Suport Seminar ALGAD

1 Matrice şi determinanţi
1. Să se efectueze diverse operaţii cu matricele:

   
7 1 2
2 0 −1 1 2
A= ,B =  −5 −4  ,C = ,D =  0 ,E = 1 2 3 .
4 −5 2 −2 1
1 −3 1
Rezolvare:
Avem  
7 1
2 0 −1  −5 13 5
AB = −4 =
 şi
4 −5 2 55 18
1 −3
   
7 1 18 −5 −5
2 0 −1
BA =  −5 −4  =  −26 20 −3  .
4 −5 2
1 −3 −10 15 −7
Calculaţi şi: At + B, BC, DE şi ED.

2 5 4 −5
2. Fie A = ,B = . Determinaţi k astfel ı̂ncât AB = BA.
−3 1 3 k
Rezolvare:
Avem
2 5 4 −5 23 −10 + 5k
AB = = şi
−3 1 3 k −9 15 + k

4 −5
2 5 23 15
BA = = .
3 −3 1
k 6 − 3k 15 + k

−10 + 5k = 15
Acum ecuaţia dată iniţial AB = BA ⇔ care are soluţia k = 5 (a ambelor
6 − 3k = −9
ecuaţii).

2 −3 8 4 5 −2
3. Fie A = ,B = şi C = . Să se verifice că AB = AC, deşi
−4 6 5 5 3 1
B 6= C. Explicaţi.
Rezolvare:
Avem
2 −3 8 4 1 −7
AB = = şi
−4 6 5 5 −2 14

2 −3 5 −2 1 −7
AC = =
−4 6 3 1 −2 14
Dacă matricea A ar fi nesingulară, i.e. det A 6= 0, atunci, echivalent, ar fi inversabilă,
deci există inversa A−1 . Înmulţind egalitatea cu A−1 ı̂n partea stângă obţinem A−1 AB =
A−1 AC ⇔ I2 B = I2 C ⇔ B = C. Dar det A = 0 deci A nu admite inversă.
1
4. Să se calculeze determinanţii:

1 2 3 4 5
1 0 0 −1 3 −1 5 2
2

2
1 2 3 4
3 4 7 2 0 7 0
(a) ; (b) ; (c) 0 2 1 2 3 .
−3 4 5 9 −3 1 2 0

0 0 2 1 2
−4 −5 6 1 5 −4 1 2
0 0 0 2 1
Rezolvare:
(a) Avem

1
0 0 −1
2 3 4 7

−3 4 = (dezvoltăm după prima linie care conţine două zerouri)
5 9
−4 −5 6 1

3 4 7 2 4 7 2 3 7 2 3 4

= +1 4 5 9 − 0 −3 5 9 + 0 −3 4 9 − (−1) −3 4 5
−5 6 1 −4 6 1 −4 −5 1 −4 −5 6

3 4 7 2 3 4

= 4 5 9 + −3 4 5
−5 6 1 −4 −5 6

+ 7 4 5 + +2 4 5 − 3 −3 5 + 4 −3
5 9 4 9 4
= +3 − 4
6 1 −5 1 −5 6 −5 6 −4 6 −4 −5
= (3 (−49) − 4 · 49 + 7 · 49) + (2 · 49 − 3 · 2 + 4 · 31) = 216.
(b) Avem

3
−1 5 2
2 0 7 0

−3 = (dezvoltăm după a patra coloană care conţine două zerouri)
1 2 0
5 −4 1 2

2 0 7 3 −1 5 3 −1 5 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 0 −3 1 2 − 0 2 0 7 + 2 2 0 7 =
5 −4 1 5 −4 1 5 −4 1 −3 1 2

2 0 7 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 2 2 0 7 = · · · = −2 · 67 + 2 · 14 = −106.
5 −4 1 −3 1 2

1 2 3 4 5

2 1 2 3 4

(c) Avem 0 2 1 2 3 = −11 (se va dezvolta după prima linie, apoi după a doua
0 0 2 1 2

0 0 0 2 1
linie, apoi după a treia linie).
5. Să se calculeze determinanţii:

1! 2! 3! 4!
1! 2! 3!
2! 2! 3! 4!
(a) 2! 2! 3! ; (b) şi
3! 3! 3! 4!
3! 3! 3!
4! 4! 4! 4!
2

1 2 2 2
1 2 2
; (d) 2 2 2 2

(c) 2 2 2 2
.
2
2 3 2
2 3
2

2 2 4
Rezolvare:
Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea la
o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A.
(a) Înmulţind coloana a doua cu −3 şi adunând-o la a treia coloană, obţinem

1! 2! 3! 1! 2! 0

2! 2! 3! = 2! 2! 0 = (dezvoltăm după coloana a treia)

3! 3! 3! 3! 3! 3! − 3 · 3!

1! 2!
= − (3 − 1) 3! = −2 · 3! · (2! − 2 · 2!) = 2 · 1 · 3! · 2! = (−1)3+1 (3 − 1)! 3! 2! 1!.
2! 2!
(b) Înmulţind coloana a treia cu −4 şi adunând-o la a patra coloană, obţinem

1! 2! 3! 4! 1! 2! 3! 0

2! 2! 3! 4! 2! 2! 3! 0
= = (dezvoltăm după coloana a patra)
3! 3! 3! 4! 3! 3! 3! 0

4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! − 4 · 4!

1! 2! 3!
3+1 4+1
= − (4 − 1) 4! 2! 2! 3! = − (4 − 1) 4! (−1) (3 − 1)! 3! 2! 1! = (−1) (4 − 1)! 4! 3! 2! 1! .
3! 3! 3!
(c) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a treia coloană (scădem coloana a doua
din coloana a treia), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, valoarea −2.
(d) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a patra coloană (scădem coloana a
doua din coloana a patra), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, vloarea −4.
6. Să se calculeze determinanţii Vandermonde

1 1 1 1
1 1 1

a1 a2 a3 a4

V3 (a, b, c) = a b c şi V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = .

a21 a22 a23 a24

2 2 2
a b c

a31 a32 a33 a34
Rezolvare:
Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea
la o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A. Se va obţine,
adunând la o line, linia precedentă ı̂nmulţită cu −a şi dezvoltând apoi după linie sau co-
loană convenabilă,

1 1 1 1 1 1
b − a c − a

V3 (a, b, c) = a − a b−a c − a = 0 b−a c − a = .
2 b2 − ab c2 − ac
a − a2 b2 − ab c2 − ac 0 b2 − ab c2 − ac
3
Acum, putem calcula direct sau putem aplica o metodă de calcul a unui determinant: dacă
matricea B este obţinută prin ı̂nmulţirea unei linii (sau coloane) a lui A cu un scalar α, atunci
det B = α det A. Deci

b−a c − a 1 1
V3 (a, b, c) = = (b − a) (c − a)

b2 − ab c2 − ac b c
= (b − a) (c − a) V2 (b, c) = (b − a) (c − a) (c − b) .
Aceeaşi tehnică se poate aplica acum şi pentru determinanţi Wandermonde de ordin supe-
rior. Astfel

1 1 1 1

a1 − a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) =

a21 − a21 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4

3
a1 − a31 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1 1
a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1

0 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1

= = a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4

0 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4
3
a2 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

0 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1

= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) a1 a2 a3 = (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) V4 (a1 , a2 , a3 )
a21 a22 a23
= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a3 − a2 ) (a4 − a1 ) (a4 − a2 ) (a4 − a3 ) .
Remarca 1 Se poate şi aduna la fiecare coloană, prima coloana ı̂nmulţită cu −1 şi vom obţine:

1 1−1 1 − 1 1 0 0
b − a c − b

V3 (a, b, c) = a
b−a c−a = a
b−a c−b = = ··· ,
2 2 2 2 2
2 2 2 2 2
b2 − a2 c2 − b2
a b −a c −a a b −a c −b
precum şi

1 1−1 1−1 1 − 1
a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1

a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = = a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21 = · · · .

a21 a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21
a32 − a31 a33 − a31 a34 − a31

a31 a32 − a31 a33 − a31 a34 − a31
7. Să se calculeze determinantul

1 1 1 1

3α 2α + β α + 2β 3β
, α, β ∈ R.

3α2 α2 + 2αβ 2αβ + β 2 3β 2

α3 α2 β αβ 2 β3
Rezolvare:
4

1 1−1 1−1 1 − 1

3α
2α + β − 3α α + 2β − 3α 3β − 3α

3α2 α2 + 2αβ − 3α2 2αβ + β 2 − 3α2 3β 2 − 3α2

α3 α2 β − α3 αβ 2 − α3 β 3 − α3

β−α 2β − 2α 3β − 3α

= 2α (β − α) (β − α) (2α + β + α) 3β 2 − 3α2
2
α (β − α) α β 2 − α2 β 3 − α3

1 2 3

3
= (β − α) 2α 3α + β 3 (β + α)
2
α α (β + α) β 2 + βα + α2

1
2−2 3−3

3
= (β − α) 2α 3α + β − 4α 3 (β + α) − 6α

2
α α (β + α) − 2α2 β 2 + βα + α2 − 3α2

3
β−α 3β − 3α 5
1 3 6
= (β − α) = (β − α) = (β − α) .
αβ − α2 β 2 + βα − 2α2 α β+α+α
 
1 3 1
8. Să se determine dacă matricea A =  4 2 5  este singulară sau nu. Dacă este nesingu-
3 6 2
−1
lară, atunci calculaţi inversa A .
Rezolvare:

1 3 1

Calculăm det A = 4 2 5 = 13 6= 0, deci matricea este nesingulară şi deci inversabilă.

3 6 2
1
Inversa este dată de formula A−1 = A∗ . Pentru calculul adjunctei A∗ scriem mai ı̂ntâi
  det A
1 4 3
transpusa At =  3 2 6  şi apoi
1 5 2
 
2 6 3 6 3 2
 + 5 2 − 1 2 + 1 5 

   
  −26 0 13
A∗ =  4 3 1 3 1 4  
 
 − 5 2 + 1 2 − 1 5  = 7 −1 −1 



 18 3 −10
 4 3 1 3 1 4 
+ − +
2 6 3 6 3 2
   
−26 0 13 −2 0 1
1 
şi deci A−1 = 7 −1 −1  =  7/13 −1/13 −1/13  .
13
18 3 −10 18/13 3/13 −10/13
 
1 0 1
9. Să se determine valorile parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x 1 2  să fie
1 x m
inversabilă pentru orice x ∈ R.
5
Rezolvare:

1 0 1
Calculăm det A = x 1 2 = x2 −2x+m−1 care este diferit de zero pentru orice x ∈ R

1 x m
dacă şi numai dacă discriminantul este strict negativ, adică matricea A este inversabilă dacă
şi numai dacă discriminantul 4 − 4 (m − 1) = 4 (2 − m) < 0 ⇔ m > 2.
10. Să se calculeze inversele următoarelor matrice:

   
2 3 4 2 4 6
(a) A =  0 1 1  ; (b) B =  4 2 8  ;
2 2 −1 1 3 5
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(c) C =   1 −2 −3 −2  (d) D =  4 4 4 5  ;
  
0 1 2 1 5 5 5 5
   
−3 11 −1 −14 −2 20
1 1
(e) E = − 2 −10 −2  ; (f ) F = −  −12 4 8 ;
8 16
−2 2 2 10 −2 −12
   
1 1 −2 −4 −1 1 0 0
 0 1 0 −1   ; (h) H =  1 −2
 1 0 
(g) G =   −1 −1
.
3 6   0 1 −2 1 
2 1 −6 −10 0 0 1 −4/5
Rezolvare:
3
− 11 1 7 1
− 54
   
8 8 8 8 8
 1   
(a) A−1 = 
 −4
5
4
1
4
 ; (b) B −1 = 
 
3
4 − 14 − 12 
;
1
4 − 14 − 14 − 85 1
8
3
4
   
−1 1 0 0 1 1 −2 −4
 1 −2 1 0   0 1 0 −1 
(c) C −1 =  ; (d) D−1 =  ;
 0 1 −2 1   −1 −1 3 6 
0 0 1 − 54 2 1 −6 −10
 1 3 1
  1 1 3

32 64 16 128 64 128
−1
 1 1
  
(e) E = 0  ; (f ) F −1 =  1 1 1 ;
 64 64   64 128 32 
1 1 1 1 3 5
32 32 − 64 256 256 256
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(g) G−1 = −1
 ; (h) H =  .
 1 −2 −3 −2   4 4 4 5 
0 1 2 1 5 5 5 5
11. Să se calculeze rangul următoarelor matrice pentru diferite valori ale lui α:
   
2 2 3 1 α 3 2
(a) A =  1 −1 0  ; (b) B =  2 3 −1 1  .
−1 2 α −1 2 α − 1 1
6
Rezolvare:

2 2
(a) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = −4 6= 0,deci rang (A) ≥ 2. Cal-
1 −1
2 2 3

culăm şi minorul de ordinul al treilea (singurul care există): ∆3 = 1 −1 0 = 3 − 4α.
−1 2 α
Deci, dacă α = 3/4, atunci rang (A) = 2, iar dacă α 6= 3/4, atunci rang (A) = 3.

3 2
(b) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = 5 6= 0,deci rang (B) ≥ 2. Cal-
−1 1
culăm (este suficient conform teoremei lui Kronecker) şi cei doi minori de ordinul al treilea
α 3 2

obţinuţi prin bordarea celui diferit de zero: ∆3 = 3 −1 1 = −α2 + 6α − 5 şi
2 α−1 1

1 3 2

∆03 = 2 −1 1 = 3α − 15. Prin urmare, dacă α = 1, atunci ∆3 = 0 şi ∆03 = −12 6= 0
−1 α − 1 1
şi deci rang (B) = 3; dacă α = 5, atunci ∆3 = ∆03 = 0 şi deci rang (B) = 2; dacă
α ∈ Rr {1, 5}, atunci ∆3 6= 0 şi ∆03 6= 0 şi deci rang (B) = 3.
12. Să se calculeze rangul matricelor:

 
    1 0 1 0 0
2 0 2 0 2 2 1 3 −1  1 1 0 0 0 
 0 1 0 1 0   3 −1 2 0  
 ; (c) C =  0

(a) A =   ; (b) B =  1 1 0 0 .
 2 1 0 2 1   1 3 4 −2  
 0

0 1 1 0 
0 1 0 1 0 4 −3 1 1
0 1 0 1 1
Rezolvare:
Avem rang (A) = 3, rang (B) = 2, rang (C) = 5.
   
1 2 m 1 2 m n
13. Să dau matricele A =  1 0 1  şi B =  1 0 1 1  . Să se determine m şi n astfel
2 1 0 2 1 0 2
ı̂ncât ı̂ncât cele două matrice să aibă acelaşi rang.
Rezolvare:

1 2 m

Avem rang (A) ≥ 2 şi rang (A) = 3 ⇔ ∆3 = 1 0 1 = m+3 6= 0 ⇔ m 6= −3. Pe de altă
2 1 0

1 2 m 1 2 n

parte rang (B) ≥ 2 şi ∆3 = 1 0 1 = m + 3 şi ∆03 = 1 0 1 = n − 1. Prin urmare
2 1 0 2 1 2
rang (B) = 3 ⇔ (m 6= −3 sau n 6= 1). Deci dacă m = −3, atunci rang (A) = rang (B) = 2
doar dacă n = 1, iar dacă m 6= −3, atunci rang (A) = rang (B) = 3.
 
1 2 3
5 4 1
14. Să se rezolve ecuaţia matriceală XA = B, unde A =  −1 0 1  şi B = .
−1 −1 −2
2 1 −1
Rezolvare:
7

1 2 3

Deoarece det A = −1 0 1 = −2 6= 0, matricea A admite inversă şi fie A−1 această
2 1 −1
inversă. Înmulţind la dreapta egalităţii cu A−1 obţinem
XAA−1 = BA−1 ⇔ X = BA−1 ,
deci a găsi X, ı̂nseamnă
a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul BA−1 . Se va obţine
1 0 2
X= .
−1 2 1
15. Să se rezolve matriceal sistemul



 x + 2y + 4z = −3


2x − y + 3z = −6



x + y − 2z = 2.

Rezolvare:
   
1 2 4 x
Matricea sistemului este A =  2 −1 3 , matricea necunoscutelor este X =  y 
1 1 −2 z
 
−3
iar matricea termenilor liberi este B =  −6  . Deci sistemul se rescrie matriceal sub
2
1 2 4

forma AX = B. Deoarece det A = 2 −1 3 = 25 6= 0, matricea A admite inversă şi
1 1 −2
fie A−1 această inversă. Înmulţind la stânga egalităţii cu A−1 obţinem
AA−1 X = A−1 B ⇔ X = A−1 B,
−1
deci agăsi X,
 ı̂nseamnă a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul A B. Se va obţine
−1
X =  1 , adică x = −1, y = 1 şi z = −1.
−1
16. Folosind regula lui Cramer, să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare:


 2x + 3y + 5z = 38


3x + 5y + 2z = 31



5x + 2y + 3z = 31.

Rezolvare:

2 3 5

Calculăm mai ı̂ntâi det A = 3 5 2 = −70 6= 0, deci, sistemul având numărul de
5 2 3
ecuaţii egal cu numărul necunoscutelor, este (conform regulii lui Cramer) compatibil deter-
minat (admite o soluţie şi aceasta este unică). Trebuie să mai calculăm şi determinanţii

38 3 5 2 38 5 2 3 38

D1 = 31 5 2 = −140, D2 = 3 31 2 = −210, D3 = 3 5 31 = −350
31 2 3 5 31 3 5 2 31
8
−140 −210 −350
iar x = = 2, y = = 3, x = = 5 şi deci soluţia este (x, y, z) = (2, 3, 5).
−70 −70 −70
17. Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme omogene:

 

 x − 3y + 4z = 0 
 x + 2y + z = 0

 

(a) x + 2y − z = 0 ; (b) x − 2y + 2z = 0

 

 
2x − y + 3z = 0 3x − 2y + 5z = 0
 
Rezolvare:
În cazul oricărui sistem omogen este evident că rangĀ = rangA (matricea Ā conţine ı̂n plus
o coloană cu zerouri), şi deci orice sistem omogen este compatibil. În cazul m = n, dacă
det A 6= 0, atunci soluţia este unică dată de regula lui Cramer. Dar orice sistem omogen
admite, evident, soluţia banală deci ea este singura soluţie. Dacă m = n şi det A = 0,
atunci soluţia nu este unică şi trebuie să determinăm necunoscutele principale şi pe cele
secundare.
(a) Avem det A = 0, şi deci sistemul compatibil este nedeterminat. Un determinant prin-
1 −3
cipal este ∆2 = = 5 6= 0,deci rangA = 2. Atunci acest determinant princi-
1 2
pal determină ecuaţiile şi necunoscutele principale; astfel primele două ecuaţii sunt ecuaţii
principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este necunoscuta secundară.
Sistemul devine 
x − 3y = −4α
x + 2y = α
care are soluţia x = −α şi y = α, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) = (−α, α, α), cu
α ∈ R.

1 2
(b) Avem det A = 0. Un determinant principal este ∆2 = = −4 şi deci primele
1 −2
două ecuaţii sunt ecuaţii principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este
necunoscuta secundară. Sistemul devine

x + 2y = −α
x − 2y = −2α
care are soluţia x = −3α/2 şi y = α/4, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) =
(−3α/2, α/4, α), cu α ∈ R.
18. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:



 x + 2y + 3z = 0


4x + 5y + 6z = 0



x + λ2 z = 0

Rezolvare:
Avem det A = −3 1 + λ2 6= 0, ∀λ ∈ R, deci sistemul este compatibil determinat, şi fiind

sistem omogen, admite doar soluţia banală.
9
19. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:


 x1 + x2 + mx3 − x4 = 0



2x + x − x + x = 0

1 2 3 4



 3x1 − x2 − x3 − x4 = 0


mx1 − 2x2 − 2x3 − 2x4 = 0

Rezolvare:

1
1 m −1
2 1 −1 1
Avem det A = = 24 − 4m. Rezolvăm acum ecuaţia det A = 0 ⇔
3 −1 −1 −1
m −2 −2 −2
24 − 4m = 0. Deci, dacă m 6= 6, atunci sistemul este compatibil determinat, şi fiind sistem
omogen, admite doar soluţia banală. Dacă m = 6, sistemul este compatibil
dar nu admite
1 1 6

soluţie unică. Un determinant principal este ∆3 = 2 1 −1 = −33 şi deci primele
3 −1 −1
trei ecuaţii sunt ecuaţii principale, x1 , x2 şi x3 sunt necunoscute principale iar x4 , notat cu
α, este necunoscuta secundară. Sistemul devine

x1 + x2 + 6x3 = α

2x1 + x2 − x3 = −α

3x1 − x2 − x3 = α

care are soluţia unică dată de regula lui Cramer. Trebuie să mai calculăm determinanţii

α 1 6 1 α 6 1 1 α

D1 = −α 1 −1 = −4α, D2 = 2 −α −1 = 31α, D3 = 2 1 −α = −10α
α −1 −1 3 α −1 3 −1 α
−4α 31α −10α

iar x1 = , x2 = , x3 = şi deci soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
−33 −33 −33
33 (4α, −31α, 10α, 33α), cu α ∈ R.
1
20. Să se rezolve şi să se discute sistemul:



 x + λy + z = 1


λx − y + z = 1



x+y−z =2

Rezolvare:
   
1 λ 1 1 λ 1 1
Scriem A =  λ −1 1  şi Ā =  λ −1 1 1  . Observăm că det (A) = (1 + λ)2 ,
1 1 −1 1 1 −1 2
deci, dacă λ ∈ Rr {−1}, atunci det A 6= 0 şi deci sistemul are soluţie unică dată de regula
lui Cramer. Calculăm

1 λ 1 1 1 1 1 λ 1
1 = 3λ−3, D3 = λ −1 1 = −2λ2 +2λ−2

D1 = 1 −1 1 = 3λ+3, D2 = λ 1
2 1 −1 1 2 −1 1 1 2
10
şi deci
1
3λ + 3, 3λ − 3, −2λ2 + 2λ − 2 .

(x, y, z) = 2
(1 + λ)
   
1 −1 1 1 −1 1 1
Dacă λ = −1, atunci det A = 0 şi scriem A =  −1 −1 1  şi Ā =  −1 −1 1 1 .
1 1 −1 1 1 −1 2

Calculăm rang (A) = 2 şi rang Ā = 3, deci, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sis-
temul este incompatibil.
21. Să se rezolve şi să se discute sistemul:



 x − 4y − 3z = 1


x + 2y + z = 2



2x + 4y + 2z = 3

Rezolvare:
Scriem mai ı̂ntâi matricea sistemului şi matricea extinsă:

   
1 −4 −3 1 −4 −3 1
A= 1 2 1  , Ā =  1 2 1 2 .
2 4 2 2 4 2 3

1 −4 −3
1 −4
Observăm că rang (A) = 2, deoarece ∆2 = = 6 6= 0, iar ∆3 = 1 2 1 = 0.
1 2
2
4 2
1 −4 −3
1 −4
Pe de altă parte, rang Ā = 3 deoarece ∆2 = = 6 6= 0, ∆3 = 1 2 1 = 0
1 2
2 4 2

1 −4 1

iar celălalt minor obţinut prin bordarea lui ∆2 este ∆03 = 1 2 2 = −6 6= 0.
2 4 3

Deci rang (A) 6= rang Ā şi, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sistemul este incompatibil.


(α − 1) x + αy + (α + 1) z = 1


22. Să se rezolve şi să se discute sistemul (β − 1) x + βy + (β + 1) z = 1



x + y + z = −2

Rezolvare:
Avem    
α−1 αα+1 α−1 α α+1 1
A= β−1 ββ + 1  , Ā =  β − 1 β β + 1 1 .
1 1 1 1 1 1 −2

α−1 α α+1
α−1 α
Observăm că ∆2 = = α − β iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0. Deci dacă
β−1 β
1 1 1

α−1 α
α 6= β, atunci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm ∆2 = = α−β
β−1 β
11

α−1 α α+1 α−1 α 1

iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0 şi ∆03 = β − 1 β 1 = 2β − 2α 6= 0 pentru α 6= β.
1 1 1 1 1 −2

Deci rang (A) = 2 6= 3 = rang Ā , prin urmare sistemul este incompatibil.

α−1 α α+1
α−1 α
Dacă α = β, atunci calculăm ∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 = α − 1 α α + 1 =
1 1

1 1 1
α−1 α α+1 1
0, deci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā =  α − 1 α α + 1 1 , calculăm
1 1 1 −2
α−1 α
∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 este nul, oricum l-am alege. Deci rang Ā = 2 =
1 1
rang (A), prin urmare sistemul
este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel
α−1 α
care dă rangul) este ∆2 = , deci prima şi a treia ecuaţie sunt cele principale,
1 1
necunoscutele x şi y sunt necunoscutele principale, iar z este necunoscuta secundară. Vom
nota z = a şi rescriem sistemul sub forma

(α − 1) x + αy = − (α + 1) a
x + y = −2 − a
care are soluţia unică (x, y) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a), deci soluţia sistemului iniţial
este (x, y, z) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a, a), cu a ∈ R.
23. Să se rezolve şi să se discute sistemele:


2x1 + x2 + x3 = 2 
(3 − 2λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = λ



 

x1 + 3x2 + x3 = 5
 

(a) ; (b) (2 − λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = 1 ;


 x1 + x2 + 5x3 = −7 


x1 + x2 + (2 − λ)x3 = 1

 

2x1 + 3x2 − 3x3 = 14

şi
 

 2x1 + 4x2 − 3x3 = 11 
 x1 − 2x2 + 3x3 − 4x4 = 4

 

 
7x1 − 3x2 + 5x3 = 6
 x − x + x = −3

2 3 4
(c) (d) ;



 3x1 + x2 − 8x3 = 15 


 x1 + 3x2 − 3x4 = 1

 

6x1 − 5x2 + 11x3 = −4 −7x2 + 3x3 + x4 = −3
 


x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 11



2x1 + 3x2 + 4x3 + x4 = 12

(e)



3x1 + 4x2 + x3 + 2x4 = 13


4x1 + x2 + 2x3 + 3x4 = 14

Rezolvare:
Scriem, mai ı̂ntâi, matricea sistemului şi matricea extinsă. Calculăm rangurile lor şi vedem
dacă sunt sau nu egale. Dacă nu sunt egale atunci sistemul este incompatibil. Dacă sunt
egale atunci se determină necunoscutele principale şi pe cele secundare.
12
(a)    
2 1 1 2 1 1 2
 1 3 1 
 , Ā =  1 3 1 5 

A= .
 1 1 5   1 1 5 −7 
2 −3
3 2 3 −3 14

2 1 1 2

1 3 1 5
Deoarece det Ā = = 0, deducem că rang Ā ≤ 3. Pe de altă parte,
1 1 5 −7
2 3 −3 14

2 1 1
2 1
∆2 = = 5 6= 0 ⇒ rangA ≥ 2, ∆3 = 1 3 1 = 22 6= 0 ⇒ rangA ≥ 3 şi
1 3
1 1 5

rangĀ ≥ 3, deci obţinem rang (A) = 3 = rang Ā , adică sistemul este compatibil. Deter-
minantul principal este ∆3 deci primele trei ecuaţii sunt cele principale iar x1 , x2 , x3 sunt
necunoscutele principale. Sistemul devine


 2x1 + x2 + x3 = 2


x1 + 3x2 + x3 = 5



x1 + x2 + 5x3 = −7

care are soluţia dată de regula lui Cramer. Se va obţine (x1 , x2 , x3 ) = (1, 2, −2).
(b) Avem
   
3 − 2λ 2−λ 1 3 − 2λ 2−λ 1 λ
A= 2−λ 2−λ 1  , Ā =  2 − λ 2−λ 1 1 
1 1 2−λ 1 1 2−λ 1
şi
3 − 2λ 2−λ 1
= −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3.

det A = 2 − λ 2−λ 1
1 1 2−λ
Iar det A = 0 ⇔ −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 = 0. Rădăcinile (rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre

divizorii termenului liber) sunt λ1 = 1, λ2 = 1 şi λ3 = 3 (adică −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 =
(1 − λ)2 (3 − λ)). Deci dacă λ ∈ R \ {1, 3} atunci det A 6= 0 deci sistemul este compatibil
determinat, soluţia unică fiind găsită cu regula lui Cramer:

λ 2−λ 1
1 (1 − λ)2 (λ − 3)
x1 = 1 2−λ 1 = · · · = = −1
det A (1 − λ)2 (3 − λ)
1 1 2−λ

3 − 2λ λ 1
1 (1 − λ)2 (4 − λ) 4−λ
x2 = 2−λ 1 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 −λ
1 1 2−λ

3 − 2λ 2 − λ λ
1 (1 − λ)2 1
x3 = 2 − λ 2 − λ 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 − λ
1 1 1
Dacă λ = 1 atunci det A = 0 şi sistemul devine



x1 + x2 + x3 = 1


x1 + x2 + x3 = 1



x1 + x2 + x3 = 1

13

Acum rang (A) = 1 = rang Ā deci sistemul este compatibil nedeterminat şi, plecând
de la minorul principal, găsim că necunoscutele principale şi ecuaţiile principale sunt x1
respectiv prima ecuaţie. Sistemul devine, notând necunoscutele secundare x2 = α şi x3 =
β, n
x1 = 1 − α − β,
adică soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 ) = (1 − α − β, α, β), α, β ∈ R.

Dacă λ = 3 atunci det A = 0 şi sistemul devine


 −3x1 − x2 + x3 = 3


−x1 − x2 + x3 = 1



x1 + x2 − x3 = 1


Acum rang (A) = 2 şi rang Ā = 3 deci sistemul este incompatibil.
(c) Avem    
2 4 −3 2 4 −3 11
 7 −3 5  , Ā =  7 −3
 5 6 
A= .
 3 1 −8   3 1 −8 15 
6 −5 11 6 −5 11 −4

2
4 −3
Deoarece ∆3 = 7 −3
5 = 274 6= 0 ⇒ rangA = 3. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm

3 1 −8

2
4 −3 11
7 −3 5 6
∆4 = = 0 deci rang Ā ≤ 3, prin urmare rang Ā = 3 (deoarece
3 1 −8 15
6 −5 11 −4

există minorul ∆3 6= 0). Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel care dă rangul) este ∆3 , deci necunoscutele x, y
şi z sunt necunoscute principale iar primele trei ecuaţii sunt ecuaţiile principale. Sistemul
devine 

 2x1 + 4x2 − 3x3 = 11


7x1 − 3x2 + 5x3 = 6



3x1 + x2 − 8x3 = 15

care este cu trei ecuaţii şi trei necunoscute şi care are determinantul matricei sistemului
nenul. Deci se poate rezolva cu regula lui Cramer. Calculăm determinanţii

11
4 −3 2 11 −3

2
4 11
6 −3 5 = 548, 7 6 5 = 274, 7 −3 6 = −274

15 1 −8 3 15 −8 3 1 15
şi deci
(x1 , x2 , x3 ) = (2, 1, −1) .
(d) Avem rang (A) = 3 = rang Ā şi apoi (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (−8, 3 + α, 6 + 2α, α), α ∈ R.

(e) Avem rang (A) = 4 = rang Ā , iar soluţia este dată de regula lui Cramer, (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
(2, 1, 1, 1).
14
24. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele:

  x+y+z−t=2
x + 2y − 3z = 0



 


 2x + y − z + 2t = 9

(a) 2x − y + z = −3 ; (b)





 −x + 2y + 2z − t = 5
y + 2z = 4
 


x + 3y − z − 2t = −4

şi
  

 x1 + x2 + x3 + x4 = 1 
 x + 2y + z = 3 
 x − 2y + z = −4

 
 

(c) 2x1 − x2 + x3 − x4 = 2 ; (d) 2x − y + 3z = 2 ; (e) 4x + 3y − 2z = 11

 
 

  
x1 − 2x2 − 2x4 = −1 x − 3y + 2z = 0 −2x + 3y + 4z = 11
  
Rezolvare:

1
2 −3
(a) Avem că det A = 2 −1 1 = −17 6= 0 şi numărul de ecuaţii este egal cu numărul
0 1 2
de necunoscute. Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil deter-
minat cu soluţia dată de regula lui Cramer.
Există ı̂nsă o metodă alternativă de a studia un sistem (nu contează numărul
 de ecuaţii şi de 
1 2 −3 0
necunoscute). Aceasta este metoda lui Gauss. Scriem matricea extinsă Ā =  2 −1 1 −3 
0 1 2 4
şi vom face transformări convenabile pentru a obţine zerouri sub diagonala principală.
Astfel vom aduna prima linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la celelalte linii (ştim că
ı̂n urma acestor transformări aplicate unor matrici pătratice, determinantul nu se modi-
fică). Apoi vom aduna a doua linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la următoarele linii,
ş.a.m.d.. Astfel obţinem zerouri pe coloane şi sistemul devine unul triunghiular. Avem
     
1 2 −3 0 1 2 −3 0 1 2 −3 0
 2 −1 1 −3  ∼  2 − 2 −1 − 4 1 + 6 −3 − 0  =  0 −5 7 −3 
0 1 2 4 0 1 2 4 0 1 2 4
   
1 2 −3 0 1 2 −3 0
∼  0 −5 7 −3  =  0 −5 7 −3 
0 1 − 1 2 + 7/5 4 − 3/5 0 0 17/5 17/5
şi deci sistemul iniţial este echivalent cu următorul sistem triunghiular:



 x + 2y − 3z = 0


−5y + 7z = −3



17z/5 = 17/5.

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 1) .

 
1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9 
(b) Matricea Ā =   −1 2
 şi vom face transformări convenabile pentru
2 −1 5 
1 3 −1 −2 −4
15
a obţine zerouri sub diagonala principală. Obţinem
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9  ∼  2 − 2 1 − 2 −1 − 2 2+2 9−4 

 
 −1 2 2 −1 5   −1 + 1 2 + 1 2 + 1 −1 − 1 5+2 
1 3 −1 −2 −4 1 − 1 3 − 1 −1 − 1 −2 + 1 −4 − 2
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 0 −1 −3 4 5  −1 −3
∼ 0 4 5 

= 
 0 3 3 −2 7   0 3−3 3 − 9 −2 + 12 7 + 15 
0 2 −2 −1 −6 0 2 − 2 −2 − 6 −1 + 8 −6 + 10
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 ∼  0 −1 −3
 0 −1 −3 4 5   4 5 
= 
 0 0 −6 10 22   0 0 −6 10 22 
0 0 −8 7 4 0 0 −8 + 8 7 − 68 · 10 4 − 86 · 22
 
1 1 1 −1 2
 0 −1 −3 4 5 
= .
 0 0 −6 10 22 
0 0 0 −19/3 −76/3
şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:


 x+y+z−t=2



−y − 3z + 4t = 5




 −6z + 10t = 22


−19t/3 = −76/3

Soluţia lui este imediată (x, y, z, t) = (1, 2, 3, 4) .

(c) Avem, citind matricea extinsă,
     
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
 2 −1 1 −1 2 ∼ 0 −3 −1 −3 0 = 0 −3 −1 −3 0 .
1 −2 0 −2 −1 0 −3 −1 −3 −2 0 0 0 0 −2
şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:


 x1 + x2 + x3 + x4 = 1


−3x2 − x3 − 3x4 = 0



0x3 + 0x4 = −2

care nu are soluţii deoarece am obţinut 0 = −2, care este o contradicţie. Deci sistemul iniţial
este incompatibil.
Se poate observa, calculând pentru sistemul iniţial cele două ranguri, că rang (A) = 2 (de-
oarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0) şi rang Ā = 3 (deoarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0 dar există şi

∆003 = 6 6= 0). Deci rang (A) < rang Ā ceea ce ı̂nseamnă că sistemul dat este incompatibil.
2 Spaţii vectoriale
1. Fie G un grup aditiv comutativ şi K un câmp. Are G o structură de spaţiu vectorial faţă de
ı̂nmulţirea cu scalari definită prin αx = x, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ? Dar dacă este definită prin
αx = 0, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ?
16
2. Se notează cu FD (R) mulţimea funcţiilor reale definite pe D ⊂ R. Pentru orice f, g ∈ FD (R)
se definesc operaţiile
f ⊕ g = f g şi α f = f α , ∀α ∈ R.
Este FD (R) un spaţiu vectorial?
3. Să se arate că mulţimea V = {x ∈ R : x > 0} cu operaţiile definite de
x ⊕ y = xy şi α x = xα , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V,
este un spaţiu vectorial peste R.
Rezolvare:
Se observă imediat că operaţiile sunt cu valori ı̂n V , adică ⊕ : V × V → V şi : K × V → V

(deci pentru orice x, y ∈ V şi α ∈ R avem că x ⊕ y ∈ V şi că α x ∈ V ). De asemenea este
uşor de verificat că (V, ⊕) este un grup comutativ (are loc asociativitatea, comutativitatea,
existenţa vectorului nul şi a opusului oricărui vector din V ).
Să verificăm şi celelalte proprietăţi
α
α (β x) = α xβ = xβ = xαβ = (αβ) x,
(α + β) x = xα+β = xα xβ = α ~x ⊕ β ~x,
α
α (x ⊕ y) = α (xy) = (xy) = xα y α = α ~x ⊕ α ~y ,
1 x = x1 = x,
pentru orice α, β ∈ K şi orice x, y ∈ V.
4. Să se verifice dacă următoarea mulţime a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an−1 x + an : a0 6= 0, ai ∈ R, i = 1, n

este spaţiu vectorial.

5. Se consideră mulţimea tuturor perechilor de numere reale strict pozitive V = {(x1 , x2 ) : x1 , x2 > 0} ⊂
R2 şi se definesc operaţiile
1 , x2 ) , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V.
αx = (xα α
x + y = (x1 y1 , x2 y2 ) şi
Să se arate că mulţimea dată este un spaţiu vectorial peste R.

6. Să se verifice dacă următoarele perechi de operaţii definesc pe R2 o structură de spaţiu
vectorial:
(a) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , 0) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(b) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(c) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (0, αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(d) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 − βx2 , βx1 + αx2 ) ,
∀α ∈ C, ∀x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R.
7. Să se arate că mulţimea tuturor şirurilor convergente de numere reale formează un paţiu
vectorial peste R.
8. Să se arate că mulţimea tuturor funcţiilor continue definite pe [a, b] formează un paţiu vec-
torial peste R. Idem pentru funcţiile derivabile pe (a, b) .
R ⊂ R3 un subspaţiu vectorial al lui R3
3

9. Este mulţimea V = (x 1 , x2 , x3 ) ∈ : 3x 1 + 4x 2 = 0
? Dar W = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 : x1 = 0 ⊂ R3 ?

17
10. Fie ~x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn . Să se precizeze care din submulţimile determinate de
condiţiile de mai jos formează un spaţiu vectorial şi care nu.
(a) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0;
(b) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = x2 ;
(c) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 x2 = 0;
(d) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 + · · · + xn = 0;
(e) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0, x2 = 0;
(f ) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 = 0.
11. Să se precizeze care din submulţimile de mai jos formează un spaţiu vectorial şi care nu.
(a) S1 = {(x1 , x2 , 0) : x1 , x2 ∈ R} ;
(b) S2 = {(x1 , x2 , 1) : x1 , x2 ∈ R} ;
(c) S3 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 , x2 , x3 ∈ Z} ;
(d) S4 = {(x1 , x2 , x1 + x2 ) : x1 , x2 ∈ R} ;
(e) S5 = {(x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(f ) S6 = {(x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 1, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(g) S7 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(h) S8 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 + x2 + x3 > 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} .
Rezolvare:
Trebuie să verificăm dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime,
părăsim sau nu submulţimea. Fie, arbitrari, dar fixaţi, α, β ∈ R şi x, y ∈ Si , i = 1, 8, şi să
vedem dacă αx + βy rămâne sau nu ı̂n Si , i = 1, 8.
Se va obţine că sunt subspaţii vectoriale S1 , S4 şi S5 .

a b
12. Să se arate că mulţimea matricelor de forma ∈ M2 (R) este un subspaţiu vecto-
−b a
rial al lui M2 (R) .
 
a 2c 2b
13. Să se arate că mulţimea matricelor de forma  b a 2c  ∈ M3 (R) este un subspaţiu
c b a
vectorial al lui M3 (R) .
14. Dintr-un spaţiu vectorial se exclude un vector ~v . Mulţimea rămasă poate fi spaţiu vectorial?
15. Care dintre următoarele submulţimi sunt subspaţii vectoriale ale lui M2 (R):

0 a
(a) S1 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c

1 a
(b) S2 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c

a b
(c) S3 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c

a b
(d) S4 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R, c = b − a ;
c 0

a 2a
(e) S5 = ∈ M2 (R) : a, b ∈ R ?
3a b
18
Rezolvare:
Trebuie să verificăm că dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime,
părăsim sau nu submulţimea.
(a) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S1 ,
0 a0 αa + βa0

0 0 a 0
αA + βA = α +β = ∈ S1 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0
deci S1 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

(b) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S2 ,
1 a0 αa + βa0

0 1 a 2
αA + βA = α +β = ∈
/ S2 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0
deoarece 2 6= 1, deci S2 ⊂ M2 (R) nu este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

(c) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S3 ,
0 0
αa + βa0 αb + βb0

0 a b a b
αA + βA = α +β 0 0 = ∈ S3 ,
b c b c αb + βb0 αc + βc0

(d) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S4 ,
0 0
αa + βa0 αb + βb0

0 a b a b
αA + βA = α +β 0 = ∈ S4 ,
c 0 c 0 αc + βc0 0
deoarece, evident, αc + βc0 = α (b − a) + β (b0 − a0 ) = (αb + βb0 ) − (αa + βa0 ), şi deci S4 ⊂
M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).
(e) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S5 ,
a0 2a0 αa + βa0 2 (αa + βa0 )

0 a 2a
αA + βA = α +β = ∈ S5 ,
3a b 3a0 b0 3 (αa + βa0 ) αb + βb0
16. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă:
~v1 = (0, 1, 1), ~v2 = (1, 2, 3), ~v3 = (2, −1, 1) din R3 .
Rezolvare:
Fie combinaţia liniară
α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (0, 1, 1) + α2 (1, 2, 3) + α3 (2, −1, 1) = ~0

⇔ (0, α1 , α1 ) + (α2 , 2α2 , 3α2 ) + (2α3 , −α3 , α3 ) = (0, 0, 0)
ceea ce este echivalent cu sistemul



 α2 + 2α3 = 0

α1 + 2α2 − α3 = 0


α1 + 3α2 + α3 = 0.

19

0 1 2

Calculăm det A = 1 2 −1 = 0 şi rangA = 2, deci sistemul omogen este compatibil
1 3 1
dar nedeterminat. Rezolvând sistemul format cu primele două ecuaţii şi primele două ne-
cunoscute obţinem soluţia (5α3 , −2α3 , α3 ), α3 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = 1 se obţine
soluţia (5, −2, 1), deci are loc relaţia de dependenţă
5~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0,
ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.
Să menţionăm, vezi Teorema ??, că rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană
este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru numărul de
vectori linar independenţi este 2.
17. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori: ~v1 = (1, −1, 2), ~v2 = (−1, 3, −2),
~v3 = (5, −11, 10) .
Rezolvare:
Să considerăm combinaţia liniară
α~v1 + β~v2 + γ~v3 = ~0 ⇔ α (1, −1, 2) + β (−1, 3, −2) + γ (5, −11, 10) = (0, 0, 0)
= (α, −α, 2α) + (−β, 3β, −2β) + (5γ, −11γ, 10γ) = (0, 0, 0) ⇔


 α − β + 5γ = 0

⇔ −α + 3β − 11γ = 0


2α − 2β + 10γ = 0


1 −1 5

Determinantul matricii sistemului este det A = −1 3 −11 = 0, prin urmare rangA <
2 −2 −10

1 −1
3, iar = 2 6= 0, deci rangul rangA = 2. Sistemul de mai sus are două necunos-
−1 3
cute principale, α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci compatibil nedeterminat
(admite o infinitate de soluţii) cu soluţia α = −2γ, β = 3γ, γ ∈ R. În acest caz vectorii daţi
sunt liniar dependenţi şi are loc relaţia
(−2γ) · ~v1 + 3γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R
În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă −2~v1 + 3~v2 + ~v3 = ~0.
18. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori:

(a) ~v1 = (1, 2, −1, 1, −2) , ~v2 = (1, 3, 2, −1, −1) , ~v3 = (0, 1, 4, 2, 0), ~v4 = (2, 4, −3, −2, −3) din
R5 ;
(b) ~v1 = (1, −1, 2) , ~v2 = (1, 0, 3) , ~v3 = (2, 1, 1) din R3 ;
(c) p1 (x) = 2x2 + x + 3, p2 (x) = x2 + 5x − 3, p3 (x) = 3x2 − x + 7 din P2 (x) ;

2 −1 0 2 5 1
(d) A1 = , A2 = , A3 = din M2 (R) .
3 1 −1 1 2 −1
Rezolvare:
20
(a) Fie combinaţia liniară
α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 + α4~v4 = ~0

⇔ α1 (1, 2, −1, 1, −2) + α2 (1, 3, 2, −1, −1) + α3 (0, 1, 4, 2, 0) + α4 (2, 4, −3, −2, −3) = ~0



 α1 + α2 + 2α4 = 0


2α1 + 3α2 + α3 + 4α4 = 0





−α1 + 2α2 + 4α3 − 3α4 = 0


α1 − α2 + 2α3 − 2α4 = 0






−2α1 − α2 − 3α4 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil dar nedeterminat. Re-
zolvând sistemul format cu primele trei ecuaţii şi primele trei necunoscute obţinem soluţia
(−α4 , −α4 , α4 , α4 ), α4 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α4 = −1 se obţine soluţia (1, 1, −1, −1),
deci are loc relaţia de dependenţă
~v1 + ~v2 − ~v3 − ~v4 = ~0,

(b) Fie combinaţia liniară
α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (1, −1, 2) + α2 (1, 0, 3) + α3 (2, 1, 1) = ~0



 α1 + α2 + 2α3 = 0

−α1 + α3 = 0


2α1 + 3α2 + α3 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci
soluţia banală este unica, adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt
liniar independenţi.
(c) Fie combinaţia liniară
α1 p1 (x)+α2 p2 (x)+α3 p3 (x) = 0 ⇔ (2α1 + α2 + 3α3 ) x2 +(α1 + 5α2 − α3 ) x+(3α1 − 3α2 + 7α3 ) = 0



 2α1 + α2 + 3α3 = 0

α1 + 5α2 − α3 = 0


3α1 − 3α2 + 7α3 = 0.


2 1 3

Calculăm det A = 1 5 −1 = 0 şi rangA = 2, deci sistemul omogen este compati-
3 −3 7
bil dar nedeterminat. Rezolvând sistemul format cu primele două ecuaţii şi primele două
necunoscute obţinem soluţia − 16 5
∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = −9 se

9 α3 , 9 α3 , α3 , α3
obţine soluţia (16, −5, −9), deci are loc relaţia de dependenţă
16p1 (x) − 5p2 (x) − 9p3 (x) = 0,
21
(d) Fie combinaţia liniară

2 −1 0 2 5 1
α1 A1 + α2 A2 + α3 A3 = 0 ⇔ α1 + α2 + α3 =0
3 1 −1 1 2 −1



 2α1 + 5α3 = 0


 −α1 + 2α2 + α3 = 0



 3α1 − α2 + 2α3 = 0


α1 + α2 − α3 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci
soluţia banală este unica, adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt
liniar independenţi.
19. Să se studieze după valorile parametrului m ∈ R dependenţa liniară a sistemului de vectori
{~v1 = (1, 2, 3) , ~v2 = (4, 5, 6) , ~v3 = (7, 8, m)} .
Rezolvare:
Să considerăm combinaţia liniară



 α + 4β + 7γ = 0

α (1, 2, 3) + β (4, 5, 6) + γ (7, 8, m) = ~0 ⇔ 2α + 5β + 8γ = 0


3α + 6β + mγ = 0


1 4 7

Determinantul matricii sistemului este det A = 2 5 8 = m − 9. Dacă m 6= 9 obţinem
3 6 m
rangul rangA = 3 deci sistemul de mai sus este compatibil unic determinat cu soluţia banală
ca unică soluţie α = β = γ = 0. În acest caz vectorii daţi sunt liniar independenţi.

1 4
Dacă m = 9 atunci rangA < 3 şi = −3 6= 0 deci rangA = 2, adică sistemul de
2 5
mai sus are două necunoscute principale α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci
compatibil nedeterminat cu soluţia α = γ, β = −2γ, γ ∈ R. Atunci are loc relaţia
γ · ~v1 − 2γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R.
În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă
~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0.
20. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă:
(a) ~v1 = (1, 1, 1) , ~v2 = (1, −1, 1) , ~v3 = (−1, 3, −1) din R3 ;
(b) ~v1 = (1, 2, 5) , ~v2 = (5, 3, 1) , ~v3 = (−15, −2, 21) din R3 ;
(c) p1 (x) = x2 + 5, p2 (x) = x2 − 4x + 3, p3 (x) = x2 + 16x + 13 din P2 (x) ;

1 2 3 2 1 5 −3 6 −5
(d) A1 = , A2 = , A3 = din M2,3 (R) .
0 1 1 2 0 4 −8 5 −11
22
21. Să se arate că următorii vectori sunt liniar independenţi:
(a) ~v1 = (5, 3, 1) , ~v2 = (1, 1, 1) , ~v3 = (1, 4, 2) din R3 ;
(b) p1 (x) = x2 − 4x + 3, p2 (x) = 5x − 4, p3 (x) = x2 + x + 1 din P2 (x) ;

1 0 0 1 0 0 0 0
(d) E11 = , E21 = , E12 = , E22 = din M2 (R) .
0 0 0 0 1 0 0 1
22. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (1, −1, 1) , ~v2 = (2, −1, 3) , ~v3 = (1, 3, 5), ~v4 = (3, 1, 7) .
Rezolvare:
Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană esteexact numărul 
1 2 1 3
de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru rangul matricei A =  −1 −1 3 1 
1 3 5 7
este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.
23. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (2, 1, −1) , ~v2 = (1, 2, 1) , ~v3 = (3, 0, −3), ~v4 = (1, 1, 0) .
Rezolvare:
Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană esteexact numărul 
2 1 3 1
de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru rangul matricei A =  1 2 0 1 
−1 1 −3 0
este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.
24. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (1, 0, 2, −1), ~v2 = (3, 1, −1, 0) şi ~v3 = (2, −2, 3, 1). Să se
precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 , ~v2 şi ~v3 .
Rezolvare:
Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul
de vectori coloană liniari independenţi. Iar dimensiunea subspaţiului generat de vectorii
daţi este egală cu numărul maxim  independenţi ai sistemului dat. În
 de vectori liniar
1 3 2
 0 1 −2 
cazul nostru rangul matricei A =   2 −1
 este 3, deci numărul maxim de vectori
3 
−1 0 1
liniar independenţi dintre cei daţi este 3. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de
cei trei vectori este 3.
25. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (2, −1, 3, 5) , ~v2 = (1, 3, −2, 4) . Să se arate că ~v1 , ~v2 sunt liniar
independenţi şi să se precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 şi ~v2 . Vectorul
~v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui subspaţiu?
Rezolvare:
de vectori coloană liniari independenţi. Iar dimensiunea subspaţiului generat de vectorii
23
daţi este egală cu numărul maxim de vectori liniar independenţi ai sistemului dat. În ca-
2 1
 −1 3 
zul nostru rangul matricei A =   3 −2  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar

5 4
independenţi dintre cei daţi este 2. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei
trei vectori este 2. Subspaţiul generat de vectorii ~v1 şi ~v2 este, prin definiţie,
{α~v1 + β~v2 : α, β ∈ R} = {α (2, −1, 3, 5) + β (1, 3, −2, 4) : α, β ∈ R}
= {(2α + β, −α + 3β, 3α + −2β, 5α + 4β) : α, β ∈ R} .
Vectorul ~v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β ∈ R astfel
ı̂ncât ~v = α~v1 + β~v2 sau echivalent
(−1, 11, −12, 2) = (2α + β, −α + 3β, 3α − 2β, 5α + 4β)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului


 2α + β = −1



−α + 3β = 11




 3α − 2β = −12


5α + 4β = 2

 
2 1 −1
 −1 3 11 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 2 iar Ā = 
 3 −2 −12 

5 4 2
2
1 −1 2 1 −1

are rangul tot 2 (ambii determinaţi de ordinul al treilea −1 3 11 şi −1 3 11
3 −2 −12 5 4 2
sunt nuli). Prin urmare, rangA = rangĀ = 2 deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată
prin rezolvarea sistemului format cu primele două ecuaţii (cele principale) şi primele două
necunoscute (cele principale). Obţinem α = −2 şi β = 3.
Deci avem ~v = −2~v1 + 3~v2 , adică ~v aparţine subspaţiului generat de cei doi vectori.
26. În spaţiul P3 (x) se consideră vectorii p1 (x) = x3 + 2x − 1, p2 (x) = 2x2 + 1, p3 (x) = x3 − x.
Să se arate că p1 (x), p2 (x) şi p3 (x) sunt liniar independenţi şi să se precizeze care este
subspaţiul vectorial generat de p1 (x) , p2 (x) şi p3 (x). Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine
acestui subspaţiu? Dar p (x) = x + 1 ?
Rezolvare:
Se verifică mai ı̂ntâi că vectorii daţi sunt liniari independenţi (se pleacă de la o combinaţie
liniară egală cu zero, i.e. αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) = 0, şi trebuie să arătăm că α = β =
γ = 0).
Subspaţiul generat de vectorii polinoame date este, prin definiţie,
{αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R} = {αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R}
= (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β) : α, β, γ ∈ R .

Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel
ı̂ncât p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
2x2 + 3x = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)
24


 α+γ =0



2β = 2




 2α − γ = 3


−α + β = 0

 
1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =  
 2 0 −1 
  −1 1 0

1
1 0 1 0
0 1
0 2

= −6 6= 0) iar Ā =  0 2 
are rangul 3 (avem 0 2 0  are rangul tot 3
2 0 −1 3 

2 0 −1
−1 1 0 0
(determinantul matricei Ā este este nul). Prin urmare, rangA = rangĀ = 3 deci sistemul
este compatibil. Soluţia este dată prin rezolvarea sistemului format cu primele trei ecuaţii
(cele principale) şi primele trei necunoscute (cele principale). Obţinem α = 1, β = 1 şi
γ = −1.
Deci avem p (x) = p1 (x) + p2 (x) − p3 (x) adică p (x) aparţine subspaţiului generat de cele
trei polinoame.
Prin abordare similară se va demonstra că x + 1 nu aparţine subspaţiului generat. Într-

adevăr, p (x) = x + 1 aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât
p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
x + 1 = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)


α + γ = 0




2β = 0




 2α − γ = 1


−α + β = 1



1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =   2 0 −1 

  −1 1 0
1 0 1 0
 0 2 0 0 
are rangul 3 iar Ā =  2 0 −1 1  are rangul 4 (determinantul matricei Ā nu este

−1 1 0 1
nul). Prin urmare, rangA 6= rangĀ deci sistemul este incompatibil. Deci p (x) nu aparţine
subspaţiului generat de cele trei polinoame.
27. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (1, 4, −5, 2) , ~v2 = (1, 2, 3, 1) . Să se arate că ~v1 , ~v2 sunt liniar
independenţi şi să se precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 şi ~v2 . Vectorul
~v = (2, 14, −34, 7) aparţine acestui subspaţiu?
25
28. În R4 se consideră subspaţiul V = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 : x1 + x2 + x3 + x4 = 0 . Să se afle

un sistem de generatori al lui V .

29. Să se arate că dacă vectorii ~v1 , ..., ~vn ∈ V sunt liniar independenţi atunci şi vectorii


w~ 1 = ~v1



w~ 2 = ~v1 + ~v2


..
.







w ~ n = ~v1 + ~v2 + · · · + ~vn

sunt liniar independenţi.
30. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii ~v1 = (λ, 0, 1), ~v2 = (0, λ, −1), ~v3 = (−1, 1, λ) din R3 să
formeze o bază ı̂n R3 .
Rezolvare:
Într-un spaţiu de dimensiune n, dacă avem n vectori liniar independenţi, atunci aceştia
formează o bază.
În particular, ı̂n spaţiul R3 , care este de dimensiune 3, dacă avem trei vectori liniar independenţi
atunci aceştia formează o bază.
de vectori coloană liniari independenţi (iar dimensiunea subspaţiului generat de cei trei
vectori este egală cu numărul maxim  de vectori liniar
 independenţi ai sistemului dat). În
λ 0 −1
cazul nostru rangul matricei A =  0 λ 1  depinde de λ. Astfel det A = λ3 + 2λ =
1 −1 λ

λ λ2 + 2 , deci dacă λ = 0 , atunci rangul este 2 şi deci numărul maxim de vectori li-
niar independenţi dintre cei daţi este 2 (deci cei trei vectori nu sunt liniar independenţi,
deci nu pot forma o bază). Dacă λ ∈ R {0}, atunci rangul este 3, prin urmare numărul
maxim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 3, deci cei trei vectori sunt liniar
independenţi şi deoarece numărul de vectori liniar independenţi coincide cu dimensiunea
spaţiului, vectorii daţi formează o bază ı̂n R3 .
31. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii ~v1 = (1, λ, 0), ~v2 = (λ, 1, 1), ~v3 = (1, 0, λ) din R3 să
formeze o bază ı̂n R3 .
32. Se dau vectorii ~v1 = (1, 2, −3, −1), ~v2 = (0, −1, 1, 2), ~v3 = (−2, 0, 1, 3) şi ~v4 = (−1, 1, 1, 2) din
R4 . Să se arate că aceştia formează o bază ı̂n R4 . Să se determine coordonatele vectorului
~v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n această nouă bază.
Rezolvare:
În spaţiul R4 , care este de dimensiune 4, dacă avem patru vectori liniar independenţi atunci
aceştia formează o bază.

1
0 −2 −1
2 −1 0 1
Rangul matricei A este 4 deoarece
−3 1 1 1 = 16 6= 0, deci numărul ma-

−1 2 3 2
xim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 4, adică cei patru vectori sunt liniar
independenţi şi deci pot forma o bază ı̂n R4 .
26
A scrie coordonatele vectorului ~v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n noua bază ı̂n seamnă a găsi scalarii
α, β, γ, δ ∈ R astfel ı̂ncât ~v = α~v1 + β~v2 + γ~v3 + δ~v4 sau echivalent
(−2, 2, −3, 1) = (α − 2γ − δ, 2α − β + δ, −3α + β + γ + δ, −α + 2β + 3γ + 2δ)



 α − 2γ − δ = −2



2α − β + δ = 2




−3α + β + γ + δ = −3


−α + 2β + 3γ + 2δ = 1.

 
1 0 −2 −1 −2
 2 −1 0 1 2 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 4 iar Ā = 
 −3

1 1 1 −3 
−1 2 3 2 1
are rangul tot 4, prin urmare, rangA = rangĀ = 4 deci sistemul este compatibil determinat.
Soluţia este dată folosind regula lui Cramer. Obţinem α = 1, β = −1, γ = 2 şi δ = −1.
Deci avem ~v = ~v1 − ~v2 + 2~v3 − ~v4 adică coordonatele lui ~v ı̂n noua bază sunt 1, −1, 2, −1.
33. Să se determine coordonatele vectorului ~v = (10, 8, 5, 1) ∈ R4 ı̂n baza B = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (1, 0, 0, 0), ~v2 = (1, 1, 0, 0), ~v3 = (1, 1, 1, 0), ~v2 = (1, 1, 1, 1) .

34. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul P3 (x) ı̂n baza B = 1, x, x2 , x3 :
3
(a) p1 (x) = 4x3 − x2 + 5x + 4, (b) p2 (x) = 2x − 1, (c) p3 (x) = (x + 1) .
35. Să se determine o bază a spaţiului vectorial Mm,n (R) .
Rezolvare:
În mod evident, orice matrice din Mm,n (R) se scrie ı̂ntr-un mod unic, cu ajutorul matricelor
Eji , i = 1, m, j = 1, n care au 1 la intersecţia liniei i cu coloana j şi ı̂n rest zerouri, deci

mulţimea matricelor Eji i=1,m,j=1,n formează un sistem de generatori pentru orice matrice
din Mm,n (R) . Se poate arăta uşor că mulţimea Eji i=1,m,j=1,n este şi liniar independentă.

a b
36. Fie subspaţiul vectorial al matricelor de forma ∈ M2 (R), a, b ∈ R. Să se deter-
−b a
mine o bază a acestui subspaţiu.
 
a 2c 2b
37. Fie subspaţiul vectorial al matricelor de forma  b a 2c  ∈ M3 (R), a, b, c ∈ R. Să se
c b a
determine o bază a acestui subspaţiu.
38. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul M2 (R) ı̂n baza canonică a lui
M2 (R) :

−5 2 4 0
(a) A1 = , (b) A2 = .
1 3 −2 7
39. Se dau vectorii ~a = 2~e1 − ~e2 , ~b = ~e1 + 3~e2 dintr-un spaţiu vectorial cu baza {~e1 , ~e2 }. Să se
arate că {~a, ~b} formează o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorului
~c = 3~e1 − ~e2 .
27
40. Se dau vectorii ~a = (1, 1, 1), ~b = (1, 1, 2), ~c = (1, 2, 3) din R3 . Să se arate că {~a, ~b, ~c} formează
o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorilor ~u = (5, −1, 3) şi ~v =
(2, 3, −1) .
41. Se dă vectorul ~a = 3~e1 + 2~e2 dintr-un spaţiu vectorial cu baza {~e1 , ~e2 }. Să se determine
coordonatele vectorului ~a ı̂n baza {f~1 , f~2 } ştiind că trecerea de la o bază la alta este realizată
de relaţiile f~1 = 3~e1 + 4~e2 şi f~2 = ~e1 + ~e2 .
42. Se dau vectorii ~a = ~e1 + ~e2 , ~b = 2~e1 − ~e2 + ~e3 şi ~c = ~e2 − ~e3 dintr-un spaţiu vectorial cu baza
{~e1 , ~e2 , ~e3 }. Să se arate că {~a, ~b, ~c} formează o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această
bază ale vectorului d~ = ~e1 + 8~e2 − 5~e3 .
43. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii:
(a) ~v1 = (1, 2, −1, 3), ~v2 = (2, 0, −1, 4), ~v3 = (0, 4, −1, 2) din R4 ;
(b) ~v1 = (−1, 0, 2, −3, 4), ~v2 = (2, 1, −3, 0, −1), ~v3 = (1, 3, 1, 1, 2), ~v4 = (1, 5, 3, 5, 1) din R5 .
Rezolvare:
Dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi este egală cu numărul maxim de vectori
liniar independenţi ai sistemului dat.
 
1 2 0
 2 0 4 
(a) Rangul matricei A =   −1 −1 −1  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar

3 4 2
trei vectori este 2 iar o bază este dată, de exemplu, de {~v1 , ~v2 } .
 
−1 2 1 1
 0 1 3 5 
 
(b) Rangul matricei A =  2 −3 1 3 

 este 3, deci numărul maxim de vectori liniar
 −3 0 1 5 
4 −1 2 1
patru vectori este 3 iar o bază este dată, de exemplu, de {~v1 , ~v2 , ~v3 } .
44. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii ~v1 =
(2, 1, 3, 1), ~v2 = (1, 2, 0, 1), ~v3 = (−1, 1, −3, 0) din R4 .
45. Se dă vectorul ~a = (3, −1, 0) ı̂n baza {~e1 , ~e2 , ~e3 }. Să se determine coordonatele vectorului
~a ı̂n baza {f~1 , f~2 , f~3 } ştiind că trecerea de la o bază la alta este realizată de relaţiile f~1 =
2~e1 − ~e2 + 3~e3 , f~2 = ~e1 + ~e3 şi f~3 = −~e2 + 2~e3 .
46. Un spaţiu vectorial are baza {~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 }. Să se afle matricea de trecere de la baza dată la
baza {~e3 , ~e4 , ~e1 , ~e2 } .
Rezolvare:
Pentru a scrie matricea de trecere de la baza {~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } la baza {~e3 , ~e4 , ~e1 , ~e2 }, trebuie să
scriem vectorii bazei noi descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei vechi. Avem


 ~e3 = (0, 0, 1, 0)



~e4 = (0, 0, 0, 1)




~e1 = (1, 0, 0, 0)


~e2 = (0, 1, 0, 0)

28
Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe
coloană. Obţinem  
0 0 1 0
 0 0 0 1 
S=  1 0 0 0 .

0 1 0 0

47. În spaţiul P2 (x) să se arate că B = p1 (x) = x2 + x + 1, p2 (x) = x2 − x, p 3 (x) = x − 1
formează o bază. Să se afle matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B. Să
se afle coordonatele polinomului x2 + 5 ı̂n baza B.
Rezolvare:
Dimensiunea lui P2 (x) este 3, deci cele trei polinoame date formează o bază ı̂n P2 (x) dacă
şi numai dacă sunt liniar independete. Considerăm
α x2 + x + 1 + β x2 − x + γ (x − 1) = 0

ceea ce se reduce la sistemul 

α + β = 0



α−β+γ =0



α−γ =0


1 1 0

care are matricea cu determinantul 1 −1 1 = 3 6= 0, deci admite soluţie unică (doar
1 0 −1
soluţia banală). Deci vectorii daţi sunt liniar independenţi, adică formează o bază ı̂n P2 (x).
1
Pentru a scrie matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B, trebuie să
scriem vectorii bazei B descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei canonice. Avem


 p1 (x) = x2 + x + 1 = (1, 1, 1)


p2 (x) = x2 − x = (1, −1, 0)



p3 (x) = x − 1 = (0, 1, −1)

Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe
coloană. Obţinem  
1 1 0
S =  1 −1 1 .
1 0 −1
Pentru a găsi coordonatele altui vector ı̂n raport cu această nouă bază avem două metode.
Prima metodă este cea prezentată deja: vectorul p (x) = x2 + 5 se scrie sub forma p (x) =
αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
x2 + 5 = (α + β) x2 + (α − β + γ) x + (α − γ)


 α+β =1


α−β+γ =0



α−γ =5

1 De fapt, din cauza scrierii polinoamelor sub formă canonică, vom folosi descompunerea ı̂n baza x2 , x, 1 .

29
 
1 1 0
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =  1 −1 1  are
1 0 −1
 
1 1 0 1
rangul 3 iar Ā =  1 −1 1 0  are rangul tot 3. Prin urmare, rangA = rangĀ = 3
1 0 −1 5
deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată de regula lui Cramer: α = 2, β = −1 şi
γ = −3.
Deci avem p (x) = 2p1 (x) − p2 (x) − 3p3 (x).
A doua metodă ı̂nseamnă a folosi formula
Y = S −1 · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui p (x) ı̂n vechea bază (cea canonică) iar Y
este matricea coloană a coordonatelor lui p (x) ı̂n noua bază B. Prin urmare
 −1         
1 1 0 1 1 1 1 1 6 2
1
Y = 1 −1 1   0 = 2 −1 −1   0  =  −3  =  −1  ,
3
1 0 −1 5 1 1 −2 5 −9 −3
 
2
adică coordonatele lui p (x) = x2 + 5 ı̂n noua bază sunt  −1 , deci p (x) = 2p1 (x) −
−3
p2 (x) − 3p3 (x) .

48. În spaţiul P3 (x) să se afle matricea de trecere de la baza 1, x, x2 , x3 la baza
n o
2 3
1, (x − 2) , (x − 2) , (x − 2) .
49. În R3 se consideră bazele
B = {~v1 = (1, −1, 1) , ~v2 = (2, 0, 1) , ~v3 = (1, −2, 0)} şi
B0 = {w ~ 2 = (−1, −2, −1) , w
~ 1 = (2, 1, 2) , w ~ 3 = (0, 1, 1)} .
Să se determine legătura dintre cele două baze şi să se determine coordonatele vectorului ~v
faţă de baza B 0 ştiind că are coordonatele (1, 1, 0) faţă de baza B.
Rezolvare:
Pentru a scrie matricea de trecere de la baza B la baza B 0 , trebuie să scriem vectorii bazei
B 0 descompuşi ı̂n funcţie de vectorii B. Avem


 w
~ 1 = a~v1 + b~v2 + c~v3


~ 2 = a0~v1 + b0~v2 + c0~v3
w


~ 3 = a00~v1 + b00~v2 + c00~v3

w

Rescriind acest sistem şi rezolvând-ul obţinem



 ~ 1 = ~v1 + ~v2 − ~v3
w


~ 2 = −~v2 + ~v3
w



~ 3 = ~v1 − ~v3 .
w

30
Matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe coloană.
Obţinem  
1 0 1
S =  1 −1 0 .
−1 1 −1
Există şi o metodă alternativă de a găsi matricea de schimbare de baze, când nici una
dintre cele două baze nu sunt cele canonice. Având ı̂n vedere că este uşor de citit matricea
de trecere de la baza canonică, fie
S S
Bc −−1→ B şi Bc −−2→ B 0 ,
unde S1 şi S2 sunt:

   
1 2 1 2 −1 0
S1 =  −1 0 −2  şi S2 =  1 −2 1  .
1 1 0 2 −1 1
Fiind ambele baze, avem că S1 şi S2 sunt nesingulare şi deci
S −1 S
1
B −− → Bc şi Bc −−2→ B 0 .
Acum putem scrie direct matricea S de schimbare de bază de la B la B 0 :
S −1 S2
B −−1−−→ Bc ,
deci
 −1     
1 2 1 2 −1 0 −2 −1 4 2 −1 0
1
S = S1−1 S2 =  −1 0 −2   1 −2 1  =  2 1 −1   1 −2 1 
3
1 1 0 2 −1 1 1 −1 −2 2 −1 1
   
3 0 3 1 0 1
1
= 3 −3 0 = 1 −1 0 .
3
−3 3 −3 −1 1 −1
Pentru a găsi coordonatele lui ~v ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (1, 1, 0) ı̂n baza B,
folosim formula
Y = S −1 · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~v ı̂n bază iniţială B iar Y este matricea
coloană a coordonatelor lui ~v ı̂n noua bază B 0 . Prin urmare
 −1       
1 0 1 1 1 1 1 1 2
Y =  1 −1 0   1 = 1 0 1  1  =  1 ,
−1 1 −1 0 0 −1 −1 0 −1
 
2
adică coordonatele lui ~v ı̂n noua bază B 0 sunt  1 , deci ~v = 2w
~1 + w~2 − w~ 3.
−1
50. În R3 se consideră baza B = {~v1 , ~v2 , ~v3 } şi mulţimea
B 0 = {w
~ 1 = ~v1 + ~v2 − ~v3 , w ~ 3 = 3~v1 + 7~v2 + 6~v3 } .
~ 2 = 2~v1 + 3~v2 , w
Să se arate că mulţimea B 0 formează o bază şi să se determine coordonatele vectorului
~ = 2~v1 − 7~v3 ı̂n baza nouă B 0 .
w
31
Rezolvare:
Se poate arăta că vectorii w ~ 1, w ~ 3 sunt liniar independenţi, folosind liniara independenţă
~ 2, w
a vectorilor ~v1 , ~v2 , ~v3 . Apoi w~ 1, w ~ 3 formează o bază deoarece sunt trei vectori liniar
~ 2, w
independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3.
O metodă mai uşoară constă ı̂n a citi matricea de trecere de la B la B 0 . Aceasta este
 
1 2 3
S =  1 3 7 .
−1 0 6
Deoarece matricea de trecere de la baza B la noua mulţime B 0 este nesingulară (det S 6=

0), deducem, conform teoriei, că mulţimea care s-a obţinut este tot o bază.
~ ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (2, 0, −7) ı̂n baza B,
Pentru a găsi coordonatele lui w
folosim formula
Y = S −1 · X.
Prin urmare
 −1       
1 23 2 18 −12 5 2 1
Y = 1 37   0  =  −13 9 −4   0  =  2  ,
−1 06 −7 3 −2 1 −7 −1
 
1
~ ı̂n noua bază B 0 sunt  2 , deci w
adică coordonatele lui w ~ =w ~2 − w
~ 1 + 2w ~ 3.
−1
51. Fie subspaţiul S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) : x1 + 2x2 + x4 = 0, x1 , x2 , x3 , x4 ∈ R} ⊂ R4 . Să se găsească

o bază ı̂n acest subspaţiu şi să se precizeze dimensiunea subspaţiului.
Rezolvare:
Avem evident că S = {(x1 , x2 , x3 , −x1 − 2x2 ) : x1 , x2 , x3 ∈ R} . Considerăm acum vecto-

rii din S, obţinuţi pentru diverse valori particulare ale variabilelor x1 , x2 , x3 ∈ R. Ast-
fel obţinem B = {~v1 = (1, 0, 0, −1) , ~v2 = (0, 1, 0, −2) , ~v3 = (0, 0, 1, 0)}. Aceştia sunt liniar
independenţi deoarece
  matricea formată cu coordonatele lor scrise pe coloană este A =
1 0 0
 0 1 0 
  care are rangul 3. În plus se obţine imediat că orice vector din S se poate
 0 0 1 
−1 −2 0
scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S, deoarece
S 3 ~v = (v1 , v2 , v3 , −v1 − 2v2 ) = v1 (1, 0, 0, −1) + v2 (0, 1, 0, −2) + v3 (0, 0, 1, 0) .
Deci B este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori,
deci B constitue o bază pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.

a b 0
52. Fie subspaţiul S = : a, b, c ∈ R ⊂ M2,3 (R) . Să se găsească o bază B1
−b c a + c
ı̂n acest subspaţiu şi să se precizeze dimensiunea subspaţiului. Să se arate că

2 1 0 0 −1 0 0 1 0
B2 = F1 = , F2 = , F3 =
−1 1 3 1 1 1 −1 2 2
formează o bază ı̂n spaţiul S.
32
Rezolvare:
Considerăm matrice din S obţinute pentru diverse valori particulare ale variabilelor a, b, c ∈
R. Obţinem mulţimea

1 0 0 0 1 0 0 0 0
B1 = E1 = , E2 = , E3 = .
0 0 1 −1 0 0 0 1 1
Se poate arăta că aceştia sunt liniar independenţi şi se obţine imediat că orice matrice din S
se poate scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S, deoarece

a b 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0
S3A= =a +b +c .
−b c a + c 0 0 1 −1 0 0 0 1 1
Deci B1 este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori,
deci B1 constitue o bază pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.
Acum, ı̂n mod analog, se poate arăta că vectorii din B2 sunt liniar independenţi. Acum,
spaţiul S fiind de dimensiune 3, rezultă imediat că mulţimea B2 formată cu 3 vectori liniar
independenţi este şi sistem de generatori, deci B2 formează o bază ı̂n S.
Pentru a găsi coordonatele unei matrice oarecare din S ı̂n raport cu baza B2 , trebuie să
plecăm de la ecuaţia

a b 0 2 1 0 0 −1 0 0 1 0
A= =α +β +γ
−b c a + c −1 1 3 1 1 1 −1 2 2

2α α 0 0 −β 0 0 γ 0 a b 0
⇔ + + = ,
−α α 3α β β β −γ 2γ 2γ −b c a + c
unde A ∈ S, ceea ce este echivalent cu sistemul


 2α = a



α − β + γ = b
 
2α = a



 

0 = 0 
 a 1 1
⇔ α−β+γ =b ⇒ α = , β = (a − 4b + 2c) , γ = (b + c − a) .
−α + β − γ = −b
 
 2 6 3
 
α + β + 2γ = c

 
α + β + 2γ = c







3α + β + 2γ = a + c

a 1 1
Deci S 3 A = B1 + (a − 4b + 2c) B2 + (b + c − a) B3 , adică coordonatele matricei A ı̂n
2 6 3
a 1 1
baza B1 sunt (a, b, c) iar ı̂n baza B2 sunt , (a − 4b + 2c) , (b + c − a) .
2 6 3
53. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următorului sistem
liniar şi omogen: 

 x1 + x2 + x3 + x4 + 2x5 = 0


x1 − x2 + 2x3 + x4 + x5 = 0



x1 + 5x2 − x3 + x4 + 4x5 = 0.

Rezolvare:
Trebuie să rezolvăm sistemul omogen. Matricea sistemului are rangul 2, deci sistemul se
reduce la 
x1 + x2 = −α − β − 2γ
x − x = −2α − β − γ
1 2
33
1 1
unde x3 = α, x4 = β, x5 = γ. Acesta are soluţia x1 = 2 (−3α − 2β − 2γ) şi x2 = 2 (α − γ),
deci soluţia sistemui iniţial este mulţimea
1 1
(−3α − 2β − 2γ) , (α − γ) , α, β, γ , α, β, γ ∈ R .

S= (1)
2 2
O metodă alternativă de a rezolva sistemul este şi metoda lui Gauss. Astfel obţinem
     
1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2
 1 −1 2 1 1  ∼  0 −2 1 0 −1  =  0 −2 1 0 −1 
1 5 −1 1 4 0 4 −2 0 2 0 0 0 0 0
iar sistemul triunghiular obţinut se rezolvă uşor şi are soluţia dată tot de mulţimea (1).
O bază pentru mulţimea soluţiilor S se poate obţine dând diverse valori particulare varia-
bilelor α, β, γ ∈ R. Deducem, de exemplu, baza
B = {~v1 = (−3, 1, 2, 0, 0) , ~v2 = (−1, 0, 0, 1, 0) , ~v3 = (−3, −1, 0, 0, 2)} ,
şi deci S are dimensiunea 3.
54. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următoarelor sis-
teme liniare şi omogene:
 

 x1 + x2 − x3 = 0 
 x1 − 2x2 + x3 + x4 = 0

 

(a) 3x1 − 2x2 + 2x3 = 0 ; (b) x1 − 2x2 + x3 − x4 = 0 ;

 

 
6x1 + x2 − x3 = 0 x1 − 2x2 + x3 + 5x4 = 0
 


 x1 + 2x2 − x3 + x5 = 0



x1 + 3x2 − 2x3 + 8x4 − 3x5 = 0

(c)



 x1 + 4x2 − 2x3 + 7x4 − 4x5 = 0


x1 + x2 + 2x5 = 0.

Rezolvare:
(a) S1 = {(0, α, α) : α ∈ R}, dimensiunea lui S1 este 1;

(b) S2 = {(2α − β, α, β, 0) : α, β ∈ R}, dimensiunea lui S2 este 2;
(c) S3 = −α − 3β, α + β, 5α − 23 β, α, β : α, β ∈ R , dimensiunea lui S3 este 2.

3 Operatori liniari
1. Să se arate că aplicaţia T : R2 → R3 dată de T (x1 , x2 ) = (x1 , x2 , x1 + x2 ) este o transformare
liniară. Să se scrie matricea acestei transformări. Să se determine apoi KerT şi ImT.
2. Să se verifice dacă următoarele aplicaţii T : R3 → R4 sunt transformări liniare:

(a) T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x3 , 2x1 + x3 , x2 , 3x1 − x2 + x3 ) ;
(b) T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 + 1, x2 + x3 , x3 + 2) ;

2
(c) T (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 , x1 + x3 , (x3 ) , x1 − x3 .
În caz afirmativ să se scrie matricea transformării liniare ı̂n raport cu bazele canonice.
34
3. Fie transformarea liniară T : R2 → R3 ndată prinoT (~e1 ) = 3f~1 + 2f~2 − f~3 şi T (~e2 ) = −2f~1 −
f~2 + f~3 , unde B = {~e1 , ~e2 } şi B̄ = f~1 , f~2 , f~3 sunt bazele canonice din R2 şi respectiv
R3 . Să se scrie matricea transformării liniare şi să se determine T (~x), pentru ~x ∈ R2 şi apoi
KerT şi ImT .
4. Fie transformarea liniară T : R3 → R3 dată prin T (~e1 ) = ~e1 +3~e2 , T (~e2 ) = ~e1 −~e2 şi T (~e3 ) =
~e1 +2~e2 +~e3 , unde B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } este o bază ı̂n R3 . Să se scrie matricea transformării liniare
ı̂n raport cu baza B.
5. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune 2 şi două transformări liniare T1 ,T2 : V → V
−1 2
(endomorfisme). Presupunem că T1 are ı̂n baza B1 = {~e1 , ~e2 } matricea A1 = iar
0 1
3 −2
T2 are ı̂n baza B2 = {~e01 , ~e02 } matricea A2 = . Să se afle matricea endomorfismelor
1 0
T1 + T2 şi T1 ◦ T2 (definit de (T1 ◦ T2 ) (~x) := T1 (T2 (~x))) ı̂n baza B1 ştiind că ~e01 = 2~e1 + ~e2 ,
~e02 = ~e1 − ~e2 .
6. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (x1 + x2 + x3 , x1 + x2 + x3 , x1 + x2 + x3 ). Să
se scrie matricea acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi imaginea ImT
precum şi dimensiunea acestor subspaţii (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
7. Se dă endomorfismul T : R4 → R4 , T (~x) = (x3 , x1 + x4 , x2 − x4 , x3 ). Să se scrie matricea

acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea ImT şi
rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
8. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (x1 − x2 , x2 − x3 , x3 − x1 ). Să se scrie matricea
acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea ImT şi
rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
9. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (2x1 + x3 , x1 + x2 + 2x3 , 3x3 ). Să se scrie ma-
tricea acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea
ImT şi rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
10. Să se afle matricea endomorfismului T : R2 → R2 astfel ı̂ncât T (1, 2) = (5, 0) şi T (2, 1) =
(4, 3). Determinaţi T (~x), pentru x ∈ R2 .
11. Să se afle matricea endomorfismului T : R3 → R3 care transformă (0, 0, 1) ı̂n (2, 3, 5), (0, 1, 1)
ı̂n (1, 0, 0) şi (1, 1, 1) ı̂n (0, 1, −1) (adică are loc T (0, 0, 1) = (2, 3, 5), T (0, 1, 1) = (1, 0, 0) şi
T (1, 1, 1) = (0, 1, −1)).
 
1 2 3
12. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } matricea A =  −1 0 3  . Să
2 1 5
se scrie matricea acestei transformări ı̂n raport cu baza B1 = {~e1 , ~e3 , ~e2 } şi apoi ı̂n raport cu
baza B2 = {~e1 , ~e1 + ~e2 , ~e1 + ~e2 + ~e3 }.
 
1 1 0
13. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } matricea A =  1 0 1  . Să se
0 1 1
scrie matricea acestei transformări ı̂n raport cu baza B1 = {~e01 , ~e02 , ~e03 }, unde
 0
~e = ~e1 + 2~e2 + ~e3
 1


~e01 = 2~e1 + ~e2 + 3~e3

 0

~e1 = ~e1 + ~e2 + ~e3 .
35
14. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza
B = {~v1 = (2, 1, 1) , ~v2 = (1, 2, 1) , ~v1 = (1, 1, 2)}

 
2 1 3
matricea A =  −3 0 1  . Să se scrie matricea acestei transformări şi ı̂n raport cu
1 −1 −2
baza
B̄ = {w~ 1 = (1, −1, 0) , w
~ 2 = (0, 1, −1) , w ~ 3 = (2, 0, 2)} .
15. Fie două endomorfisme

 T1 , T2 : R3 → R3 . Presupunem
 2 au ı̂n baza B1 = {~
că T1 , T e1 , ~e2 , ~e3 }
3 1 0 −1 4 2
matricele A1 =  0 2 1  şi respectiv A2 =  0 4 1  . Determinaţi imaginea lui
1 2 3 0 0 5
~v = (1, 3, −2) prin T1 , T2 şi apoi prin T1 + T2 .
16. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x2 , x2 + x3 , x1 + x3 ). Determinaţi
nucleul lui T precum şi valorile şi vectorii proprii.
Rezolvare:
Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n raport cu baza canonică Bc a
lui R3 , Bc := {~e1 , ~e2 , ~e3 }. Calculăm T (~ei ) şi obţinem
T (~e1 ) = (1, 0, 1) , T (~e2 ) = (−1, 1, 0) , T (~e3 ) = (0, 1, 1) ,
deci matricea endomorfismului ı̂n baza canonică Bc , care se formează punând coordonatele
vectorilor T (~ei ) ı̂n baza Bc pe coloană, este
 
1 −1 0
A= 0 1 1 .
1 0 1
Prin definiţie
Ker (T ) := ~x ∈ R3 : T (~x) = ~0 .
n o
Deci ~x ∈ Ker (T ) dacă şi numai dacă T (~x) = ~0 ceea ce se reduce la sistemul


 x1 − x2 = 0

x2 + x3 = 0


x1 + x3 = 0.


1 −1 0

Rangul matricei sistemului este rangA = 2 deoarece det A = ∆3 = 0 1 1 = 0 şi
1 0 1

1 −1
∆2 = 6= 0. Sistemul se reduce, notând cu α := x3 ∈ R,
0 1
(
x1 − x2 = 0
x2 = −α.
care are soluţia {(−α, −α, α) : α ∈ R}. Deci soluţia ~x = −α (1, 1, −1), α ∈ R, adică
Ker (T ) := {(−α, −α, α) : α ∈ R} = {−α (1, 1, −1) : α ∈ R} .
36
Prin urmare Ker (T ) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul (1, 1, −1)
formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T ,
p (λ) = det (A − λI3 ) = 0. (2)
Obţinem echivalent

1−λ −1 0
= 0 ⇔ −λ3 + 3λ2 − 3λ = 0 ⇔ −λ λ2 − 3λ + 3 = 0

0 1−λ 1
1 0 1−λ
√
3±i 3
care au soluţiile λ1 = 0 şi λ2,3 = . Deci valoarea proprie este doar λ1 = 0 ∈ K := R
2
/ R).
(deoarece λ2,3 ∈
Vom calcula acum subspaţiile proprii V (λ) corespunzătoare valorilor proprii λ găsite.
Avem
V (λ1 ) = V (0) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − λ1 I3 ) X = 0} ,
sau echivalent
V (λ1 ) = V (0) := ~x ∈ R3 : T (~x) = λ1 ~x = ~x ∈ R3 : T (~x) = ~0 .

n o
Trebuie deci rezolvat sistemul liniar şi omogen
(A − λI3 ) X = 0, (3)
care ı̂n cazul nostru devine 


 (1 − λ) x1 − x2 = 0

(1 − λ) x2 + x3 = 0


x1 + (1 − λ) x3 = 0

unde λ este o valoare proprie.

Pentru λ1 = 0, obţinem sistemul 

 x1 − x2 = 0

x2 + x3 = 0


x1 + x3 = 0

care este exact cel iniţial pentru obţinerea nucleului şi care are soluţia {(−α, −α, α) : α ∈ R}.
Deci
V (0) := {(−α, −α, α) : α ∈ R} = {−α (1, 1, −1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (0) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul (1, 1, −1)
formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 0, este deci ~v1 = (1, 1, −1) (este cel care
verifică relaţia T (~v1 ) = λ1~v1 ).
17. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (x1 , x2 + x3 , 2x3 ). Determinaţi valo-
rile şi vectorii proprii şi scrieţi T (~x), unde ~x = (2, 0, 1) . Determinaţi şi subspaţii invariante
ı̂n raport cu T care au dimensiunea 1.
Rezolvare:
Evident T (2, 0, 1) = (2, 1, 2) .
37
Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n baza canonică a lui R3 . Scriem
T (~e1 ) = (1, 0, 0) , T (~e2 ) = (0, 1, 0) , T (~e3 ) = (0, 1, 2) ,
deci matricea endomorfismului ı̂n baza canonică este
 
1 0 0
A =  0 1 1 .
0 0 2
Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T ,
p (λ) = det (A − λI3 ) = 0.
Obţinem echivalent

1−λ 0 0
= 0 ⇔ −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = 0.

0 1 − λ 1
0 0 2−λ
Rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre divizorii termenului liber. Găsim că λ1 = 1 este rădăcină.
Folosind schema lui Horner obţinem
2
−λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = (λ − 1) −λ2 + 3λ − 2 = (λ − 1) (λ − 1) (−λ + 2) = − (λ − 1) (λ − 2)

(am mai aplicăm ı̂ncă o dată schema lui Horner).

Deci valorile proprii sunt λ1 = λ2 = 1 şi λ3 = 2 (evident λi ∈ K := R, i = 1, 3).
Determinăm
V (λ1 ) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − λ1 I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = λ1 ~x ,

deci trebuie rezolvat sistemul liniar şi omogen

(A − λ1 I3 ) X = 0 (4)
adică  

 (1 − λ1 ) x1 = 0 
 0 · x1 = 0
 
(1 − λ1 ) x2 + x3 = 0 ⇔ 0 · x2 + x3 = 0 ⇔ {x3 = 0

 

(2 − λ1 ) x3 = 0 1 · x3 = 0
 
care are soluţia {(α, β, 0) : α, β ∈ R}.

Deci
V (1) := {(α, β, 0) : α, β ∈ R} = {α (1, 0, 0) + β (0, 1, 0) : α, β ∈ R} ,
prin urmare V (1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 (iar vectorii ~e1 =
(1, 0, 0) şi ~e2 = (0, 1, 0) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ1 = 1, sunt deci ~v1 = (1, 0, 0) şi ~v2 = (0, 1, 0)
(sunt cei care verifică relaţia T (~vi ) = λ1~vi , i = 1, 2).
Determinăm
V (2) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − 2I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = 2~x ,

deci sistemul liniar şi omogen (4) devine


 −1 · x1 = 0 (
−x1 = 0


−1 · x2 + x3 = 0 ⇔

 −x2 + x3 = 0
0 · x3 = 0

38
care are soluţia {(0, α, α) : α ∈ R}.
Deci
V (2) := {(0, α, α) : α ∈ R} = {α (0, 1, 1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v3 =
(0, 1, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ3 = 2 este deci ~v3 = (0, 1, 1) (este cel care
verifică relaţia T (~v3 ) = 2~v3 ).
Pentru a determina subspaţii invariante ı̂n raport cu T folosim definiţia. Deci V 0 ⊂ R3 este
un subspaţiu invariant ı̂n raport cu T dacă pentru orice ~v ∈ V 0 avem că T (~v ) ∈ V 0 .
Prin urmare, dacă ~v ∈ R3 este vector propriu, i.e. ~v ∈ V (λ), atunci, prin definiţie T (~v ) = λ~v
care este evident din V (λ) .
Deci V (1) şi V (2) sunt subspaţii invariante ı̂n raport cu T . Dacă dorim subspaţii invariante
ı̂n raport cu T de dimensiune 1, atunci luăm
V 1 := {α (1, 0, 0) : α ∈ R} , V 2 := {β (0, 1, 0) : β ∈ R} , V 3 := {α (0, 1, 1) : α ∈ R}
care sunt invariante şi de dimensiune 1.

18. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (x3 , x2 , −x1 − x3 ). Determinaţi
valorile şi vectorii proprii. Determinaţi şi subspaţii invariante ı̂n raport cu T care au di-
mensiunea 1.
Rezolvare:
Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n baza canonică a lui R3 . Obţinem
 
0 0 1
A= 0 1 0 .
−1 0 −1
Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T , p (λ) =

det (A − λI3 ) = 0 şi obţinem

−λ 0 1
0 = 0 ⇔ 1 − λ3 = 0 ⇔ (1 − λ) 1 + λ + λ2 = 0.

0 1−λ

−1 0 −1 − λ
√
−1 ± i 3
Obţinem valoarea proprie λ1 = 1 (soluţiile λ2,3 = nu sunt valori proprii, λ2,3 ∈
/
2
R).
Determinăm
V (1) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = ~x ,

deci trebuie rezolvat sistemul liniar şi omogen (A − I3 ) X = 0, adică


 (−λ) · x1 + x3 = 0 (
−x1 + x3 = 0


0 · x2 = 0 ⇔

 −x1 − 2x3 = 0
−1 · x1 + (−1 − λ) x3 = 0

care are soluţia {(0, α, 0) : α ∈ R}.
39
Deci
V (1) := {(0, α, 0) : α ∈ R} = {α (0, 1, 0) : α ∈ R} ,
prin urmare V (1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~e2 =
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 1 este deci ~v1 = (0, 1, 0) (este cel care
Dacă ~v ∈ R3 este vector propriu, i.e. ~v ∈ V (λ), atunci, prin definiţie T (~v ) = λ1~v ∈ V (λ1 )
(evident).
Dacă dorim subspaţii invariante ı̂n raport cu T de dimensiune 1, atunci luăm
V 1 := {α (0, 1, 0) : α ∈ R} ,
care este invariant şi de dimensiune 1.
 T : R → R a cărui matrice ı̂n raport cu baza canonică este A =

3 3
19. Fie
 endomorfismul
1 −2 0
 −2 2 −2  . Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endo-
0 −2 3
morfismul T este diagonalizabil.
Rezolvare:
Pentru a determina valorile proprii rezolvăm ecuaţia caracteristică a transformării T ,

1−λ −2 0
−2 = 0 ⇔ −λ3 + 6λ2 − 3λ − 10 = 0.

−2 2 − λ
0 −2 3 − λ
Rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre divizorii termenului liber. Găsim că λ1 = 2 este rădăcină.
Folosind schema lui Horner obţinem
−λ3 +6λ2 −3λ−10 = (λ − 2) −λ2 + 4λ + 5 = (λ − 2) (λ + 1) (−λ + 5) = − (λ − 2) (λ + 1) (λ − 5)

(am mai aplicăm ı̂ncă o dată schema lui Horner).

Deci valorile proprii sunt λ1 = 2, λ2 = −1 şi λ3 = 5 (evident λi ∈ K := R, i = 1, 3).
Determinăm V (2) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − 2I3 ) X = 0, adică


 −x1 − 2x2 = 0

−2x1 − 2x3 = 0


−2x2 + x3 = 0

care are soluţia {(−α, α/2, α) : α ∈ R}.

Deci
−α
V (2) := {(−α, α/2, α) : α ∈ R} = (2, −1, −2) : α ∈ R ,
2
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
(2, −1, −2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 2 este ~v1 = (2, −1, −2) (este cel care
Similar, determinăm V (−1) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen
(A + I3 ) X = 0
40
adică 

 2x1 − 2x2 = 0

−2x1 + 3x2 − 2x3 = 0


−2x2 + 4x3 = 0

care are soluţia {(2α, 2α, α) : α ∈ R}.

Deci
V (−1) := {(2α, 2α, α) : α ∈ R} = {α (2, 2, 1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (−1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = −1 este ~v2 = (2, 2, 1).
Similar, determinăm V (5) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen


 −4x1 − 2x2 = 0

−2x1 − 3x2 − 2x3 = 0


−2x2 − 2x3 = 0

care are soluţia {(α/2, −α, α) : α ∈ R}.

Deci nα
(1, −2, 2) : α ∈ R ,
o
V (−1) :=
2
prin urmare V (−1) ⊂ R este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
3
(1, −2, 2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).

Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ3 = 5 este ~v3 = (1, −2, 2).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Verificăm condiţiile teoremei
şi avem:
(i) toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt valori proprii pentru T (sunt toate din R) şi
(ii) ordinul de multiplicitate al fiecărei valori proprii λi este egal cu dimensiunea subspaţiului
propriu V (λi ) (deoarece toate cele trei rădăcini au multiplicitatea 1 care coincide cu dimen-
siunea subspaţiilor proprii corespunzătoare, adică dim V (2) = dim V (−1) = dim V (5) =
1).
Deci endomorfismul dat este diagonalizabil şi B̄ := {~v1 , ~v2 , ~v3 } = {(2, −1, −2) , (2, 2, 1) , (1, −2, 2)}
formează o bază ı̂n R3 ı̂n raport cu care T are forma diagonală, deoarece T (~v1 ) = 2~v1 ,
T (~v2 ) = −~v2 , T (~v3 ) = 5~v3 . Matricea schimbării de baze de la baza canonică la baza B̄ este
 
2 2 1
S =  −1 2 −2 
−2 1 2
iar matricea lui T ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de

 −1    
2 2 1 1 −2 0 2 2 1
Ā = S −1 · A · S =  −1 2 −2  ·  −2 2 −2  ·  −1 2 −2 
−2 1 2 0 −2 3 −2 1 2
     
2 −1 −2 1 −2 0 2 2 1
1
= 2 2 1  ·  −2 2 −2  ·  −1 2 −2 
9
1 −2 2 0 −2 3 −2 1 2
       
4 −2 −4 2 2 1 2 0 0 λ1 0 0
1
= −2 −2 −1  ·  −1 2 −2  =  0 −1 0  =  0 λ2 0  .
9
5 −10 10 −2 1 2 0 0 5 0 0 λ3
41
20. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (−3x1 + 2x2 , −5x1 + 4x2 , 2x1 − 2x2 − x3 ) .
Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endomorfismul T este diagonalizabil.
Rezolvare:
Citim matricea ı̂n baza canonică

 
−3 2 0
A =  −5 4 0 
2 −2 −1

−3 − λ 2 0
0 = 0 ⇔ −λ3 + 3λ + 2 = 0 ⇔ − (λ + 1)2 (λ − 2) = 0.

−5 4 − λ
2 −2 −1 − λ
Deci valorile proprii sunt λ1 = −1, m1 = 2 şi λ2 = 2, m2 = 1 (care sunt toate din câmpul R).
Determinăm V (λ) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − λI3 ) X = 0, adică


 (−3 − λ) x1 + 2x2 = 0

−5x1 + (4 − λ) x2 = 0


2x1 − 2x2 + (−1 − λ) x3 = 0

Pentru λ = −1 obţinem sistemul


 −2x1 + 2x2 = 0

 n
−5x1 + 5x2 = 0 ⇔ x1 − x2 = 0


2x1 − 2x2 = 0

care are soluţia {(α, α, β) : α, β ∈ R}.

Deci
V (−1) := {(α, α, β) : α, β ∈ R} = {α (1, 1, 0) + β (0, 0, 1) : α, β ∈ R} ,
prin urmare V (−1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 (iar vectorii ~v1 =
(1, 1, 0) şi ~v2 = (0, 0, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ1 = −1 sunt ~v1 = (1, 1, 0) şi ~v2 = (0, 0, 1).
Pentru λ = 2 obţinem sistemul


 −5x1 + 2x2 = 0

−5x1 + 2x2 = 0


2x1 − 2x2 − 3x3 = 0

care are soluţia −α, − 25 α, α : α ∈ R .

Deci
5 −α
V (2) := −α, − α, α : α ∈ R = (2, 5, −2) : α ∈ R ,
2 2
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
(2, 5, −2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = 2 este ~v3 = (2, 5, −2).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Avem λi ∈ R pentru i = 1, 3
şi dim V (λ1 ) = dim V (−1) = 2 = m1 şi dim V (λ2 ) = dim V (2) = 1 = m2 .
42
Deci endomorfismul dat este diagonalizabil şi B̄ := {~v1 , ~v2 , ~v3 } = {(1, 1, 0) , (0, 0, 1) , (2, 5, −2)}
formează o bază ı̂n R3 ı̂n raport cu care T are forma diagonală, deoarece T (~v1 ) = −~v1 ,
T (~v2 ) = −~v2 , T (~v3 ) = 2~v3 . Matricea schimbării de baze de la baza canonică la baza B̄ este
 
1 0 2
S= 1 0 5 
0 1 −2
iar matricea lui T ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de

 −1    
1 0 2 −3 2 0 1 0 2
Ā = S −1 · A · S =  1 0 5  ·  −5 4 0 · 1 0 5 
0 1 −2 2 −2 −1 0 1 −2
     
5/3 −2/3 0 −3 2 0 1 0 2
=  −2/3 2/3 1  ·  −5 4 0 · 1 0 5 
−1/3 1/3 0 2 −2 −1 0 1 −2
       
−5/3 2/3 0 1 0 2 −1 0 0 λ1 0 0
=  2/3 −2/3 −1  ·  1 0 5 = 0 −1 0  =  0 λ1 0 .
−2/3 2/3 0 0 1 −2 0 0 2 0 0 λ2
21. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (2x1 , x1 + 4x2 − 2x3 , 7x1 + 7x2 − 5x3 ) .
Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endomorfismul T este diagonalizabil.
Rezolvare:
Citim matricea ı̂n baza canonică

 
2 0 0
A= 1 4 −2 
7 7 −5

2−λ 0 0
−2 = 0 ⇔ −λ3 + λ2 + 8λ − 12 = 0 ⇔ − (λ − 2)2 (λ + 3) = 0.

1 4−λ
7 7 −5 − λ
Deci valorile proprii sunt λ1 = 2, m1 = 2 şi λ2 = −3, m2 = 1 (care sunt toate din câmpul R).
Determinăm V (λ) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − λI3 ) X = 0, adică

 (2 − λ) x1 = 0


x1 + (4 − λ) x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 + (−5 − λ) x3 = 0

Pentru λ = 2 obţinem sistemul



 0 · x1 = 0

x1 + 2x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 − 7x3 = 0

care are soluţia {(0, α, α) : α ∈ R}.

Deci
V (2) := {(0, α, α) : α ∈ R} = {α (0, 1, 1) : α ∈ R} ,
43
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v1 =
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 2 este ~v1 = (0, 1, 1).
Pentru λ = −3 obţinem sistemul


 5x1 = 0

x1 + 7x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 − 2x3 = 0

care are soluţia {(0, 2α/7, α) : α ∈ R}.

Deci nα
V (−3) := {(0, 2α/7, α) : α ∈ R} = (0, 2, 7) : α ∈ R ,
o
7
prin urmare V (−3) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v2 =
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = −3 este ~v3 = (0, 2, 7).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Avem λi ∈ R pentru i = 1, 2
dar dim V (λ1 ) = dim V (2) = 1 6= 2 = m1 .
Deci endomorfismul dat nu este diagonalizabil (nu este necesar să mai verificăm şi pentru
a doua valoare proprie).
4 Forme biliniare. Forme pătratice.

1. Să se studieze dacă aplicaţiile de mai jos sunt forme biliniare. În caz afirmativ să se pre-
cizeze dacă sunt simetrice sau nu şi să se determine matricea formei A ı̂n raport cu baza
canonică.
(a) A : R3 × R3 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + 1, ∀~x, ~y ∈ R3 ;
(b) A : R2 × R2 → R, A (~x, ~y ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 , ∀~x, ~y ∈ R2 ;
(c) A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 , ∀~x, ~y ∈ R4 ;
(d) A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 + x2 y3 + x3 y4 + x2 y1 + x3 y2 + x4 y3 , ∀~x, ~y ∈ R4 .
Rezolvare:
(a) Folosind definiţia, trebuie deci să verificăm condiţiile
A (α~x + β~y , ~z) = αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z)

(5)
A (~x, α~y + β~z) = αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z) , ∀α, β ∈ R, ∀~x, ~y , ~z ∈ R3 .
Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , αx3 + βy3 ), obţinem că
A (α~x + β~y , ~z) = (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + (αx1 + βy1 ) z3 − (αx3 + βy3 ) z1 + 1
= αx1 z2 + βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + αx1 z3 + βy1 z3 − αx3 z1 − βy3 z1 + 1
= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + 1.
Pe de altă parte,
αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) = α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 + 1) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 + 1)

= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + (α + β) .
44
Deci A (α~x + β~y , ~z) 6= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z), pentru orice α, β ∈ R astfel ı̂ncât (α + β) 6= 1.
Aceasta ı̂nseamnă că nu este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu
primul argument), prin urmare A nu este formă biliniară.
Evident dacă nu ar apărea cosntanta 1 ı̂n definiţia lui A, atunci A ar fi formă biliniară.
(b) Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că
A (α~x + β~y , ~z) = (αx1 + βy1 ) z1 − (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + 2 (αx2 + βy2 ) z2
= αx1 z1 + βy1 z1 − αx1 z2 − βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + 2αx2 z2 + 2βy2 z2
= α (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 ) + β (y1 z1 − y1 z2 − y2 z1 + 2y2 z2 )
= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) ,
adică este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Deoarece α~y + β~z = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că
A (~x, α~y + β~z) = x1 (αy1 + βz1 ) − x1 (αy2 + βz2 ) − x2 (αy1 + βz1 ) + 2x2 (αy2 + βz2 )
= αx1 y1 + βx1 z1 − αx1 y2 − βx1 z2 − αx2 y1 − βx2 z1 + 2αx2 y2 + 2βx2 z2
= α (x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 ) + β (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 )
= αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z) ,
adică este satisfăcută a doua condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu al doilea argument).
Prin urmare A este formă biliniară.
Evident
A (~x, ~y ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 = A (~y , ~x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară A este simetrică.
Matricea formei biliniare A se scrie calculând aij := A (~ei , ~ej ), i, j = 1, 2, unde Bc :=
{~e1 , ~e2 } este baza canonică din R2 .
Obţinem că a11 := A (~e1 , ~e1 ) = 1, a22 := A (~e2 , ~e2 ) = 2, a12 := A (~e1 , ~e2 ) = −1, a21 :=
A (~e2 , ~e1 ) = −1, adică matricea formei biliniare este

1 −1
A= .
−1 2
Observăm de asemenea că forma biliniară se scrie matriceal astfel:

t
1 −1 y1
A (~x, ~y ) = X · A · Y = x 1 x 2 · · ,
−1 2 y2
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x iar Y este matricea coloană a coordona-
telor lui ~y .
(c) Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că
A (α~x + β~y , ~z) = 2 (αx1 + βy1 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z2 + 3 (αx3 + βy3 ) z3
+ (αx4 + βy4 ) z1 + (αx4 + βy4 ) z4
= 2αx1 z1 + 2βy1 z1 + αx2 z1 + βy2 z1 + αx2 z2 + βy2 z2 + 3αx3 z3 + 3βy3 z3 + αx4 z1 + βy4 z1
+αx4 z4 + βy4 z4
= α (2x1 z1 + x2 z1 + x2 z2 + 3x3 z3 + x4 z1 + x4 z4 ) + β (2y1 z1 + y2 z1 + y2 z2 + 3y3 z3 + y4 z1 + y4 z4 )
= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) ,
45
adică este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Scriind α~y + β~z = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că ı̂n mod similar că A (~x, α~y + β~z) =
αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z), adică este satisfăcută a doua condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport
cu al doilea argument).
Prin urmare A este formă biliniară.
Evident
A (~x, ~y ) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 6= A (~y , ~x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară A nu este simetrică.
{~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } este baza canonică din R4 .
Obţinem că:
a11 := A (~e1 , ~e1 ) = 2, a22 := A (~e2 , ~e2 ) = 1, a33 := A (~e3 , ~e3 ) = 3, a44 := A (~e4 , ~e4 ) = 1,
a12 := A (~e1 , ~e2 ) = 0, a13 := A (~e1 , ~e3 ) = 0, a14 := A (~e1 , ~e4 ) = 0,
a21 := A (~e2 , ~e1 ) = 1, a23 := A (~e2 , ~e3 ) = 0, a24 := A (~e2 , ~e4 ) = 0,
a31 := A (~e3 , ~e1 ) = 0, a32 := A (~e3 , ~e2 ) = 0, a34 := A (~e3 , ~e4 ) = 0,
a41 := A (~e4 , ~e1 ) = 1, a42 := A (~e4 , ~e2 ) = 0, a43 := A (~e4 , ~e3 ) = 0, adică matricea formei
biliniare este  
2 0 0 0
 1 1 0 0 
A=  0 0 3 0 

1 0 0 1
2. Se dă forma biliniară A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + x1 y4 + x2 y3 −

x3 y2 + x2 y4 − x4 y2 + x3 y4 − x4 y3 , ∀~x, ~y ∈ R4 . Să se precizeze dacă forma biliniară A este sau
nu simetrică şi să se determine matricea formei A ı̂n raport cu baza canonică. De asemenea,
să se scrie matricea formei A ı̂n baza formată de vectorii f~1 = (1, 1, 0, 0), f~2 = (0, 1, 1, 0),
f~3 = (0, 1, 0, 1), f~4 = (1, 0, 0, 1).
Rezolvare:

{~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } este baza canonică din R4 .
Obţinem  
0 1 1 1
 −1 0 1 1 
A=
 −1

−1 0 1 
0 −1 −1 0
şi deci forma biliniară se scrie matriceal sub forma
   
0 1 1 1 y1
 −1 0 1 1   y2
A (~x, ~y ) = X t · A · Y =

x1 x2 x3 x4 · 
 −1
· ,
−1 0 1   y3 
0 −1 −1 0 y4
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x iar Y este matricea coloană a coordona-
telor lui ~y .
46
n o
Se citeşte matricea S a schimbării de baze de la canonică Bc la noua bază B̄ := f~1 , f~2 , f~3 , f~4 =
{(1, 1, 0, 0) , (0, 1, 1, 0) , (0, 1, 0, 1) , (1, 0, 0, 1)} :
 
1 0 0 1
 1 1 1 0 
S=  
0 1 0 0 
0 0 1 1
S
şi vom nota Bc −−→ B̄.
Conform teoriei, matricea Ā ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de formula
Ā = S t · A · S
deci
 t    
1 0 0 1 0 1 1 1 1 0 0 1
 ·  −1
 1 1 1 0  0 1 1 · 1 1 1 0 
 
Ā =  
 0 1 0 0   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
0 0 1 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
1 1 0 0 0 1 1 1 1 0 0 1
 ·  −1
 0 1 1 0  0 1 1 · 1 1 1 0 
 
=  
 0 1 0 1   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
1 0 0 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
−1 1 2 2 1 0 0 1 0 3 3 1
 −2 −1 1 2   1 1 1 0   −3 0 1 0 
=  · = 
 −1 −1 0 1   0 1 0 0   −2 −1 0 0 
0 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1
5
3. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) = (x1 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) + 2x1 x3 − x2 x3 , ∀~x ∈ R3 .
2 2 2
4
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea
formei pătratice Q ı̂n raport cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.
Rezolvare:
(a) Reamintim că prin definiţie, pentru forma pătratică Q, există o formă biliniară A astfel
ı̂ncât Q (~x) := A (~x, ~x), ∀x ∈ R3 .
Practic, forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare
prin care ı̂nlocuim ı̂n modul următor:
2
(xi ) xi yi
1
xi xj (xi yj + xj yi ) , ∀i, j.
2
Astfel se obţine
5 1 1
A (~x, ~y ) = x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + 2 (x1 y3 + x3 y1 ) − (x2 y3 + x3 y2 )
4 2 2
5 1 1
= x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 − x2 y3 − x3 y2 , ∀~x, ~y ∈ R3 .
4 2 2
Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X,
47
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x, iar A este matricea formei biliniare
simetrice corespunzătoare A.
Citim  
1 0 1
A= 0 5/4 −1/2 
1 −1/2 2
deci    
1 0 1 y1
Q (~x) = X t · A · X =

x1 x2 x3 · 0 5/4 −1/2  ·  y2  .
1 −1/2 2 y3
Se obţine rangA = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
Conform teoriei,
2
– dacă forma pătratică conţine cel puţin un pătrat (xi ) , atunci grupăm toţi termenii care
conţin termenul xi şi formăm un pătrat perfect prin tehnica prezentată mai jos;
– dacă forma pătratică nu conţine nici un pătrat dar apare termenul xi xj , atunci facem
schimbarea de variabilă 

 xi = yi − yj

xj = yi + yj


xk = yk , ∀k 6= i, j.

2
În cazul nostru, apare pătratul (x1 ) şi termenii x1 x3 şi deci grupăm toţi termenii care conţin
termenul x1 şi formăm un pătrat perfect
5 5
2 2 2 2 2 2 2
Q (~x) = (x1 ) + 2x1 x3 + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) − (x3 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3
4 4
2 2 5 2 2

2
5
2
= (x1 + x3 ) + (x3 ) + (x2 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) + (x3 ) − x2 x3 + (x2 )
4 4
2 2 2
2 1 1 5 2 2 1 2
= (x1 + x3 ) + x3 − x2 − x2 + (x2 ) = (x1 + x3 ) + x3 − x2 + (x2 )
2 2 4 2
2 2 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,
unde 

 y1 = x1 + x3

y2 = x3 − 12 x2 (6)


y3 = x2 .

Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică
de mai sus.
Rezolvăm sistemul (6) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport de coordonatele
yj . Vom obţine 
 x1 = y1 − y2 − 21 y3


x2 = y3


x3 = y2 + 12 y3 .

deci
X = SY ⇔ Y = S −1 X,
48
unde  
−1 −1/2
1
S= 0 0 1 .
0 1 1/2
 
1 0 1
Evident puteam citi şi direct din (6) matricea S −1 =  0 −1/2 1 .
0 1 0
Dar,
n prin odefiniţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ =
2 2
f~1 , f~2 , f~3 ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică Q (~x) = (y1 ) + (y2 ) +
2
(y3 ) .
Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f~1 = (1, 0, 0), f~2 = (−1, 0, 1), f~3 =
(−1/2, 1, 1/2).
Evident, din forma
 canonică,
 citim că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă bază
1 0 0
matricea Ā =  0 1 0  .
0 0 1
Deoarece toţi coeficienţii 1, 1 şi 1 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică dată este
pozitiv definită.
4. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) 2 2 2

= 5 (x1 ) + 6 (x2 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x2 − 4x1 x3 ,
∀~x ∈ R3 .
Rezolvare:
(a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se
obţine
1 1
A (~x, ~y ) = 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 4 (x1 y2 + x2 y1 ) − 4 (x1 y3 + x3 y1 )
2 2
= 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 2x1 y2 − 2x2 y1 − 2x1 y3 − 2x3 y1 , ∀~x, ~y ∈ R3 .
Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X,
Citim  
5 −2 −2
A =  −2 6 0 
−2 0 4
deci    
5 −2 −2 y1
Q (~x) = X t · A · X =

x1 x2 x3 ·  −2 6 0  ·  y2  .
−2 0 4 y3
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss
49
2 2
În cazul nostru, apare pătratul 5 (x1 ) şi termenii x1 x2 , x1 x3 . Apare şi pătratul 6 (x2 ) şi apoi
x1 x2 . Alegem, pentru simplitate, să plecăm de la termenul x2 şi deci grupăm toţi termenii
care conţin termenul x2 şi formăm un pătrat perfect

2 2 2
Q (~x) = 6 (x2 ) − 4x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
1 2

2 2
= (6x2 ) − 24x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6
1 2 1 2 2 2
= (6x2 − 2x1 ) − (2x1 ) + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 6
1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 3

1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 3
2 !
1 2 3 13 13 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 13 3 3
2
1 2 3 13 3 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 − (2x3 ) + 4 (x3 )
6 13 3 13
2
1 2 3 13 40 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 + (x3 )
6 13 3 13
1 2 3 2 40 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,
6 13 13
unde 

 y1 = 6x2 − 2x1

13

y2 = x1 − 2x3


 3
y3 = x3 .

Deoarece toţi coeficienţii 1/6, 3/13 şi 40/13 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică
dată este pozitiv definită.
5. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x3 , ∀~x ∈ R3 .

Rezolvare:
(a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se
obţine
1 1 1
A (~x, ~y ) = 2 (x1 y2 + x2 y1 ) − 6 (x1 y3 + x3 y1 ) − 6 (x2 y3 + x3 y1 )
2 2 2
= x1 y2 + x2 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 − 3x2 y3 − 3x3 y1 , ∀~x, ~y ∈ R3 .
Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X.
50
Citim  
0 1 −3
A= 1 0 −3  .
−3 −3 0
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
În cazul nostru, nu apare nici un pătrat dar apare termenul x1 x2 , deci, conform teoriei,
facem schimbarea de variabilă 

 x1 = y1 − y2

x2 = y1 + y2 (7)


x3 = y3 .

Înlocuind obţinem
Q (~x) = 2 (y1 − y2 ) (y1 + y2 ) − 6 (y1 − y2 ) y3 − 6 (y1 + y2 ) y3

2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 6y1 y3 + 6y2 y3 − 6y1 y3 − 6y2 y3 =
2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3
iar acum se aplică tehnica de formare de pătrate. Vom obţine
2 2

2

2 1 2

2
Q (~x) = 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3 = 2 (y1 ) − 12y1 y3 − 2 (y2 ) = (2y1 ) − 24y1 y3 − 2 (y2 )
2
1 2 1 2 2 1 2 2 2
= (2y1 − 6y3 ) − (6y3 ) − 2 (y2 ) = (z1 ) − 2 (z2 ) − 18 (z3 ) ,
2 2 2
unde 

 z1 = 2y1 − 6y3

z2 = y2 (8)


z3 = y3 .

Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică
de mai sus.
Rezolvăm sistemul format din (7) şi (8) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport
de coordonatele zj . Vom obţine
 1  1
 x1 = (z1 + 6z3 ) − z2
 x1 = z1 − z2 + 3z3
2 2

 


 

1 ⇔ 1
x2 = (z1 + 6z3 ) + z2  x2 = z1 + z2 + 3z3
2 2

 

 

 
x3 = z3 . x3 = z3 .
deci
X = SZ ⇔ Z = S −1 X,
unde  
1/2 −1 3
S =  1/2 1 3 .
0 0 1
Dar, prin odefiniţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ =
n
2 2
f~1 , f~2 , f~3 ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică Q (~x) = 21 (z1 ) −2 (z2 ) −
2
18 (z3 ) .
51
Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f~1 = (1/2, 1/2, 0), f~2 = (−1, 1, 0), f~3 =
(3, 3, 1).
Evident, din formacanonică, citim direct
 că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă
1/2 0 0
bază matricea Ā =  0 −2 0 .
0 0 −18
Pe de altă parte avem formula
Ā = S t · A · S,
deci se poate face şi proba, calculând produsul (S t · A) · S şi obţinând exact matricea diago-
nală Ā de mai sus.
Deoarece nu toţi coeficienţii 1/2, −2 şi −18 sunt fie strict pozitivi, fie strict negativi, dedu-
cem că forma pătratică dată este nedefinită.
5 Algebră vectorială
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
1. Se dă tetraedrul ABCD. Să se afle sumele de vectori: AB + BD + DC, AD + CB + DC,
−−→ −−→ −−→ −−→
AB + CD + BC + DA.
Rezolvare:
Folosind regula triunghiului de adunare a doi vectori obţinem sumele.
2. Să se arate că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi dacă şi numai dacă ~a + ~b + ~c = ~0.
Rezolvare:
Să presupunem, mai ı̂ntâi, că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi. Fie A un punct oarecare
−−→
din spaţiu. Aplicăm vectorul liber ~c ı̂n punctul A şi obţinem ~c = AB. Apoi ı̂n extremitatea
−−→
B aplicăm vectorul ~a şi obţinem ~a = BC. Apoi ı̂n extremitatea C aplicăm vectorul ~b şi
−→
obţinem ~b = CA. Obţinem acum imediat, folosind regula triunghiului de adunare a doi
vectori
−−→ −→ −−→ −−→ −−→ −→
~a + ~b + ~c = BC + CA + AB = BA + AB = AA = ~0.
Invers, să presupunem prin reducere la absurd că vectorii nu ı̂nchid un triunghi, adică,
−−→
folosind scrierea de mai sus, când aplicăm vectorul ~b ı̂n extremitatea C obţinem ~b = CD, cu
D 6= A. Acum, din ~a + ~b + ~c = ~0 obţinem
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ BC + CD + AB = BD + AB = ~0 ⇔ AD = ~0 ⇔ A = D
care nu se poate, deci ceea ce am presupus este fals.
−−→ −−→ −−→

3. Fie triunghiul ABC. Să se arate că vectorii mediane AD, BE, CF pot ı̂nchide un triunghi.
4. Se dau doi vectori ~u şi ~v astfel ı̂ncât k~uk = 11, k~v k = 23 şi k~u − ~v k = 30. Să se determine
k~u + ~v k .
Rezolvare:
2
Din k~u − ~v k = 900 se va determina h~u, ~v i = −125. Se va obţine
p √ √
k~u + ~v k = ~u2 + 2 h~u, ~v i + ~v 2 = 121 − 250 + 529 = 121 − 250 + 529 = 20.
52
5. Să se calculeze produsul scalar h5~u + 3~v , 2~u − ~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 3 şi ~u ⊥ ~v (~u
este ortogonal pe ~v ).
Rezolvare:
2 [
6. Să se calculeze h~u, ~v i, (~u + ~v ) şi h2~u − ~v , 3~u + 4~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 5 şi (~
u, ~v ) =
π/3.
Rezolvare:
7. Să se determine parametrul λ astfel ı̂ncât vectorii ~u = ~i + 2λ~j − (λ − 1) ~k şi ~v = (3 − λ)~i +

~j + 3~k să fie perpendiculari.
Rezolvare:
8. Să se calculeze produsul mixt h~u − ~v , ~v − w,

~ w~ − ~ui.
Rezolvare:
Suma vectorilor este

(~u − ~v ) + (~v − w) ~ − ~u) = ~0
~ + (w
deci cei trei vectori pot ı̂nchide un triunghi. Prin urmare, vectorii sunt coplanari, deci pro-
dusul lor mixt este nul.
9. Să se calculeze aria paralelogramului construit cu vectorii ~u = ~i + 2~j − ~k şi ~v = 2~i − ~j + 3~k.
Rezolvare:
Aria aria paralelogramului construit cu doi vectori daţi este
~k

~i ~j

A = k~u × ~v k , unde ~u × ~v = 1 2 −1 = 5~i − 5~k − 5~j.

2 −1 3
Deci q
2 2
√
A = 52 + (−5) + (−5) = 5 3.
10. Să se calculeze produsul vectorial (~u + ~v ) × (~u − ~v ) şi să se dea o interpretare geometrică
rezultatului obţinut.
Rezolvare:
Avem
(~u + ~v ) × (~u − ~v ) = ~u × ~v − ~u × ~v + ~v × ~u − ~v × ~v = ~0 − 2~u × ~v − ~0 = −2~u × ~v .
Deci
k(~u + ~v ) × (~u − ~v )k = k−2~u × ~v k = 2 k~u × ~v k .
Pe de altă parte se poate vedea că cele două laturi ale unui paralelogram format cu doi
vectori ~u şi ~v sunt ~u + ~v şi ~u − ~v . Deci interpretarea geometrică a egalităţii de mai sus
este: aria paralelogramului având drept laturi diagonalele unui paralelogram este egală cu
dublul ariei paralelogramului iniţial.
53
11. Să se arate că dacă ~u × ~v = ~v × w ~ = ~0.
~ × ~u, atunci ~u + ~v + w
~ =w
Rezolvare:
Avem
~u × ~v = −w ~ × ~v = ~0 ⇔ (~u + w)
~ × ~v ⇔ ~u × ~v + w ~ × ~v = ~0,
ceea ce ı̂nseamnă echivalent că vectorii (~u + w) ~ şi ~v sunt coliniari, adică există λ ∈ R astfel
~ = λ~v . Deci ~u = λ~v − w.
ı̂ncât ~u + w ~ Înlocuim vectorul ~u ı̂n egalitatea ~u ×~v = w
~ ×~u şi obţinem
(λ~v − w)
~ × ~v = w
~ × (λ~v − w)
~ ⇔ (λ~v ) × ~v − w
~ × ~v = w
~ × (λ~v ) − w
~ ×w
~
⇔ −w
~ × ~v = λw
~ × ~v ⇔ λ = −1.
Se obţine, ı̂nlocuind λ = −1,
~u = −~v − w ~ = ~0.
~ ⇔ ~u + ~v + w
12. Să se arate că vectorii ~u = ~i + 2~j + 3~k, ~v = 2~i + 3~j + 4~k şi w
~ = 3~i + 4~j + 5~k sunt coplanari.
Rezolvare:
Se calculează produsul mixt al celor trei vectori şi se obţine

1 2 3

h~u, ~v , wi
~ = 2 3 4 = 0

3 4 5
şi deci, folosind caracterizarea, se obţine că cei trei vectori sunt coplanari.
13. Să se calculeze mărimea ı̂nălţimii paralelipipedului construit pe vectorii ~u = 2~i + ~j − ~k,
~v = 3~i + 2~j + 1~k şi w
~ = −~j + 2~k, considerându-se că baza paralelipipedului este formată cu
primii doi vectori.
Rezolvare:
Produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă volumul paralelipipedului con-
struit pe cu cei trei vectori ca muchii, i.e.
V = |h~u, ~v , wi|
~
iar
2
1 −1
h~u, ~v , wi
~ = 3 2 1 = 7.
0 −1 2
Aria bazei este jumătate din aria paralelogramului format cu cei primii doi vectori, iar
~k

~i ~j

~u × ~v = 2 1 −1 = 3~i − 5~j + ~k

3 2 1
şi deci q
2
√
A = k~u × ~v k = 32 + (−5) + 12 = 35.
Lungimea ı̂nălţimii paralelipipedului va fi atunci
√
V 35
= .
A 7
54
−→ −−→
14. Se dau punctele A, B şi C prin vectorii lor de poziţie OA = 14~i − 7~j + 2~k, OB = 2~i + 2~j − 7~k,
−−→
OC = −2~i + 7~j + 2~k. Să se arate că triunghiul AOB este dreptunghic şi că triunghiul BOC
este isoscel.
Se cere deasemenea să se determine perimetrul triunghiului ABC, aria sa şi lungimea
ı̂nălţimii din A, precum şi vectorul bisectoarei unghiului BAC.
Rezolvare:
−−→ −−→ −→
Se determină mai ı̂ntâi vectorii AB, BC şi AC. Se obţine
−−→ −→ −−→ −−→ −→
AB = AO + OB = OB − OA = −12~i + 9~j − 9~k = (−12, 9, −9) ,
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
BC = BO + OC = OC − OB = −4~i + 5~j + 9~k = (−4, 5, 9) ,
−→ −−→ −→ −→ −−→
CA = CO + OA = OA − OC = 16~i − 14~j = (16, −14, 0) .
Calculăm acum produse scalar pentru a vedea care vectori sunt ortogonali. Avem
−→ −−→ −→ −−→
hOA, OBi = 28 − 14 − 14 = 0 ⇔ OA ⊥ OB,
deci ∆AOB este dreptunghic ı̂n punctul O.

Calculăm lungimile de laturi
−−→
q
2
√
||OB|| = 22 + 22 + (−7) = 57,
−−→
q
2
√
||OC|| = (−2) + 72 + 22 = 57,
−−→
q
2
√
||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,
prin urmare, ∆BOC este isoscel.

Perimetrul ∆ABC se obţine calculând
−−→
q
2 2
√
||AB|| = (−12) + 92 + (−9) = 306,
−−→
q
2
√
||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,
−→
q
2
√
||CA|| = 162 + (−14) + 02 = 452,
şi deci
−−→ −−→ −→ √ √ √
P =||AB|| + ||BC|| + ||CA|| = 306 + 122 + 452.
Aria ∆ABC este dată de
1 −−→ −→ 3 3√ √
q
2
A∆ = ||BC × CA|| = 422 + 482 + (−8) = 4132 = 3 1033,
2 2 2
deoarece
~k

~i ~j

−−→ −→
9 = 126~i + 144~j − 24~k = 3 42~i + 48~j − 8~k .

BC × CA = −4 5

16 −14 0
Pe de altă parte
√ √
1 −−→ A∆ 3 1033 1033
A∆ = h||BC|| ⇒ h = 2 −−→ = 2 √ =6 √ .
2 ||BC|| 122 122
55
15. Se dau punctele A = (3, 0, 0), B = (2, 4, 0), C = (−3, −1, 0) şi D = (0, 0, 5). Să se afle
punctele M, N, P şi Q care ı̂mpart muchiile AB, AC, DB şi respectiv DC ı̂n acelaşi raport
−−→ −−→
k. Să se arate şi că M N = P Q.
Rezolvare:
Se determină mai ı̂ntâi vectorii de poziţie ai punctelor date. Precizăm că ı̂n general vectorii
−→ −−→
de poziţie se notează şi cu ~rA := OA, ~rB := OB etc. Obţinem
−→
~rA = OA = (xA − xO )~i + (yA − yO ) ~j + (zA − zO ) ~k
= xA~i + yA~j + zA~k = 3~i = (3, 0, 0) ,
−−→
~rB = OB = (xB − xO )~i + (yB − yO ) ~j + (zB − zO ) ~k
= xB~i + yB~j + zB ~k = 2~i + 4~j = (2, 4, 0) ,
−−→
~rC = OC = (xC − xO )~i + (yC − yO ) ~j + (zC − zO ) ~k
= xC~i + yC~j + zC ~k = −3~i − ~j = (−3, −1, 0) ,
−−→
~rD = OD = (xD − xO )~i + (yD − yO ) ~j + (zD − zO ) ~k
= xD~i + yD~j + zD~k = 5~k = (0, 0, 5) .
Pe de altă parte scriem şi
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (xB − xA )~i + (yB − yA ) ~j + (zB − zA ) ~k = (−1, 4, 0) ,
−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (xC − xA )~i + (yC − yA ) ~j + (zC − zA ) ~k = (−6, −1, 0) ,
−−→ −−→ −−→
DB = OB − OD = (xB − xD )~i + (yB − yD ) ~j + (zB − zD ) ~k = (2, 4, −5) ,
−−→ −−→ −−→
DC = OC − OD = (xC − xD )~i + (yC − yD ) ~j + (zC − zD ) ~k = (−3, −1, −5) .
Din eununţul problemei cerem ca
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
AM = k M B, AN = k N C, DP = k P B, DQ = k QC .
Obţinem că
−−→ −−→ −−→ −−→
AM = ~rM − ~rA , AN = ~rN − ~rA , DP = ~rP − ~rD , DQ = ~rQ − ~rD ,
−−→ −−→ −−→ −−→
M B = ~rB − ~rM , N C = ~rC − ~rN , P B = ~rB − ~rP , QC = ~rC − ~rQ .
Relaţiile de proporţionalitate devin
~rM − ~rA = k (~rB − ~rM ) , ~rN − ~rA = k (~rC − ~rN ) ,
~rP − ~rD = k (~rB − ~rP ) , ~rQ − ~rD = k (~rC − ~rQ )
sau echivalent
~rA + k~rB ~rA + k~rC ~rD + k~rB ~rD + k~rC
~rM = , ~rN = , ~rP = , ~rQ = .
1+k 1+k 1+k 1+k
Deci
(3, 0, 0) + k (2, 4, 0) 1
~rM = = (3 + 2k, 4k, 0) ,
1+k 1+k
(3, 0, 0) + k (−3, −1, 0) 1
~rN = = (3 − 3k, −k, 0) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (2, 4, 0) 1
~rP = = (2k, 4k, 5) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (−3, −1, 0) 1
~rQ = = (−3k, −k, 5) .
1+k 1+k
56
Calculăm acum
−−→ 1 1
MN = ~rN − ~rM = (3 − 3k, −k, 0) − (3 + 2k, 4k, 0)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j),
1+k 1+k
iar
−−→ 1 1
P Q = ~rQ − ~rP = (−3k, −k, 5) − (2k, 4k, 5)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j)
1+k 1+k
−−→ −−→
deci M N = P Q.
16. Arătaţi că trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă prosusul lor mixt este nul.
Rezolvare:
Vom furniza demonstraţia geometrică.

Necesitatea (“⇒”). Să presupunem că avem vectorii ~a, ~b, ~c coplanari şi fie π planul lor.
Atunci, din definiţia produsului vectorial, ~b × ~c este un vector ortogonal pe planul π deci şi
pe orice vector paralel cu π. Deci ~b×~c este un vector ortogonal şi pe ~a ceea ce este echivalent
cu h~a, ~b × ~ci = 0 ⇔ (~a, ~b, ~c) = 0.
Suficienţa (“⇐”). Dacă (~a, ~b, ~c) = 0, atunci, echivalent, h~a, ~b × ~ci = 0 deci ~a este ortogonal pe
~b × ~c şi, prin urmare, ~a este paralel cu planul vectorilor ~b şi ~c (care sunt şi ei ortogonali pe
~b × ~c). Aceasta ı̂nseamnă că vectorii ~a, ~b şi ~c sunt coplanari.
−−→
17. Demonstraţi reciproca teoremei lui Pitagora (dacă ı̂n triunghiul ABC are loc relaţia AB 2 +
−→2 −−→2
AC = BC atunci triunghiul este dreptunghic).
Rezolvare:
Presupunem că are loc relaţia

−−→2 −→2 −−→2 −−→ −→ −−→
AB + AC = BC ⇔ ||AB||2 + ||AC||2 = ||BC||2 .
Deducem că
−−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
BC = AC − AB ⇒ BC 2 = (AC − AB)2 ⇔ ||BC||2 = hAC − AB, AC − ABi
−−→ −→ −→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
⇔ ||BC||2 = hAC, ACi − hAC, ABi − hAB, ACi + hAB, ABi
−−→ −→ −−→ −→ −−→
⇔ ||BC||2 = ||AC||2 − 2hAB, ACi + ||AB||2
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
⇔ 2hAB, ACi = ||AB||2 + ||AC||2 − ||BC||2 ⇔ hAB, ACi = 0 ⇔ AB ⊥ AC
adică unghiul din vârful A este unghi drept.
6 Planul şi dreapta

1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este perpendicular pe
−−−−→
segmentul orientat M1 M2 , unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (−3, 2, 5).
Rezolvare:
57
În cazul nostru vectorul normal este
~ =−
N
−−−→
M1 M2 = (−4, 4, 2) .
~ = (−4, 4, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N
−4 (x − 1) + 4 (y − 2) + 2 (z + 3) = 0 ⇔ −4x + 4y + 2z + 2 = 0.
2. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este paralel cu planul
2x − y + 5 = 0.
Rezolvare:
Vectorul normal al planului 2x − y + 5 = 0 este

~ = (2, −1, 0) .
N
Deoarece planul cerut este paralel cu cel dat rezultă că cele două plane au aceeaşi normală
~.
N
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N~ = (2, −1, 0) este
2 (x − 1) − (y − 2) + 0 (z + 3) = 0 ⇔ 2x − y = 0.
Remarcăm că planul obţinut trece prin originea O (0, 0, 0) şi are normala ortogonală pe ver-
sorul ~k, deoarece hN
~ , ~ki = 0.
Deci planul cerut conţine axa OZ.
−−−−→
3. Să se scrie ecuaţia planului care este perpendicular pe segmentul orientat M1 M2 prin mijlo-
cul lui (se numeşte plan mediator al segmentului orientat), unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (3, 4, 5).
Rezolvare:
~ = (A, B, C) este
Ecuaţia unui plan care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N
A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0.
În cazul nostru vectorul normal este
N~ =− −−−→
M1 M2 = (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ) = (2, 6, 2) .
Evident se poate scrie şi cu ajutorul vectorilor de poziţie:
−−−−→
M1 M2 = ~rM2 − ~rM1 = (3, 4, 5) − (1, −2, 3) = (2, 6, 2) .
−−−−→
Dacă notăm cu P mijlocul segmentului orientat M1 M2 , atunci are loc
−−−→ −−−→ 1
M1 P = P M2 ⇔ ~rP − ~rM1 = ~rM2 − ~rP ⇔ ~rP = (~rM1 + ~rM2 )
2
1 x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
= [(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 )] = , , .
2 2 2 2
Deci mijlocul unui segment este punctul de coordonate

x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
P , , .
2 2 2
În cazul nostru obţinem P (2, 1, 4) .

~ = (2, 6, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul P (2, 1, 4) şi are normala N
2 (x − 2) + 6 (y − 1) + 2 (z − 4) = 0 ⇔ 2x + 6y + 2z − 18 = 0 ⇔ x + 3y + z − 9 = 0.
58
4. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele A1 (3, −1, 0) , A2 (4, 1, 1) , A3 (2, 0, 1) .
Rezolvare:
Ecuaţia planului determinat de cele trei puncte este

x y z 1 x−2 y z−1 0
x−2 y z−1
3 −1 0 1 −1 −1 0
=0⇔ 1

4 1 1 1 2
=0⇔ 1 −1 −1 =0
1 0 0
2

2 0 1 1

2
1 0
0 1 1
⇔ x − 2y + 3z − 5 = 0
5. Să se verifice dacă următoarele patru puncte sunt coplanare:

(a) A1 (3, 1, 0) , A2 (0, 7, 2) , A3 (−1, 0, −5) , A4 (4, 1, 5) ;
(b) A1 (1, −1, 1) , A2 (0, 2, 4) , A3 (1, 3, 3) , A4 (4, 0, −3) .
Rezolvare:
Scriem mai ı̂ntâi ecuaţia planului determinat de trei puncte şi apoi verificăm dacă cel de-al
patrulea punct aparţine sau nu planului determinat de celelalte trei puncte.
(a) Ecuaţia unui plan determinat de trei puncte date A1 , A2 şi A3 este

x y z 1

x1 y1 z1 1
= 0.

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1
În cazul nostru obţinem

x y z 1

3 1 0 1
= 0.

0 7 2 1

−1 0 −5 1
Pentru a-l calcula putem dezvolta după prima linie sau, mai simplu, putem crea zerouri
adunând ultima linie ı̂nmulţită cu −1 la celelalte linii. Astfel obţinem

x y z 1 x+1 y z−5 0
x+1 y z−5
3 1 0 1 4 1 5 0
0 = = = 4 1 5 = −28 (x + 1) − 23y + 27 (z − 5)
0 7 2 1 1 7 7 0
1

−1 0 −5 1 −1
7 7
0 −5 1
⇔ −28x − 23y + 27z + 107 = 0.
Verficăm acum dacă punctul A4 (4, 1, 5) aparţine planului anterior, adică dacă coordonatele
lui verifică ecuaţia planului. Avem că
−28 · 4 − 23 · 1 + 27 · 5 + 107 = 0 ⇔ 107 = 0,
deci s-a obţinut o contradicţie, prin urmare punctul A4 nu aparţine planului determinat de
celelalte trei puncte.
6. Să se determine unghiul dintre planele (π1 ) : 2x − 3y + z − 5 = 0 şi (π2) : −3x − y + z − 5 = 0.
Rezolvare:
59
Unghiul dintre cele două plane este unghiul dintre normalele la plane.
~ 1 = (2, −3, 1) şi N
Dar N ~ 2 = (−3, −1, 1) deci
hN~ 1, N ~ 2i −6 + 3 + 1 −2
~ 1, N
cos(N ~ 2) = =q =√ √ .
~ 1 || · ||N
~ 2 ||
q
||N 2 2 2
22 + (−3) + 12 (−3) + (−1) + 12 14 11
7. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, −2, −3) şi este paralel cu planul
XOY .
Rezolvare:
Vectorul normal al planului XOY este N ~ = ~k = (0, 0, 1) . Deoarece planul cerut este paralel
cu cel dat rezultă că cele două plane au aceeaşi normală N ~ = ~k.
~ = (0, 0, 1) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N
0 (x − x0 ) + 0 (y − y0 ) + 1 (z − z0 ) = 0 ⇔ z − z0 = 0 ⇔ z = z0 .
Deci planul cerut este

z = −3.
8.

x y z 1 x + 1 y z − 5 0
x+1 y z−5
3 1 0 1 4 1 5 0
= −28 (x + 1) − 23y + 27 (z − 5)
0 = = = 4 1 5
0 7 2 1 1 7 7 0
1 7 7
−1 0 −5 1 −1 0 −5 1
⇔ −28x − 23y + 27z + 107 = 0.
60

Suport Seminar ALGAD

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Suport Seminar ALGAD

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

1 Matrice şi determinanţi

1. Să se efectueze diverse operaţii cu matricele:

5. Să se calculeze determinanţii:

(b) Înmulţind coloana a treia cu −4 şi adunând-o la a patra coloană, obţinem

6. Să se calculeze determinanţii Vandermonde

= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a3 − a2 ) (a4 − a1 ) (a4 − a2 ) (a4 − a3 ) .

7. Să se calculeze determinantul

10. Să se calculeze inversele următoarelor matrice:

12. Să se calculeze rangul matricelor:

Avem rang (A) = 3, rang (B) = 2, rang (C) = 5.

15. Să se rezolve matriceal sistemul

17. Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme omogene:

18. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:

Avem det A = −3 1 + λ2 6= 0, ∀λ ∈ R, deci sistemul este compatibil determinat, şi fiind

sistem omogen, admite doar soluţia banală.

−4α 31α −10α

20. Să se rezolve şi să se discute sistemul:

21. Să se rezolve şi să se discute sistemul:

Scriem mai ı̂ntâi matricea sistemului şi matricea extinsă:

23. Să se rezolve şi să se discute sistemele:

Iar det A = 0 ⇔ −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 = 0. Rădăcinile (rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre

Dacă λ = 1 atunci det A = 0 şi sistemul devine

adică soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 ) = (1 − α − β, α, β), α, β ∈ R.

şi deci sistemul iniţial este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 1) .

Soluţia lui este imediată (x, y, z, t) = (1, 2, 3, 4) .

este un spaţiu vectorial peste R.

Se observă imediat că operaţiile sunt cu valori ı̂n V , adică ⊕ : V × V → V şi : K × V → V

pentru orice α, β ∈ K şi orice x, y ∈ V.

4. Să se verifice dacă următoarea mulţime a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an−1 x + an : a0 6= 0, ai ∈ R, i = 1, n

este spaţiu vectorial.

Să se arate că mulţimea dată este un spaţiu vectorial peste R.

deci S1 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

deoarece 2 6= 1, deci S2 ⊂ M2 (R) nu este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

deci S3 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

a0 2a0 αa + βa0 2 (αa + βa0 )

deci S5 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

Fie combinaţia liniară

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (0, 1, 1) + α2 (1, 2, 3) + α3 (2, −1, 1) = ~0

ceea ce este echivalent cu sistemul

5~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0,

ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.

Să considerăm combinaţia liniară

(−2γ) · ~v1 + 3γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R

18. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori:

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 + α4~v4 = ~0

ceea ce este echivalent cu sistemul

~v1 + ~v2 − ~v3 − ~v4 = ~0,

ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (1, −1, 2) + α2 (1, 0, 3) + α3 (2, 1, 1) = ~0

ceea ce este echivalent cu sistemul

ceea ce este echivalent cu sistemul

16p1 (x) − 5p2 (x) − 9p3 (x) = 0,

ceea ce este echivalent cu sistemul

Să considerăm combinaţia liniară

γ · ~v1 − 2γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R.

În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă

~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0.

Prin abordare similară se va demonstra că x + 1 nu aparţine subspaţiului generat. Într-

x + 1 = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)

ceea ce revine la rezolvarea sistemului

un sistem de generatori al lui V .

sunt liniar independenţi.

(−2, 2, −3, 1) = (α − 2γ − δ, 2α − β + δ, −3α + β + γ + δ, −α + 2β + 3γ + 2δ)