(1)Terminologie

sistemelor rutelor de navigatie

Terminologia elementelor sistemului rutelor de navigaţie
Sistemul rutelor de navigaţie are în compunere scheme de separare a traficului,
rute recomandate, rute în ambele sensuri, raioane interzise sau periculoase,
etc. Toate aceste elemente componente se definesc în continuare:
o schemă de separare a traficului (traffic separation scheme) – o
schemă destinată să separe traficul de nave care se desfăşoară
în sensuri opuse prin intermediul unor mijloace corespunzătoare;
o culoar de trafic (trafic lane) – zonă în care traficul este stabilit să
se desfăşoare într-un singur sens;
o zonă şi linie de separaţie (separation zone or line) – zonă sau
linie care separă culoare cu trafic de sens opus, traficul din zone
adiacente sau traficul diferitelor clase de nave;
o zonă cu sens giratoriu (roundabout) – zonă care conţine un
punct sau o zonă circulară de separaţie şi un culoar de trafic în
jurul acesteia. Deplasarea se face în jurul zonei de separaţie în
sens direct;
o zonă de trafic costier (inshore traffic zone) – zona cuprinsă între
marginea dinspre uscat a schemei de separare a traficului şi
coasta adiacentă, destinată traficului costier conform regulii 10,
litera (d) din COLREG;
o rută în ambele sensuri (two-way route) – zonă în interiorul căreia
sunt traficul se desfăşoară în ambele sensuri;
o rută recomandată (recommended route) – o rută de lăţime
variabilă pe care se recomandă să se deplaseze nava. De regulă
este marcată prin poziţionarea unor balize pe linia sa centrală;
o drum recomandat (recommended track) – un drum sigur pentru
navigaţie recomandat pentru deplasarea navei între două puncte
de poziţie cunoscută. Drumurile recomandate şi rutele
recomandate pot fi marcate pe hărţile de navigaţie şi sunt
prezentate pe larg în Cărţile Pilot;
o rută de apă adâncă (deep-water route) – o rută dintr-o zonă în
interiorul căreia adâncimile permit trecerea navelor cu pescaj
mare şi sunt măsurate la intervale constante de timp şi cu o
precizie sporită;
o zonă periculoasă (precautionary area) – zonă în interiorul căreia
navele trebuie să se deplaseze cu o atenţie deosebită, de regulă,
în direcţia recomandată;
o zonă de evitat (area to be avoided) – zonă în interiorul căreia
navigaţia este periculoasă şi trebuie evitată intrarea de către toate
navele sau numai de anumite tipuri de nave;
o direcţia stabilită a traficului (established direction of traffic flow)
– direcţia pe care trebuie să se navige în interiorul unui culoar. Se
utilizează în schemele de separare a traficului şi pentru indicarea
rutelor de apă adâncă atunci când fac parte dintr-un culoar de
trafic;
o direcţia recomandată a traficului (recommended direction of
traffic flow) – direcţia recomandată pentru navigaţie, atunci când
 nu este necesară impunerea unei direcţii stabilite. Se utilizează
în zonele periculoase, pentru rutele în ambele sensuri, rutele
recomandate şi rutele de apă adâncă;

13.2.2.3 Metode de separare a traficului

Pentru îndeplinirea obiectivelor, sistemul rutelor de navigaţie utilizează diverse
metode pentru separarea traficului:
ü separarea culoarelor de trafic de sensuri opuse prin linii sau zone
de separaţie;
ü separarea culoarelor de trafic prin obstacole naturale (stânci,
insule mici) sau alte obiecte;
ü separarea traficului direct de traficul local prin crearea zonelor de
trafic costier între limitele exterioare ale schemei şi coastă;
ü divizarea sectorială a diferitelor direcţii de trafic ce converg spre
un anumit punct (locuri de ambarcare a pilotului, intrări în porturi,
etc.);
ü separarea traficului în puncte de convergenţă, în locurile de
intersecţie a unor rute de navigaţie sau în zone periculoase.

13.2.3 Reguli de navigaţie în interiorul şi în apropierea schemelor de

separaţie a traficului
Navigaţia în interiorul şi în apropierea schemelor de separaţie a
traficului, precum şi în zonele costiere adiacente acestora se desfăşoară în
conformitate cu Regula 10 din COLREG.

Simboluri : simbolurile de mai jos sunt cele recomandate de Organizatia
Internationala de Hidrologie pentru a detaliile sistemelor de ruta . Ele sunt incluse ca
informatii in harti , desi unele tari pot folosi propriile simboluri ce difera de cele de
mai jos.


1. Limita exterioara a benzilor de trafic si a drumurilor cu doua sensuri






2. Zona de separare (de orice forma)








3. Linie de separare


4. Limita exterioara a unui sens giratoriu
sau zona de atentie







5. Centrul unui sens giratoriu care nu contine o zona centrala





6. Sageti ce indica zona stabilita a sensului de trafic









7. Sageti ce indica directia recomandata a traficului (unele tipuri de nava pot fi
scutite de la alegerea acestui drum )









8. Limitele zonelor ce trebuiesc evitate














9. Drumul recomandat bazat pe un sistem de marcaje fixe











10. Drumul recomandat care nu este bazat pe un sistem de marcaje fixe











11. Limita exterioara a unui drum cu adancime a apei mare







12. Drum cu adancimea apei mare cu ambele limite exterioare reliefate








13. Drum cu adancimea apei mare bazat pe un sistem de marcaje fixe.








14. Drum cu adancimea
apei mare care nu este bazat pe un sistem de marcaje fixe.








(2) Porturi + Mari

a. Porturile Marii Negre
Ţările riverane Mării Negre sunt: România, Ukraina, Rusia, Georgia,
Turcia şi Bulgaria. Marea Neagră are suprafata de 413.488 km2, adâncimea
medie 1271 m, adâncimea maximă 2245 m, volumul apelor 537.000 km3,
lungimea de 1200 km (Burgas-Batumi), lăţimea 280 km (între Peninsula
Crimeea şi litoralul Turciei) şi salinitatea de 20-22 %, fiind o mare salmastra.
Porturile maritime ale ţărilor riverane Mării Negre sunt:
• Porturile României: Constanţa, Mangalia şi Midia;
• Porturile Ukrainei (de la vest la est): Belgorod-Dnestrovsky,
Iliehevsk, Odessa, Yuzkny, Dneprobugky, Nicolayev, Kherson,
Sevastopol,Yalta si Theodosia;
• Porturile Rusiei: Novorossisk, Tuapsey si Soci;
• Porturile Georgiei: Batumi, Poti si Sukhumi;
• Porturile Turciei (de la est spre vest): Hopa, Trabzon, Giresun,
Samsun, Sinop, Zonguldak si Eregli;
• Porturile Bulgariei: Burgas si Varna;

b. Porturile Marii Azov

Tarile riverane Marii Azov sunt Ukraina si Rusia. Marea Azov este cea
mai putin adanca mare a Oceanului Planetar si este situata in partea de NE a
Marii Negre, cu care comunica prin stramtoarea Kerci. Marea Azov are
suprafata de 38.000 km³, adancimea medie de 9 m, adancimea maxima de 13
m, iar volumul apelor 300 000 km³. Salinitatea sa este foarte redusa (11%)
datorita aportului insemnat de apa dulce al fluviilor Don (1810 km) si Kuban
(906 km) al caror debit anual insumeaza peste 40 km³.
Porturile Marii Azov sunt: Kerci, Berdiansk si Marinpol, care apartin
Ukrainei si portul fluvialo-maritim Rostov pe Don, care apartine Rusiei.

c. Porturile Mării Marmara

Toate porturile din Marea Marmara sunt porturi turcesti, Turcia fiind
singura tara riverana acestei mari.
Marea Marmara este cea mai restransa mare a Oceanului Planetar.
Porturile Marii Marmara sunt: Istanbul, Dilis-Kelesi, Derince, Izmit,
Yarimca, Tutuncifilik, Hereke, Gmlik, Borusan, Bandirma, Edincik,
Canakkale (In Strâmtoarea Dardanele) si Tekirdag.

d. Porturile Romaniei (extra)

Porturile României sunt :
a) porturi maritime: Constanţa , Mangalia şi Midia.
b) porturi fluvial-maritime: Sulina; Tulcea; Galaţi (la km 145,4 - 157) şi Brăila
(la km 168,5 – 172 );
 c) porturi fluviale pe Dunăre: Cernavoda (la km 300), Calaraşi (pe bratul
Borcea), Oltenita (la km 430), Giurgiu (la km 493), Zimnicea (la km 553), Turnu
Măgurele (la km 579), Calafat (la km 795), Drobeta Turnu – Severin (la km 931-
933), Orşova (la km 954), Drencova (la km 1 016) şi Moldova Noua (la km 1
046 );
d) porturile fluviale pe Canalul Dunare – Marea Neagra : Basarabi (la km
24), Medgidia (la km 37) si Cernavoda (la km 64).

e. Porturile Marii Mediterane

Ţările riverane Mării Mediterane sunt: Turcia, Siria, Liban, Israel, Egipt,
Libia, Tunisia, Algeria, Maroc, Spania, Franţa, Principatul Monaco, Italia,
Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Iugoslavia, Albania şi Grecia, iar
ţările insulare din Mediterana sunt Malta şi Cipru.
Marea Mediterană este împărţită de Peninsula Italică şi Insula Sicilia
în două bazine mari: estic şi vestic. Din Bazinul de Vest fac parte: Marea
Iberică (Marea Alboran) dintre litoralul sudic al Spaniei şi cel de nord al
Marocului; Marea Balearelor intre Insulele Baleare şi ţărmurile estice ale
Spaniei; Marea Galică situata la sud de ţărmurile Franţei; Marea Ligurică
dintre litoralul nord-vestic al Italiei şi Insula Corsica; Marea Tireniană între
ţărmurile vestice ale Italiei şi insulele Corsica, Sardinia şi Sicilia şi Marea
Sardiniei dintre ţărmurile Algeriei şi insulele sicilia si Baleare.
Bazinul de Est al Mediteranei cuprinde urmatoarele bazine maritime:
Marea Adriatică între ţărmurile Peninsulei Italice şi coastele dalmate; Marea
Ionică între coastele sudice ale Italiei, Sicilia şi coastele vestice ale Greciei fiind
delimitată la sud de paralela de 360 N; Marea Siciliei în partea de sud a Siciliei;
Marea Sirtelor, la sud de paralela de 360 N, delimitata la vest de coastele
Tunisiei, la sud de litoralul Libiei, iar la est de meridianul de 220 E; Marea
Levantului ce ocupă toată partea răsăriteană a bazinului;

Porturile Turciei
La Marea Egee, Turcia are următoarele porturi (de la N la S): Aliaga,
Nemrut, Izmir si Golluk.
La Marea Levantului porturile turcesti sunt (de la V la E): Gocek,
Finike, Antalya, Mersin, Botas, Isdemir si Iskenderun (Alexandretta).

Porturile Siriei
Porturile siriene sunt (de la N la S): Borj Islam, Lattakia,
Banias si Tartous.

Porturile Libanului sunt:Tripoli, Chekaa, Ras Selaat, Beirut si

Sidon (de la N la S).

Porturile Israelului sunt (de la N la S): Haifa, Hadera,

Ashdod si Ashkelon.
 Porturile Egiptului
La Marea Mediterană Egiptul are următoarele porturi
(de la E la V): Port Said, Damietta, Alexandria, Sidi
Kerir si Mersa Al Hamra (El Alamein).

Porturile principale ale Libiei sunt(de la E la V): Marsa Al Hariga,

Bengazi, Zueitina, Marsa El Brega, Ras Lanuf, Es Sider, Misurata si Tripoli.

Porturile principale ale Tunisiei sunt: Gabes, La Skirra, Sousse

(Soussa), Tazerka, La Goulette si Bizerte.

Porturile Algeriei
Principalele porturi algeriene sunt (de la E la V): Annaba, Skikda, Jijel,
Bejaia, Dellys, Alger, Mostaganem, Arzew, Oran si Ghazaouet.

Porturile Marocului
La Marea Mediterana, Marocul are un singur port important si anume
Port Nador (Beni Enzar).

Portul Gibraltar (Marea Britanie)

Porturile Spaniei
Principalele porturi spaniole din Mediterana sunt (de la S la N): Melilla,
Ceuta (ambele situate pe coastele Marocului), Algeciras, Malaga, Almeria,
Cartagena, Alicante, Valencia, Tarragona, Barcelona, Ibiza, Palma si Mahon
(ultimele trei porturi fiind situate in Insulele Baleare).

Porturile Franţei
Principalele porturi franceze la Marea Mediterana sunt: Marsilia, Toulon,
Nice, Ajaccio (Insula Corsica).

Portul Monaco (al Principatului autonom Monaco) este un

port mic, cu un
trafic mai semnificativ doar la navele de pasageri.
Porturile Italiei
Principalele porturi italiene de la vest la est sunt: Savona,
Genova, La Spezia, Livorno, Napoli, Taranto, Ancona,
Ravena, Venetia, Triest si porturile insulare Palermo (pe
Insula Sicilia – cea mai mare insula din Marea Mediterana)
si Cagliari (pe Insula Sardinia).
 Portul Koper este singurul port al Sloveniei situat in partea de sud a
Baii Trieste din Golful Venetia. Traficul portuar este insa redus.

Porturile Croatiei
Principalele porturi ale Croatiei sunt (de la N la S) următoarele: Rijeka,
Split, Ploce si Dubrovnik, cel mai activ fiind Portul Ploce, cu un trafic anual
de 4 milioane t.

Porturile Iugoslaviei
In urma războiului din Iugoslavia, republicile Serbia si Muntenegru care
au constituit actuala Iugoslavie au pierdut o serie de porturi importante ale
fostei federatii, în dauna Croaţiei.
Porturile Iugoslaviei sunt Zelenik si Bar, dar traficul de marfuri al
acestora este redus.

Porturile Albaniei sunt Durres, Sarande si Shengjin, cel mai

important fiind Portul Durres, dar cu un trafic modest.

Porturile Greciei
Cele mai importante porturi greceşti sunt: Pireu, Salonic, Chalkis, Pylos,
Volos, Corfu, Kavalla si Iraklion (pe Insula Creta). Dintre acestea se
disting, prin traficul cel mai ridicat de marfuri, porturile Pireu (10 milioane
t) si Salonic (14,2 milioane t).

Porturile Ciprului
Principalele porturi ale Ciprului sunt: Limassol, cu un trafic anual de
circa 4,5 milioane t , Larnaca cu 1,5 milioane t anual si Famagusta.

Porturile Maltei sunt La Valetta si Marsaxlokk.

f. Porturile Europei la Oceanul Atlantic

Principalele porturi ale ţărilor europene la Oceanul
Atlantic sunt:
a) porturile spaniole:
- pe coastele de SW: Cadiz, Sevilla (port fluvial-maritim)
şi Huelva;
- pe coastele de NW: Vigo, Marin, Corunna şi El Ferrol;
- pe coastele de N: Gihon, Santander, Bilbao şi San
Sebastian;
- în Insulele Canare: Las Palmas.
b) porturile portugheze (de la S la N): Sines, Setubal,
Lisabona, Aveiro şi Porto (cuprinzând porturile Porto şi
Leixoes).
 c) porturile franceze (de la S la N): Bayonne, Bordeaux, La
Rochelle/La Palice, Nantes – St. Nazaire, Lorient si Brest.
Dintre porturile spaniole la Oceanul Atlantic cele mai
importante sunt: Cadiz, Vigo şi Bilbao .

Porturile Marii Britanii la Oceanul Atlantic sunt:

a) în Golful Bristol (de la E la W): Bristol, Newport, Cardiff,
Swensea si Milford Haven;
b) pe coasta de NW a Insulei Irlanda: Londonderry (pe râul Foyle),
port al Irlandei de Nord;
c) in Insulele Orkney: Scapa Flow (terminal petrolier);
d) in Insulele Shetland: Sullom Voe (terminal petrolier).

Porturile Republicii Irlanda:

a) pe coastele de sud: Waterford, Cork si Bantry, ultimul fiind un
terminal petrolier;
b) pe coastele de vest : Shannon Estuary, care cuprinde mai multe
porturi, inclusiv terminale de petrol, Tarbert, Faynes, Limerick
City Dock, Dernish Island, Moneypoint s.a.

Porturile Islandei sunt:

- Reykjavik, Hafnarfjordur, Vestmanney Jar si Akureyri. Dintre acestea,
doar primele doua ofera posibilitatea de a opera nave cu pescaje medii
(pescajul maxim admis – 8 m), iar celelalte porturi cu adâncimi la dane sub 5
m.

g. Porturile din Marea Manecii

Situată pe platforma continentală dintre Franţa şi Marea Britanie, Marea
Mânecii are suprafata de 75 000 km2, adâncimea medie de 86 m,
adâncimea maxima de 172 m, iar volumul apelor de 5 400 km3. Comunică
larg spre vest cu apele Oceanului Atlantic, in timp ce spre NE legatura cu
Marea Nordului se face cu strâmtoarea Pas de Calais (Dover - Calais).
Peninsula Cotentin, care inainteaza din Normandia spre N-NW,
desparte apele Marii Mânecii in doua golfuri, care sunt si cele mai
accentuate golfuri ale acestei mari: la vest – Golful St. Malo, iar la Est –
Golful Senei.

Porturile Franceze mai importante din Marea Mânecii sunt (de la W la E): St.
Malo, Cherbourg, Le Havre, Rouen (port fluvio-maritim pe Sena), Dieppe,
Boulogne, Calais si Dunkerque.

Porturile Angliei la Marea Manecii

Cele mai insemnate porturi engleze la Marea Manecii sunt (de la
W la E): Plymouth, Southampton, Portsmouth, Newhaven si Dover.
 h. Porturile din Marea Irlandei
Porturile Britanice din Marea Irlandei
- Portul Liverpool,
- Portul Manchester
- Clyde Port, incluzand si Portul Glasgow, este situat pe râul
Clyde (port fluvio-maritim),
- Portul Belfast ;

Porturile Irlandei din Marea Irlandei

Republica Irlanda are un singur port important in aceasta mare, si anume
portul Dublin.

i. Porturile din Marea Nordului

Principalele porturi la Marea Nordului sunt :

a) Porturile Marii Britanii (de la S la N):
- Medway,
- Londra,
- Felixtowe,
- Immingham
- Tees River,

b. Porturile Belgiei (de la W la E) :

- Niewpoort
- Ostend
- Zeebrugge, cu un trafic de peste 30 milioane tone/an
- Brugge (port fluvio-maritim)
- Ghent (port fluvial)
- Bruxelles (port fluvial)
- Anvers (Antwerp), cel mai mare port al Belgiei si al doilea port al
Europei, care inregistreaza un trafic anual de circa 115 milioane tone
marfuri si 3,6 milioane TEU.
c) Porturile Olandei
- Haga
- Rotterdam, cel mai mare port al Europei, cu un trafic anual de peste
303 milioane tone marfuri si de 6,4 milioane TEU. Prin traficul realizat
este al doilea port al lumii după Singapore. Este amplasat pe bratele
Rhinului, la 30 km de vărsarea în mare, fiind legat prin intermediul a
7 canaluri navigabile cu Marea Nordului, Haga si Amsterdam.
Legarea Rhinului de Main si prin intermediul Canalului Main –
Dunare, asigura traficul fluvial intre Marea Nordului si Marea Neagra,
prin tranzitarea statelor Europei centrale si de sud-est.
- Amsterdam

d. Porturile Germaniei
 La Marea Nordului, Germania are cele mai importante porturi,
care (de la W la E) sunt : Bremenhaven, Bremen (port fluvio-maritim),
Cuxhaven si Hamburg, alaturi de care mai sunt o serie de porturi cu un
trafic mai modest .
Portul Hamburg este cel mai mare port al Germaniei, cu un trafic
anual de circa 37 milioane tone marfuri generale, 34 milioane tone
marfuri in vrac si 3,7 milioane TEU. Este situat la gura de varsare a
fluviului Elba, in apropiere de capătul sud-estic al estuarului Elbei, la
aproape 60 M de Marea Nordului.
e. Porturile Norvegiei
Cele mai insemnate porturi norvegiene din Marea Nordului sunt (de
la E la W): Oslo, Drawmen, Slagen, Larvik, Sola, Karsto si Bergen.

j. Porturile din Marea Baltica

Porturile principale din Marea Baltica sunt :

a) Porturile Germaniei (de la W la E) : Kiel, Lubek, Wismar si Rostok.

b) Porturile Poloniei: Szczecin, Gdynia si Gdansk.

c) Porturile Rusiei: Kaliningrad, St. Petersburg si Vyborg.

d) Porturile Lituaniei
Lituania are un singur port mai important: Klaipeda.
e) Porturile Letoniei: Ventspils si Riga

f) Porturile Estoniei: Pyarnu si Tallin

g) Porturile Finlandei:
• Pe coastele de sud: Hamina, Kotka, Porvoo si Helsinki
• Pe coastele de vest: Rauma si Kokkola.

h) Porturile Suediei. Dintre cele mai importante remarcăm:

• Pe coastele de E si SE : Lulea, Gavle, Stockholm si Norrkoping;
• Pe coastele de SW (in zona stramtorilor): Malmo, Helsingborg,
Halmstad, Göteborg si Brofjorden.
Portul Göteborg (Gothenborg) este cel mai important port suedez.
I) Porturile Danemarcei
Principalele porturi daneze la Marea Baltica sunt:
• In Insula Zeelanda (Zealand): Copenhaga, Kalundborg si Gulfhavn,
ultimele doua fiind specializate in traficul petrolului si al produselor
petroliere;
 • In Insula Fionia (Funen): Portul Odense;
• Pe coastele de est a Peninsului Iutlanda: Aarhus, Aalborg si
Frederikshaven.

k. Principalele porturi ale Americii de Nord la Atlantic
1. Porturile Canadei

a) Portul COME by Chanse

b) Portul Sept Iles
c) Portul Cartier
d) În zona estuarului şi fluviului Sf. Laurentiu există şi alte porturi
însemnate, dintre care amintim: Quebec şi Montreal.
e) Halifax si Port Hawkesbury, cu un trafic anual de 7,8 milioane tone,
sunt cele mai importante porturi de pe coastele Peninsulei Noua Scotie.
f) St. John .

2. Porturile SUA la Atlantic

Pe coasta de est a SUA si în Golful Mexic sunt amplasate o serie de

porturi de importanta mondiala, care se situeaza intre cele mai mari porturi
din lume: New York, South Louisiana si Houston, al căror trafic anual
depaşeşte cu mult cifra de 100 milioane tone, alaturi de care enumeram
porturile Philadelphia, Hampton Roads, Tampa, New Orleans, Texas City
si Corpus Christi, cu cifre de trafic de zeci de milioane tone de mărfuri ce
fac obiectul comertului mondial.
a) Pe coasta de est a SUA cele mai importante porturi sunt: Boston
(16 mil. tone/an), New York (121 mil. tone/an şi 2.8 mil. TEU), Philadelphia
(75 mil. tone/an), Baltimore (25 mil. tone/an), Hampton Roads (53 mil.
tone/an), Charleston (8.8 mil. tone/an si 800 000 TEU) si Savanah (600 000
TEU).
b) Principalele porturi din Peninsula Florida sunt: Jacksonville (6,1
mil. tone/an), Port Everglades (21 mil. tone/an), Miami (5,8 mil. tone/an
cargo, 500000 TEU si 3,2 mil. pasageri) si Tampa (49 mil. tone/an).
c) Principalele porturi americane din Golful Mexic sunt:
- South Louisiana (194 milioane t anual);
- New Orleans (33 milioane t anual);
- L.O.O.P. Terminal (Lousiana Offshore Oil Port
Terminal);
- Houston (144 milioane t anual);
- Texas City (52 milioane t anual);
- Corpus Christi (81 milioane t anual);

3. Principalele porturi mexicane din Golful Mexic

Principalele porturi mexicane din Golful Mexic sunt: Coatzacoalcos,
Tampico, Vera Cruz, Tuxpan si terminalul petrolier Cayo Arcas.
 4. Pricipalele porturi ale statelor din America Centrala, Marea
Caraibilor si din Antilele Mari si Antilele Mici

- Portul Belize City

- Portul Santo Tomas de Castilla
- Puerto Cortes
- Puerto Cabezas
- Puerto Limon si Puerto Moin
- Porturile Colon si Cristobal
- Portul Havana
Alaturi de Havana, Cuba mai are porturi dintre care cele mai insemnate
sunt: Cienfuegos si Santiago de Cuba, aşezate pe tarmurile Mării
Caraibilor si care permit operarea unei mari diversitati de marfuri.
- Kingston
- Port-au-Prince
- Rio Haina si Santo Domingo
- San Juan
- Pointe-a-Pitre
- Fort de France

B. Principalele porturi ale Americii de Sud la Oceanul Atlantic

1. Columbia are pe coasta de nord doua porturi mai reprezentative,
insa cu un volum al traficului de marfuri destul de modest: 1.3 milioane t/an
- Cartagena si un milion t/an - Barranquilla.

2. Venezuela are numeroase porturi, dintre care se disting complexele

portuare Maracaibo si Orinoco-River.

3. Brazilia are numeroase porturi, intre care cele mai importante sunt
(de la N la S): Belem (2 milioane tone/an), Sao Luis (denumit si
Itaqui - 9 milioane tone/an), Fortaleza (3 milioane tone/an), Recife,
Salvador (11 milioane tone/an, din care 87% petrol si produse
petroliere), Rio de Janeiro (6 milioane tone/an), Porto Alegre si
Rio Grande (vizitat anual de circa 3 300 nave).

4. Montevideo este cel mai important port al Uruguayului.

5. Argentina are o serie de porturi maritime la Oceanul Atlantic si

numeroase porturi fluvialo-maritime pe fluviile Panama si River
Plate. Dintre porturile maritime remarcam porturile Buenos Aires
(9,5 milioane tone/an) si Bahia Blanca (12,5 milioane tone/an),
alaturi de care putem enumera si cateva cu un trafic mediu, precum
La Plate, Mar Del Plata si Ushuaia, cel din urma fiind situat in
Stramtoarea Magellan.

C. Principalele porturi africane la Oceanul Atlantic

 Putine state din Africa dispun de porturi mari , iar cele care au un trafic
ceva mai ridicat sau dezvoltat mai mult datorita pozitiei geografice
avantajoase si mai putin datorita fortei economice a tarilor africane ( care se
stie ca este modesta ) , cu exceptia Africii de Sud , care a cumulat ambele
avantaje ( pozitie strategica , la intersectia multor rute transoceanice si nivel
ridicat al economiei nationale ) , dezvoltand si porturi pe masura . Dintre
numeroasele porturi africane de pe coasta Atlanticului se remarca doar
cateva : Casablanca ( cu un trafic anual de cca. 16 milioane tone ) ,
Dakar ( 4.5 milioane tone / an ) , Monrovia ( 7 milioane tone / an ) , Gamba
( 5 milioane tone / an ) , Saldanha Bay ( 20 milioane / an ) si Cape Town
( 13 milioane tone cargo si 316.000 TEU anual ) .

l. PORTURILE PRINCIPALE DIN OCEANUL PACIFIC

Apele ocenului Pacific comunica cu cele ale Atlanticului prin Str. Drake,
Str. Magelan si Canalul Panama, cu apele Oceanului Indianprintr-un spatiu larg
intre Antarctida si Ins. Tasmania, precum si printr-o serie de stramtori intre care
se numara Str. Bass (dintre Tasmania si Australia), str. Sunda (intre Ins.
Sumatra si Jawa) si Str. Malaca (intre Ins. Sumatra si Peninsula Malaca), iar cu
apele Oceanului Arctic prin Str. Bering.

Principalele porturi din Oceanul Pacific

A) PORTURILE S.U.A DIN GOLFUL ALASKA

- Portul Anchorage, situate in partea de N a Golfului Alaska, are

un traffic annual de cca 2 milioane tone si 18.000 TEU
- Portul Valdez, situate in Baia Prince William din partea de N a
Golfului; este vizitat anual de cca 780 nave, avand un trafic
orientat cu precadere pe operarea petrolului

B) PORTURILE CANADEI DE PE COASTA DE VEST

- Portul Prince Rupert, cu un trafic anual de 9.5 milioane tone

- Portul Vancouver este principalul port al Canadei, cu un trafic
anual de cca 71.5 milioane tone; pescajul maxim in port este de
18.3 m
- Fraser Port, situat imediat la S de Vancouver, cu un trafic anual
de 24.5 milioane tone.

C) PORTURILE S.U.A DE PE COASTA DE VEST

- Seattle;
- Richmond;
- Oakland;
- San Francisco;
- Los Angeles;
- Long Beach;
- San Diego;
D) PORTURILE PRINCIPALE ALE MEXICULUI LA PACIFIC

- Guaymas situat in Golful California vizitat anual de cca 360

nave, in special de pescuit
- Mazatlán, port cu un trafic diversificat
- Manzanillo vizitat anual de cca 500 de nave, pescaj maxim
admis 11.6 m, este unul din cele mai importante porturi
mexicane la Oceanul Pacific
- Salina Cruz, vizitat anual de peste 600 de nave; are un trafic
profilat in special pe petrol si produse petroliere

E) PORTURILE CELORLALTE STATE DIN AMERICA

CENTRALA
- Acajutla, port al statului El Salvador, cu un trafic de 1.7
milioane t/an
- Corinto, port din Nicaragua
- Balboa, port al statului Panama, situat la intrarea pe canalul
Panama dinspre Oceanul Pacific

F) Porturile principale din America de Sud

a) Columbia

- Buenaventura, vizitat anual de cca 500 de nave

b) Ecuador

- Guayaquil, vizitat anual de cca 1.500 de nave

c) Peru

- Callao, situat in apropierea orasului Lima, are un trafic anual

de cca 9 milioane t si este vizitat anual de peste 2.400 de nave

d) Chile

- Iquique, cu un trafic de 1.2 milioane de tone/an

- Huayco, cu un trafic de 4 milioane de tone/an
- Valparaíso, cu un trafic de 4.7 milioane tone/an; pescajul
maxim admis este de 9.6 m. este unul din porturile importante
ale statului Chile
- Lirquen, cu un trafic de 3 milioane tone/an
- San Vicente cu un trafic de 10.2 milioane de tone/an; este cel
mai important port al Americii de Sud, de pe Coasta de Vest.
Pescajul maxim admis – 11.8 m
- Punta Arenas, port situat in Stramtoarea Magullan; este
important prin pozitia pe care o ocupa pe cale amaritima dintre
 oceanele Atlantic si Pacific, fiind si un port de escala. Pescajul
maxim – 70 ft.

Porturile principale din Pacificul de sud-vest

A) PORTURILE PRINCIPALE ALE NOII ZEELANDE

- Auckland, situat in partea de N a insulei de Nord, cu un trafic

de 10 milioane tone/an si 400.000 TEU. Este cel mai important
port al acestei tari. Pescajul maxim – 12m.
- Whangarei este cel de-al doilea port al acestei tari, avand un
trafic de 8.5 milioane de tone/an
- Wellington, situat in extremitatea sudica a Insulei de Nord, are
un trafic de peste 5 milioane de tone anual
- Bluff, situat in Insula de Sud, unul din cele mai importante
porturi ale Noii Zeelande

B) PORTURILE AUSTRALIEI

- Hobart, situat pe coasta de SE a Ins. Tasmaniei, cu un trafic

de 3.2 milioane de tone/an
- Sydney, situat pe coasta de SE a Australiei in golfurile Port
Jackson si Bottany Bay; are un trafic anual de cca 16.5 milioane
tone cargo. Pescajul maxim – 13.7 m
- Newcastle, situat ceva mai la N de Sydney, in estuarul raului
Hunter; este portul cu cel mai mare trafic anual din aceasta
zona a Pacificului, inregistrand cca 67 milioane t cargo, din care
56 milioane tone reprezinta carbunii. Pescajul maxim – 15.5 m.
- Brisbane este cel mai mare port din Marea Coralilor, fiind situat
pe malurile fluviului Brisbane. Are un trafic anual de cca 20
milioane tone cargo si 270.000 TEU. Pescaj maxim – 13.5 m

Porturile principale din Arhipelagul Indonezian

- Port Moresby este principalul port al statului Papua – Noua

Guinee, situat in partea de SE a insulei, pe malurile golfului
Papua. Pescajul admis – 12m
- Tanjung Prior este cel mai important port al Indoneziei atat
pentru importul cat si pentru exportul acestei tari, avand un
trafic anual de 38.6 milioane tone cargo si 1.2 milioane TEU.
Pescajul maxim admis – 11 m. Portul este situat in Marea Jawa,
pe coasta de N a insulei cu acelasi nume, un departe de
capitala tarii Yakarta.
- Surabaya, port situat tot pe coasta de N a insulei Jawa, cu un
trafic anual de 2.6 milioane tone cargo.

Porturile principale din Asia

A) PORTURILE DIN MAREA CHINEI DE SUD

 - Singapore este cel mai mare port din lume, inregistrand anual
un trafic de cca 325 milioane tone cargo si 15.9 milioane TEU.
Portul este vizitat anual de peste 115 mii de nave cu cca 770
milioane TRB. Este un importante port de tranzit si de escala
unde navele pot sa-si procure proviziile, beneficiind de cele mai
diverse si mai moderne servicii in folosul navei, marfurilor si
echipajului. Pot, de asemenea sa-si completeze caricul pe
diverse marfuri pentru orice destinatie. Portul este situat pe
malurile insulei Singapore, la sud de Peninsula Malacca, pozitia
sa strategica (la extremitatea estica a Stramtorii Malaca)
oferindu-i conditii extrem de favorabile dezvoltarii contunue a
portului si cresterii traficului de marfuri operate sau tranzitate.
Pescajul admis – 22 m.
- Bangkok
- Ho si Min – (Saigon)
- Hong-Kong
Manila

B) PORTURILE DE PE COASTA DE EST A CHINEI

- Fuzhon
- Hangzhou
- Shanghai
- Tianjin

C) PORTURILE COREEI DE SUD

- Inchon
- Daesan
- Yosu
- Pusan (Busan)
- Ulsan

D) PORTURILE JAPONIEI

- Chiba
- Nagoya
- Yokohama
- Tokyo
- Osaka
Japonia dispune de numeroase alte porturi mari, multe dintre acestea
inregistrand un trafic anual de peste 50 milioane t marfuri, cum sunt porturile
Fisarazu, Kobe, Nagoya, Nagasaki, Kyoto, Fukuoka…

E) PORTURILE PRINCIPALE ALE RUSIEI

- Vladivostok
- Nakhodka
- Vostochny
 F) PRINCIPALELE PORTURI SITUATE IN INSULELE PACIFICULUI

- Honolulu este cel mai important port de escala din Pacificul

Central. Este situat in Arhipelagul Hawai. Complexul portuar
Honolulu se compune din: portul Honolulu si Peral Harbour,
situat in Insula Kuai; terminalul petrolier BHPPAR – Barber’s
Point situat in apropierea Insulei Oahu, in punctul de
coordonate: 21o16’.2N, 158o05’.7W; terminalul petrolier
“Chevron USA INC – Barber’s Point” situat in larg in punctul de
coordonate: 21o16’58’’N, 158o04’39’’W


M. PORTURILE PRINCIPALE DIN OCEANUL INDIAN SI
OCEANUL ARCTIC

Principalele porturi din Oceanul Indian

a) Porturile de pe coasta rasariteana a Africii

- Portul Durban este cel mai mare port al Africii de Sud, fiiind tot odata si cel
mai important de pe coasta de Est a continentului african.
- Dintre porturile mai importante ale Africii de Sud se disting, de asemenea,
Port Elizabeth,situat pe coasta de sud a Africii, cu un trafic anual de 6,2
milioanene tone si East London.
- Beira
- Maputo
- Dar Es Salaam
- Mombasa
- Mogadiscio

b) Porturile principale din Marea Rosie

- Jeddah (Jidda)
- Aqaba.
- Port Sudan

c) Porturile principale din Marea Arabiei si Golful Persic

- Portul Djibonti
- Portul Aden
- Dubai Port Rashid
- Ras Tanura
- Doha
- Portul Sitra si Mina Sulman din Bahrain
- Mina Abdulla este principalul terminal petrolier al Kuwaitului
 - Terminalul Al Bakr este unul din principalele surse de petrol ale
Irakului,
- Basrah (incluzand Maqal si Umm Qasr)
- Kharg
- Bandar Abbas
- Karachi
- Bombai (Mumbay)

d) Principalele porturi din Golful Bengal si Marea Andaman

- Madras
- Visakhapatnam
- Chittagong
- Yangon (Rangoon)
- Cele mai importante porturi ale Malaysiei la Marea Andaman sunt :
- Penang ,
- Port Klang,
- Pasir Gudang,
- Belawan (Medan)

e) Porturile australiene din Oceanul Indian

- Fremantle
- Adelaide,
- Melbourne ,
- Dampier

f) Principalele porturi de pe insulele din Oceanul Indian

- Colombo,
- Port Louis
- Pointe des Galets

Date generale privind Oceanul Arctic

Oceanul Arctic, denumit si Oceanul Inghetat, este cel mai mic ocean al
Terrei, ce ocupa 4,1% din suprafata Oceanului Planetar.

Principalele porturi din Oceanul Arctic

- Narvic este cel mai mare port al Norvegiei
-Trondheim este unul din porturile importante ale Norvegiei
- Murmask
- Archangelsk este cel mai important port al Rusiei din Marea Alba.
(3) Particularitati canal Suez, Panama, Kiel

Canalurile maritime sunt căi de comunicaţie artificiale, care unesc două

bazine maritime sau oceanice, construite cu scopul de a scurta rutele de
navigaţie.

12.1 Canalul Suez

12.1.1 Generalitati
Principalele caracteristici tehnice ale Canalului Suez sunt următoarele:
- lungime : 162.5 km
- lăţimea la nivelul apei : 365 m
- lăţimea pasei de navigaţie : 180 m
- pescajul maxim admis : 20.12 m
- tonajul maxim al navelor cu marfă : 260 000 tdw
- tonajul maxim al navelor în balast : 400 000 tdw
Canalul Suez uneşte apele Mării Mediterane cu cele ale Mării Roşii.
Este cel mai lung canal maritim din lume, punctele sale extreme situându-se la
Port Said (Bur Sa’id), pentru intrarea dinspre Marea Mediterana şi respectiv, la
Port Suez (Es Suweis), pentru intrarea dinspre Marea Roşie.
De la intrarea în exploatare pâna în anul 1975 (timp de 106 ani)
canalul nu a suferit lucrări importante, ceea ce a dus la rămânerea în urmă a
amenajărilor de navigaţie şi portuare de pe traseul canalului şi chiar unele
distrugeri în timpul conflictului egipteano-israelian din anul 1967, canalul fiind
închis pâna în anul 1975. Această închidere temporară a dus la o pierdere
anuală a statului egiptean de aproximativ 700 milioane $ (SUA).
Până în anul 1975 adâncimile canalului asigurau tranzitul navelor
comerciale cu pescaje de pâna la 11.6 m, iar tonajul deadweight admis navelor
petroliere era de cel mult 60 000 tdw.
După 1975 autorităţile egiptene au făcut investiţii mari (cu sprijin
internaţional îndeosebi din partea Japoniei) concretizate într-un program
realizat în două etape (1975-1980, 1980-1988) pentru adâncimea şi lărgirea
canalului în scopul atragerii prin canal a tancurilor petroliere gigant, care până
atunci erau obligate să parcurgă rute ocolitoare pe la Capul Bunei Speranţe.
Traficul se desfăşoară zilnic pe canal în trei convoaie, două dinspre
nord şi unul dinspre sud. În medie o navă tranzitează canalul in circa 15 ore, la
o viteză de 6 - 8 nd.
Pentru comerţul mondial şi transportul maritim importanţa Canalului
Suez este deosebită. Rutele maritime prin Canalul Suez pentru navele care
transporta mărfuri între Europa şi ţările asiatice, est africane sau Australia sunt
incomparabil mai scurte decat rutele care trec pe la Capul Bunei Sperante,
ocolind Africa.
Cea mai impresionantă scurtare a distantei, de până la 70% o au navele care
navighează pe rutele ce pleaca din porturile bazinului răsăritean al Mării
Mediterane (Alexandria, Nicosia, Haifa, Beirut, Istanbul, Atena-Pireu) spre
porturile din Oceanul Indian.
12.1.2 Reguli specifice privind exploatarea şi pilotajul
De-a lungul canalului pilotajul este obligatoriu.
Cu 24 ore inanintea ajungerii navei in zona speciala de ancoraj,
marcata pe hărţi, trebuie comunicate de catre nava, catre port control (Port Said
pentru navele care vin din Marea Mediterana si Port Suez pentru cele care vin
din Marea Rosie), următoarele date:
- numele si nationalitatea navei
- pavilionul sub care naviga
- portul de inregistrare
- TRN si TRB, pescajul, viteza navei
- data ultimului certificat pentru Suez
- data ultimului certificat maritim national
- orice schimbare survenita de la ultima trecere prin canal
- daca intentioneaza sa tranziteze canalul sau sa opreasca intr-
un port de pe teritoriul canalului
- ora probabila a sosirii
- daca transporta marfuri periculoase
- alte date solicitate de port control
Cand nava a ajuns in rada portului (Port Said sau Port Suez) ea
ancoreaza in perimetrul special ce i-a fost repartizat de catre autoritatea
portuara si asteapta instructiuni pentru formarea convoiului si pentru sosirea
pilotului, comandantul navei comunicând prin radio sosirea în rada portului si
ancorarea navei. Totodata nava ridica pavilionul “Am nevoie de pilot”. Dupa ce
pilotul a urcat la bord nava se deplaseaza in raionul de asteptare pentru
formarea convoiului, in vederea intrarii pe canal, fiecare nava avind un sector
limitat. Se ridica pavilionul “Pilot la bord”.
Ordinea de formare a convoiului este data de Capitania Portului (Port
Said si Port Suez) si este in principiu urmatoarea:
- navele pasagere
- navele Ro-Ro / Ferry-boat / port barje
- navele port containere
- cargouri mici si mijlocii
- cargouri mari
- mineraliere
- petroliere
- navele care transporta marfuri periculoase
- navele militare
Trecerea prin Canalul Suez este permisa pentru navele tuturor
natiunilor. Conducerea isi rezerva totusi dreptul să refuze accesul pe canal a
navelor ce sunt considerate periculoase pentru navigatie.
Conform uzului Canalului Suez, comandantul navei se obliga el insusi
sa se supuna tuturor cerintelor si sa dea ascultare tuturor semnalelor prevazute
in “Cartea semnalelor speciale”, o copie a acesteia fiindu-i pusă la dispozitie.
Chiar daca navele au pilot la bord comandantul poarta intreaga raspundere
pentru accidentele de orice natură. Pilotul are datoria sa dea sfaturi pentru
respectarea regulilor de navigatie si pentru manevra pe canal punându-si in
serviciul navei experienta si competenta in navigatia pe canal pentru evitarea
accidentelor de navigatie.
 In timpul navigaţiei prin canal securitatea navelor poate fi periclitata
de furtunile de nisip. Uzul canalului prevede luarea la bord a doua barci cu
barcagii pentru ca, in caz de furtună, aceştia să ducă la mal parâmele de
acostare ale navei.
Comandantul navei are obligatia să completeze formularul de pilotaj
si declaratia de buna stare de navigabilitate, pe care sa le inapoieze pilotului la
coborârea de pe nava.
Pilotul care a urcat la bordul navei inainte de formarea convoiului este
schimbat de catre un alt pilot in apropierea Portului Ismalia, unde se afla sediul
central al administratie canalului, numit “Oficiul Central al Autoritatii Canalului
Suez”.
Pe tot timpul trecerii prin canal navele trebuie sa mentina legatura
radio cu statiile de control ce apartin Autoritatii Canalului si sa se conformeze
dispozitiilor acestora.
Comandantul navei nu trebuie sa dispuna oprirea motoarelor pe
timpul tranzitarii canalului cu exceptia cazului cand trebuie sa previna
accidentele de navigatie sau sa ancoreze in zonele stabilite de Autoritatea
Canalului.
In timpul noptii navele care tranziteaza canalul trbuie sa poarte
luminile de drum (cele normale pentru tipul respectiv de nava, conform
prevederilor COLREG) si, in plus, sa aiba proiector de canal care sa proiecteze
prova navei si un om de veghe la prova.
Balizajul in Canalul Suez este foarte bine asigurat, canalul fiind marcat
pe toata lungimea sa cu faruri si geamanduri, precum si cu semnale pentru
kilometraj, kilometrul 0 fiind marcat la intrarea dinspre Marea Mediterana, iar
kilometrul 162 la intrarea dinspre Marea Rosie, bornele kilometrice fiind dispuse
din kilometru in kilometru, iar între ele sunt dispuse alte borne din 200 în 200
metri.
Planul canalului dă detalii cu privire la farurile si geamandurile care
asigura balizajul.
Sistemul de marcare este in general urmatorul:
- farurile sunt vopsite in alb, iar portiunea superioara in două
culori: spre estul canalului în negru, iar spre vestul canalului in
rosu. Luminile farurilor, pentru navigatia in timpul noptii, sunt
verzi în partea de est a canalului si rosii in partea de vest.
- geamandurile care asigura balizarea canalului, cu exceptia
geamandurilor din Marele Lac Amar, sunt de forma sferica,
avind partea inferioara vopsita in alb, iar partea superioara
vopsita in culoarea specifica laturii canalului: partea de est a
canalului – neagră, iar partea de vest – rosie. Pe timp de
noapte luminile geamandurilor sunt similare luminilor farurilor:
cele dinspre latura de est – verde, iar cele de pe latura de vest
– rosu

Geamandurile care marcheaza directia curentului sunt vopsite in felul urmator

sau prezinta urmatoarele lumini:
- latura dinspre directia in care curge curentul este vopsita in
rosu si alb, in benzi orizontale, iar pe timpul noptii arata un
singur reflector
 - latura dinspre directia din care curge curentul este vopsita in
alb si negru, in benzi verticale, iar pe timpul noptii arata doua
reflectoare.
Astfel, o nava care navighează împotriva curentului vede o geamandura
colorata in rosu si alb, in benzi orizontale, iar pe timpul noptii un singur reflector,
in timp ce o nava ce navigheaza in directia curentului vede pe timp de zi o
geamandura colorata in alb si negru, in benzi verticale, iar pe timpul noptii doua
reflectoare.
Marginile canalului sunt marcate de mici geamanduri luminoase,
folosite la fel cu geamandurile care asigura balizajul canalului (negru spre est
si rosu spre vest), iar luminile pe timpul noptii albe. Ele sunt conice cand fundul
spre tarmul canalului este nisipos sau noroios si cilindrice in apropierea
stincilor.
Un balizaj aparte este realizat in zona Marelui Lac Amar.
Intrarea dinspre nord in zona Marelui Lac Amar este marcata de doua
geamanduri luminoase de forma conica. Geamandura de est a fiecarei perechi
este vopsita in negru si arata o lumina verde continua, iar geamandura de vest
a fiecarei perechi este piturata in rosu si arata o lumina rosie continua.
Urmeaza apoi geamandura denumita “North Light”, care este o
geamandura luminoasa de forma conica, piturata in rosu si alb, in dungi
verticale, noaptea avind o lumina alba cu sclipiri. Este situata pe malul de vest
al canalului, la 2 km SSE de perechea din sud a geamandurilor luminoase
descrise mai sus. Acesta geamandura are un reflector radar.
La 8.4 km SE de geamandura luminoasa “North Light” se afla
geamandura luminoasa “South Light”, care este conica piturata in dungi
verticale in rosu si alb, prezentand o lumina alba cu sclipiri. Are de asemenea
un reflector radar.
In portiunea de sector unde canalul trece din Marele Lac Amar in Micul
Lac Amar, intre kilometrul 114.9 si 122.1 a fost dragat un canal suplimentar,
situat mai la NE de cel vechi, intre cele doua canaluri existand o zona de
separatie a traficului cu o latime de circa 1 cablu. Pe aceasta sectiune de canal
se poate asigura concomitent trecerea convoaielor de nave care vin din nord si
din sud. Bifurcatiile canalului sunt delimitate de geamanduri luminoase tip
baston (scondrii) cu dungi rosii si albe pe orizontala si lumini albe cu sclipiri.
Marginile celor doua canale intre km 114.9 si 122.1 sunt marcate cu
geamanduri sferice, cele care marcheaza malul de SW fiind piturate in rosu si
aratand lumina rosie, iar cele de pe malul de NE sunt piturate in negru si arata
lumina verde.
O atentie marita se acorda mentinerii vitezei navei in cadrul convoiului.
Viteza va fi anuntata fiecarei nave din punctele de control si de catre pilot.
Pe unele sectoare navele cu pescaj mare si navele cu lungime mare
sunt obligate sa fie asistate de remorchere care sa fie in masura sa le ajute la
manevre. Sectorele mai dificile pentru asemenea nave sunt situate la sud de
Marele Lac Amar, până la extremitatea sudica a canalului, unde existenta unor
curbe mai stranse si natura fundului impun luarea unor masuri de siguranta.
Taxa de trecere prin canal se calculeaza in functie de tonajul navei,
fiecare nava comeciala avind un certificat special emis de autoriatea
competenta pentru tonaj a tarii registrului de inmatriculare, certificat in care este
calculat “tonajul pentru Canalul Suez”.
Canalul Panama
Generalităţi
Canalul Panama uneste Golful Limon din sud-vestul Marii Caraibilor
cu Golful Panama de pe tarmul Pacific al Americii Centrale, fiind dotat cu cel
mai mare sistem de ecluze din lume.
Principalele caracteristici ale Canalului Panama sunt urmatoarele:
- lungime : 81.3 km
- latime : 91-300 m
- adancime : 12.5 m
- nivelul cel mai ridicat al apelor Canalului Panama fata de
nivelul oceanului (nivel asigurat cu ajutorul sistemului de
ecluze) : 26 m
- durata tranzitarii unei nave prin canal : 15 ore (in medie),
putind fi de la 12 la 15 ore
- dimensiunile maxime ale unei nave acceptate pentru
tranzitarea canalului sunt urmatoarele:
§ lungime : 254.5 m
§ latime : 32.3 m
§ pescaj : 12.2 m
- tonajul maxim admis : 75 000 t
- viteza navelor la tranzitarea canalului este :
§ 6 – 8 nd in şenalul Gaillard
§ 12 – 18 nd in rest
- canalul poate realiza 48 de ecluzari pe zi care pot include 60
– 70 nave de marimi medii
In anul 1903 Panama se desprinde de Columbia ca stat. Noul stat
creat, Panama, semneaza cu S.U.A. in februarie 1904 un tratat de construire a
Canalului Suez, tratat prin care statul Panama ceda catre S.U.A. o fisie de
teritoriu lata de aproximativ 10 Mm si lungă de 50 Mm, aceasta zona fiind
considerata teritoriu american pina la 1 octombrie 1979, cand acesta zona a
devenit teritoriu panamez, S.U.A. păstrându-şi dreptul de administrare a
canalului până in anul 1999.
Lucrarile de constructie ale canalului incep in mai 1904 si se incheie
10 ani mai tirziu, deschiderea oficiala a acestei cai de comunicatii dintre Atlantic
si Pacific făcându-se la 15 august 1914.
Canalul Panama cuprinde urmatoarele sectoare mai importante:
- un prim sector ce se intinde de la digurile de aparare dinspre
Oceanul Atlantic pina la Lacul Gatun. In acest sector, in partea
de nord a canalului se afla portul Cristobal (intrarea dinspre
Atlantic), protejat de digurile de aparare ce marcheaza intrarea
in rada portului. La sud de portul Cristobal se afla primul
(sistem de ecluze) grup de ecluze denumit ecluzele Gatun,
alcatuit din trei ecluze ce asigura ridicarea navelor ce vin
dinspre Atlantic, de la nivelul marii pina la nivelul Laculului
Gatun, destul de aproape de Oceanul Atlantic situat la 26 m
deasupra oceanului.
- un al doilea sector de la iesirea din ecluzele Gatun, de-a lungul
lacului Gatun, ce se intinde aproximativ 40 km până la intrarea
in Masivul Culebra. Lacul Gatun este un lac artificial care are
o suprafata de 425 km2 si care a fost creat prin indiguirea raului
 Chagres. Zona Gatun Lake are o adancime mai mare decat
adancimea medie a canalului, fapt ce permite stationarea
navelor la ancora in apropierea ecluzelor Gatun si fluidizarea
traficului in ambele sensuri, latimea lacului permitand trecerea
concomitenta a navelor care vin din sensuri diferite. Zona din
jurul Lacului Gatun ofera o priveliste tipica junglei tropicale.
- un al treilea sector in care Canalul Panama traversaza Masivul
Culebra de-a lungul unui defileu lung de 13.6 km, denumit
Şenalul Gaillard (in memoria inginerului David Dubose Gallard
care a condus lucrarile de escavare in acest sector dificil). In
zona Senalului Gaillard, portiunea cea mai ingusta a canalului,
latimea la suprafata este de 300 m, iar latimea la fund de 90
m.
- un al patrulea sector incepe la capatul sudic al Senalului
Gaillard, unde navele intra in prima ecluza din cel de-al doilea
grup de ecluze. Prin intermediul acestei ecluze denumita
Pedro Miguel Locks cu o latime de 305 m si o latime de 33.5
m navele coboara pina la nivelul micului lac Miraflores situat la
16.5 m deasupra oceanului.Dupa ce iese din ecluza Pedro
Miguel si se naviga circa 1.6 km pe Lacul Milaflores, se ajunge
la ecluzele Miraflores, in numar de doua, fiecare avand
lungimea de 305 m si latimea de 33.5 m. Prin intevalul celor
doua ecluze navele coboara la nivelul apelor Oceanului Pacific
si intra pe cursul semnalizat al lui Rio Grande. Acest al
patrulea sector se termina la iesirea navelor din sectorul
Miraflores.
- un al cincilea sector al Canalului Panama, care este ultima
portiune pana la Oceanul Pacific, se intinde pe aproximativ 13
km urmand senalul navigabil de pe Rio Grande, trecand pe
langa portul Balboa, de langa orasul Panama.
Importanata economica deosebita a Canalului Panama consta in faptul
ca el permite scurtarea considerabila a cailor maritime ce fac legatura intre
bazinul Oceanului Atlantic si cel al Oceanului Pacific. Au fost mult scurtate
traseele maritime care unesc porturile europene cu porturile de pe coasta de
vest ale Americii. O economie si mai mare s-a obtinut pe rutele ce leaga
porturile de pe coastele estice ale Americii de Nord si Centrale cu porturile
de pe coastele de vest ale Americii, navele nemaifiind nevoite sa ocoleasca
America de Sud decat in cazul in care pescajul si marimea lor nu le permite
tranzitarea Canalului Panama.
Totusi, la ora actuala, Canalul Panama nu satisface cerintele navigatiei
moderne, mai ales din cauza îngustimii ecluzelor care nu permit trecerea
supertancurilor, a marilor nave transoceanice de pasageri si a altor nave mari.
Traficul prin Canalul Panama este de circa 3 ori mai mic decat prin Canalul
Suez.
Din aceste motive SUA studiaza posibilitatile construirii unui alt canal intre
Atlantic si Pacific, in privinta caruia se duc negocieri cu statele Panama,
Columbia, Nicaragua si Costa Rica. Se au in vedere mai multe variante, toate
fiind in studiu si investigatii pe teren.
Specialistii nord americani nu exclud nici varianta largirii actualului canal si
suprimarii ecluzelor, ceea ce ar reduce considerabil amploarea si costul
lucrarilor.
12.2.2 Reguli privind accesul, navigatia si tranzitarea prin Canalul
Panama :
Schema generala a marcajului si sistemul de balizaj al canalului sunt in
planul Canalului Panama care se poate obtine de la Compania Canalului
Panama sau de la cele doua statii de pilotaj care se afla in portile Cristobal
la intrarea din Oceanul Atlantic si Balboa la intrarea din oceanul Pacific.
Cu 48 ore inaintea sosirii navei in zona canalului se transmit prin radio
urmatoarele informatii:
- numărul de identificare dat de canal
- data si ora sosirii
- pescajul prova si pescajul pupa (in picioare)
- numele navei
- orice schimbare in constructia navei de la ultima trecere prin
canal
- daca nava acosteaza la Balboa sau Cristobal pentru operare
de marfuri sau aprovizionare
- natura si tonajul incarcaturii de pe punte
- daca nava este tanc petrolier sau daca transporta exploziv
- informatii despre carantina
- daca se cere libera practica
- porturile de escala in ultimile 15 zile
- cazurile de imbolnavire de boli transmisibile, natura lor
- numărul vaccinelor de variola
- porturile de origine pentru fiecare port de marfa si descrierea
actelor de identitate a marfurilor
- existenţa animalelor la bord
- daca porturile de escala au fost infestate cu boli
- daca certificatul de vaccinare are valabilitate 6 luni
Navele care sosesc din Oceanul Atlantic pentru tranzitare prin canal sau
operatiuni in porturile din zona canalului isi vor anunta ETA cu 12 ore inainte
de sosire la Cristobal. ETA va fi comunicat la destinatia Cristobal Signal
Station via Balboa Radio. Cand nava va fi suficient de aproape de Cristobal
pentru a comunica in radiotelefonie si legatura cu Cristobal Signal Station
devine posibila lucrul se face pe canalele 16, 12 si 13.
In general navele mari si petrolierele care asteapta tranzitarea canalului
ancoreaza in Limon Bay, anunţându-şi ora de ancoraj la statie, iar navele
mici si mijlocii, dar uneori şi navele mari (cand spatiul permite) pot ancora in
teritoriul portului Cristobal (in rada de asteptare) in zonele indicate de statia
de transmisiuni, care da permisiunea de intrare in port. Zonele de ancoraj
sunt in functie de tonajul navei si de pescaj.
Navele care sosesc din Oceanul Pacific pentru tranzitarea canalului sau
operatiuni in porturi din zona canalului vor anunta ETA cu 48 ore inaintea
sosirii. ETA se transmite la Port Control Balboa via Balboa Radio si se
reconfirma cu 24 ore inainte de sosire in canalele 16, 12, 13 pentru Flamenco
 Signal Station, careia i se va comunica ora de ancorare, menţinându-se
legătura cu aceasta până la angajarea in tranzitare.
Toate navele care urmeaza sa tranziteze canalul efectueaza controlul si
si intocmirea formalitatilor de tranzitare pe timpul stationarii la ancora in
bazinul de asteptare.
Nava care tranziteaza pentru prima data Canalul Panama va fi supusa in
primul port de tranzitare unui control si unor masuratori amanuntite de catre un
expert al societatii Panama Canal Company in vederea eliberarii certificatului
de tonaj pentru Canalul Panama, in baza caruia se vor percepe taxele de
tranzitare.
Dupa eliberarea certificatului de tonaj, nava primeste un numar de
identificare valabil numai pentru Canalul Panama (SIN) care se introduce in
memoria unui calculator impreuna cu toate datele despre nava, astfel incat la
urmatoarea trecere prin canal sa poata fi simplificate formalitatile de tranzitare
si sa se comunice la sosire numai modificarile efectuate de la ultima trecere
prin canal.
Ecluzarea navelor se face prin remorcarea acestora de la mal cu ajutorul
locomotivelor (4 la prova si 2 la pupa), iar angajarea navelor in manevra de
intrare in ecluze se face cu ajutorul a 2 remorchere până in momentul când
locomotivele de manevra au dat paramele de remorca la nava ecluzata si au
preluat integral manevra.
Durata de trecere prin canal este de 12 – 18 ore dar acest timp este relativ
deoarece depinde de marimea navei, de viteza ei, calitatile manevriere, etc.
Pilotajul navelor comerciale este obligatoriu pe tot timpul tranzitarii canalului
si in apele din zona canalului.
Compania Canalului Panama dispune de un corp de piloti experimentati
care ii consiliaza si ii ajuta pe comandantii navelor in manevre de trecere prin
ecluze si navigatia pe canal. Totusi in cazul unui accident de navigatie produs
pe canal sau in zona canalului intreaga raspundere cade in sarcina
comandantului.
Cele doua statii de pilotaj Cristobal la intrarea in Oceanul Atlantic si Balboa
la intrarea in Oceanul Pacific asigura cu piloti navele ce tranziteaza canalul sau
naviga in apele Zonei canalului.
Navigatia pe canal se executa pe mijlocul senalului, iar daca se intalnesc
doua nave ambele sunt obligate sa se evite. Daca spatiul nu permite, vor fi
manevrate in locuri de refugiu, la indicatia pilotilor pana nava in latime mai mare
trece de cealalta.
Navele sunt obligate sa aiba la bord Regulile Canalului Panama, obtinute
cel tarziu la sosire.
12.2 Canalul Kiel

Construirea Canalului Kiel la sfârşitul secolului al XIV-lea a scurtat distanta

dintre Marea Baltică si Marea Nordului cu aproape 173 Mm (320km) scutind
navele sa ocoleasca Peninsula Iutlandei.
Principalele caracteristici ale Canalului Kiel sunt urmatoarele:
- lungime : 98km
- latimea inferioara : 43m
- latime superioara : 104m
- adâncime minima : 11m
- pescaj admis : 7.8m
- inaltimea maxima a catargelor : 30m
- viteza maxima de tranzitare: 8.5 nd
- durata medie a tranzitului prin canal: 7 ore
- la cele doua capete ale canalului se afla un sistem de ecluze
duble.
Canalul Kiel (cunoscut si sub numele Kaiser Wilhelm Canal) a fost
construit intre anii 1887-1895, prin sudul Peninsulei Iutlanda, intre Golful Kiel
din Marea Baltica si Golful Helgoland din Marea Nordului.
Initial canalul a fost destinat sa slujeasca scopurile strategice ale
Gemaniei, care dorea sa-si asigure trecerea flotei de razboi pe traseul cel mai
scurt, fara a fi nevoita sa foloseasca drumul prin strantorile Skagerrak, Kategat
si Sund. La inceput canalul a fost folosit exclusiv de catre navele germane.
Mai tarziu, prin tratatul de la Versailles din 1919, canalul avea sa fie
internaţionalizat, asigurându-se libertatea navigatiei prin canal.
Canalul Kiel porneste de la Bruusbuttelkoog, port situat la Marea
Nordului, in apropierea gurii de varsare a fluviului Elba, apoi traverseaza landul
Schleswing-Holstein si se intinde pina la Holstenaudin Golful Kieldin sud-vestul
Marii Baltice.
Porturile Canalului Kiel sunt: Bruusbuttelkoog (la Marea Nordului),
Holtenau (la Marea Baltica) si Rendsburg, situat la 35km fata de Holtenau.
Trecerea peste canal este asigurata de 7 poduri, acestea limitand
inaltimea catargelor navelor la 30m.
Importanta economica a canalului este justificata de scurtarea rutelor
de navigatie dintre porturile Marii Baltice si majoritatea porturilor europene sau
chair de pe alte continente.
Cateva exemple in acest sens:
- distanta dintre Hamburg si Kiel este de
- 351Mm prin Strâmtorile Daneze
- 118 Mm prin Canalul Kiel
- 233 Mm distanta economisita
- folosirea canalului de catre toate navele care pleca din
porturile Angliei scurteaza rutele spre porturile din Marea
Baltica, in medie cu 170 Mm
- rutele dintre marile porturi Rotterdam, Anvers, Londra,
Dunkerque, Le Havre sau Amsterdam si porturile din Marea
Baltica sunt mai scurte cu circa 200 Mm fata de rutele care
leaga aceleasi porturi pe traseul ce include stramtorile daneze.
 Trebuie subliniat faptul ca ecluzele construite la cele doua extremitati ale
canalului au atat rolul de a asigura acelasi nivel al apei de pe canal cat si de a
proteja canalul impotriva mareelor din Marea Baltica si Marea Nordului.
Canalul are astazi un trafic foarte intens intre cele doua mari.

(4) Stramtorile lumii

Conform definiţiei din Dicţionarul explicativ al limbii române, prin

strâmtoare înţelegem o fâşie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care face
legătura dintre două bazine acvatice (mări sau oceane).

1. Strâmtorile Arctice .
• complex de strâmtori din bazinul Oceanului Arctic sau
adiacente acestuia. Sunt situate la nord de Canada şi la nord
de Rusia. Majoritatea timpului sunt îngheţate şi nu prezintă
interes pentru navigaţie.

Ø Strâmtoarea Smith:
o uneşte: Marea Lincoln cu Golful Baffin;
o desparte: Insula Ellesmere de Groenlanda.
Ø Strâmtoarea Lancaster:
o uneşte: Golful Boothia cu Golful Baffin;
o desparte: Insula Devon de Insula Baffin.
Ø Strâmtoarea Viscount:
o desparte: Insula Melville de Insula Banks, Insula Victoria şi
Insula Prince of Wales.
Ø Strâmtoarea McClintock:
o desparte: Insula Victoria de Insula Prince of Wales.
Ø Strâmtoarea Franklin:
o desparte: Peninsula Boothia şi Insula Somerset de Insula
Prince of Wales.
Ø Strâmtoarea Victoria:
o desparte: Insula Victoria de Canada.
Ø Strâmtoarea Pervij Kurilskij:
o uneşte: Marea Ochotsk cu Oceanul Pacific;
o desparte: Peninsula Kamceatka de Insula Paramusir.
Ø Strâmtoarea Dimitri Laptev:
o uneşte: Marea Laptev cu Marea Siberiei de Est;
o desparte: Insula Bolsoi L’achovski de Rusia.
Ø Strâmtoarea Sannikova:
o desparte: Insulele Anzu de Insula L’achovski şi Novaja Sibir.
Ø Strâmtoarea Longa:
o desparte: Insula Vrangel de Rusia.

2. Strâmtoarea Bab-el-Mandeb („poarta lacrimilor”).

• uneşte: Marea Roşie cu Oceanul Indian;
 • desparte: Peninsula Arabia cu statul Yemen de Africa
(Djibouti, Somalia);
• caracteristici:
- lungime: 46,3 km;
- lăţime: 0,02 – 18,5 km;
- adâncime: 30 – 323 m;
• particularităţi: Insula Perim o împarte în două treceri
navigabile: Bab Iskender (Strâmtoarea Alexandria) şi Dact-el-
Mayun. În apropierea coastei africane se află un grup de
insule numite „Şapte fraţi”. Vânturile predominante sunt
musonii, iar curenţii sunt determinaţi de aceştia.

3. Strâmtoarea Bass.
• uneşte: Marea Tasman cu Oceanul Indian;
• desparte: Australia de Tasmania;
• caracteristici:
- lăţime: 129 – 241 km;
• particularităţi: Este o zonă importantă pentru pescuit, are
multe insule.

4. Strâmtoarea Belle Isle.

• uneşte: Golful Saint Lawrence cu bazinul Oceanului Atlantic;
• desparte: Insula Newfoundland de Peninsula Labrador-
Ungava, ambele aparţinând Canadei;
• caracteristici:
- lungime: 60 km;
- lăţime: 16 – 24 km;
• particularităţi: Există un puternic curent de maree. Între
noiembrie şi iunie apar blocuri de gheaţă. Insula Belle Isle
(213 m înălţime) este prima zonă de pământ care se vede
călătorind dinspre Europa.

5. Strâmtoarea Bering.
• uneşte: Marea Bering cu Oceanul Arctic;
• desparte: Peninsula Ciukotka (Asia) de Peninsula Seeward
(America de Nord);
• caracteristici:
- lungime: 65 km;
- lăţime: 58 – 90 km;
- adâmcime: 42 – 70 m;
• particularităţi: Din octombrie până în iunie este complet
îngheţată. Prin această strâmtoare trec apele reci ale
curentului Oya Şivo.

6. Strâmtoarea Bosfor (Istanbul).

• uneşte: Marea Neagră cu Marea Marmara;
• desparte: partea europeană a Turciei de partea asiatică;
• caracteristici:
- lungime: 30 km;
 - lăţime: 0,74 – 3,7 km ;
- adâncime: 27 – 121 m;
• particularităţi: Este cea mai sinuoasă şi cea mai îngustă
strâmtoare navigabilă. Există un curent de suprafaţă dinpre
Marea Neagră şi unul de fund dinspre Marea Marmara, între
aceştia fiind o pătură separatoare. Vânturile predominante
sunt cele de NE care vara aduc ceaţă, ploi şi de NW, care
aduc ploi, furtună. Cele de SW anunţă vreme bună. Uneori în
lunile august şi septembrie apar „ceţuri albe”. Este traversată
de două poduri: Bogazici (lungime 1074, terminat în 1973) şi
Fatih Sultan Mehmed (1090m, terminat în 1988). Strâmtoarea
are o mare importanţă strategică, de aceea a făcut subiectul
multor tratate şi convenţii internaţionale.

7. Strâmtoarea Cabot.
• uneşte: Golful Saint Lawrence cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Insula Prince Edward de Insula Newfoundland.

8. Strâmtoarea Cook.
• uneşte: Marea Tasman cu bazinul Oceanului Pacific de Sud;
• desparte: Insula de Nord de Insula de Sud ale Noii Zeelande;
• caracteristici:
- lăţime: 24 km;
• particularităţi: Se întâlnesc vânturi puternice.

9. Strâmtoarea Coreea.
• uneşte: Marea Japoniei cu Marea Chinei de Est;
• desparte: Coreea de Japonia;
• caracteristici:
- lungime: 195 km;

10. Strâmtoarea Danemarca.

• uneşte: Marea Groenlandei cu bazinul Oceanului Atlantic;
• desparte: Islanda de Groenlanda;
• caracteristici:
- lungime: 480 km;
- lăţime: 290 km;
• particularităţi: Curentul Groenlandei de est trece prin
strâmtoare ducând iceberguri în Atlanticul de Nord.

11. Strâmtorile Daneze .

• complex de strâmtori din grupa Strâmtorilor Scandinave:
Beltul Mare, Beltul Mic şi Oresund (Sound).

12. Strâmtoarea Dardanele (Canakkale).

• uneşte: Marea Marmara cu Marea Egee;
• desparte: Peninsula Gallipoli (Europa) de Asia;
 • caracteristici:
- lungime: 61 km;
- lăţime: 0,92 – 3,7 km;
- adâncime: 53 – 106 m;
• particularităţi: Este foarte sinuoasă. Are două componente:
Gelibolu şi Dardanele.

13. Strâmtoarea Davis.

• uneşte: Golful Baffin cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Insula Baffin (Canada) de Groenlanda;
• caracteristici:
- lungime: 640 km;
- lăţime: 290 – 800 km;

14. Strâmtoarea Dover sau Pas-de-Calais.

• uneşte: Canalul Mânecii (Oceanul Atlantic) cu Marea
Nordului;
• desparte: Marea Britanie de Franţa;
• caracteristici:
- lăţime: 34 km;
• particularităţi: Are un trafic intens de nave.

15. Strâmtoarea Drake.

• uneşte: Oceanul Atlantic cu Oceanul Pacific;
• desparte: Peninsula Antarctică de Insula Ţara de Foc.

16. Strâmtoarea Florida.

• uneşte: Golful Mexic cu bazinul Oceanului Atlantic;
• desparte: Peninsula Florida de Cuba şi Insulele Bahamas;

17. Strâmtoarea Fury şi Hecla.

• uneşte: Bazinul Foxe cu Golful Boothia;
• desparte: Insula Baffin de Peninsula Melville;
• caracteristici:
- lungime: 160 km;
- lăţime: 16 – 24 km;
• particularităţi: Este majoritatea timpului blocată de gheaţă.

18. Strâmtoarea Georgia.

• desparte: Insula Vancouver de Canada;
• caracteristici:
- lungime: 240 km;
- lăţime: ;
- adâncime: ;
• particularităţi: aparţine în totalitatea Oceanului Pacific, are
aspectul unui canal.

19. Strâmtoarea Gibraltar.

• uneşte: Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic;
 • desparte: Spania şi Gibraltar (Europa) de Maroc şi Ceuta
(Africa);
• caracteristici:
- lungime: 50 km;
- lăţime: 14 – 37 km;
- adâncime: 200 – 1181 m;
• particularităţi: Se întâlnesc vânturi puternice de E şi W, iar cele
mai periculoase sunt cele de SW, numite „Vendavales” care
îşi dublează forţa când revin la direcţia iniţială şi aduc ploi
torenţiale. Există un curent de suprafaţă care alimentează
Marea Mediterană cu apă din Atlantic (10-20 Mm/zi) şi curenţi
de maree destul de puternici.

20. Strâmtoarea Hainan sau Qiongzhou.

• uneşte: Golful Tonkin cu bazinul Mării Chinei de Sud;
• desparte: Insula Hainan de Peninsula Leizhou, China;
• caracteristici:
- lungime: 81 km;
- lăţime: 24 km;

21. Strâmtoarea Hudson.

• uneşte: Golful Hudson cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Peninsula Labrador de Insulele Baffin;
• caracteristici:
- lungime: 725 km;
- lăţime: 160 km;

22. Strâmtoarea Johor.

• desparte: Peninsula Malacca de Insula Singapore;
• caracteristici:
- lungime: 60 km;
- lăţime: 1,6 – 4,8 km;

23. Strâmtoarea Juan de Fuca.

• uneşte: apele Strâmtorii Georgia şi Canalului Puget cu
Oceanul Pacific;
• desparte: Insula Vancouver de statul Washington;
• caracteristici:
- lungime: 161 km;
- lăţime: 18 – 27 km;
• particularităţi: Este zonă de frontieră dintre USA şi Canada.

24. Strâmtoarea Kerci.

• uneşte: Marea Neagră cu Marea de Azov;
• desparte: Peninsula Crimeea (Ucraina) de Peninsula Taman
(Rusia);
• caracteristici:
- lungime: 40 km;
 - lăţime: 3,2 – 14 km;
- adâncime: 5,5 – 18 m;
• particularităţi: Are numeroase pericole de navigaţie (bancuri
de nisip, recifuri), curenti predominanţi de S şi SW, vânturi de
NE, uneori foarte puternice. Se mai numeşte Yenikale.

25. Strâmtoarea Lombok.

• uneşte: Marea Jawa cu Oceanul Indian;
• desparte: Insulele Bali de Insulele Lombok;
• caracteristici:
- lungime: 60 km;
- lăţime: 18 – 40 km;
• particularităţi: Este principala trecere prin care are loc
schimbul de apă dintre Oceanele Pacific şi Indian.

26. Strâmtoarea Luzon.

• uneşte: Marea Filipinelor cu Marea Chinei de Sud;
• desparte: Insula Taiwan de Luzon;
• caracteristici:
- lăţime: 250 km;
• particularităţi: Are numeroase insule grupate în Insulele
Batanes şi Insulele Babuyan. Este divizată în canaluri mici.
Are o importanţă istorică legată de Al Doilea Război Mondial.

27. Strâmtoarea Magellan.

• uneşte: Oceanul Atlantic cu Oceanul Pacific;
• desparte: America de Sud de Insula Ţara de Foc;
• caracteristici:
- lungime: 530 km (330 Mm);
- lăţime: 4 – 24 km (2,5 – 15 Mm);
- adâncime: 20 – 1 170 m;
• particularităţi: A fost descoperită de Ferdinand Magellan în
1521 şi până la construirea Canalului Panama a fost
principala legătură între cele două oceane. Este foarte
sinuoasă, îngustă în unele zone, cu numeroase stânci.
Vânturile sunt permanente, destul de puternice, iar ceaţa este
predominantă.

28. Strâmtoarea Makasar.

• uneşte: Marea Jawa cu Marea Molucelor;
• desparte: Insula Kalimantan (Borneo) de Insula Sulawesi
(Celebes);

29. Strâmtoarea Malacca.

• uneşte: Oceanul Indian cu Marea Chinei de Sud;
• desparte: Peninsula Malaysia (Malaysia) de Insula Sumatera
(Indonezia);
• caracteristici:
 - lungime: 800 km;
- lăţime: 50 – 320 km;
• particularităţi: Este o strâmtoare cu un trafic intens de nave,
de o mare importanţă strategică, fiind principala trecere între
Oceanul Pacific şi Oceanul Indian.

30. Strâmtoarea McClure.

• desparte: Insulele Melville şi Eglinton de Insulele Banks;
• caracteristici:
- lungime: 270 km;
- lăţime: 100 km;
• particularităţi: Este un braţ al Mării Beaufort prin Teritoriile de
NW ale Canadei.

31. Strâmtoarea Menai.

• desparte: Insula Anglesey de Ţara Galilor;
• caracteristici:
- lungime: 23 km;
- lăţime: 0,18 – 3,2 km;
• particularităţi: Este traversată de două poduri.

32. Strâmtoarea Messina.

• uneşte: Marea Tireniană cu Marea Ionică;
• desparte: Italia de Insula Sicilia;
• caracteristici:
- lungime: 32 km;
- lăţime: 3,2 – 16 km;
- adâncime: 85 – 1240 m;
• particularităţi: Condiţiile hidrometeorologice sunt periculoase
pentru navigaţie, care se recomandă să se facă cu pilot. Există
contracurenţi numiţi „refoli, bastardi”, vârtejuri numite
„garofali”. De asemenea, curentul de maree este foarte
puternic, atingând uneori viteze de 5 nd, iar vântul prezintă
intensificări periculoase.

33. Strâmtoarea Mona (Mona Passage).

• desparte: Insula Mona de Puerto Rico.

34. Strâmtoarea Northumberland.

• uneşte: Golful Saint Lawrence cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Insula Prince Edward de Peninsula Nova Scotia,
Canada;
• caracteristici:
- lungime: 320 km;
- lăţime: 14,5 – 48 km;
• particularităţi: Este traversată de Podul Confederaţiei.

35. Strâmtoarea Ormuz.

• uneşte: Golful Oman cu Golful Persic;
 • desparte: Iran de Emiratele Arabe Unite şi o enclavă a statului
Oman;
• caracteristici:
- lungime: 180 km;

36. Strâmtoarea Otranto.

• uneşte: Marea Adriatică cu Mara Ionică;
• desparte: Italia de Albania.

37. Strâmtoarea Palk.

• uneşte: Golful Bengal cu Oceanul Indian;
• desparte: India de Sri Lanka;
• caracteristici:
- lăţime: 64 – 137 km;
• particularităţi: Este mai puţin utilizată pentru navigaţie din
cauza curenţilor puternici.

38. Strâmtoarea La Perouse sau Soya.

• uneşte: Marea Japoniei cu Marea Ohotsk;
• desparte: Insula Hokkaido (Japonia) de Insula Sahalin
(Rusia);
• caracteristici:
- lăţime: 40 km;
• particularităţi: are aspectul unui canal.

39. Strâmtoarea San Bernadino.

• uneşte: Marea Sulu cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Insula Luzon de Insula Samar.

40. Strâmtorile Scandinave .

• complex de strâmtori din care fac parte: Skagerrak, Kattegat,
Oresund (Sound), Beltul Mic şi Beltul Mare, Fehmarn Belt,
Samso Belt.
• unesc: Marea Nordului cu Marea Baltică;
• despart: Norvegia şi Suedia de Danemarca;

Ø Strâmtoarea Skagerrak: desparte Norvegia şi Suedia de

Danemarca;
Ø Strâmtoarea Kattegat: desparte Suedia de Danemarca, este un
golf al Mării Baltice şi o prelungire a strâmtorii Skagerrak;
Ø Strâmtoarea Oresund (Sound): desparte Insula Zealand
(Danemarca) de Suedia;
Ø Strâmtoarea Beltul Mare: desparte Insula Zealand de Insula
Funen (Danemarca);
Ø Strâmtoarea Beltul Mic: desparte Insula Funen de Peninsula
Iutland;
Ø Strâmtoarea Fehmarn Belt: desparte Insula Loland de Insula
Fehmarn;
Ø Strâmtoarea Samso Belt: desparte Suedia de Danemarca.
41. Strâmtoarea Singapore.
• uneşte: Marea Chinei de Sud cu Strâmtoarea Malacca;
• desparte: Insula Singapore de Arhipelagul Riau (Indonezia);
• caracteristici:
- lungime: 48 km;
- lăţime: 16,1 km;
• particularităţi: Este o rută importantă pentru Asia de SE.

42. Strâmtoarea Sunda.

• uneşte: Marea Jawa cu Oceanul Indian;
• desparte: Insula Sumatera de Insula Jawa;
• caracteristici:
- lăţime: 32 – 105 km;

43. Strâmtoarea Surigao.

• uneşte: Marea Sulu cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Insula Mindanao de Insula Samar.

44. Strâmtoarea Taiwan.

• uneşte: Marea Chinei de Est cu Marea Chinei de Sud;
• desparte: China de Taiwan;
• particularităţi: se mai numeşte Strâmtoarea Formosa.

45. Strâmtoarea Tatar.

• uneşte: Marea Japoniei cu Marea Ohotsk;
• desparte: Insula Sahalin de continent;
• caracteristici:
- lungime: 560 km;
- lăţime: 8 – 129 km;

46. Strâmtoarea Torres.

• uneşte: Marea Arafura cu Marea Coralilor;
• desparte: Australia de Noua Guinee;
• caracteristici:
- lăţime: 130 km;
• particularităţi: Are numeroase recifuri, insule mici. Nu se
recomandă pentru navigaţie.

47. Strâmtoarea Tsugaru.

• uneşte: Marea Japoniei cu Oceanul Pacific;
• desparte: Insula Honshu de Insula Hokkaido;
• caracteristici:
- lungime: 160 km;
- lăţime: 24 – 40 km;

48. Strâmtoarea Tsushima.

• uneşte: Marea Japoniei cu Marea Chinei de Est;
• desparte: Insulele Tsushima de Insula Kyushu;
 • caracteristici:
- lungime: 97 km;
- lăţime: 64 km;
• particularităţi: Uneori este considerată parte a Strâmtorii
Coreea.

49. Strâmtorile Turceşti

• cuprind strâmtorile Bosfor şi Dardanele;
• pentru creşterea siguranţei navigaţiei şi protecţia mediului
marin, la 1 iulie 1994 au intrat în vigoare „Reglementările
traficului maritim pentru Strâmtorile Turceşti şi regiunea Mării
Marmara”, care conţin toate precizările necesare desfăşurării
navigaţiei în Strâmtorile Bosfor şi Dardanele.
50. Strâmtoarea Winward.
• uneşte: Marea Caraibilor cu Oceanul Atlantic;
• desparte: Cuba de Haiti.

51. Strâmtoarea Yucatan.

• uneşte: Golful Mexic cu Marea Caraibilor;
• desparte: Cuba de Peninsula Yucatan.