uniforma, fSr& nici o interactiune care s&-i produc’ migcarea, deoarece nu poate fi sustras unei interactiuni de neinlaturat: frecarea, al cérei efect final este oprirea corpului, Legea forjel. Datorit’ unei interactiuni, impulsul unui corp nu ramine constant In timp, el suferd o variatie: dp/dr 4 0. Aceastd derivata tn raport cu timpul care este diferitt de zero este cauza modificdrii stdrii de migcare sau a stdrii de repaus. Derivata impulsului in raport cu timpul se numegte prin definitie forja # Fo a Prin explicitates impulsului, expresia forjei devine ed) d+ Fa S (mt) = m2 = ma 5.7 a m= (5.7) unde a aparut a = do/dt acceleratia corpului. In relafia (5.7) s-a considerat e& masa corpului este constanta aga cum se face in mecanica newtoniand. Prin urmare, variafia impuleului unui corp care apare la o interactiune, con- duce la accelerarea corpului aga cum arata relafia (5.7). Forta este un vector objinut prin derivarea vectorului impuls in raport cu timpul gi este dat de produsul intre mas gi acceleratie. Accelerafia este de asemenea un vector $i are aceeagi directie si acelagi sens cu forta. ‘Legea fortei se poate enunja astfel Variafia impulsului in timp, adicd forta, este egald cu produsul intre masa corpului $i acceleratia fata de sistemul inerfial in care se mdsoard impulsul corputui. Natura fortei # este impusi de natura interactiunii; pentru o sarcin& clectricd care interactioneazd cu un cimp electric, forta este electricd (cou- Tombiana). In cazul unei mase care interacfioneazd gravitajional, adici cu cimpul altei mase, forfa este gravitational gi asa mai departe. La o inter- actiune, apare o forté daté de derivata impulsului, forja care produce modi- ficarea ‘migcdrii; modificarea migcirii este caracterizald cantitativ printr-o accelerate, In afara jorfelor de clmp, unui corp i te poate imprima, de asemenea, rintr-o explozie sau cu ajutorul unui motor, o ford care se numeste forjd imprimatd. Datorité acestei forje motorul accelereazi vehiculul respectiv {automobil, vapor, avion etc.). In cazul in care corpul care se miged accele- rat iese de sub actiunea fortei, corpul se mica cu impulsul constant, aga cum afirmé legea. inerfiei. §53 73Fig. 5.8. Re vetiorllor viteri Ia eloentres ble tHnuvel bile eu un perete. Sa ‘les sistemal de voordonate ‘care forja eare ae(loneezs ast Dill este posttiva es LEGILE DINAMICIL In cazul migcdrii circulare chiar daca viteza pe traiectorie este constanté, cinematica afirma c& trebuie s& existe o acceleratie centripeté. Din punct de vedere dinamie acceleratia centripota se datoreste unci forje care men- ine corpul pe traiectoria circulars; accasta este forla centripetd Forfa centripeta poate fi o forja'de cimp, gravitationalé ca in cazul mig- cérii Pimintului in jurul Soarelvi, sau electrica, ca in cazul migcarii electro- nului tn jurol nucleulai atomului.” For}a centripet& poate fi gi o forfa impri- mata de cdtre un motor. In cazul ciocnirii unei bile cu un perete, forta care actioneaz asupra bilei este de natura elasticd gi este dat& de variatia impulsului bilei in timpul cioc- nirii, aga cum se va arta in continuare. Aplicatie. S& calculi forja care aelioneaza asupra une! bile fa clocnicea sa eu un perete, Fle p= mV impulsul bilet inainte de clocnire. Se va considera tn primtl rind cloenirea dreapia, ‘died vectorul vitezi este perpendicular pe perete. La cloeniree elasticd impulsul tpainte de cloenire este p; = — mV lar dupd cloenire este py = + mV, recurgind la sistemul de coordonate din figura 5.8, ceea ce Inseamnd e& variafla Impulsulul bile! (se poate lucra sealar deoarcee ‘eetoril stat collalarl) este ap my = amy 1g — Bi me a iF forta Ap (5.8) At eit timpat cst, 0 mime cr ete deste reve dtrminal nd tunic de daschaterons Ss pea coors laste intull pe Seat tea oe Hane gC eet Nene cones 6 AP pp oes Beem ae Se dp_mv a ar 2 Ina dota rnd eva considers iene oi. cin sie fee un anvil ung cu pete, Ye ¥vetoral ae represini itera na 9) ea fia up cums ede RES EA Ts SOS Sate viet nora a pte ceed cape Ment ssa sied eaten unghie ioe Sono dupe Senter als 69) OB = Py r= mt, — Fy = me unde ¥ cste veetorul diferent, al elrui modul se caleuleaza cu ajutorul triunghiululisoses! din schema veetorilor dali Ta Tigura 5.6. 1P) =2 Vy cosa Veetoral diterent& V" este tntoldeauna, adied pentru orice unghi x. normal la perete. Entro- ducind vectorul unitate 7, care este normal la perete. se poate serie WARP m2 v1 cosa si deci, expresia forfel Ia cioenirea clasticd oblica este 2mVscose ar ~ (6.10)TEOREMA ACTIUNII $1 REACTIUNIT earl asupra bite este perpen- ‘Accasta Suseamnd 3 pentru orice unghi «, forta care feu et winphiul a este mai mare Meulard la perete, far marimea sa este cu abil mal mle {ntroductnd componenta normall 2 vitezel, Yq — |i cos a, se poate serie scalar $1 vectoriat lie componenta. nor ponent Tonpitudinala 4 inspUls, Tata de perete sul, pe ete in variatia componentei normale a impuilsulul le este egala cus zero. Prin urmare, la clocalrea tent normald gi una longitudinz ‘ald a impulsulus mV, fi schimbs Amine nemodificats. Forla F se poate FmVq, deoarece variatla componente longitu lied forta # este totdeauna perpendicular’ pe percte, ‘Consideratile Facute aici au) nenumarate aplicsti uti in mecanies, cit sf in fitiea ato- snot $i mueleara, 5.4, Teorema acfiuni gi resefiunii ‘Teorema actiunii gi reaotinnii este o consecinta a legii inertiei si a legit forei. Pentru deducerea acestei tooreme se consideri interactiunea 2 dous corpuri, care nu sint supuse nici unei alte ac{iuni exterioare, Interactiunea celor dowd corpuri poste fi una comund: un corp se spri- jin pe altul in clmpul gravitational, sau una mai putin comun’: douk mase Sint supuse numai aetiunii forfelor tor gravitafionale; cele doua cazuri sint ardtate in figura 5.7. Dac& impulsurile eelor dowd corpuri sint p, si Pe $i ru are loc nici o alté interactiune, impulsul total p, -+ py teebuie sa fie con- stant la orice timp aes oh, a oar 0; “4 a” + Po) ut ae e Derivatele respective reprezinta fortele, si anume, forta F, care actioneazt asupra primului corp (derivata impulsului p,) se datoreste celui de-al doilea corp, iar forja F, eare actioneazi asupra celui de-al doilea corp (derivata impulsului p,) se datoreste primului corp. Prin urmare R+R=0 sou A=-F, (6.11) La interactiunea a doud corpuri, forta care actioneasa asupra unui corp (acpiunea) este egald si de sens contrar cu forta care actioneazé asupra celuilalt corp (reatpiunea). Cele doua forte, F, gi F,, au in liecare cez, puncte de apli ‘cafie diferite, aga cum se observ in tigura’s.7 pentru doua Upuri de inter- actiuni. In fine, in exemplul ciocnirij unei bile de un perete, s-a calculat in § forja care actioneazd asupra hilei la ciocnire. Conform Leoremei acjivnii 3i ‘eacfiual 9 apr peretelo wa aclionso fork egal de sos contra aceasta este reactiunea bilei asupra peretelui. In cele ce urmeaza so vor aplica aveste considerafii im cazul unui obiect care se gaseste sub actiunea vintulni. Mole- § 54 Fip. 5:7. Exempliticaren teoremet seqiunit 9! reaefluall ia dead pari ie interae{tanl, 7§55 we (tedt) Fig. 5.8. La momentul ! + a de ta" inceputal tanodellvarlagla Impalsalut rachetal eate mr do, iar varlajia impulsuet garelor eete udm. 7 LEGILE DINAMICIZ culele din aer se ciocnese de suprafaja obiectului ca gi bilele de un perete. Datorité actiunii obiectului asupra moleculelor din aer, apare o reactiune a vintului asupra suprafetai obiectului. Reacfiunea vintului depinde de vite vintului, conform relaiilor stabilite in §5.3 si poate atinge valori Constructorii tin seama da reactiunea vintului asupra unei constructii in pro- iectare. De asemenea, migcaren navelor eu pinze se datoreste reactiur asupra pinzei, Forta care ackioneazs asupra moleculelor din aer deauna perpendiculars pe pinz’, independent de unghiul sab care bate vintal pe pina, ayo cum s-a ardtat in’ § 5.3. Rezulta 4 resetiunea vintului asupi pinzei este do asomenea perpendiculard pe pinzd, independent de directia Vintului, iar migearea navei se datoregte acestei reactinni, numita de acum incolo jorta.vintului. vintului te tot 5.5. Propulsarea rachetei Propulsarea rachetei este o aplicalie a conservarii impulsului. Inainte do lansarea rachetei impulsul este nul. Prin aprinderea motorului rachetei, gazele arse sint ejectate cu vitezd mare, iar racheta se deplaseaz’ in sena invers ejectarit gazelor pentru @ compensa impulsul gazelor. Impulsul total 1. de suma intre impulsul rachetei si impulsul gazelor, slact se noglijeazd actiunea fortelor exterivare, péstreazd valoarea inifiala’ adic& rimine zero. Propulsarea rachetei prin ejectarea gazelor se deosebeste ca mod de deplasare in spatiu, de sistemul de deplasare al celorlalte vehicule. De exemplu, aulomobilul, avionul sau vaporul se deplaseazé pe baza unei interacfiunc cu ‘mediul inconjurdtor $i anume solul pentru automobil, aerul pontru avion gi apa pentru vapor. Printr-o astfel de interactiune un vehicul exercita o forfé — acjiunea — asupra mediului pe care, sau in care, se giseste; mediul prin reactiunea sa — gala gi de sens opus cu artiunea — impinge vehiculul inte-o anumita directie. Deplasarea rachetei nu

Das könnte Ihnen auch gefallen

• WFG7002 SFG7002 KM

  

  Dokument12 Seiten

  WFG7002 SFG7002 KM

  Laurentiu Iacob

  Noch keine Bewertungen
• Grundig Satellit 600 Service Manual 2

  

  Dokument101 Seiten

  Grundig Satellit 600 Service Manual 2

  Laurentiu Iacob

  Noch keine Bewertungen
• Schematic

  

  Dokument1 Seite

  Schematic

  Laurentiu Iacob

  Noch keine Bewertungen
• • Zeitschriften
  • Podcasts
  • Noten
• Grundig Satellit 500 Service Manual

  

  Dokument24 Seiten

  Grundig Satellit 500 Service Manual

  Laurentiu Iacob

  Noch keine Bewertungen