ZEIȚA ISIS

Isis, zeița vindecării și a magiei este una dintre cele mai importante figuri ale
Egiptului Antic, fiind o expresie eternă a divinului feminin. În timpurile noastre este
cunoscută după numele său tradus în limba greacă, „Isis”, însă egiptenii i se închinau
adresându-i-se cu numele de „Aset”, care înseamnă „cea care stă pe tron” sau „regina
tronului”. Menirea sa era să ofere putere celor din jurul său, fiind zeitatea care a adus
înțelepciunea în rândul oamenilor pe Pământ. Este simbolul soțiilor și al mamelor de
pretutindeni, fiind, de asemenea, și zeița magiei, a naturii, a vindecării și a vieții.
A fost adorată în special de femei, pe care le proteja în timpul nașterii sau atunci
când cei dragi lor treceau în neființă. Isis avea puterea de a vindeca și oferi fiecărui individ
puterea de a trece peste orice încercare dificilă în viață, oferind compasiune și iubire.
În mitologia egipteană, Isis este soția și sora mai mică a zeului Osiris, stăpân al Lumii de
Dincolo. Cei doi au fost legați de o iubire sinceră și deosebit de puternică, care i-a unit chiar
și atunci când și-au terminat existența pe acest Pământ.
Cea mai impresionantă poveste a zeiței este cea în care își readuce soțul la viață,
ucis de Seth și tăiat mai apoi în mii de bucățele care au fost răsfirate de-a lungul Egiptului.
Isis nu a avut odihnă până nu a adunat fiecare parte a lui Osiris, iar iubirea și devotamentul
său au impresionat celelalte zeități, care i-au oferit suportul și protecția lor. Mai apoi, tot
aceștia au ajutat-o să îl readucă la viață și să poarte în pântec moștenitorul, cel ce avea să
fie unul dintre cei mai măreți conducători ai Egiptului, Horus.
Cum Osiris s-a întors în Lumea de Dincolo pentru a o stăpâni, iar Seth încă era
regele Lumii celor Vii, viața lui Horus era în mare pericol, așadar Isis a fost nevoită să îl
ascundă de furia unchiului său. Zeița l-a ascuns în mâlul Deltei Nilului până în momentul în
care acesta a ajuns la vârsta maturității și a fost pregătit să preia tronul tatălui său de la
Seth. A fost ajutată de Toth, gardianul morților, care i-a trimis 7 scorpioni pentru a o apăra:
Tefen, Masetetef, Petet, Tjetet, Matet, Mesetet, și Befen. În cele din urmă confruntarea
dintre Horus și unchiul său a avut loc, iar haosul instaurat până în acel moment a luat
sfârșit, marcându-se astfel o nouă eră de pace și liniște pentru Egipt.
Datorită acestei legende, Isis este soția și mama perfectă în tradiția egipteană. Ea
era capabilă să-i susțină și să-i înconjoare pe cei dragi ei cu o iubire necondiționată, însă în
același timp să-i apere și să-i ajute în momentele de cumpănă.
Isis este adesea ilustrată ca o figură măreață, așezată pe tronul Egiptului, lângă care
se află un loc gol, cel al lui Osiris, căruia i-a fost dedicată și i-a purtat iubire veșnică. Este
printre puținele divinități egiptene care au primit aripi, simbol care poate fi interpretat ca
abilitatea sa de a zbura și a suspina precum vântul. Se spune că durerea sa a fost atât de
mare în momentul în care Osiris a fost ucis, încât lacrimile sale au făcut ca Nilul să se
reverse, fertilizând astfel pâmântul egiptenilor.
Zeița este cunoscută, de asemenea, și ca Stăpâna Înțelepciunii, datorită darului său de a
folosi cuvintele în propriul folos. Legendele spun că ea a reușit să-l convingă pe Ra, zeul
Soarelui, să-și destăinuie toate secrete printr-un șiretlic inteligent. Cum zeul era de
neînduplecat, ea a făcut ca acesta să fie mușcat de un șarpe, apoi l-a făcut să creadă că
ea este singura care-i poate salva viața și-l poate vindeca.
Ra era una dintre cele mai puternice zeități ale Egiptului, însă domnia sa era una crudă și
lipsită de compasiune. În momentul în care Isis i-a rostit numele secret, i-a furat puterile
asupra vieții și asupra morții și le-a întors pe toate în folosul oamenilor. Puterea ei era de
acum faptul că putea crea cu ajutorul cuvintelor, zămislind orice rostea.
Numele lui Isis era adesea invocat de egiptenii antici în ritualurile și vrăjile lor, în special
atunci când acestea erau destinate proctecției și vindecării celor iubiți. Atunci când fiul său
mult-iubit, Horus, a fost rănit, ea l-a vindecat cu puterea laptelui său matern.
În jurul personalității zeiței a luat naștere un adevărat cult, care o slăvea și o invoca
necontenit. Adepții acestei credințe promiteau că vor divulga secretele vieții și ale morții,
precum și un trai veșnic celor care i se închinau lui Isis.
Venerarea în perioada Imperiului Roman și după:
Istoricii vremii afirmă că în urma asasinării lui Cezar, s-a început lucrul la un templu în
onoarea zeiței Isis, lucrare care a fost suspendată în perioada lui Augustus, ca parte a
planului acestuia de a readuce religia tradițională romană. Împaratul Caligula însa era
deschis către religia egipteană si în timpul domniei lui a instaurat o procesiune în onoarea
zeiței Isis, numită Navigium Isidis.
Împărații romani ulteriori, precum Vespasian, Titus, Domitian, Hadrian și Galerius, au
continuat construirea de temple închinate zeiței Isis, religia acesteia raspândindu-se în
Imperiul Roman în timpul secolelor formării creștinismului.
Prezența zeiței Isis a fost atât de răspândită încât i se aduceau ofrande în templele cele
mai cunoscute ale perioadei, ca Delos, Delphi, Eleusis si Atena, precum și în nordul
Greciei. Inscripțiile arheologice o menționează în Spania, Germania, Arabia, Asia,
Portugalia și chiar și în Marea Britanie. Aceasta a fost asociată cu zeitățile perioadei,
precum Ceres, Venus, sau Afrodita, Diana sau Artemis, și Persefona.